Cuvantul anului 2022

 Anul 2021 a fost guvernat de Bucurie. Acesta a fost cuvantul ales la inceputul anului. Bucuria de a fi, de a face, de a visa. Nu au fost toate asa cum ne-am imaginat la inceputul anului dar ne-am bucurat de tot ce ne-a adus 2021. Si ne-a adus mai mult decat am sperat. Ce m-a amuzat e ca bucuria i-a guvernat pe toti ai casei in aceast an. Asa ca in alegerea cuvantului pentru 2022 i-am luat in calcul pe toti ai casei. M-am gandit si la ce ar avea ei nevoie. Cateva zile mi s-au tot invartit ideile in minte si la un moment dat s-au detasat 2 cuvinte. O lumanare aprinsa, o cerere de ghidare si am inceput sa vad acel cuvant peste tot in jur: la magazine, in imaginile de pe pinterest, in postari si articole. Initial mi s-a parut a fi o "ingradire" tocmai cand eu ma gandeam la o deschidere, la o iesire din micul nostru univers. Mai ales in aceasta perioada plina de tot felul de "ingradiri" de parca m-am intors in anii '80, cand totul era conditionat sau cenzurat. Apoi gandurile s-au limperzit si am vazut esenta dincolo de forma.

Cuvantul anului va fi ACASA. Acasa ca traire si nu ca locuinta. Acasa fiind sentimentul ca esti la locul potrivit in momntul potrivit. Acasa fiind acceptare, iubire, apreciere si multumire. Cred ca toti avem nevoie de acel ACASA ca emotie. Emotie ce ne face sa inflorim in forma noastra cea mai buna, sa dam ce avem mai bun si mai frumos atat in relatiile cu ceilalti dar mai ales in relatia cu propria persoana. Si sper ca anul 2022 sa ne aduca tot ce avem nevoie pentru a ne simtit mereu ACASA in sufletele noastre prin tot ce facem, profesional sau personal, in gospodarie sau la munca, langa cei dragi sau in comunitate. 

Sa fim cu toti ACASA in 2022, sanatosi si veseli, iubiti si fericiti.

La multi ani!

Jurnal de Advent - final

 Deja e craciunul. Dupa un maraton de curatenie am reusit sa ajung in Ajun cu aproape toata lista bifata. Mi-as fi dorit sa scriu mai des, sa decorez mai repede, sa ...., sa..... Dar multumesc lui Dumnezeu pentru tot. Dar mai ales pentru faptul ca am reusit sa ma relaxez de ajun, dupa toata nebunia. 

Ziua de luni a venit cu nebunia crizei de timp si a atacurilor de panica. Toate erau adunate gramada, nu mai gaseam nimic, nicaieri, listele se tot lungeau iar timpul se compresa. Am inceput cu ultima mana de vopsea la usa dormitorului, apoi baietii au pus tapetul de la capatul patului, sinele pentru perdele si mocheta. Cum sifonierul nu a ajuns, a aparut provocarea improvizatiilor. In timp ce ei montau mobila de la Matei din camera, eu am reusit sa pun perdelele si draperiile, sa asez oarecum dormitorul si sa incep eliberarea salonului. Operatini se s-au prelungit pana la 2 noaptea. 
Marti, Matei a fost la munca de la 11 la 15 iar sotul meu la o inmormantare in acelasi interval. Pana au ajuns ei, am reusit sa termin curatenia in salon si bucataria din casa. Asa ca au pus mocheta in salon si au montat comoda timp in care eu am despachetat bradutii si am repartizat globurile. Apoi am trecut la asezat. De data asta am ajuns in pat pe la 1 noaptea.
Miercuri sotul meu s-a ocupat de taiat lemne si pregatit furajele la animale pentru zilele de sarbatoare in timp ce eu m-am ocupat de bucataria de vara si de pregatit ingredientele pentru maratonul bucataresc. Am facut borsul si turtele cu julfa si am curatat nucile.
Joi, sotul meu a fost ocupat cu Ajunul in timp ce eu cu bucatareala. Cu Matei ajutor. Am inceput cu framantatul painii si plamadit cozonacul. Matei a framantat cozonacul si s-a ocupat de curte. Iar eu, printre etapele cozonacului am fiert salata beof si drobul si am spalat/intins/calcat rufe. Doar ca pe la 19 am picat de oboseala doborata de o stare generala de rau cu greata si dureri de cap (si un puseu de tensiune). Deja ma gandeam la ce scot de pe liste si ce salvez...
Vineri tot fara sot acasa, imi era teama ca nu fac fata la ce a mai ramas de facut. Matei m-a ajutat cu schimbatul lenjeriilor si refacerea stivei de lemne, in timp ce eu am terminat cu bucatareala pana la ora 14. Apoi am sters si asezat holul finalizand cu punerea perdelei. O ora am dedicat-o balconului. Seara s-a incheiat cu o baie lunga si relaxanta urmata de impodobirea brazilor (cate unul in fiecare camera) imbracati in pijamale identice de craciun ascultand colinde. 
Mai descoper mici scapari (un intrerupator nesters, un colt la oglinda unde mai trebuia sa insist, etc) dar pe total sunt multumita de tot. 
Iar Craciunul a venit cu o stare de multumire si liniste sufleteasca asa cum mi-am dorit.
Craciun fericit tuturor!

Craciunul in imagini

Mai avem cateva zile pana la craciun. In ultimile zile nu prea am avut timp de scris. Zilele parca s-au scurtat si listele cu "de facut" se tot lungesc... In cele cateva minute de pauza reuseam doar sa ma uit la imagini si sa mai citesc ceva comentarii. Si cum imi place foarte mult perioada sarbatorilor de iarna sunt pe diverse comunitati cu acest specific. Surpriza neplacuta a fost pe un grup unde, cineva care locuia la bloc a postat bradul impodobit cu copiii. Cele mai multe comentarii erau legate de faptul ca nu avea semineu langa brad. Era clar ca era un apartament micut unde a facut loc pentru bradutul de craciun ce l-a impodobit cu drag cu cei dragi. Dar trebuia semineu. Si daca nu unul real macar din polistiren sa fie. M-am uitat mai atent la brazii de craciun. Toti impodobiti cu tema, cu numar de culori si decoruri create artistic. Si parca toate pozele semanau intre ele. Si la absolut toti lipsea elementul cheie al acestei sarbatori: dragostea. Ma mai inspir si de pe bloguri sau comunitati din exterior ("de afara") unde pozele sunt mai putin studiate. Iar brazii sunt mai firesti, transmitand tocmai placerea de a impodobi, de a fi impreuna. Eu cred ca bradul nu il impodobesti pentru o poza care sa primeasca multe like-uri. Bradul e pentru casa fiecaruia, pentru sufletul casei si pentru familie. Asa cum pozele sunt instantanee care sa iti aminteasca de un moment. Ma gandesc la pozele de nunta aranjate care imi amintesc ca ma strangeau pantofii si ca spinii unor trandafiri din buchetul imens pe care il tineam in brate imi intrau in carne si ma rugam sa se termine mai repede acea sesiune foto. In schimb instantaneele de la petrecere imi aduc un zambet pe buze...

Si daca totusi, cineva isi pune sufletul casei intr-o poza si o ofera pentru inspiratie, rautatea nu isi are locul. Pentru ca nu trebuie sa fie intr-un anume fel, asa cum nici casa, familia sau relatia nu trebuie sa se incadreze intr-un tipar universal valabil. Suntem unici asa ca tot ce realizam e unic si irepetabil.

Priveam scena de craciun a Mihaelei, realizata la scara mica, si marcata de comentariile amintite, am observat ca are semineu langa brad. Si chiar unul minunat facut.

Sarbatori cu dragoste sa aveti!

Jurnal de advent - 12

 O dimineata rece si ploioasa. O ploaie mocaneasca care nu se mai termina. Si din cand in cand mai bate si vantul. E vremea cand ai vrea sa stai la bloc si sa circuli doar pe asfalt si cu umbrela in loc de cizme de cauciuc si haine cu gluga. Si parca vantul si ploaia iti fac in ciuda, gasind locuri prin care sa patrunda si sa iti aminteasca un fapt stiut de toti: "iarna nu e ca vara".

Aseara a fost intrerupe de curent electric iar generatorul s-a incapatanat sa nu porneasca. Am scos focul si ne-am linistit cand a  revenit curentul. Dimineata o mare balta ne astepta in salon. Dupa ce a plecat sotul meu la slujba am redevenit instalatoare. Am verificat tot ce putea sa curga si am luat in calcul si cea mai rea varianta. Am facut incarcarea si surpriza: iesise o teava din conector in spatele termosemineului:
- Matei, ce facem? Il asteptam pe tac-tu? Sau vedem ce putem face?
- Am incredere ca te descurci! Doar stii ce trebuie facut. Nu are rost sa stam in frig pana vine el....
Imi place sa fiu femeie in casa, lasand sotul sa se ocupe de treburile "barbatesti" dar sunt situatii in care nu sunt avantajata daca imi astept sotul. Asa ca am adus sculele din atelier si am remediat problema. Ma distra faptul ca nu mai stiam cum se tin in mana si la un moment dat desfaceam in loc sa strang. Dar am pus la loc si am remediat problema. Cu un mare "Doamne ajuta!" am facut din nou incarcarea, am schimbat prelungitorul ca ajunsese apa in el si am facut focul... Abia apoi am trimis sotului un mesaj in care ii explicam ce s-a intamplat.
- Repar cand vin, a fost raspunsul. Bine ca e doar atat. Am vrut sa ii raspund ca s-a rezolvat deja dar nu m-a lasat Matei. 
- Hai sa ii facem o surpriza!
M-a distrat zambetul discret din coltul gurii cand a intrat si era cald in casa. L-am lasat doar sa se chinuie cu aerisirea pompei si a cazanului. Operatiune care va dura cateva zile, timp in care termosemineul ne va ofere un fundal sonor de clipocit.
De acum urmeaza parte "grea": strans si uscat tot ce s-a udat. Si de asezat cumva pentru a avea o duminica confortabila.

Doar ca, dupa asa patanie, trebuie revizuita iar lista de cumparaturi si de mutat UPS-ul de pe lista de "ar fi nevoie" pe cea de "urgenta".

O duminica linistita!

Jurnal de advent - 11

Nu mi-am pus niciodata intrebarea cand e bine sa facem bradul. A fost dupa inspiratie dar privind in urma, provocata de Mihaela, imi dau seama ca mereu l-am facut de ajun. Dupa ce termin de pus perdelele si de pus/periat covoarele fac bradul. E acel moment cand totul e gata, oala cu chisca e pe foc, painea e in cuptor, toata lumea a facut baie sau dus, asteptam parintele cu Ajunul si impodobim bradul.

Imi amintesc ca, intr-un an, dupa revolutie, studenta fiind, am venit acasa mai devreme si am luat un brad pe care l-am impodobit la mine in camera cam cu o saptamana mai devreme. In ziua de ajun, tata a adus unul mai des si mai mare asa ca toata lumea a desfacut bradutul meu si l-am impodobit pe cel mare.

Cand eram mica bradul era fie adus de Mos Craciun, fie eram trimisi la colindat si cand reveneam bradul trona in camera bunicii cu soba de perete. Era acel miros de lenjerii care au stat la ger, afara, de soba incinsa si ace de brad. Poate asta e explicatie faptului ca am acel pitic pe creier de a pune perdelele proaspat spalate in ziua de ajun. Adolescenta fiind, am mai povestit ca tata se apuca de reamenajat in saptamana premergatoare sarbatorilor. A fost un an cand l-am convins sa renunte si fratele meu a vrut sa anime un pic focul cu ceva motorina care a fost imprastiata pe peretii camerei de zi. Asa ca in Ajunul Craciunului puneam tapet cu tata.

Am mai avut o tentativa de impodobit bradul mai devreme cand eram in Iasi, locuiam intr-un apartament inchiriat si lucram. A doua zi dupa ce l-am impodobit am fost anuntati de la firma ca avem drept cadou de craciun 2 saptamani la munte. Ne-am intors dupa revelion cand am desfacut bradul.

La firma mea, perioada asta era extrem de aglomerata. Abia reuseam sa intram in vacanta pe 23 decembrie. Asa ca tot in ajun impodobeam bradul, singura si eventual dupa o cearta urata cu fostul meu sot. Compensa faptul ca decoram firma de la intai decembrie iar mai apoi decoram si un brad mare in magazin.

Dupa ce a venit Matei in viata mea, bradul este impodobit in ajun. Si pentru ca facem mai multi, incep cu Matei in camera lui si termin cu al nostru, in dormitor dupa ce ajunge sotul meu acasa. Dar de decorat incep de la 1 decembrie, cate putin in fiecare zi.

Cadourile in schimb, la noi, sunt practice si nu ajung sub brad. De prin noiembrie incepem cu mici atentii. Fie ca e o pereche de sosete colorate, un ornament de brad, o cana mai deosebita sau o lumanare parfumata.

Matei m-a anuntat la primul Craciun impreuna, ca stie ca tati ii cumpara cadourile pentru ca, intr-un an, a gasit si bonul de casa in punga cu cadoul. Asa ca l-am invatat ca Mos Craciun aduce altfel de daruri, care nu pot fi cumparate. Cum ar fi faptul ca suntem impreuna, atmosfera speciala pe care o facem de craciun, cozonacii pe care ii fac cu drag pentru ei, prajiturile pe care le facem impreuna. 

Am inceput cu povestea craciunului de dupa divort, cand singura fiind acasa, am facut eu pe echipa de service in perioada craciunului. Am fost chemata la o lucrare facuta la Manastirea Neamt ca nu se incalzeau caloriferele. Am ajuns dupa pranz, am aerisit instalatia, am incasat deplasarea si ma pregateam sa ma intorc acasa. Apoi a venit propunerea sa merg la vecernie in Paraclisul Manastirii. Am acceptat si in fata Icoanei Maicii Domnului cu 3 maini m-a umflat plansul. Alte femei, la varsta mea, ar fi pregatit Sarbatoarea Craciunului cu un sot si un copil deja mare care ar desface cadouri sub brad. Aveam in minte o imagine frumoasa cu o familie in jurul bradului de craciun care era intr-un puternic contrast cu mine, pe drumuri de munte, singura de Ajun. Am plecat tarziu spre casa si am mers incet admirand luminile caselor de pe drum. Anul urmator, tot dupa vecernie, am ajuns acasa si Matei s-a repezit sa desfaca cadourile de sub brad. Atunci mi-am amintit de imaginea din mintea mea din fata Icoanei si le-am povestit.

- Uite, vezi, eu sunt cadoul tau de craciun! a exclamat Matei. Doar ca ai uitat sa specifici atunci ca vrei un copil facut de tine si Doamne Doamne ti l-a trimis gata mare. Asa ca data viitoare sa faci cererile corespunzator!

- Esti cel mai special cadou pentru toate Craciunurile din viata mea!

Voi ce cadouri speciale (care nu se pot cumpara) ati primit de-a lungul timpului?

Jurnal de advent - 7

 O zi de marti cu vant si ploaie. O zi de stat la gura sobei. Si cum am fost nevoita sa stau mai mult locului am scos cosul cu sosete de lana de carpit. In ultima vreme nu prea am avut timp de ele si cum mama m-a tot aprovizionat cu sosete noi, le-am lasat intr-un cos in asteptare. Si nu doar sosete. Mai sunt si alte lucruri care necesita un pic de alint cu acul.  Nu am avut rabdare sa stau chiar atat de mult locului dar a fost suficient cat sa reduc din ele. Si am modificat o perna cu melana. Am facut o perna lunga si colorata de pus in fata usii.

Dupa amiaza am gatit in timp ce sotul a continuat operatiunea "renovat dormitor"  Au sunat in sfarsit si de la firma de mobila ca livreaza mobila lui Matei joi. Deci in principiu e bine. 

Biscuitii facuti aseara s-au terminat deja. Maine sper sa reusesc sa fac salamul de biscuiti. Piciorul e mai bine. E rosu doar un pic in jurul intepaturii si ma jeneaza la mers. Sper ca dimineata sa pot incalta cizmulitele pentru ca ar trebui sa ajung in oras. 

Jurnal de advent - 6

 Dimineata a inceput bine. Ne-a trezit ceasul. Sotul a plecat la slujba. Eu mi-am facut cafeaua si am iesit la animale. Plina de entuziasm pana la prima roaba de iarba dusa la capre. Cand un cui si-a facut drum prin papuc in piciorul meu. Era de la o scandura desprinsa din troaca de boabe a caprelor. Probabil topaind prin tarc au desprins-o. Nu am vazut-o din cauza fanului din roaba. Stiam ca nu prea am fost "cuminte" dar ma asteptam la o nuia in papuci de la Mos Nicolae nu la un cui. 
Nu am scos cizma din picior pana nu mi-am terminat treaba. Ma gandeam ca se va umfla piciorul si nu mai pot sa o pun la loc. Cand a venit vecina dupa lapte, am intrat in casa si am dat cizmele jos. Soseta era rosie in loc de roz. Am dezinfectant si pansat laba piciorului apoi am mai facut o cafea si mi-am asteptat sotul.
- Cum ramai singura cum faci o boacana! Si la acelasi picior la care abia se vindecase degetul mic rupt acum 2 luni. Musai sa iti iau papuci de protectia muncii pentru curte!
Si daca nu pot face nimic pe afara am intrat la bucatarie: o tarta cu biscuiti si caise din compot, un aluat de biscuiti cu scortisoara si urmeaza sa sparg nuci pentru un salam de biscuiti. 
Restul zilei il impart intre o carte de Nora Roberts inceputa ieri si ornarea biscuitilor. De maine ma intorc la praf si renovare dormitor. 

Jurnal de advent - 5

 E o dimineata de duminica rece. Nu e zapada dar iarba e inghetata si scartie sub picioare. Si mainile au strigat dupa manusi. Cateii sunt  linistiti iar pisicuta a vrut afara. Doar purcicuta mica parea zgribulita dimineata dar a fost foarte fericita cand i-am suplimentat asternutul cu un balot de paie intreg. Dupa ce si l-a asezat m-a speriat ca nu o mai vedeam.  Se ascunsese in paie.

Maratonul boabelor de porumb a lasat urme. Am racit un pic motiv pentru care am fost moale ieri si nici azi nu sunt prea energica. As dormi mai mult ca de obicei. Ma ajuta si vremea mohorata si rece. Cele doua zile de sarbatoare (azi si maine) ma vor ajuta sa ma repun pe picioare. Sau poate ca avalansa de ganduri si amintiri declansata de discutiile recente m-au cam dat peste cap. Unii oameni nu stiu sa se bucure de ce le-a dat Dumnezeu si probabil nu pot vedea oameni care se bucura asa ca incearca sa ii aduca pe toti la starea lor. Am cam obosit de asta.  
Si cum zilele astea ma tot uit la filme de craciun, am vazut acel preparat frantuzesc de craciun - buturuga de ciocolata. Asa ca am cautat reteta. Pare destul de simpla din punctul meu de vedere. Probabil o voi incerca. Asa ca mi-am pregatit separatorul de smantana sa imi pregatesc smanatana dulce (denumire comerciala - frisca lichida) pentru prajiturile de sarbatori. 

In dormitor renovarea merge incet dar sigur. Inca mai sunt multe de facut in paralel si nu imi pot clona sotul. Nici pe mine. Dar ma bucur ca suntem bine si bucuria isi face loc constant la noi in casa. 

Cand scenariul se repeta....

 Acum ceva ani, cineva din familie mi-a cerut ajutorul. Luase o decizie radicala si m-a rugat sa dau o mana de ajutor pentru punerea ei in practica. Am fost de acord cu toate riscurile implicarii. Am fost constienta de ce va urma, le-am spus si baietilor si ambii au fost de acord. Chiar si cand era mic, pe Matei il implicam in decizii. Ii explicam logica deciziilor si il rugam sa isi spuna parerea. Are o logica buna si e foarte atent la detalii. Asa ca m-am bagat in troaca. Cu idei si sugestii pentru punerea deciziei in practica.  Am iesit sifonati tare din toata povestea. Si mai rau a fost ca persoana cu pricina s-a razgandit si ne-a lasat balta cu toata troaca in cap. A fost nevoie de mult efort sa ne revenim dar ne-am consolat cu zicala "tot raul spre bine" sau "un sut in fund, un pas inainte". Timpul a trecut si iata ca persoana a revenit. Aceeasi decizie, alta punere in practica, alta cerere de ajutor. De data asta cu promisiuni. Am ascultat fara sa imi dau cu parerea. Parea un deja-vu prost. Le-am spus si baietilor. Sotul meu a zis ca prefera sa nu ma bag pentru binele meu dar daca totusi decid sa sustin acea persona el imi va fi alaturi. Cel mai categoric a fost Matei:

- Nu! Ai uitat ce ai patit? Poti sustine verbal si atat. Nu te implica! Nu iti face bine. Iar promisiunile.... Ignora-le! Meriti mai mult de atat!

A fost ca un dus rece dar necesar. Cred ca e cazul sa invat sa mai zic si NU si sa ma gandesc la linistea casei mele.

Prima zi de iarna

 De fapt a fost doar jumatate de zi de iarna. Dimineata a inceput ca o zi de toamna. La ce temperaturi erau nici macar nu as fi zis ca e toamna tarzie. Gramada de boabe de porumb dormea linistita in gradina, sub plapuma de coceni de porumb. A fost trezita cam brusc si impartita intr-o gramada de saci cu boabe de porumb. Pe la pranz sacii erau stivuiti in magazia proaspat terminata. Atunci a inceput sa bata vantul. Timid la inceput dar apoi a prins curaj. Si s-a racit. Partea buna e ca a ajutat mocheta de pe bara sa se scuture de praf. Si mi-a aratat ce trebuie sa mai remediez inainte de a incepe sa ninga. Apoi au aparut picaturile  de ploaie marunte care s-au transformat in boabe mici de gheata ce ne-au fugarit in casa. Cu focul troznind vesel in semineu am admirat dansul fulgilor pe muzica vantului. Devenisera mari si pufosi si veseli. Apoi a venit pisica cu praful ei de somn. Seara e cu miros de dovleac copt si ceai aromat. Si cu filme de craciun.

O seara minunata!

Jurnal de Advent - 3

 Astazi e vineri. A treia zi de decembrie. Un soare cu dinti si o bruma groasa ne-au salutat de dimineata. Se anunta fulguieli pe astazi. Dar poate vor fi mai pe seara dupa ce terminam de depozitat grauntele treierate aseara. Cu toate ca abia astept sa ninga. Pana atunci a nins cu bezele in ceasca de cafea. Ascult in continuare cantece de craciun de dimineata. 

Un ingeras de hartie mi-a amintit de un ingeras din panusi de porumb. Ingeras pe care l-am primit prin posta intr-un colet dupa incendiu de la casa. Ingeras care a facut o fetita sa vorbeasca. Fetita e mare acum dar tot imi amintesc cu drag de acel moment. Cumva, atunci mi-a aratat ca viata e surprinzatoare si poti gasi bucurii si speranta chiar si atunci cand totul pare pierdut.

In ciuda zilei extrem de aglomerate de ieri am reusit sa pun o ghirlanda in bucataria de vara. In schimb nu am reusit sa tin la distanta gandurile cu planificari iar panica ca nu imi ajunge timpul mi-a dat tarcoale constant. Cred ca pe langa planificarea generala de craciun o sa mai adaug o lista deschisa unde sa trec detaliile la care mai am de lucrat sau micile scapari pe care le observ dar nu le pot remedia pe loc. 

O zi spornica tuturor!

Jurnal de Advent - 2

 E joi si rasaritul e superb. Pare un decor de toamna in nuante de rosu si portocaliu. Poate ca modul prin care toamna ne spune "la revedere". 

Ieri am avut o zi aglomerata . Fara poze si fara "craciun". Doar munca si oameni la treaba. Incercam sa ne luam ramas bun de la toamna. Au terminat scheletul la magazia de cereale, urmand ca astazi sa o "imbrace" si sa o pregateasca pentru boabele de porumb care vin mai pe seara. Si printre picaturi ne-am mai ocupat si de curatenia din curte, de pregatit o masina pentru ca imnul Romaniei sa se auda in toata comuna si bineinteles de eliberat dormitorul.
Am reusit sa pregatim ghirlanda ce urmeaza a fi pusa in strada si ne-am bucurat de montarea retelei de fibra optica prin sat. Cica ar fi functionala in preajma craciunului. Am mai facut regulamentul primului targ de craciun online pe grupul comunei. 
O zi spornica tuturor!

Jurnal de advent - 1

 E intai decembrie. Prima zi de iarna, ziua Romaniei, prima zi de decembrie dar si prima zi de jurnal de advent. O dimineata rece cu cer senin dar mult mai calda decat "normalul" perioadei. Incerc sa imi adun curajul din cana de cafea cu aroma de turta dulce. Astazi demaram operatiunea "renovare dormitor" in paralele cu montarea scheletului metalic al magaziei de cereale. In casa e cald deja, ascult cantece de craciun. Colindele romanesti le las pentru perioada din preajma craciunului. 
Aseara am verificat instalatiile de lumini pentru craciun. Una singura a cedat dupa ceva ani. Am facut planificarile pentru perioada asta si am pus prima ghirlanda - ghirlanda de la grinda din salon. Cred ca in salon tema decoratiunilor va fi alb-argintiu. Matei e in perioada "lila" asa ca va trebui sa fac cumparaturi. Nu am nimic sa se potriveasca temei chiar daca o sa mai combin cu un pic de argintiu si alb. Dormitorul nostru sper ca va pastra tema rosie dar nu stiu daca mai vreau auriu. Parca as combina rosu tot cu alb si argintiu dar voi vedea cand terminam cu renovarea. 
Pana atunci ma bucur de faptul ca reusesc sa am unghiile facute. Si chiar cu rosu. Unghiile mele sunt o tema scosa din subconstient in terapie. Mi le-am ros de cand ma stiu. Rar reuseam sa le dau o forma si sa le lacuiesc la cate un eveniment. Am fost oricum mai baietoasa pana m-am casatorit a doua oara. Atunci a disparut si obiceiul de a-mi roade unghiile. Si de cativa ani reusesc sa mi le fac doar iarna cand nu lucrez in gradina. Si de regula in nuante de maro. De la aproape alb pana la maro mai inchis. Rosu doar foarte rar si nu ma simteam chiar confortabil. Cam asta ar fi motivul pentru care, unghiile rosii sau culoarea prunelor cum le-am avut in toamna asta, intra la capitolul "realizari".

Noiembrie 30

 Mai ieri faceam prima postare din provocarea lunii noiembrie si iata ca am ajuns la ultima. A fost o luna interesanta, cu multe emotii iesite la lumina, cu multe provocari si cu multa munca. Dar si cu multe bucurii si satisfactii. Iar postarile (relativ) zilnice m-au ajutat sa constientizez bucuriile fiecarei zile. Iar ziua de azi a venit cu casa curata, calda si parfumata. Un soi de liniste inaintea furtunii. De maine eliberez dormitorul pentru zugraveala. Nerabdarea se impleteste cu grija ca nu vom termina la timp. Dar daca se va intampla asta o sa gasesc o solutie sa primim Nasterea Domnului cu bucurie si atmosfera frumoasa. Dupa-amiaza demaram operatiunea "luminite". Deocamdata le vom scoate la lumina, le vom verifica, pregati si repartiza pe locatii. Sunt ceva schimbari fata de anul trecut si probabil vor mai fi si completari. Mai ales ca mie imi vin idei noi in timp ce asez. 

O zi de sarbatoare minunata sa aveti!

noiembrie 29

 O dimineata umeda si cetoasa. Se anunta ploaie. Azi e zi de treaba in casa. Focul e facut, lista e gata doar cheful de treaba s-a ascuns pe undeva si nu il gasesc. Dar cum pofta vine mancand probabil il voi gasi dupa ce voi bifa una, doua pozitii de pe lista. Mai ales ca maine e sarbatoare deci iarasi zi de leneveala. Sau de coborat "craciunul" din pod, pentru ca leneveala nu mi se potriveste. Daca nu ii dau teme concrete mintii, aceasta o ia pe cararile batatorite ale vinovatiei chiar daca logica ii zice ca zona e periculoasa si nefolositoare. Dar sunt carari cunoscute din copilarie si deci locuri "confortabile". In psihologie era acel principiu conform caruia confortul fiecaruia e atmosfera copilariei indiferent cum a fost ea, si avem tendinta fireasca sa refacem acel mediu cunoscut, confortabil. Asa se explica de ce un copil abuzat, la maturitate cauta inconștient relații in care fie e abuzat fie e abuzator. Asa si eu cu vinovatia. Crescuta cu "ce o sa zica lumea?",  "nu iti e rusine sa...?", "ma faci de ras!", "nu asa se face!" sau si mai rau "daca nu faci cum trebuie din cauza ta cuiva i se va face rau". Acel "cineva" era fie tata, fie mama. Si cum eram copilul mai mare, nedorit si fata pe deasupra, eu eram sursa tuturor problemelor din casa. Fie ca nu se intelegeau parintii, fie ca fratele meu facea o boacana eu eram motivul sau cauza. Dupa ce am plecat la facultate am inteles santajul si manipularea emotionala dar a fost nevoie de multe ore de terapie ca sa inteleg cum poate fi gestionata starea de vinovatie. Din pacate, din obisnuinta, in anumite situatii mai plec pe cararile cunoscute ale vinovatiei cu toate ca sunt constienta ca imi face rau. Si atunci imi umplu timpul si mintea cu activitati frumoase cum ar fi acum decoratiunile de craciun sau amenajarea casei pentru a fi un camin cald si aromat. Imi plac mult lumanarile parfumate si mici decoratiuni pe care le mut, le reasez ca atmosfera sa fie oarecum dinamica in functie de vreme, de sarbatori, zile sau emotii. Asa ca voi fi foarte ocupata in luna ce abia incepe. Maine voi face planificarile, meniurile de sarbatori si repartizarea decoratiunilor. Sper sa reusim sa ne incadram cu toate treburile si sa ne bucuram de aceasta perioada minunata din an.

O saptamana spornica tuturor!

Noiembrie 28

 O dimineata cu mormaieli de catei si soare cu dinti. Nu e foarte rece dar mult mai cald decat normalul perioadei. Incheieturile mele anunta o schimbare de vreme si multa umezeala. In casa e cald iar aroma de cafea predomina. Mi-am terminat ceasca dar somnul nu vrea sa plece. Pe de o parte imi doresc o zi de leneveala in pat cu o carte in mana sau la tv cu filme de craciun. Iar pe de alta parte ma gandesc ca maine vine parintele cu molifta iar eu nu am reusit sa asez cat de cat prin casa. Camera lui Matei e gata cu renovatul. Aseara au montat si patul si benzile led iar eu am pus perdelele noi. A iesit foarte faina. Mobila ar trebui sa ajunga la final de saptamana iar biroul peste 2 saptamani. Urmeaza dormitorul nostru. Aici e o poveste mai lunga cu criza de timp aferenta. Dar cu ajutor de Sus totul e posibil.

Am citit provocarea Mihaelei de decembrie si imi place ideea de a continua sa fac cate o postare pe zi. De data asta cu tema data. Mai ales ca noiembrie e pe final. Aroma de dovleci cu scortisoara va fi inlocuita de cea de turta dulce si baclava cu nuci.Iar decorurile de toamna vor disparea putin cate putin fiind inlocuite de luminite si sclipici de craciun.

Nu mi-am dat seama ce mult imi lipsea blogul si comunitatea fetelor cu bloguri. Aveam nevoie de caldura si armonia ce se desprind din postarile lor. Chiar daca viata nu e roz la nimeni, chiar daca suntem obosite, stresate, speriate de vremuri sau suparate, postand pe blog echilibram un pic balanta sufletului fie ca descarcam emotiile mai putin frumoase fie ca scrisul ne reaminteste de ce avem nevoie. Si pentru asta le multumesc.

O ultima duminica de noiembrie minunata!

Noiembrie 26

 M-am trezit inaintea alarmei. Mai ales ca avem un locatar nou in casa. O catelusa creata de casa. A aparut acum vreo doua saptamani la cimitir. Si slabea pe zi ce trece. Cateva zile s-a dus sotul meu sa ii duca mancare, dar ieri Matei s-a hotarat sa o prinda si sa o aduca acasa. Si l-a adoptat. A stiut sa se duca direct in cada cand a intrat in casa. A stat cuminte la dus si la scos scaietii din blanita. Nu a speriat-o nici uscatorul de par si nici aspiratorul. Iar camera preferata e cea a lui Matei. Urca in pat cat sa se alinte si apoi sta pe paturica "ei". Cand sta Matei la calculator, ea sta la picioarele lui. Intelege ce ii spui si se face inteleasa. A venit si veterinarul sa o vada si i-a dat pastilute si picaturi pentru deparazitare. Inca nu se intelege cu Bobita dar banuiesc ca in timp se vor obisnui unul cu altul. Am aflat ca o cheama Ina si nu stie de granule. In schimb ii place mamaliga. De parca nu erau destui 7 caini. Acum avem 8.

Asa ca dimineata a inceput cu pisica pe genunchi, catelusa la picioare si cafea aromata in fata semineului. 

Azi e zi de retusuri la var in camera lui Matei si sper eu sa punem si mocheta. Din cauza volumului mare de vanzari, mobila mai intarzie o saptamana. A ajuns in schimb salteaua la pat si am comandat ultima piesa de mobilier pentru camera lui: biroul din 2 piese versatil (poate fi pus in L sau drept).

Daca vremea e buna as vrea sa termin de curatat gradina si ultima zona din curtea din fata. Ar trebui sa tai si dumitritele tarzii dar inca sunt inflorite. Iar de gatit ma tenteaza o fasole batuta, un bors de cartofi si cartofi la ceaun cu salata de praz.

O zi spornica tuturor!

noiembrie 25

O dimineata rece. Totul e pudrat cu alb. Nu stiu daca e bruma groasa sau a nins un pic. Iarna da semne ca e aproape. In casa e cald, focul trozneste vesel. Cafeaua e aromata si am gasit un lapte vegetal "barista" care se spumeaza. In plus am facut si un amestec de condimente pentru turta dulce din care pun un pic si in cafea. 
Ieri a fost cald asa ca am stat mai mult pe afara. Am curatat inca o zona din curte si am greblat o jumatate de gradina. Resturile vegetale le dau la capre sa le roada asa ca imi dozez treaba cat sa am mancare pentru ele pentru o zi. In casa am stagnat un pic cat sa se usuce reparatiile de la glafuri la camera lui Matei. Azi urmeaza amorsa si varul. Poate si mocheta daca Matei nu are intalnire cu colegii de facultate pentru lucru la un proiect. Ar trebui sa ajunga si mobila. 
Avem si un drum in oras cu ceva acte iar eu sunt lenesa. 
Poate de la vreme sau poate de la vremuri dar as sta cu crosetul in mana la tv cu filme de craciun. 
Printre maruntisurile de craciun am si o Craciunita. Am mai povestit eu ca sotul meu se gandeste mereu la cate o prostioara pentru mine. De data asta a fost la Iasi. La iesire din Iasi e o florarie unde ma opresc de 20 de ani de cand au deschis. Cu ochii in modelul meu de sal si cu gandul ca trebuie sa ne intoarcem repede nici nu m-am gandit sa ii zic sa opreasca. Cand a oprit eram nedumerita. 
- Nu vrei floare?
- Pai dumitritele sunt pe trecute iar flori de ghiveci nu iau acum. O sa completez colectia la primavara.
- Hai totusi sa ne uitam.
In sera primele pe care le-am vazut erau azalee colorate dar stiu ca sunt cam pretentioase asa ca am renuntat. La iesire am vazut o craciunita mare dar m-am gandit ca nu am spatiu pentru ea asa ca am vrut sa plec la masina cand am zarit 2 craciunite mai mici. A treia era deja in mana sotului care se pregatea sa plateasca.

Tot drumul a stat la Matei in brate.

Acum are ghiveci nou si asteapta sa terminam cu amenajarile ca sa isi gaseasca un loc al ei.

noiembrie 23

O dimineata de toamna. Ploua. In sfarsit avem un pic de ploaie. In sfarsit voi reusi sa scot pastarnacul cand se linisteste. Si poate si bulbii de flori sa ii pot da la beci. 
Drumul de ieri la Iasi a fost obositor. Aglomeratie pe sosea, aglomeratie in oras si fara timp de hoinarit prin magazine. Asta nu inseamna ca nu mi-am luat doua prostioare de craciun de la supermarket, la reduceri. 

cam asa a fost drumul

La intoarcere am mai smotruit un pic in casa pe langa rutina zilnica si am terminat ziua cu un film nou la Diva (nou pentru ca nu l-am mai vazut) si un episod dintr-un serial romanesc la protv. Le-am vazut printre gene pentru ca "cineva" dadea cu praf de somn in dormitor:

Astazi continui cu smotruiala in casa: mai un sertar de organizat, mai un dulap de ordonat, ceva hartii de pus in ordine, ceva bucatareala si poate reusesc sa inchei cardiganul mov. Ar mai fi si de demarat operatiunea carpit sosete de lana dar asta e o activitate de seara in fata semineului.
O zi de marti spornica sa avem!

Noiiembrie 21

micile bucurii pe final de saptamana

 Dupa nebunia de ieri, ziua de azi a fost ca un balsam pe suflet. A inceput cu un soare cald, cu un catel iubitor care mornaia cu nasul in hainele mele, probabil povestind ce a facut toata noaptea si cu o pisicuta care torcea pe langa picioarele mele. Pentru ca urma sa merg la biserica m-am bucurat doar de aroma cafelei facuta din inertie. La biserica am fost primita ca de obicei cu multa caldura exprimata prin strangeri de mana (strangerile in brate au disparut odata cu pandemia). Si parca biserica era plina de bunicute. Parca bunica mea, de ziua ei mi-a trimis o gramada de bunicute care sa imi aminteasca ca cineva acolo sus are grija de mine.

Binecuvantarea impartasaniei a readus linistea in sufletul meu de parca ziua de ieri nici nu a existat. M-am intors cu Matei pe jos in timp ce sotul a mai ramas la cimitir pentru cateva pomeniri. Privelistea Ceahlaului in zare, culorile toamnei intre dealuri dar si acel semntiment de vesnicie al satelor din jur ne-a facut sa visam frumos. Costruiam in cuvinte cate o gospadarie imbelsugata din fiecare casa parasita pe langa care ne purtau pasii. Povesti, proiectii, oportunitati ale terenului, toate pareau posibile. Apoi ne-a intampinat valea unde este satul nostru (biserica de parohie e in satul vecin, la cca 2 km de casa noastra). Pamantul negru, proaspat arat era presarat cu parcele nerecoltate de porumb, parcele de livada si gospodarii frumoase. Dealul urmator e presarat cu acoperisuri colorate ale caselor vizibile acum, cand copacii sunt golasi. Iar padurea din stanga a mai pierdut din intensitatea culorilor.  De la cimitir pana acasa ne-a insotit un catel pripeag. Acasa ne-am bucurat de un pranz cu peste, mamaliguta si usturoi. Dupa-amiaza a fost tot cu planuri dar de data asta mai concrete alaturi de sot. Am udat si fertilizat florile din ghivece. Le-am si curatat de frunzele uscate si m-am bucurat ca s-au adaptat bine la interiorul rece deocamdata al firmei. Am masurat partea de curte eliberata de butucii batrani de vie pentru a face loc unor pomi fructiferi dar si unui suport pentru uscat rufe. Iar ziua s-a incheiat cu pregatirea drumului de maine la Iasi. Matei are de depus niste acte la facultate si de luat hainele de iarna. Iar eu vreau sa profit de plimbare. Vrem sa ne intoarcem repede pentru ca vrem sa finalizam renovarea camerei lui. Si cred ca in restul saptamanii vom finaliza proiectul inceput in curte: magazia pentru porumbul boabe. Asta pe langa mutat gunoiul de grajd de anul acesta in platforma de macerat si imprastiat gunoiul macerat pe camp. Mai e de scos si un rand de morcov si pastarnacul, dar pamantul e foarte tare. Speram sa ploua. 
Am pregatit si ladita pentru bulbii de gladiole si dalii. Urmeaza sa ii scot si sa ii depozitez in beci. Si tot la capitolul depozitat intra si uneltele de gradinarit. Dupa ce le adun si le curat.
Luata de val am uitat ca mi-a ajuns firul pentru salul de craciun pe care il incep maine (am cautat un model nou), un lac de unghii de culoarea prunelor si mici decoratiuni pe baterii. Abia astept sa treaca saptamana asta si sa dau jos "craciunul" din pod. Duminica viitoare incepem operatiunea "luminitele". Chiar daca bradul il facem in Ajun sau cat mai aproape de Ajun, de decorat ne apucam de la 1 decembrie. Si incepem cu luminitele de afara. Pana atunci ne bucuram de acest sfarsit de toamna cu temperaturi destul de ridicate si florile de dumitrite.
O saptamana binecuvantata sa aveti! 

Noiembrie 20

 

O zi... urata. Foarte urata. Si nu ma refer la vreme. Vremea a fost frumoasa.
I-am facut bunicii la cimitir o mica pomenire de 5 ani. Ca dupa vremuri. Cateva pachete, o coliva cu chec si negresa de post, doua ghivece cu dumitrite si o slujba restransa. Macar nu a plouat ca acum 5 ani. Multe amintiri si nu toate frumoase. Apoi a venit un moment si mai urat. Un moment din care ar trebui sa inteleg odata pentru totdeauna ca sunt locuri unde nu ma mai regasesc. Sau locuri unde nu mai sunt dorita. De-a lungul timpului am tot incercat sa gasesc motivatii care sa justifice unele comportamente. Astazi in schimb am auzit lucruri pe care nu credeam ca le voi auzi vreodata. Sau ca nu le voi auzi de la acei oameni. Si totusi le-am auzit. Iar motivatia a fost la ani lumina de cele gasite de mine. Una veche de cand lumea: banii. Stiam ca banii leaga si dezleaga prietenii dar credeam ca unele legaturi de familie nu sunt conditionate de bani. Se pare ca sunt. Si unii si-ar vinde si mama si fiica pentru bani. Si apoi se plang de cat de oropsiti de soarta sunt. Si cum eu am prostul obicei de a spune ce gandesc mai ales in confruntari directe clar ca nu sunt o persoana comoda. Si am si o memorie fantastica. Tin minte propozitii, fraze, expresii fara sa vreau si care ies la iveala cand sunt nervoasa sau calcata pe bataturi. Cum se zice ma bat cu cuvintele celuilalt. Deci clar ca sunt nedorita in locuri in care barfa si plansul pe umarul unuia si altuia e ocupatia principala. Si daca celalalt e si ipocrit si "fudul" am un arsenal intreg de care ma pot folosi la nevoie.  Din pacate, daca de obicei ma controlez si plec, din bun simt, cand spiritele se incing, astazi paharul s-a umplut si mi-am permis sa spun ce simt. Am descarcat tot bagajul emotional pe care il duc dupa mine de ani de zile. Mi-am permis sa ma simt eliberata de orice datorie sau obligatie cand am auzit reprosuri pentru perioadele cele mai grele din viata mea. Se pare ca mi-am permis sa fiu egoista in momente cand eu habar nu aveam daca voi mai prinde urmatorul rasarit. Recunosc ca atunci, in momentele grele, incercam sa fac haz de necaz pentru ca era singura modalitate de a nu ma gandi la ce imi va aduce urmatorul rasarit. Uneori perspectivele erau atat de sumbre incat ma ingrozeau. Si atunci radeam. Cautam situatii amuzante de care sa ma agat intr-o speranta surda ca rasul meu va speria acele posibilitati ingrozitoare. Asa cum am cochetat de nenumarate ori cu ideea de "a pleca dincolo", de a evada din lumea asta. Au fost momente cand credeam ca "plecarea" mea ar fi rezolvat multe dintre problemele care ma inconjurau. Au fost si situatii cand am incercat sa "plec". Dar in ultimul moment a existat ceva care a schimbat cursul evenimentelor. Si nu am facut "publice" acele scapari pentru ca nu voiam mila nimanui. Asa cum nu m-am plans ca imi e greu ca sa nu ii impovarez pe ceilalti. Dar speram ca am oameni langa mine care ma cunosc, care ma iubesc, si care vad dincolo de masca pe care o afisam. Si am avut. Dar nu pe cei pe care credeam eu ca ar trebui. Se pare ca in toate acele perioade ingrozitoare din viata mea, oamenii de care vorbesc astazi, nu numai ca nu mi-au fost alaturi, nici macar nu le-au vazut. Erau atat de preocupati de ei, de imaginea lor in societatea in care traiau incat au pierdut din vedere esentialul: omul de langa ei. Iar astazi mi s-a amintit cat de tare i-a durut pe unii nu durerea mea ci faptul ca au pierdut bani atunci cand eu pierdeam lucruri mai importante, cele care nu se pot cumpara sau cuantifica in bani.

Postul acesta a inceput cu revelatii. Si nu din cele mai placute. Sau sa le spun ispite?
Dar ca de obicei, in asemenea situatii, ma retrag in locuri in care sunt apreciata si iubita si ignor orice persoana frustrata si nemultumita de tot ce o inconjoara.  Viata e atat de frumoasa si de pretioasa incat nu trebuie pierduta nici o clipa. Mai ales ca suntem in postul craciunului. Un post al bucurie care face trecerea spre cea mai frumoasa perioada a anului - sarbatorile de iarna.

noiembrie 19

O zi rece de toamna. Cu multi nori si ceva stropi de ploaie. O altfel de zi. Mai de suflet. Cu activitati pentru suflet si amintiri. Multe amintiri. Dar despre astea poate voi putea scrie intr-o postare viitoare... 

Dar pana atunci am gasit postari mai vechi:
- acum un an
- prin 2011
- 2019
Sa aveti un final de saptamana linistit si o sarbatoare minunata!

Noiembrie 18

 O dimineata mohorata si rece. E ceata si miroase a iarna. In casa arde focul. Inca e racoare asa ca sosonii si salul insotesc cana de cafea. Au ajuns si siropurile-arome de cafea, am mutat si expresorul din bucataria de vara in cea din casa asa ca mirosul de iarna a invadat si casa. Ca sa nu spun ca ieri am asezat instalatia cu globuri de zapada pe grinda din salon. Are nevoie de o prelungire la stecher dar imi place mult cum arata. Probabil voi schimba si tema ghirlandei din brad artificial pe care o pun de obicei la grinda din rosu-auriu in alb-argintiu. 
Ieri am mai facut un pas mic la amenajarea din casa: lacuit grinda si dat startul la vopsit usi. Prima a fost cea de la baie. Urmeaza cea de la bucatarie astazi... Baietii au pus tapetul din salon si au luat materialele pentru glafurile de la camera lui Matei. Asa ca de maine intra camera lui in renovare. Nu a intrat mai devreme pentru ca astazi, mai pe seara, are un examen partial. Nu stiu ce mai bucura mai tare: sarbatorile de iarna sau acest drum spre sarbatori. 
Cand eram mica, tata isi gasea ceva de renovat/schimbat in saptamana anterioara sarbatorilor. De cele mai multe ori cand mama se apropia de finalul curateniei. Si o luam de la capat in ultima zi. Probabil de acolo am ramas cu pitici pe creier ca trebuie sa pun perdelele si covoarele in ajun. Dar se pare ca am ramas si cu obiceiul de a reamenaja in apropierea sarbatorilor. Oricum la tara se da cu var in casa in preajma sarbatorilor deci m-am integrat :). 
O zi spornica si vesela tuturor!

cam asa ar trebui sa arate ghirlanda mea 

Noiembrie 16

 O zi de platit facturi care s-a transformat intr-o nebunie de cumparaturi. Am nimerit intr-un magazin cu produse chinezesti. Cautam un banal batator de covoare. Cel vechi a cedat nervos si se odihneste in tomberonul de reciclabile. Si cum am trecut de jumatatea lunii noiembrie vanzatoarele erau ocupate cu asezarea pe rafturi a decoratiunilor de craciun. Asa ca ... am umplut cosul. Chiar am fost nevoita sa il las la casa ca sa pot vizita toate raioanele. Apoi am intrat intr-un supermarket si m-am oprit la un stand de reduceri unde am mai pus o decoratiune in cos. Am mai intrat intr-un magazin mare si pe langa produsele din lista, m-am "lipit" de niste forme de silicon, bezele si un organizator de cosmetice - ideea sotului, ca eu nu m-as fi uitat dupa asa ceva. Nu am asa multe cosmetice si le tin fie in baie in "borcanase" fie intr-un sertar cu maruntisuri. Dar mi-a placut ca s-a gandit el.  Am ajuns acasa foarte obosita de la aglomeratia din magazine si din trafic dar foarte incantata de "achizitiile" mele:

papuci de casa

o coronita cu Mos din panza

 

 

 

un bradut metalic

o lumanare din plastic cu baterii (am luat 2 pentru zona cu tavanul inclinat unde nu pot aprinde lumanari pentru ca se afuma)

instalatii cu baterii

si instalatie cu globuri cu "zapada" pentru grinda din salon

Cam asta a fost ziua mea de "marti".

O seara frumoasa!

Noiembrie 15

 A fost o zi aglomerata si cu multe bucurii. Am inceput ziua cu o cafea bauta pe jumate si in fuga. Apoi am trecut la bucatarie. Am avut iarasi oameni la treaba care aveau nevoie sa fie hraniti. Ciorba de cartofi, orez cu legume si pentru ei friptura de pui. Ibricul de cafea a poposit pe aragaz de cateva ori. Intre timp s-a terminat de adus porumbul de pe camp, atat stiuletii cat si strujenii. Eu m-am ocupat de rufe (spalat, intins), de vase si am incercat un pic de ordine prin curte printre timp. Prima bucurie a venit pe la pranz. A ajuns comanda lui Matei cu proiectorul. S-a asezat pe covor si l-a montat si a trecut la testare. Bucuria de pe chipul lui a fost mai importanta decat orice. Parca era un pusti de cativa anisori cu o jucarie noua. Fiecare apasare de buton venea cu un nou zambet si un nou curcubeu in priviri. Apoi a pus si muzica. Ambientala. Si la final a spus ca e musai sa il monteze in salon pentru ca stelutele de pe tavan ar merge cu focul din semineu. Am zambit:

- Ar merge bine alaturi de cosul cu sosete de carpit... si am plecat la treaba. L-am lasat cu luna, cu stelutele si cu muzica lui ambientala.

Nu a trecut mult si a ajuns si comanda cu siropuri pentru cafea. I-am facut una fara cofeina la expresor, cu sirop de irish si cu multa spuma de lapte: alt curcubeu pe fata lui.

- Parca merge altfel invatatul acum! 

Un pic mai tarziu am dat de el in curtea din spate spargand lemne:

- parca invatai?!

- iau o pauza! Sa oxigenez creierul!

Intre timp a aparut si sotul meu cu un zambet mare pe fata:

- Am turnat pardoseala in biroul tau de la firma! De saptamana viitoare poti amenaja. 

Amenajarea inseamna mutat mobila din camera lui Matei. La el trebuie sa ajunga mobila lui noua iar la cea veche trebuie sa ii dau o noua functie.

Ziua s-a incheiat cu cate o farfurie de fasole cu pepene murat. Iar seara e cu ceai aromat, filme de craciun, liste cu pozitii bifate, zambete si mici bucurii...

noiembrie 14

 De regula duminica e zi de odihna. Fie e activa si atunci plecam la plimbare sau la cumparaturi, fie e pasiva si se lasa cu citit sau filme. Azi in schimb e zi de organizare si de (re)facut liste. Am facut ceva comenzi cu plata la livrare care intarzie si trebuie sa pun banii deoparte ca nu cumva sa raman fara. Apoi mai avem de platit cateva arenzi la teren si am de refacut calculele. Marti e zi de platit facturi si vreau sa le centralizez. Lista de "trebuie" pentru activitatile de toamna are nevoie de actualizare ca si cea cu "trebuie" pentru reamenajarea casei. Iar la final as vrea sa initializez (ca la programele IT a lui Matei) lista cu "trebuie" pentru postul Craciunului. 
Asa ca mi-am facut o ciocolata calda alba intr-o cana de craciun, am pregatit pixurile si culorile, jurnalele si planurile si la treaba. Ma tenteaza ceva colinde romanesti dar cred ca voi merge pe cantece de craciun in engleza. De la Matei din camera, deja se aud cantece cu clopotei in diverse limbi (poloneza, ceha, germana....). 

In semineu focul trozneste vesel, am aprins si o lumanare parfumata iar din cuptor miroase a caramel de la crema de zahar ars.
In postarile precedente spuneam ca provocarea de noiembrie are si un rol terapeutic pentru mine. Cautand zilnic teme si imagini pentru postarea zilei, am reusit sa ma scutur de noianul de griji si scenarii pesimiste in care ma adanceam pe zi ce trecea. Prinsa in vartejul de "trebuie" la care se adauga stirile pesimiste, scenarii in care am putea functiona oarecum normal si problemele celor din jur pe care le ascult zilnic, nu reuseam sa mai vad frumusetile fiecarei clipe. Si ca in povestea celor 2 lupi, hraneam doar lupul negru (cu griji si nevoi) si nu prea imi  mai ramaneau resurse sa il hranesc si pe cel alb (cu bucurii marunte). Cumva, postarile zilnice m-au ajutat sa il tin doar pe cel alb in forma asa ca ii multumesc din nou Irinei pentru provocare dar si Mihaelei si celorlalte bloguri care s-au alaturat provocarii.
Si daca tot am amintit de  Irina, ieri am incercat reteta ei de dovleac umplut. A iesit foarte buna si a fost apreciata de baieti. Mai am un dovlecel portocaliu mai mic pentru o varianta de post. 

Afara s-a lasat rece. Soarele s-a ascuns si vine un aer rece, de zapada, de pe munte.
Pe bloguri am gasit deja articolele despre craciun pe care le atasez pentru inspiratie:

https://thesassybarn.com/2019/12/25/diy-swags/

https://blog.balsamhill.com/b/christmas-tree-professional-decorating-tips/

https://www.craftberrybush.com/2021/11/diy-amber-glass-christmas-ornaments.html

https://www.ellaclaireinspired.com/cheap-christmas-ornaments/

https://www.ellaclaireinspired.com/diy-vintage-santa-ornament-free-printable/

https://inspiredbycharm.com/diy-paper-star-garland/

https://www.frenchcountrycottage.net/2021/11/vintage-christmas-ornaments.html

https://handmadefarmhouse.com/7-inexpensive-christmas-decor-ideas/

https://www.zevyjoy.com/my-home/how-to-decorate-for-christmas-on-a-budget/

https://cityfarmhouse.com/2021/11/botanical-christmas-village.html

noiembrie 13

 O dimineata rece. Temperatura a scazut sub zero grade. O bruma groasa si un pic de ceata. Miroase a toamna tarzie. 
Au fost 2 zile nebune, cu oameni la treaba, in care mi-am baut cafeaua printre treburi. Joi mai aveam cafea in cana si seara. Seara in care am adormit pe la 8 seara cu pisicuta langa mine. M-a trezit sotul pe la 12 sa ma schimb in pijamale si sa facem patul... 

Dar am terminat de recoltat porumbul stiulete. Mai trebuie adus acasa luni. 

Lista cu "de facut" se scurteaza cu fiecare zi. Abia astept sa terminam si renovatul ca sa ma ocup in liniste de decorurile de craciun. 
Saptamana asta am descoperit in oras un loc unde cafeaua e cu arome si spuma de lapte cu un pret pe masura. Dupa ce m-a alintat sotul cu o cafea mare, spumoasa si gustoasa mi-am facut comanda de siropuri cu arome pentru cafea. Le asteptam pe luni. Doar ca incepe postul acusica si nu stiu daca pot face spuma de lapte vegetal. Dar o sa incerc.

Oricum postul acesta e cu mult, mult peste asa ca drumul spre craciun se anunta frumos si aromat. Sper ca saptamana viitoare sa terminam treburi pe afara ca sa ne putem concentra pe interior.
Mi-a venit si comanda de cosmetice cu un spumant de baie si o masca de par noi pe care o sa le incerc diseara.

Azi e zi de smotru, spalat si calcat rufe la care se adauga un drum in oras pentru cumparaturi.
O sambata minunata tuturor!