dupa-amiaza de sarbatoare

Dupa ce atata vreme nu am scris nimic, astazi scriu continuu. Pe blog, pe forum sau in jurnal. Ma simt ca o apa curgatoare care a stagnat intr-un lac de acumulare. Si a tot stagnat... Iar ieri, cumva am depasit barajul si pot curge vesela la vale. Ceva a deblocat cuvintele ce clocoteau in sufletul meu facandu-le vant la vale. Si drumul e serpuitor si cu denivelari asa ca susur cand mai tare cand mai incet cand cu viteza cand linistit....Am reusit chiar sa ma bucur de ploaia marunta si rece....

de la schimb de pareri la cearta

Am constata cu surprindere ca de multe ori a avea alta parere este echivalent cu a te certa. Cea ce pentru mine nu e normal. Una e sa ai alta parere, alt punct de vedere, sa vezi o anumita situatie din alta pespectiva si alta e sa te certi. Poti avea alta parere si sa il iubesti sau la il respecti pe celalat. Poti incerca sa il convingi ca dreptatea e la tine si atunci se numeste "disputa". Dar totul sa ramana la nivel de cuvinte si idei. Sau pot sa apara sentimentele, cand unul din cei implicati sa se simta ranit sau sa se infurie. Abia atunci poti numi schimbul de pareri "cearta". Iar daca disputa a degenerat in cearta apar injuriile, cuvintele grele si dureroase si incercarea de a-l rani pe celalt. Si asta de la un simplu schimb de pareri. De la un punct de vedere diferit. Citisem undeva ca smerenia inseamna sa nu consideri ca ai 100% dreptate ci sa te limitezi la un maxim 80% lasandu-i si celuilat 20%. Pentru ca doar Dumnezeu detine adevarul absolut. Noi suntem oameni si putem gresi. Pentru ca ne lipseste privirea de ansamblu, pentru ca nu cunoastem Planul Sau. Ca din orice punct de vedere privim lucrurile nu putem vedea tot ansamblul, toate conexiunile si implicatiile.

Tacerea Divina

O veche legenda norvegiana povesteste despre un om pe nume Haakon care privea mereu imaginea lui Christos rastignit. Crucea era foarte veche si acolo veneau multi oameni sa se roage cu evlavie. Multi veneau aici pentru a cere cate o minune.

Intr-o zi si Haakon s-a gandit sa ceara o favoare. Impins de un sentiment generos, a ingenuncheat in fata crucii si a spus:
- “Doamne, vreau sa fiu in locul Tau. Lasa-ma sa stau in locul Tau pe cruce". Si ramase cu privirea atintita asupra crucii, parca asteptand un raspuns.
Domnul vorbi iar vorbele Lui cazura din inalt soptitoare dar ferme.
- “Fiule, iti voi indeplini dorinta, dar cu o conditie."
- “Care, Doamne?” intreba Haakon.“Este o conditie greu de indeplinit? Sunt dispus sa mi-o asum si cu ajutorul Tau, Doamne, voi reusi”
- “Asculta... Orice ar fi sa se intample si orice ar fi sa vezi, trebuie sa pastrezi tacere pentru totdeauna”. Haakon raspunse:
- “Iti promit, Doamne!” Si schimbul se facu.
Nimeni nu observa schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon batut in cuie pe cruce. Intre timp Domnul tinea locul lui Haakon. Si pentru mult timp fu astfel si nimeni nu observa nimic.
Dar intr-o zi veni un om bogat si dupa ce se ruga pleca uitandu-si potofelul langa cruce. Nu spuse nimic nici cand un sarac, care veni la cruce fura portofelul uitat de bogatas. Si nu spuse nimic nici cand un baiat veni sa se roage pentru binecuvantare inainte de a face o lunga calatorie..
Dar in acel moment se intoarse bogatasul in cautarea portofelului. Fara sa stea pe ganduri se gandi ca baiatul furase portofelul. Bogatasul se apropie de baiat si-i spuse furios:
- “Da-mi inapoi portofelul pe care mi l-ai furat!” Tanarul replica surprins:
- “Eu nu am furat nici un portofel!”
- “Nu minti si da-mi-l inapoi imediat!”
- “Va repet ca nu am luat nici un portofel!” raspunse baiatul.
Bogatasul furios incepu sa-l loveasca pe tanar. Atunci se auzi o voce puternica: - “Opreste-te!” Bogatasul privi in sus si vazu ca imaginea de pe cruce ii vorbise. Haakon care nu mai putuse pastra tacerea, striga aparandu-l pe tanar si acuzandu-l pe bogatas pentru falsele invinuiri pe care i le aducea. Acesta ramase uimit si iesi din locul de rugaciune. Tanarul pleca de asemenea fiindca se grabea sa plece in calatorie.
Cand cei doi plecara Christos ii spuse credinciosului:
- “Coboara de pe cruce. Nu poti sa-mi ocupi locul pe cruce. Nu ai fost in in stare pastrezi tacerea
- “Dar, Doamne... - spuse Haakon- cum puteam sa permit o asemenea nedreptate? Locurile se schimbara si Dumnezeu continua sa vorbeasca:
-"Tu nu stiai ca a fost bine ca bogatasul sa piarda portofelul fiindca avea in el banii pentru a cumpara virginitatea unei tinere. In schimb saracul avea nevoie de banii aceia si a fost foarte bine ca i-a luat. Iar baiatului i-a prins bine bataia primita fiindca din pricina ranilor nu a mai putut pleca .. Pentru ca doar acum cateva minute s-a in scufundat vaporul cu care ar fi trebuit sa plece in acea calatorie... Tu nu stiai nimic. Eu, da. De aceea tac”. Si Domnul se afunda din nou in tacere.
De multe ori ne intrebam: De ce Dumnezeu nu ne raspunde? De ce Dumnezeu pastreaza tacerea? Multi si-ar dori ca Dumnezeu sa ne raspunda ceea ce doresc ei sa auda... Dar nu este asa. Dumnezeu ne raspunde chiar si prin tacere!
Trebuie sa invatam sa ascultam.  Tacerea Lui divina este menita sa ne spuna, fara cuvinte, ca El stie ce face. Si in tacerea Sa ne spune cu iubire:
- AI INCREDERE IN MINE... STIU BINE CE AM DE FACUT!

o prima zi

Nici o secunda nu m-am gandit, cu ani in urma cand mi-am denumit blogul, ca o sa fie un titlu mereu valabil. A fost o vreme cand imi doream sa nu mai fie nici o "prima-zi" ci doar o urmatoare zi. A fost o vreme cand imi doream sa renunt la blog, dar din fericire nu m-a lasat sotul meu. Asa ca "prima-zi" a ramas o marturie a multor zile si a multor particele din sufletul meu. Eterna "prima-zi" a devenit mai mult decat "file de jurnal" cum l-a caracterizat cineva la inceput. A devenit o oglinda a sufletului, a preocuparilor si a evenimentelor din viata mea. Privind in urma, la ce a fost si citind acum ce si cum scriu, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a lasat acest "instrument" pentru a vedea "evolutia" gandurilor si sentimentelor mele.... Si ma bucur ca am ajuns la stadiul in care sa astept cu nerabdare o noua "prima-zi" din viata mea. Ca pot privi fiecare zi ca o prima zi si pot sa ma bucur de fiecare. Pentru ca in definitiv fiecare zi e o prima zi a noii noastre vieti....

despre "a darui" si "a astepta"

S-au scris carti intregi despre nevoia de a primi. Oricat carti, oricate seminarii  se fac pe aceste teme niciodata nu cred ca se vor vindeca ranile din suflet legate de "a da" si "a primi". Si pentru ca mereu ne plangem ca nu primim destul, am inlocuit "a primi" cu "a astepta". Pentru ca, cred eu, de fapt asta e marea problema. Nu primim cat ne asteptam. Pentru ca pe "destul" doar Domnul il stie. Sau poate ca primim dar nu cum ne asteptam noi. Am citit cu ani in urma o carte despre limbajele iubirii. Nu imi amintesc nici titlul nici autorul (e ceva normal pentru mine) dar imi amintesc ca trata din punct de vedere al exprimarii afectivitatii si le clasifica parca in patru tipuri de limbaje. Din pacate nu am retinut tipurile dar ce am retinut a fost ca daca ne incadram in una din categorii iar celalalt in alta intotdeauna ne vom plange. Pentru ca nu ajungem la o intelegere. Celalat se exprima in limbajul lui si asteapta ca noi sa ne exprimam in limbajul lui si limbajul nostru nu il intelege. De aici apar dezacordurile. Fiecare isi exprima iubirea in modul in care se asteapta sa i se "vorbeasca", Iar daca limbajul difera vom avea doi nemultumiti. De exemplu eu nu fac risipa de vorbe, prefer sa arat afectivitatea prin prezenta. Sunt de gasit cand are cineva nevoie, incerc sa ajut, cu un sfat macar dar niciodata nu folosesc "dragalasenii", diminutive, cuvinte mari. Rar spun ca iubesc dar ma stradui sa o arat mereu. Si tot o forma de iubire e din punctul meu de vedere respectarea deciziilor. Argumentez cand am alta parere dar nu imi impun parerea mea, nu rog si nu implor. Prefer ca "celalalt" (chiar daca e sotul, prietena sau copilul) sa faca anumite gesturi pentru ca asa simte el nu pentru ca rog eu. Chiar si cu prietenele prefer sa ne vedem rar, sau sa vorbim rar dar atunci cand e, sa vina din ambele parti. Sa simta fiecare nevoia. Cred ca afectivitatea risipita pe complezente se iroseste inutil. Se pierde esenta, farmecul sau trairea. Am prietene de peste 15 ani. Uneori trec luni fara sa ne auzim. Alteori ne uitam zilele onomastice, datele de nastere. Uneori trec zile importante fara sa ne sunam dar atunci cand avem nevoie una de alta stim ca cealata e acolo si va face tot ce poate. Stim ca prietenia noastra nu e bazata pe complezenta urarilor la diferite ocazii pentru ca stim ca cealata ne doreste ce e mai bun iar asta elimina asteptarile, dezamagirile, supararile inutile.Dar nici nu ne asteptam ca cealata sa reactioneze intr-un anume fel. Pentru ca se prea poate ca in acea zi, in acel moment sa fie coplesita de propriile probelme.
Si atunci darui. Darui fara sa astept nimic in schimb. Darui pentru ca asta bucura. Darui pentru ca vine din suflet si bucuria celuilat e si bucuria celui care daruie. Darui pentru ca asta simt. Pur si simplu darui...
Bunicul meu imi spunea astfel:
- Cand dai nu te astepta sa primesti ceva in schimb, nici macar recunostinta. Da din suflet si cu bucurie pentru ca Dumnezeu iti va da inapoi inmiit in alt mod, in alta forma si de unde te astepti mai putin.... Tu doar daruie....

Noaptea de Sanziene

In fiecare an, pe 24 iunie, romanii marcheaza sarbatoarea Sanzienelor. Noaptea ce precede aceasta zi se crede ca este magica - minunile sunt posibile, fortele benefice, dar si cele negative ajung la apogeu. In Moldova, crestinii ortodocsi se roaga la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava . Ei spera ca vor scapa astfel de necazuri si de boli.

Hora Sanzienelor
Legendele spun ca Sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii. Ele se prind in hora si "dau puteri" deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. In popor se crede ca in noaptea Sanzienelor zanele zboara prin aer sau umbla pe pamant. Ele canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele, tamaduiesc bolnavii, apara semanaturile de grindina. Daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara, devenind surate bune cu inraitele Iele sau Rusalii. Sanzienele se razbuna pe femeile care nu tin sarbatoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici barbatii nu scapa usor. Pe cei care au jurat stramb vreodata, sau au facut alt rau, ii astepta pedepse ingrozitoare, despre Sanziene stiindu-se ca sunt mari iubitoare de dreptate.

Soarele iubirii
Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele, o sarbatoare iubirii , cinstita cum se cuvine, cu cantec si joc. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii care urmeaza a se casatori se aduna spre seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu sufletul deschis. Se tin balciuri cu tiribombe si calusei. Flacaii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca peste case coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, vestesc o cununie apropiata. In zorii zilei flacaii se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege "Dragaica ". Este propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau. Celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La rascruci fetele fac o hora si canta voioase. Adesea "Dragaicele" sunt confundate cu "Sanzienele". Dupa unii specialisti, sarbatoarea Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor.

Scaldate in roua
Ceremonialul cuprinde apoi intreg satul. Gospodarii primesc cate un spic de grau, pe care il asaza pe grinda, in sura. Ei spera ca pana la acea inaltime se li se adune granele. Batranii vorbesc ca in noaptea de Sanziene, ielele se aduna si danseaza in padure. Cine le vede ramane mut pentru totdeauna sau damblageste. Tot ei cred ca cine nu respecta Dragaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spala, coase sau matura in acea zi poate muri incat ori fulgerat. In popor se spune ca fetele care vor sa se marite repede trebuie sa se spele cu roua. Insa, pentru ca acest scaldat ritual sa aiba efectul scontat, se respecta anumite conditii: in zori, din locuri necalcate, babele strang roua Sanzienelor intr-o carpa alba, de panza noua, apoi o storc intr-o oala noua. In drum spre casa, ele nu vorbesc deloc si mai ales nu trebuie sa intalneasca pe nimeni. Daca toate acestea sunt implinite, cine se spala cu roua respectiva va fi sanatos si dragastos peste an. Femeile maritate pot face si ele acest ritual, ca sa fie iubite tot anul de sot si sa aiba copii frumosi si sanatosi.

Cristina MARCULESCU
Lumea credintei, anul III, nr. 6(11)

Preluat de pe http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/noaptea-sanziene-68734.html

SALCÂMUL

Coroana este rară şi luminoasă, adesea globuloasă, formată din ramuri spinoase şi frunze compuse, cu 7-19 foliole eliptice, inserate pe un rahis lung. Florile sunt mari, albe sau uşor roze, grupate în raceme cu formă de ciorchine, lung de 10-20 cm, cu miros dulce-parfumat. Înflorirea are loc în a doua jumătate a lunii mai şi prima parte din iunie. Înainte de înflorire, ciorchinii sunt îndreptaţi în sus, iar după înflorire, în jos.
Florile rămân deschise 8-12 zile, iar secreţia nectarului începe să fie apreciabilă din momentul în care temperatura nopţilor depăşeşte 14 grade C, mai ales în zone apropiate de o sursă de apă, pentru a contribui la ridicarea umidităţii relative a aerului.
Fructele salcâmului sunt păstăi, ca orice specie din familia leguminoaselor, lungi de 5-10 cm, turtite, brun-roşcate, cu 4-10 seminţe în formă de rinichi.
Salcâmul, cu denumirea ştiinţifică Robinia pseudoacacia este originar din America de Nord, de unde s-a răspândit în toată Europa şi Asia.
În România a fost adus de turci prin anul 1750, mai întâi în sudul ţării, de unde s-a răspândit în toată ţara, atât ca arbore spontan cât şi plantat în liziere masive sau izolat. Predomină în zonele de câmpie şi de deal, în sudul Olteniei, Muntenia şi sudul Moldovei, pe marginea drumurilor şi pe lângă aşezările săteşti. Se remarcă printr-o mare capacitate de lăstărire şi de adaptare ecologică la condiţii climatice foarte variate, cu o bună rezistenţă, atât la gerurile iernii, cât şi la secetele de vară.
În parcuri şi grădini este plantat în scopuri decorative, melifere şi medicinale, fiind preferat de gospodari pentru frumuseţea florilor albe şi plăcut mirositoare şi a frunzelor de culoare verde-crud.
România are 100.000 de hectare de salcâm
Teritoriul ocupat de salcâm în România, atât în plantaţii masive, în liziere şi ca exemplare solitare, ajunge la aprox. 100.000 de hectare.
În scopuri medicinale, florile se recoltează în faza de maximă dezvoltare, prin strujire de pe axul principal al inflorescenţelor, numai pe vreme bine însorită şi se usucă la umbră, în straturi subţiri, în încăperi bine aerisite sau în podurile caselor acoperite cu tablă. Prin uscare se obţine un randament de 1 kg de flori uscate din 7 kg de flori proaspete.
Scoarţa se recoltează prin jupuire de pe ramurile tinere, la începutul primăverii (martie-aprilie), când porneşte circulaţia sevei sau la începutul toamnei (luna septembrie) şi se usucă la soare.
Florile sale dulci şi parfumate sunt locul favorit de întâlnire al albinelor, care îl preferă între toţi copacii de la noi. Se culeg doar din crângurile tinere, unde statura copacilor este mică, însă fără frunze, care se recoltează şi se usucă separat. După uscare, florile de salcâm se păstrează în saci de hârtie şi se utilizează în termen de maximum 2 ani.
Proprietăţile terapeutice ale preparatelor din flori de salcâm dau posibilitatea intervenţiilor în tratarea multor boli, mai ales în afecţiunile sistemului nervos şi în boli digestive şi pulmonare.
Sunt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secreţiilor bronşice, antiseptice, antinevralgice, calmante, uşor sedative etc.
Efectele vindecătoare ale florilor de salcâm se exercită la toate persoanele, indiferent de vârstă.
Acţiunile asupra sistemului nervos se manifestă prin capacitatea de a linişti, de a calma şi de a tonifia organismul aflat în diferite stări nevrotice.

PENTRU SISTEMUL NERVOS

Produsele din flori de salcâm sunt utilizate în multe afecţiuni psihosomatice care apar drept consecinţe directe ale unor tensiuni sufleteşti:
- stări conflictuale frecvente, cu tendinţe de agresivitate şi criticism exagerat;
- accese de mânie şi iritabilitate psihică;
- crampe musculare de natură nervoasă;
- epuizare nervoasă şi a forţei fizice şi intelectuale, degradând până la insomnii, stări de anxietate şi depresie psihică prelungită;
- reacţii necontrolate la stări stresante, dureri de cap şi migrene pe fond de stres;
- tulburări de memorie, de echilibru şi de văz ajungând, în unele cazuri, la erupţii herpetice pe piele;
- tulburări de apetit, cu lipsa poftei de mâncare sau cu foame excesivă, produse de o stare de gol afectiv, respectiv o lipsă a „hranei sufleteşti“.
Din experienţe îndelungate s-a constatat că aceste afecţiuni ale sistemului nervos dereglat se pot trata prin:
- inhalarea parfumului florilor de salcâm, cu efecte liniştitoare asupra psihicului, recomandându-se scurte plimbări prin preajma salcâmilor înfloriţi;
- aromatizarea camerei de lucru şi de dormit a bolnavului cu buchete de flori proaspete;
- consumul unei infuzii din flori uscate (1 lingură la 200 ml apă clocotită) luată în 3 reprize pe zi, într-o cură de 3 săptămâni, înlocuind total apa de băut;
- consumul zilnic a unui macerat la rece din flori ţinute 2-3 zile în miere de albine, luând câte 3-5 linguriţe pe zi;
- tinctură din 20 de grame de flori uscate care se macerează în 100 de ml de alcool 700, timp de 10-14 zile, din care se iau zilnic de 2 ori câte 10 picături.
În tratament extern al bolilor sistemului nervos sunt recomandate băi generale cu extracte din flori.

PENTRU APARATUL DIGESTIV
În tratamentul bolilor aparatului digestiv, de multă vreme este cunoscută acţiunea benefică a florilor de salcâm asupra gastritei hiperacide, mai ales cea apărută pe un fond de nervozitate, la acest efect contribuind glicozizii flavonici, care acţionează ca hipoacidifianţi.
Bune efecte se constată în combaterea arsurilor de stomac (pirozis), apărute mai ales noaptea, cu localizări retrosternale, datorate hiperacidităţii. De asemenea, sunt atenuate durerile în ulcerul gastric şi duodenal, în gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastro-esofagian, indigestii după mese copioase cu alimente grase, în insuficienţă hepatică, crampe abdominale şi hernie hiatală. La copii, florile de salcâm pot avea efecte benefice în diareea acidă sau vărsături de lapte, precedate de agitaţie.
Tratamentele acestor boli digestive se pot face cu încredere, folosind o infuzie din amestec, în părţi egale, cu flori de salcâm şi frunze de dud bogate în carbonat de calciu cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperacidităţii gastrice; se ia o linguriţă din amestec la 250 de ml de apă clocotită, se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau două ceaiuri pe zi, după mesele principale, în cure de lungă durată.

COMBATEREA BOLILOR PULMONARE
În cursul zilei, în locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat să se consume apă din flori de salcâm (o mână de flori uscate se macerează la rece, minim 8 ore, într-un litru de apă curată de izvor).
În bolile aparatului respirator, florile de salcâm sunt eficiente la combaterea tusei convulsive şi astmatice, răceli, viroze, a răguşelii, în infecţii acute ale căilor respiratorii, astm bronşic etc.
Tratamentul acestor afecţiuni se face cu ceai din flori de salcâm care acţionează asemănător cu supa de pasăre ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritivă dar şi cu deosebită eficienţă în reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a strănutului şi a secreţiilor nazale. Este demn de subliniat, că în cazul bolilor pulmonare nu să se neglijeze consumul ceaiul de salcâm, iar ca alimentaţie să se consume supe de pasăre, cel puţin la o masă pe zi.

UTILIZĂRI EXTERNE ALE FLORILOR DE SALCÂM
Datorită conţinutului ridicat în flavone şi robinozide, infuzia din flori de salcâm acţionează cu efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a conţinutului de uree din sânge şi de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare.
În afecţiunile dermatologice se folosesc florile uscate şi pulverizate care se pun pe răni provocate de arsuri şi pe furuncule sau se aplică prişniţe (cataplasme) preparate din 3 părţi miere de salcâm, o parte făină de grâu, schimbate la intervale de 10-12 ore.
Arsuri uşoare şi medii - se zdrobesc florile de salcâm şi se aplică direct pe locul afectat, vreme de două ore, după care se lasă pielea la aer să se zvânte şi, eventual, tratamentul se reia. Au efecte calmante rapide şi, important, favorizează o vindecare estetică.
Candidoza vaginală - se face o infuzie combinată concentrată (3 linguri la cană) de flori şi frunze de salcâm. Cu acest preparat se fac irigaţii vaginale în fiecare dimineaţă, lichidul fiind ţinut în vagin minimum 7 minute, înainte de a fi eliminat. Este un tratament excelent în această afecţiune, pentru că, pe lângă faptul că are efecte antimicotice puternice, salcâmul nu distruge flora normală, putând fi folosit zilnic, pe termene lungi.
Insomnie la copiii mici - se fac băi calde în care se adaugă infuzie combinată concentrată (10 linguri la litru) de flori de salcâm. Are efecte somnifere, calmează nervozitatea şi - spune medicina populară - cheamă visele frumoase la copii.
Mierea de salcâm, singura care nu se zahariseşte
Mierea de salcâm constituie un deliciu de neegalat, fiind mult apreciată pentru savoarea sa, pentru valoarea energetică mare (300 kcal la 100 grame produs) şi pentru multiplele proprietăţi terapeutice. Faptul că este singurul sortiment de miere care nu se zahariseşte, decât după foarte mult timp, constituie un avantaj luat în consideraţie de către consumatori.
Aroma naturală şi calităţile terapeutice se păstrează mai bine în mierea din fagure decât în cea centrifugată, întrucât fagurele conţine şi o anumită cantitate de ceară, polen şi propolis, constituind un amestec ideal pentru tratarea multor boli de plămâni şi inimă, pentru colite şi enterocolite, afecţiuni de ficat, boli ginecologice, anemie şi pentru menţinerea funcţiilor fiziologice active până la bătrâneţe. Nu întâmplător s-a constatat că apicultorii au o durată de viaţă mai mare cu 8 ani decât restul oamenilor, datorită unui consum frecvent de miere (mai ales în fagure), şi altor produse apicole (polen, propolis).
Mierea cu nuci este energizant garantat.
S-a dovedit că mierea de salcâm, diluată în puţină apă caldă şi luată înainte de mese sau seara înainte de culcare, are efecte deosebite în vindecarea ulcerelor (gastric şi duodenal).
Dacă se amestecă cu nuci mărunţite se realizează un produs delicios, cu efecte imediate în cazuri de oboseală fizică şi intelectuală, la persoane convalescente, la bătrâni, la sportivi şi la mame care alăptează.
Specialiştii gastronomi au integrat mierea şi florile de salcâm în multe preparate culinare cu efecte liniştitoare, mai ales în produse de patiserie, dulceaţă, peltea, marţipan cu migdale, antreuri, gogoşi cu aluat de clătite, salate, siropuri şi băuturi (hidromel, vin tonic şi lichior).

ALTE REŢETE
Gastrită, ulcer gastric şi duodenal - pulberea de flori mărunţite se administrează pe stomacul gol, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de minimum o lună, putându-se relua ori de câte ori este nevoie. Florile de salcâm au efecte anti-acide şi calmante gastrice. Studii în curs de derulare indică faptul că florile de salcâm acţionează şi la nivelul sistemului nervos central, reducând răspunsul organismului la stările de stres psihic, ceea ce ar explica şi mai bine efectele benefice ale acestei plante în gastrita ce apare la persoanele suprasolicitate psihic ori care au probleme de echilibru emoţional.
Migrenă - se consumă infuzia combinată, câte un litru pe zi, îndulcită cu miere. Florile de salcâm reduc excitabilitatea nervoasă, fiind foarte utile în cefaleele şi în stările de greaţă ce se agravează la stimulii sonori şi auditivi. La persoanele la care durerile de cap şi fenomenele conexe apar pe fond de oboseală psihică, se recomandă cure de câte 4 săptămâni, în care se consumă infuzie combinată de flori de salcâm şi de tei, în proporţii egale. Pe timpul curei este bine să vă rezervaţi mai mult timp pentru somn, această combinaţie de flori ajutând sistemul nervos să se refacă prin odihnă şi prin relaxare.
Regurgitaţii acide - se administrează la 10-15 minute după fiecare masă câte o lingură rasă din combinaţia în proporţii egale de pulberi de flori şi frunze de salcâm şi de frunze de zmeur. Ambele plante au efecte anti-acide şi antispastice, ajutând la controlul fenomenului regurgitării.
Candidoza bucală şi digestivă - se consumă pe timpul unei zile infuzia combinată obţinută din 6 linguriţe de flori şi frunze de salcâm. Are efecte antimicotice şi ajută în timp la reglarea acidităţii organismului (element important în ţinerea sub control a candidozei).
Tuse - în timpul acceselor de tuse se bea infuzie caldă de flori de salcâm. În cazurile de tuse cronică se consumă zilnic un litru de infuzie combinată de salcâm, îndulcită cu miere. Este un excelent adjuvant şi în bronşită sau astm, având proprietăţi emoliente, anti-iritative şi expectorante.
Constipaţie - se consumă zilnic, dimineaţa, 3 linguri de flori proaspete de salcâm pisate şi amestecate cu miere. Este un tratament de sezon blând, dar cu efecte puternice, fiind recomandat mai ales femeilor şi copiilor.

PRECAUŢII ŞI CONTRAINDICAŢII LA TRATAMENTUL CU FLORI DE SALCÂM
Cu excepţia cazurilor de alergie, nu sunt cunoscute contraindicaţii sau reacţii adverse la tratamentele cu flori de salcâm.

CUM PREPARĂM ŞI CUM ADMINISTRĂM FLORILE
1. Pulberea
Se obţine prin măcinarea cât mai fină cu râşniţa electrică de cafea a florilor (şi eventual a frunzelor). Depozitarea pulberii obţinute astfel se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 2 săptămâni (deoarece substanţele volatile se evaporă rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun într-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă să macereze vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu de patru ori pe zi, câte o linguriţă, diluată în apă.
3. Infuzia fierbinte
Într-o cană cu apă clocotită se pune o linguriţă de flori, după care cana se acoperă şi se lasă la infuzat vreme de 10-15 minute. Se filtrează. Se bea ceaiul cât mai cald posibil şi, eventual, îndulcit cu miere. Efectele terapeutice sunt mult diminuate la infuzia fierbinte, în urma opăririi plantei (unele principii active se distrug), dar datorită efectului termic, este amplificată acţiunea antispastică, bronhodilatatoare sau sudorifică. Totuşi, de cele mai multe ori, este preferată în tratament infuzia combinată, care are efecte terapeutice mult mai ample.
4. Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri de plantă mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseşte intern (1-2 căni pe zi) sau extern, sub formă de comprese şi băi.
sursa: Forumul Sarea Ortodoxiei

vizita la casa parohiala

Era in timpul saptamanii. Am ajuns in sat in amurg. Ni s-a spus ca putem gasi preotul la casa parohiala ce se afla langa biserica. Nu ai cum, intr-un sat de deal sa nu vezi turla bisercii. Ne-a intampinat o curte mare cu brazi pe margini. Poarta defecta, cu un zavor atarnand intr-un surub. Aleea pana la biserica mai mult te alunga decat te cheama. Trebuia sa ma feresc ori de arbustii ornamentali de pe ambele parti, ori de crengile copacilor fructiferi aflati in stanga care sunt la nivelul ochilor ori de tufele de flori (un soi de crini) crescute in nestire pe margine care imi stergeau rochia. Iarba era necosita dar de 2 brazi era agatat un benner mare ce facea reclama la un restaurant.
In stanga bisericii mie mi s-a parut a fi o magazie de lemne din lemn. Destul de neingrijita. Cand m-am apropiat am vazut icoana de deasupra intrarii care arata ca e un praznicar. Inauntru praznicarului lemn nefinisat, peretii doar din scandura exterioara, cateva icoane din hartie prinse in pioneze pe pereti si ceva mese. Pe una din ele plante medicinale puse la uscat.
In dreapta casa parohiala. Intrarea separata la casa parohiala inutilizabila din cauza buruienilor crescute in nestire. Se foloseste intrarea prin curtea bisericii. O casa veche, presupun ca din lut dar totusi tencuita pe exterior (peretii si colturile destul de drepte) acoperita cu eternita (inverzita de vreme). O portita mancata de timp face legatura intre cele doua curti. O curticica mica umbrita de vie arata intrerea in casa (din spate). Pentru ca imediat incep acareturile. Mirosul de animale este preganant. Iar gainile libere in cele doua curti stau la soare pe treptele bisericii.
Biserica mare, frumoasa, impunatoare. La fel de neingrijita ca si restul curtii. Dau ocol sa ii simt maretia. In spatele bisericii, in curtea casei parohiale imi atrage atentia o capeluta. Mi se pare straniu ca o cladire mica, in aceleasi culori (var alb, tamplarie gri) ca si restul constructiilor din curtea bisericii sa fie pitita in curtea de animale a casei parohiale. Aflu mai tarziu ca mica capela, strajuita de rufe puse la uscat adaposteste vechiul altar al bisericii.
Intr-un tarziu apare un barbat inalt slab, preocupat, cu un pantalon ce vazuse zile si mai bune si o camasa fluturand care ne ia la intrebari:
- Nu aveti treaba acasa?
Abia dupa ce am reusit sa trecem de intrebarile acide si zeflemitoare am inteles ca stateam de vorba cu preotul.....

in gospodarie

Scriu mai rar din lipsa de timp. E o perioada incarcata: dulceturi, compoturi, siropuri si gradina. Plus o ploaie de cateva zile care a "dat vant" la plantute, inlcusiv buruienilor. Dar in ciuda oboselii fizice exista o stare de confort psihic. Cand vad aliniate in camara borcanele de dulceata, sticlele de compot, pungile cu plante medicinale mi se umple sufletul de bucurie. Piuitul gagalicele de pui din tarcul din fata usii imi dau o stare de confort, pana si ghemotoacele de blana care miauna ma linistesc. Nu mai vorbesc de rosii si alte legume care cresc vazand cu ochii. Daca lipsesc 2 zile din gradina in a treia se vede cresterea, inflorirea. Si cand stiu ca la toate astea am avut si eu o mica contributie parca imi tot vine sa fac.... Si parca iarna cu lipsurile si troienile ei nu ma mai sperie....

sat de razesi

Zi de luni dar de sarbatoare. Ploaia invioareaza natura. Intru in satul pitit dintre dealuri. Un nume greu de retinut si doar cateva case. Cam 12 la drum si cateva pitite pe uliti. La cum arata sigur sunt locuite de batrane. La capatul satului o gospodarie frumoasa. Iar la poarta o troita. Marimea imi atrage atentia. Probabil la inceput a fost doar cladirea hexagonala cu un mic pridvor de 1,5 m. Mai tarziu i s-a atasat un alt pridvor de 2.5 m din termopan cu plastic. Ferestrele aburite si lumina discreta imi spune ca nu e goala. Inauntru cateva batrane asteapta cuminti pe bancute, preotul. Din cand in cand se oficiaza aici Sfanta Liturghie. Cele cateva babute din sat nu pot parcurge cei 7 km pana la biserica asa ca vine preotul la ele. In troita doar doi barbati: gospodarul garbovit de ani si un barbat mai tanar. Cel tanar foarte grijuliu cu babutele. Le ajuta cu colivele, le trage scaune la cele care nu pot sta in picioare. La un moment dat, ingrijorat ca una din batrane nu a ajuns (oare ce a patit?), a plecat in graba pana la ea acasa. Venea incet cu coliva si umbrela. Asa ca i-a tinut el si umbrela si coliva pana la troita. La finalul slujbei toata lumea se retrage in cladirea din lemn din spatele troitei. Din cauza florilor nu o observasem.
-Avem si praznicar, imi spune mandra o batrana. Si e tare frumos!
Si avea dreptate. Dusumeaua in 2 culori, icoane mari pe pereti si scoarte traditionale care imbracau mesele lungi si scaunele m-au impresionat placut. Pe fiecare icoana, ca si in troita, era trecut numele gospodarului care a platit pictura. Uneori era doar un nume iar alteori erau mai multe sau familii.
In capatul salii era pusa masa. Cu cozonac si paine de casa, cu bors de gaina si ceapa verde. Toate pregatite de gospodina curtii careia anii i-a ingreunat mersul.
- Doar suntem urmasi de razesi! imi spune mandra gazda.... Sa vina parintele la noi si sa nu il asteptam cum se cuvine?

Etape....

In general viata are capitolele ei. Si paragrafe. Eu le numesc etape. Incepi ceva cu entuziasm, cunosti oameni noi, te bucuri si esti trist dar mai ales inveti. Inveti despre tine, inveti despre ceilalti si inveti despre viata. Apoi intr-o zi te trezesti cu un gol. Si simti ca lectia s-a terminat. Esti trist dar multumesti lui Dumnezeu pentru lectie dar mai ales pentru oamenii din viata ta. Cu regret te desprinzi incet, constient ca trebuie sa faci loc in viata ta pentru o noua experienta si o noua lectie. Mai intorci capul, mai arunci o privire, ai vrea sa te rupi dintr-o data dar parca totusi ai prelungi momentul. Constient ca peste timp iti vei aminti cu drag si vei vorbi cu drag de momentele astea despre sau cu oamenii acestia dar acum trebuie sa mergi mai departe....

minipetrecerea

A venit entuziast de la scoala povestind cum l-au tras colegii de urechi, cum a impartit bomboanele si l-a felicitat diriga. Doar un singur nor ii umbrea bucuria: felete au spus ca nu le lasa parintii. Asa ca s-a pregatit doar de vizita celor doi colegi si a celui mai bun prieten din oras care venea pentru 3 zile. Mai povestea, mai zicea ceva si  iar isi aducea aminte ca pe fete nu le lasa parintii. Asa ca am schimbat tactica. L-am pus pe sotul meu sa fie tatic de baiat si sa "ceara" fetele pentru "felia de tort" de la tatici. Si mare a fost bucuria si mirarea lui Matei cand fetele au fost primele care au venit aduse de unul din tatici cu rugamintea sa il sune sotul meu pe celalat tatic sa vina sa le ia. Amuzant a fost ca si fetele s-au mirat cand au fost anuntate de tatici ca merg la ziua lui Matei. Timp de cateva ore s-a auzit numa chitcaieli si chicoteli din camera lui. O alta surpriza a fost ca l-a sunat nasul lui de botez cu care nu s-a vazut de cativa ani. Si asta tot dupa o discutie cu sotul meu cu o zi inainte.
Cu tortul a fost alta poveste. Dimineatza l-am anuntat ca nu a iesit, iar la pranz, cu o fata trista, i-am spus ca nu e cum am vrut eu. L-am scos din frigider si dupa o pauza lunga in care si-a admirat tortul mi-a intors replica de la note: "se putea si mai bine"....
Marea bucurie a venit mai pe seara: trei ghemotoace pufoase si patate. Pisoii au revenit acasa jucausi si pusi pe sotii.
Acum nu stiu sigur a cui a fost bucuria mai mare: a lui Matei sau a noastra astia mai "maturi"....

a mai trecut un an....

Inca un an si inca un tort. Acum 3 ani il faceam pe primul, in forma de inima. M-a pus sa ii promit ca il fac cu 2 saptamani inainte dar tot nu era sigur. Ma pandea sa vada daca imi amintesc. Pe atunci eram doar o prietena cu care isi facea temele si cu care statea dupa ore. O prietena cu curte si catel unde se putea juca. Si totusi era tare neincrezator ca voi face tortul. Si pentru ca pe 10 iunie a fost in excursie, i-am facu tortul cu o zi inainte iar pentru colegi, in excursie am facut 2 tavi de tarte.
In urmatorul an ziua lui a picat intr-o perioada foarte proasta. Dar tot i-am facut 2 torturi pentru la scoala pe care le-am taiat in clasa la sfarsitul orelor. Abia ne mutasem la tara si totul era "neamenajat". Spre seara l-am luat prin surprindere cu un nou tortulet si i-am cantat "multi ani traiasca". I-a dat lacrimile. Credea ca ce a fost la scoala a fost tot. Se scufundase intr-un joc pe calculator in asteptarea unui telefon sau a unui mesaj ce nu mai venea. Si nici nu a venit.
Anul trecut a fost petrecere. Cativa colegi, cateva persoane din familie intr-o zi calduroasa sfarsita cu balaceala in piscina de plastic care a primit-o cadou. A fost primul an in care cadourile nu au contat. Era asa de bucuros ca au venit colegii din oras dar trist ca o anume persoana nu a trimis nici macar un mesaj.
Anul asta nu am planificat nimic initial. O punga de bomboane la scoala si un tort simplu acasa. Dar de doua zile au inceput sa sune telefoanele si sa fiu intrebata daca fac ceva. Asa ca a trebuit sa improvizez un aperitiv si un tort (se pare cu peripetii pentru ca nu mi-a iesit si trebuie sa nascocesc altceva). Si daca tot am "improvizat" a decis sa isi invite si cativa colegi in ultimul moment. Sa vedem ce va iesi...
(va urma)

zi de mai

Pasarile ciripesc. Ciresele se inrosesc de placere sub razele mangaietoare ale soarelui. Visinii altoiti le tin isonul imbatati de aroma capsunilor si a crinilor ce isi deschid cupele in vant. Iarba creste vazand cu ochii. Ce bucurie e sa stai si sa o asculti cum creste. Ce bucurie sa privesti dealurile inverzite, sa asculti cantecul cocosului, latratul lenes al catelului si sunetele animalelor pe pasune. Cata armonie si intelegere. Cum sunete disparate, vieti separate pot alcatui un tablou atat de maret. Cum sunetele diverselor graiuri pot alcatui o simfonie ferfecta. Si toate astea au fost create pentru om. Pentru hrana, habitatul si bucuria omului. Doar ca omul a uitat sa fie OM. Undeva in evolutia sa a preferat sa nu mai fie o creatie a lui Dumnezeu ci una a banului. A preferat contul in locul naturii si zornaitul in locul ciripitului. Cat de mult ne schimba "puterea de a cumpara"... Cat de repede se uita bucuria libertatii in locul linistii aparente a lui "a avea". Cum s-a transformat "bunastare" in "cat mai mult"... Si toate astea sacrificand iubirea pe altarul epuizarii

despre toleranta

Ca de obicei cand ma leg de o atitudine plec de la definitia cvantului. Asa ca direct la DEX:
Toleranta = atitudine de om tolerant, ingaduinta, indulgenta
Deci a tolera inseamna a accepta si alt punct de vedere chiar daca nu esti de acord si nicidecum promiscuitate sau slabiciune. Eu cred ca dimpotriva, intoleranta arata slabiciune, nesiguranta si neincredere. Pentru ca atunci cand nu esti sigur pe tine te bazezi pe anumite tipare invatate care iti creeaza un fals sentiment de confort si siguranta. Iesirea din aceste tipare invatate inseamna sa te bazezi pe tine insati si cum nu exista incredere nu poate exista nici toleranta. Asta ca sa nu vorbesc ca intoleranta sau toleranta este in stransa legatura cu respectul, sau lipsa sa, si nu in ultimul rand de dragoste. Problema apare atunci cand nu iubesti. Si marele paradox este crestinismul. Se propovaduieste iubirea, iubirea fata de Dumnezeu si in mod special iubirea de aproape si in acelasi timp apare intoleranta si rigiditatea. Din pacate s-a incercat incorsetarea iubirii neconditionate, iubirea pentru care a fost rastignit Isus, in norme, reguli rigide si cuvinte sterile. Cand toata invatatura lui Dumnezeu prin Fiul Sau se poate rezuma la un singur cuvant: IUBIRE. Iubind accepti, tolerezi, intelegi. Lipsa iubirii aduce dupa sine intoleranta, neacceptare, inversunare si rautate.

puisori

De maine ar trebui sa inceapa sa ciocneasca ouale din incubator. Am mari emotii. Din cauza furtunii, joi noaptea, nu am avut curent electric. Si dimineata outele erau reci. Sper din tot sufletul sa nu ii afectat.
De intorsul oualor de pe o parte pe alta s-a ocupat tot un puisor dar de om. Si acum asteapta cu nerabdare sa isi vada rezultatele muncii sale. Asa cum asteapta si reintoarcerea pisoilor acasa.

Iasomie

Am descoperit ceaiul de iasomie cu ani in urma cand starea mea psihica si emotionala era pe o panta descendenta. De atunci nu mi-a lipsit niciodata din casa si rare au fost zilele far ao cana de ceai de iasomie (simpla, cu levantica seara sau ceai verde dimineata). Pentru ca a inflorit iasomia si mirosul ei se simte in amurg am cautat pe net sa vad exact care parte se recolteaza si cum  se pregateste pentru ceai.
Si astfel am constata cu surprindere ca e cunoscuta pentru multe alte calitati si nu doar cele linistitoare:

Printre alte calitati ale iasomiei se numara urmatoarele:

- regleaza producerea de sebuum si are efect antiseptic, deci iasomia este utila in tratarea acneii si pentru ingrijirea tenului gras.
- alunga stresul si deprimarea
- relaxeaza si reda increderea in fortele proprii
- are efecte benefice asupra sistemului nervos
- alunga depresia
- ajuta la stimularea creativitatii
- ofera un efect de euforie
- ofera increderea in sine
- ceaiul de iasomie trateaza migrenele si tusea spastica
- ajuta in tratarea reumatismului
- ajuta la tratarea tusei prin infuzie sau decoct dintr-o lingura de flori de iasomie la o cana de apa . Se consuma 2-3 cani pe zi.
- calmeaza alergiile de natura reumatismala prin aplicarea externa pe partea dureroasa a unui macerat in ulei obtinut astfel: la 250 ml ulei se pun 5-6 linguri flori si se lasa 8-10 zile, apoi se poate aplica pe partile cu probleme.
- in aromoterapie, uleiul de iasomie are diverse utilizari in ameliorarea a o serie de durari, fiind un bun antiseptic si sedativ.
- uleiul de iasomie are efect benefic si in adenomul de prostata.
- prin masaj cu acest ulei se produce relaxarea muschilor si calmarea durerilor de spate.
- avand un efect relaxant, ceaiul de iasomie calmeaza crampele menstruale.
- ceaiul de iasomie consumat in timpul alaptarii va stimula secretia de lapte.
- iasomia reechilibreaza balanta hormonala, controland astfel toate tipurile de piele, uscate, grase, sensibile sau deshidratate.

Mamaliga - aliment cu efecte terapeutice

Banala mămăliguţă poate deveni un medicament folositor în tratarea răcelilor şi a pietrelor la fiere
Mălaiul este un înlocuitor de nădejde al produselor de panificaţie, numit de specialişti „prietenul intestinului subţire“. Dispreţuit pe nedrept, acest medicament tradiţional aduce numai beneficii atât omului sănătos, cât şi celui care suferă de boli grave. Cura cu mămăligă este foarte sănătoasă, o putem încerca în Postul Paştelui, pentru hrănirea organismului şi curăţirea intestinelor.
De ajutor ficatului şi intestinelor
Un aliment tradiţional cum e mămăliga a fost de multe ori subiect de cercetare al specialiştilor, fără a i se putea găsi o contraindicaţie. Fierturile de porumb au fost apreciate încă din vremea lui Columb, dar, ulterior, au ajuns să fie considerate hrana săracilor. Studiile recente au scos în evidenţă faptul că media de viaţă a triburilor amerindiene care se hrăneau cu porumb crud sau fiert, era mult mai mare decât a altor comunităţi învecinate, cărora le lipsea din dietă acest aliment.
Recent, s-a descoperit prezenţa în boabele de porumb a unor substanţe derivate ale acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Aceşti acizi se absorb în intestin cu mare uşurinţă, fără a suferi transformări chimice decât în proporţie de 22-28%.
Ajunşi în sânge, se transformă în hidroxiacizi care vor purifica sângele de unele substanţe toxice. Efectul detoxifiant al substanţelor din porumb uşurează efortul ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducând considerabil riscul la insuficienţe şi ciroze hepatice. La populaţiile unde se consumă zilnic terci de mălai, incidenţa bolilor hepatice este de 10 ori mai mică, iar copiii au o dezvoltare mai bună.
Ne ajută să trăim mai mult
Cercetătorii endocrinologi consideră că un consum zilnic de mămăligă scade cu 60% riscul de boli psihice generate de disfuncţii tiroidiene.
De asemenea, consumul de mămăligă reglează concentraţia de glucoză în sânge, fiind de folos diabeticilor. Reduce cantitatea de colesterol din sânge, scăzând astfel riscul de ateroscleroză şi, implicit, de infarct. Mai mult, banala mămăligă revitalizează funcţiile sexuale, în special feminine.
Rezultatele cercetărilor româneşti efectuate de antropologi în regiunea Bran-Rucăr (unde mămăliga e mai des pe masa românilor), arată că 9% din femeile de peste 65 de ani au avut o activitate ovariană foarte intensă, manifestată şi prin prelungirea vieţii sexuale chiar şi după vârsta de 72 de ani.
De asemenea, consumul de mămăligă este răspunzător şi de longevitate. Multă lume crede că mămăliga îngraşă. Ei bine, mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii faţă de pâine. Iar mămăliga vârtoasă are jumătate din caloriile pâinii. Încă din cele mai vechi timpuri, românii au folosit mămăliga ca leac.
De exemplu, doar pentru a evita pelagra, este suficient consumul zilnic de mămăligă cu o jumătate de litru de lapte şi un ou. Terapia a dat rezultate sute de ani.
Cataplasme aplicate pe piept
Tratamentele pe care ni le făceau bunicile noastre în copilărie, ne vindecau şi ne fereau de utilizarea abuzivă a antibioticelor. Mămăliga era la loc de cinste printre leacurile vechi. Pentru durere în gât şi răceală, se pun pe o tablă încinsă două linguri de mălai şi se stă cu nasul deasupra fumului produs, amestecînd continuu. În plus, se bea seara înainte de culcare un terci, ca o mămăligă subţire, în care se pune o bucăţică de unt. A doua zi, vă veţi simţi infinit mai bine.
În popor, unul din adjuvantele cu o eficienţă incredibilă în pneumonie este tot faimoasa mămăligă românească. Se lasă să se răcească, cât poate suporta pielea, după care se întinde pe zona pieptului într-un strat de două degete pe torace şi se ţine 15 minute, după care se înlătură, iar pielea se şterge cu un tampon înmuiat în spirt camforat.
Cataplasma cu mămăligă caldă e bună şi în bronşite, gripă, tuse cronicizată.
Aceeaşi aplicaţie se face în zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale şi a nefritelor, pe zona inferioară a abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite şi cistite.
De folos şi în obezitate
Pentru urcior: se pune mămăliga caldă pe pleoape, schimbând-o cît se poate de des. În caz de lipom, se poate face un tratament cu cataplasme cu mămăligă tare.
Se pune în strat de 3-4 cm pe locul lipomului, având grijă ca partea care vine în contact cu pielea să fie presărată cu tămâie fin pisată, aşa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Se aplică fierbinte, cât suportă pielea, şi se acoperă cu un obiect de lână, pentru a menţine temperatura locală ridicată.
Tratamentul se face în fiecare seară şi se ţine până se răceşte mămăliga.
Mămăliguţa e utilă şi celor care suferă de obezitate, deoarece acest aliment conferă o senzaţie de saţietate extrem de rapidă, datorită fibrelor alimentare din compoziţia sa.
Studiile de specialitate au arătat că la persoanele care consumă regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mental, sunt reduse considerabil. Gastrita hiperacidă şi ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidităţii, şi o acţiune uşor calmantă, sedativă.
Studiile de nutriţie şi biochimie alimentară au arătat că mămăliga consumată frecvent ameliorează şi afecţiuni cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruaţiile dificile cu sângerări abundente, anexita şi metroanexita, litiaza renală, hepatita.
De la mămăligă, la terci şi bulz
• În mod tradiţional, mălaiul se poate prepara în multe feluri: turtă în spuză, mălai în ţest (mălăiaş), mălai în tavă, terci, păsat, bulz, chitac, cocîrţău.
Porumbul ca atare se mai mănîncă şi fiert (în oală), fript (la spuză) sau făcut floricele (la tigaie). Mămăliga e şi ea de două feluri: pripită şi fiartă. Pe cea pripită o mănâncă mai mult orăşenii si se prepară punând mălai puţin câte puţin în apa sărată fierbinte, aşa încât mămăliga să fiarbă în mod egal toată.
Fierberea durează mai puţin decât la mămăliga vârtoasă, preferată mai mult la ţară . În acest caz, mălaiul se pune tot dintr-odată în apa sărată, se lasă să fiarbă până încearcă de mai multe ori să dea în foc, ca laptele. Atunci, se sparge cu făcăleţul. La sate, mămăliga vârtoasă nu se taie cu cuţitul, ci cu sfoară.
Terciul de mălai nu e altceva decât mămăligă pe jumătate lichidă, pe care o mâncau copiii cu plăcere cu felii de brînză sau zeamă de prune.
Păsatul este tot un fel de terci, însă mălaiul din care e făcut e mai grunjos, mai mare şi mai tare la fir.
Cocoloşul sau bulzul se face din brânză învelită în mămăligă şi coaptă apoi pe cărbuni. În unele locuri, mălaiul se amestecă cu dovleac fiert.
Ştiaţi că?
- 100 g făină de porumb are 351 calorii, 100 grame de pufuleţi au 520 calorii.
- Mămăliga se taie perfect, dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă.
- Mămăliga nu mai face cocoloaşe, dacă înainte de a pune mălaiul la fiert îl stropiţi cu apă rece.
- Zahărul vanilat poate fi secretul mămăligii perfecte.
- Mămăliga nu îngraşă, dar combinată cu smântână şi brânză grasă, efectul va fi acelaşi ca în cazul unei cine copioase. În curele de slăbire, se recomandă iaurtul şi brânza de vaci.
Dieta cu mămăligă
Micul dejun: mămăligă fierbinte, cât mai crudă, amestecată în mod tradiţional cu un ou moale şi lactate.
Prânz: alimente obişnuite, dar înlocuiţi pâinea cu mămăligă
Cină: lapte bătut sau iaurt cu mămăligă.

Am gasit articolul aici si mi-a placut enorm pentru ca inca o data se dovedeste intelepciunea batranilor.