Comunitate...

Apreciez in comunitatea in care sunt faptul ca oamenii au inteles ca „impreuna” e mai bine decat „eu sunt mai bun”. Ca a iesi in fata cu „eu stiu mai bine”, „eu fac mai bine”, „eu sunt mai bun”, „fac eu!” nu te face nici mai bun ca ceilalti si nici mai apreciat sau iubit. Uneori chiar obtinem efectul invers si suntem ocoliti, marginalizari, respinsi. 

Psihologic, nevoia de a iesi in evidenta e o trauma din copilarie. Nevoia de a dovedi ca esti mai bun sau ca le stii pe toate vine tot din trauma, asa cum excluderea unei persoane din grup dovedeste teama ta de a nu fi, prin comparatie, mai putin bun decat el. 

Cu cat intelegem mai repede ca fiecare este unic si comunitatea din care facem parte e mai frumoasa cu fiecare persoana care face parte din ea, cu atat mai repede vom putea evolua impreuna sustinadu-ne, sprijinindu-ne si ajutandu-ne reciproc iar viata va fi mai frumoasa. Critica, carcoteala, barfa sau judecata ne trag inapoi si aduc doar necazuri atat in viata noastra cat si in viata celor dragi noua. Pentru ca daca necazurile noastre le ducem cu ajutorul celui de Sus, necazul celui drag, in special al copiilor, il simtim mai puternic pentru ca se adauga sentimentul de neputinta - neputinta de a face mai mult, de a-l ajuta mai mult.....

Apreciez implicarea in evenimentele comunitatii mai mult decat aportul material. Asa cum spuneam si anul trecut, nu cadoul in sine m-a bucurat ci faptul ca atatea persoane s-au pus de acord sa faca ceva impreuna. Faptul ca un eveniment aduna oamenii la un loc, in gand sau in fapta mi se pare extrem de important intr-o comunitate la tara, unde distanta intre doua case locuite se mareste, unde statul pe telefon inlocuieste statul impreuna, unde persoanele iesite la pensie nu isi gasesc locul sau isi pierd rostul odata cu  schimbari din viata lor sau o comunitate in care doar inmormantarile ii mai aduna. Faptul ca putem gasi motive de celebrare si momente in care sa ne bucuram de statul impreuna, de activitati facute impreuna imi bucura sufletul si imi doresc sa se implice din ce in ce mai multa lume. Doar impreuna ne putem face viata mai frumoasa.

Ma intristeaz de fiecare data cand aud de competitie, de reprosuri, de conditionari pentru ca apreciez fiecare persoana pentru ce este si nu pentru ce incearca sa demonstreze. Si respect fiecare persoana pentru ce este. Din pacate unii reusesc sa demonstreze ca sunt mai putin decat vad eu si ca nu isi cunosc propria valoare. Au impresia ca daca ii umilesc pe ceilalti, fie cu ironii, lipsa de respect, incercari de a dovedi ca celalalt e mai prost le creste lor valorea cand de fapt le scade....

Imi place sa cred ca am dreptate atunci cand spun ca am doar oameni frumosi in jurul meu, ca Dumenzeu i-a ales pe cei mai frumosi sufleteste sa faca parte din comunitatea din care fac si eu parte. Si pentru asta multumesc in fiecare zi.