”Caminul meu un colt de rai”- saptamana 4

 

Si octombrie se apropie de final. Se anunta ca urmeaza o saptamana calda. Iar o zi calda de octombrie inseamna pe aici doar temperaturi mai mari in jurul pranzului. Profita de soarele cadut de pranz pentru o ultima cafea cu o prietena pe o terasa incalzite de soarele molcom, o prietena cu care nu e nevoie sa spui prea multe ca sa te inteleaga. Sau in serile ce au devenit mai lungi fa o plimbare si admira magazinele unde incep sa apara poadoabe de craciun. Admira, pipaie hainele pufoase, probeaza daca vrei, lasa imaginatia sa isi faca de cap si apoi opreste-te la o ciocolata calda. Fa un dar si bucura-te de bucuria celui ce il primeste. Fa-ti un dar si incarca-te de bucurie. Sau pur si simplu petrece seara cu o ceasca de ceai cald si o carte buna intr-un pled calduros. Sau te poti rasfata cu o baie parfumata. Alege cel mai parfumat spumant de baie, adauga un pic de ulei de trandafiri in baie si lasa-te rasfatata de aroma si invaluirea calda a apei.

Saptamana asta este despre bunatate si bucurie.

Adauga la lumanarea aprinsa, muzica in surdina si zambete, un strop de bucurie pentru sufletul tau sau pentru voi doi. Fie ca iti iei un ragaz pentru tine, fie ca iesi cu cel drag in oras, aminteste-ti de visurile din adolescenta, de prima intalnire, de motivele pentru care ati ales sa fiti impreuna. O plimbare impreuna, o cafea pe terasa pe care ati iesit candva cand tot universul era in ochii celuilalt, o prajitura sau o masa acolo unde ati iesit la primele intalniri va vor readuce din amintire emotiile de atunci. Va vor reaminti de voi doi plini de vise si sperante, de voi cei care inca nu erati cocosati de griji si responsabilitati. Vedeti ce visuri s-au implinit, ce visuri au ramas doar visuri si cautati-le pe acelea ce inca mai au sens si pe care puteti sa le realizati. 

Visati!

Visati la ce v-ar bucura sufletul acum. 

Si cautati primul pas spre acel vis...

Notati-l in jurnal ca sa puteti urmari pasii spre el...

Pastrati cat mai mult bucuria...

Notati-o in jurnal pentru a va reaminti de ea!

„Caminul meu un colt de rai” - saptamana 3

 

E o saptamana „politicoasa”. 

O saptamana in care punem muzica si zambim.

O saptamana cand exersam politetea chiar si atunci cand spunem lucruri mai putin dragute. Si exersam politetea mai ales cu cei dragi si cu noi insine. 

Ati observat ca atunci cand iesim din casa ne aranjam si ne punem un zambet frumos, dar cand intram inapoi in casa ne imbracam cu ce avem dar mai ales dispare zambetul si devenim morocanosi, agasati si plictisiti? Ca le oferim celorlalti cea mai buna versiune a noastra dar celor dragi cea mai nesuferita versiune?

Cum ar fi daca saptamana asta le oferim celor dragi si oglinzii (adica noua) cea mai buna varianta a noastra? 

Incercati sa va redescoperiti in raport cu cei dragi, oferindu-le cea mai buna versiune a voastra. 

Priviti-va in oglinda si oferiti-va cel mai frumos zambet, cea mai frumoasa imagine a voastra! La urma urmei sunteti cea mai importanta persoana din viata voastra pentru ca sunteti singura cu care va petreceti tot timpul....

Puneti muzica, aprindeti lumanarea, bucurati-va de decoratiunile de toamna, iesiti la plimbare uneori si mai ales zambiti!

Si ca sa va iasa zambetul, gasiti in fiecare zi 3 motive pentru care va apreciati si notati-le in jurnal. 

Fila de jurnal - octombrie (1)

 A trecut deja prima saptamana din octombrie. 

A fost cu multe ploi. Ploi repezi si abundente care au venit cu tunete ca de vara. Ploi marunte de final de toamna cu aroma de zapada si textura de lapovita. Ploi cu vant si furtuna de nu mai stiam ce se aude afara. Ploi de toamna linistite care au intesificat aroma de iarba, de struguri si gutui. Dar si zile calde in care soarele mangaia pamantul si ajuta iarba sa creasca. 

In curte se vede iarba verde, proaspat crescuta presarata de frunze colorate de toamna. Astept sa se  linisteasca ploaia ca sa pot aduna nucile, alunele si gutuile cazute de la vant.

In casa am inceput sa facem focul seara. Imi place contrastul caldurii din casa cu vremea rece si ploioasa de afara. A revenit ciocolata calda ca vedeta serii si am pus si cate un film de craciun care sa completeze atmosfera. Si normal ca am facut si noi comenzi de carti care sa ne insoteasca in perioada rece mai ales ca a fost cu reduceri in acest final de saptamana.

In gospodarie incercam sa terminam treburile planificate pentru anul acesta dar intarziate din cauza altor activitati mai urgente. Pentru ca a fost primul an in care am avut recolta de floarea soarelui au aparut noi provocari pentru a o depozita. Intentionam sa facem si ulei. Apoi a mai fost de reorganizat beciul deoarece avem o productie foarte buna de cartofi si cu ocazia asta am reorganizat si camara de pe beci. 

Pe partea de dezvoltare personala, cursul sustinut de mine „Personaj principal sau figurant?” e la inceputul celui de-al doilea modul in timp ce am inceput ca mentor „cum sa fii propriul tau coach”, curs din cadrul Academiei de Coaching unde m-am format eu. Mai pregatesc cateva surprize pe aceasta parte asa ca adun materiale si citesc foarte mult. Am inceput si facultatea cu multa curiozitate, o alta modalitate de a invata pentru a deveni o varianta mai buna a mea.

Si pentru ca acest proces continuu vine si cu provocari din cand in cand, am cateva zile care m-au pus pe ganduri pentru ca mi-au revenit in minte intamplari dintr-o anumita perioada din viata mea din care, credeam eu, ca mi-am invatat lectia. Se pare ca mai sunt subtilitati care se vor vazute.

La capitolul obiective pentru aceasta luna cred pun pregatirea curtii si gradinii pentru iarna, recoltatul porumbului si depozitarea lui, ceva modificari la bucatarie si ceva grija de mine - programare la medic iar obiectivul cel mai important este sa ma bucur de tot.

„Caminul meu un colt de rai” - saptamana 2

 

 A doua saptamana din octombrie. 

Imi place momentul cand aprind lumanarea de toamna in casa. E momentul ce imi aminteste ca vara s-a dus, ca ziua e mai scurta, seara e mai lunga si stam tot mai mult impreuna in casa. E momentul cand constientizez ca femeia e sufletul casei iar starea ei de spirit se rasfrange in toata casa asa ca e nevoie de liniste in suflet ca linistea sa domneasca in casa. E cumva momentul cand imi reamintesc ca eu sunt importanta in caminul nostru, ca zambetul meu e molipsitor. 

Si daca e toamna si e cu liniste sufleteasca e musai sa fie cu recunostinta. Recunostinta pentru toamna, pentru camin, pentru cei dragi, pentru anul ce se apropie de final, pentru tot ce am reusit din ce ne-am propus dar si pentru ce nu am reusit pentru ca, poate nu era timpul lor, dar cu siguranta va fi.

Recunostinta e emotia care ne implineste visele. Recunostinta e emotia care ne arata micile bucurii din viata noastra. Recunostinta e cea care ne ajuta sa vedem bucuriile din viata noastra. Obiceiul zilnic de a fi recunoscători pentru ziua care incepe si de a scrie seara momentele de recunostinta de peste zi ne ajuta sa iesim din starea de victimizare („nu mai pot”, „numai eu le fac pe toate”, ”de ce mi se intampla mie?”, ”nu am timp/bani/haine/etc!”, „nu ma intelege/ajuta nimeni!”) si sa ne bucuram de fiecare zi, de fiecare clipa a vietii. 

Faceti mici aranjamente prin casa si fiti recunoscatoare pentru materiale, pentru toamna, pentru timpul petrecut realizand frumuseti, pentru rugaciunea scurta spusa cand va uitati la lumanare. Iar rugaciunea de multumire e mult mai puternica decat altele. Bucurati-va de acel moment in care faceti aranjamentul pentru ca e un moment in care sunteti atente doar la creatia acelui aranjament, cand mintea e goala de griji si probleme si e centrata pe a crea frumusete. Si apoi mai faceti unul, si inca unul....

„caminul meu un colt de rai” - saptamana 1

 Chiar daca octombrie a venit cu frig, se anunta zile mai caldute asa ca as vrea sa incepem provocarea lunii octombrie cu contemplarea naturii si adunatul materialelor naturale pentru decoruri. E un moment bun pentru a linisti mintea concentrandu-ne pe frumusetea naturii si momente efemere: zambetul unui copil vazut in parc, un fluture, o frunza de o culoare mai altfel, o crenguta cu forme ciudate, un pamatuf de iarba, castane sau flori de toamna. Puteti trece si prin piata sa va incarcati cu aromele fructelor si legumelor de toamna, sa admirati bogatia de culori si sa simtiti belsugul toamnei. Puteti cumpara sau nu, dar macar simtiti recunostinta unei toamne bogate. Cautati decoruri care sa va aminteasca toate astea atunci cand le priviti si aduceti toamna in casa voastra.

Si ca sa ramana in amintire, scrieti impresiile si emotiile in jurnalul vostru (agenda sau blog). Poti fi ancore de abundenta si recunostinta pe care sa le folositi atunci cand aceste emotii sunt greu de amintit.

O saptamana minunata sa aveti!

„Caminul meu un colt de rai”

Incercam sa imi dau seama de cand e provocarea pe bloguri si am gasit o prima postare in  2011 la un an dupa un octombrie provocator despre care gasiti detalii aici iar mai tarziu poveste si poze. Asa ca provocarea s-a lipit manusa. Nu cred ca am multi ani in care sa fi sarit aceasta provocare dar in ultimii am modificat-o un pic. Asa ca de maine va astept sa povestiti despre cum simtiti voi aceasta provocare.

Pentru mine, luna octombrie e luna in care incerc sa termin treburile pe afara in asteptarea iernii. E perioada in care pregatesc casa pentru a petrece mai mult timp in interior, perioada placintelor cu mere, a biscuitilor cu dovleac, a ceaiurilor fierbinti si aromate. Dupa ce am descoperit decoratul de toamna ca educatoare l-am adaptat pentru casa pentru a aduce si in camin emotia recunostintei pentru abundenta toamnei. Iar recunostinta are nevoie de un ritm mai lent, de momente de contemplare a naturii, de marturii despre ea fie pe paginile unui caiet, fie pe cele ale unui blog, si de impartasire cu cei dragi. Si cum o deprindere are nevoie de cel putin 21 de zile pentru a fi acceptata de subconstient, iar un obicei de cateva luni pentru a fi implementat, octombrie e un moment bun de a incepe.

Asa ca haideti sa incepem!

Fila de jurnal 2/septembrie

 A trecut si a doua saptamana din septembrie.

 Si a venit cu toamna, cu ceata si ploi. Pentru mine a fost o saptamana linistita, de aseazare dupa o vara agitata. O vara in care nu de putine ori m-am simtit coplesita. O vara in care am facut multe dar se pare ca organizarea nu a fost chiar punctul meu forte. O vara in care, prinsa in tot felul de proiecte am avut impresia ca m-am ratacit la un moment dat, ca ceea ce fac pentru mine nu mai fac cu drag. Am citit mult dar nu pentru suflet ci pentru a aduna/acumula informatii. Casa si curtea a fost lasate pe un loc mai jos in lista de prioritati iar asta m-a obosit cumva. Am vorbit cu oameni, multi, am cunoscut oameni frumosi, am ascultat si sustinut cu drag multe persoane pana in punctul in care am simtit ca ma pierd. Poate si pentru ca programul meu din toamna aceasta este despre a te pune pe primul loc, aveam nevoie sa vorbesc din experienta si dintr-o experienta recenta. Saptamana asta am schimbat focusul pe mine. Saptamana asta am fost mai atenta la ce simt, la ce nevoie am eu si tot ce am facut am facut cu drag. 

In casa am trecut pe curatenie si eliberare. Acea curatenie in care sa pun mana pe fiecare lucru, sa reorganizez fiecare sertar si raft si fiecare element sa fie asezat cu drag la locul lui. Am scos cartile din dormitor. Mi-am lasat doar o carte pe care o citesc acum (am cred ca 5 incepute si treceam de la una la alta in functie de nevoie). Am inceput sa aduc decorurile de toamna pe masura ce termin reorganizarea dar cate unul ca sa ma bucur de fiecare si sa simt unde e locul lui. Normal ca am inceput acest proces cu spalat perdelele si sters geamurile pentru mai multa claritate. Si intentia pusa la inceputul acestui proces a fost sa imi fac curat in ganduri si in emotii odata cu curatenia din casa. Inca nu am terminat dar simt deja linistea cum isi face loc in suflet si deja am idei despre modificari prin casa in aceasta toamna spre disperarea sotului meu. M-a ajutat si un frigider care s-a stricat si care mi-a aratat ce e nevoie sa mai schimb si ploaia care m-a tinut mai mult in casa.

Apoi am inceput programul „Personaj principal sau Figurant in viata ta?”. Un program care implica multa energie pentru ca e frumos si transformational. Deja am avut doua intalniri din acest program si am vazut si rezultate inca de la momentul in care evaluam situatia. Imi place grupa, imi plac legaturile ce se formeaza intr-un astfel de program, imi place calatoria cu fiecare pas al ei.

Din pacate unele persoane din preajma mea au simtit aceasta schimbare de focus a mea iar cele care au ceva rani emotionale active in aceasta perioada au resimtit-o ca fiind o respingere, un abandon sau chiar tradare sau nedreptate. Ceea ce e bine, pentru ca pot vedea ce mai au de vindecat fie singure, fie alaturi de mine pentru ca eu continui sa fiu acolo cand e nevoie de mine, la un clic distanta.

Am auzit/citit la un moment dat ca sunt persoane care ies din relatii fara sa se uite in urma si fara sa se gandeasca la ce simte celalalt. Eu zic ca daca te simtit respins, abandonat, tradat su nedreptatit nu e despre cel ce ai tu impresia ca a plecat ci e despre tine si ranile tale. Poate ca rolul celuilalt a fost doar sa iti arate acele rani ca tu sa le poti vindeca. Si daca te duci tu spre celalat e posibil sa vezi ca de fapt nu s-a schimbat nimic, ca relatia e aceeasi chiar daca a existat o pauza sau o neintelegere mai mica sau mai mare. Ceea ce pentru tine a fost taifun de emotii, pentru celalalt a fost doar o adiere. In general daca ceva te doare, e despre tine...

In ceea ce ma priveste, respectul este una din valorile mele principale, asa ca respect si decizia celuilalt de a fi sau a nu fi in viata mea. Mi s-a atras atentia la un moment dat ca ar fi un soi de respingere pasiva ce vine din frica de a nu fi respinsa si m-am observat dar se pare ca e din limitele sanatoase. Asa cum eu am uneori nevoie de spatiu consider ca fiecare are nevoie de spatiul lui si de timp ca sa se observe, sa simta, sa vindece sau pur si simplu sa aseze emotii si ganduri. Si cei ce ma cunosc stiu ca ma duc spre ei daca simt eu ca au nevoie de mine, dar la fel de bine astept sa vina spre mine daca simt ca au nevoie de asta.... 

Oricum astazi e o zi care ma duce cu gandul la efervescenta inceputului de an scolar in copilarie, la maini patate de nuci, la flori culese din gradina, la caietele carora le puneam coperti si etichete, la mirosul de caiete noi, la camasile albe sau albastre apretate si calcate si la sarafanele de uniforma  asezate frumos pe umeras in asteptarea primei zile de scoala.

E o zi inceputa cu o cana mare de cafea fierbinte si aromanta de toamna (dovleac, scortisoara si ghimbir), muzica in surdina, fereastra deschisa pentru a auzi ploaia, o carte buna si o stare de bine, de recunostinta pentru tot ce a fost si ce va fi sa vina. 

Astept sa ma suprinda restul zilei precum si ziua de duminica. 

De luni inapoi la organizare si la treburile toamnei in curte, gradina si camp...

„Cine esti tu in viata ta”

 A fost intai o intrebare: „cine esti tu?” 

Una care m-a pus rau pe ganduri pe vremea cand aveam 33 de ani.

Eram intr-o pensiune in Maramures, in dimineata zilei in care am implinit 33 de ani. Eram obosita dupa un an intens de munca, un an in care realizasem enorm de multe pe plan profesional. Eram la munte la invitatia viitorilor nostri fini, plecasem in graba pentru ca programul si planificarile lor nu prea au coincis cu programul firmei mele de atunci. Eram de cateva zile la munte si tot ce auzisem de la sotul meu de atunci erau doar reprosuri. Era ziua mea, ma trezisem prima si am intrat in bucataria pensiunii. M-am trezit stand la gura sobei, cu o cana mare de cafea aburinda in mana si un motan mare si gras cuibarit in bratele mele. Pe atunci nu imi placeau deloc pisicile dar l-am acceptat din politete.  Somnoroasa fiind am raspuns monosilabic gazdelor si am acceptat tot ce mi se oferea. Inclusiv sunetele pe care le scotea motanul din bratele mele. Fata gazdei, o pustoiaca de vreo 14-15 ani m-a intrebat cine sunt eu pentru ca finii vorbeau cu respect despre mine si nu paream prea in varsta. Am zambit la comentariu, pentru ca la 14-15 ani orice persoana mai mare decat parintii tai ti se pare „in varsta”. Nu am stiu ce sa raspund asa ca le-am zis ca „azi implinesc 33 de ani”. Probabil paream pierduta pentru ca la un moment dat am simtit ca sunt lasata singura. Priveam focul si ma intrebam cine sunt de parca flacarile mi-ar fi putut da raspunsul. Atunci am decis ca e momentul sa aflu cine sunt. Iar ziua aceea mi-a oferit un prim raspuns pentru ca am ajuns in atelierul de tamplarie al unui mester sculptor de porti maramuresene. Prinvind in urma, cu ce stiu acum, constat ca mi s-a aratat de unde vin - din atelierul plin de rumegus si „geluituri” (spirale de lemn f subtiri resultate in urma netezirii lemnului prin strunjire) a bunicului, unde imi puneam zulufi albi la tample- si spre ce ma indrept - am primit cadou o bucata de lemn sculptata ce o tinea de peste 33 de ani de model pentru spatarul stranelor din biserici. Urmatoarele zile nu mi le amintesc asa cum din urmatoarea perioada imi amintesc prea putin. Ce stiu e ca din acea zi am inceput sa ma caut pe mine in fiecare clipa si tot ce nu mi-a mai fost de folos a inceput de atunci sa se indeparteze. Nu a fost un proces usor dar astazi ii multumesc acelei adolescente care, cu o simpla intrebare mi-a deschis ochii. 

Am avut nevoie de peste 25 de ani sa inteleg cum e cu rolurile pe care le jucam in viata de zi cu zi, de unde vin, cum ne ajuta si cum ne incurca dar si cum putem fi cine vrem noi iar asta sa ne implineasca! 

Asa ca anul acesta am pus pe hartie atat procesul in sine cat si concluziile dupa aceasta lunga calatorie si vreau sa le impartasesc. O parte din ele vreau sa le ofer intr-un curs/program gratuit de 3 zile pe FB, in care explic cum si de unde vine aceasta identificare cu rolurile din viata noastra dar si de ce ne consuma acest proces. Cursul va fi astazi si maine la ora 18 pe pagina mea de FB iar miercuri, 3 septembrie, ultima seara va fi pe grupul de FB ”sa privim viata prin ochi de copil”. 

O sa avem si un joc, cu niste cuvinte oferite in fiecare seara ce formeaza o propozitie pe care va fi nevoie sa o scrieti in comentarii in ultima seara pentru a va inscrie la concurs. Despre premiu voi vorbi tot in ultima seara.

Va astept!

Fila de jurnal - final de august si o surpriza

 Temperaturile de peste zi au inceput sa scada. 

Si daca ultimile zile temperaturile de peste noapte au fost ridicate, in aceasta dimineata am inchis geamul. Cifrele termometrului nu mai incep cu 3. 

Miroase a toamna cu aroma de struguri. Padurile au inceput sa capete nuante de auriu si rosu. Vantul isi face simtita prezenta. Miroase a legume coapte iar laptele e mai putin si dens. 

In magazine e aglomerat. Raioanele de rechizite si de caiete si-au marit suprafetele si rafturile frumos colorate au multi scolari in fata care pipaie, admira, cauta....

Cred ca e momentul in care trec la o alta etapa. Interesant e ca tot am citit pe ici pe colo despre noi etape. Cumva pare ca anul acesta a fost cu inchideri si deschideri de etape la mai multa lume. Si daca in ultimii cativa ani m-am bucurat de tot ce a venit spre mine si de fiecare noua oportunitate, se pare ca a venit si acel moment in care simt ca s-au cam aglomerat toate si e nevoie sa fac ordine, sa creez spatiu, sa prioritizez si sa eliberez.

De la inceputul anului tot pun pe hartie un program despre iubirea de sine. I-am dat multe forme, am adaugat, am scos informatii, l-am programat de lansare si am anulat lansarea pentru ca simteam ca nu e ce trebuia. Luna aceasta am zis GATA! E in forma care trebui si il lansez odata cu inceputul lunii septembrie. I-am gasit si nume „figurant sau personaj principal”. L-am impartit in 3 ca sa fie accesibil din mai multe puncte de vedere. Am definit si cele 3 miniprograme. Dupa multe calcule am zis ca prima zi a lui va fi 8 septembrie. Cand am vorbit prima data despre el si data de inceput si de final mi-am dat seama ca incepe pe ziua de nume a bunici mele si se termina in ziua in care s-a nascut si care coincide cumva cu ziua in care „a plecat”. 

Abia astazi, cand ma pregatesc sa vorbesc despre cele 3 zile de live-uri pe FB de sambata, duminica si luni (31 aug-2 septembrie) am inteles ca de fapt programul este despre mine, despre calatoria mea de la neincredere la iubire de sine, despre modul in care am invatat eu sa nu mai confund iubirea de sine cu egoismul sau orgoliu, despre cum am invatat sa ma consider cea mai importanta persoana din viata mea inainte de a fi acolo pentru oricine avea nevoie si cat de greu mi-a fost sa inteleg ca cele doua variante nu se exclud ci se completeaza si se sutin reciproc si nu in ultimul rand, cum am descoperit ca indiferent daca ma pun pe primul loc in viata mea, sau in slujba celorlalti, ceilalti imi vor respecta deciziile si imi vor urma examplu, tratandu-ma asa cum ma tratez eu de fapt.

Asa ca daca vreti sa ascultati povestea si sa ma urmati in aceasta calatorie despre „cum sa fii personaj principal in viata ta” va astept pe Facebook (Corina Benescu), in grupul de Facebook „Sa privim viata prin ochi de copil” sau pe grupul de whatapp „in joaca spre un zambet senin”. 

In plus, pe aceasta tema am scris si un ebook: „cine esti tu in viata ta?” pe care vi-l ofer cu drag daca ma contactati in privat (FB sau Whatsapp) sau imi lasati adresa de mail in comentarii (nu voi publica comentariul cu datele de contact).

Un final de august minunat sa aveti!

Jurnal saptamanal 3/august

Suntem deja in 25 august. A trecut si vara. 

A fost un an aglomerat incat abia am avut timp sa ma bucur de el. Nu stiu daca am ramas setata pe an scolar sau poate la un nivel mai subtil sunt pe an bisericesc, dar septembrie vine mereu cu noi inceputuri. Toamna fiind anotimpul meu preferat mai ales ca se termina cu sarbatorile de iarna. 

Deja am cules bostanii si anul asta am o colectie impresionanta de bostani mari si portocalii din gradina. Sunt aliniati pe treptele casei.  Ceapa e in cununi colorate (rosie, alba si galbena), iar rosiile pocnesc in asteptarea separatorului de bulion. Urmeaza sa scoatem cartofii si ceva morcovi pentru zarzavat. La capitolul pastarnac stau mai prost. Nu au iesit decat cateva fire, iar usturoiului cred ca nu i-a placut terenul....

O alta bucurie a acestei veri a fost admiterea la facultate. Am intrat la psihologie. Am gasit o varianta ca sa pot imbina toate activitatile mele si sa imi pot implini si acest vis. Si bineinteles ca am primit tot sprijinul sotului meu in aceasta noua aventura.

Hramul de la biserica de anul acesta a fost un moment de incarcare baterii cu bucurie. M-a luat prin suprindere comunitatea, legatura dintre oamenii din comunitate si modul in care s-au asezat toate pentru a crea o zi memorabila.

Si daca tot simt septembrie ca un nou inceput voi incepe si un nou curs pentru cresterea increderii in sine. Un curs gratuit de 3 zile urmat de unul ce necesita o mica investitie ce va dura 3 saptamani si care face parte dintr-o trilogie de cursuri de 3 luni. Dar despre asta voi povesti in postarea urmatoare.

Urmeaza o saptamana aglomerata, cu drumuri, zarzavat si un examen. O saptamana ce o voi incheia cu un eveniment (vineri seara) si cele 3 seri live pe Facebook (sambata, duminica si luni)

Dimineata de dupa Hram

 Ieri a fost o zi fantastica chiar daca nu am avut nici un moment in care sa pot sa ma opresc si sa inspir adanc. Bucuria si sentimentul ca fac parte dintr-o comunitate care se bucura au sters toata oboseala si grija. Abia astazi, in linistea casei, cand toti dorm incerc sa asez emotiile in cutiutele lor.

A trecut un an de cand sotul meu e pe calea lui sau pe calea sufletului sau. Un an in care a reinvatat sa se bucure de tot, a reinvatat sa zambeasca cu ochii nu doar cu gura, un an in care au fost momente de indoiala, dar si de entuziasm, un an in care a fost multa munca dar si multa sustinere din partea oamenilor din jur. Chiar daca am celebrat un an acum doua saptamani in grup restrans, doar cu cei ce ne vedem saptamana de saptamana, rezultatul muncii de un an de zile s-a resimtit ieri.

Verdele vesmantului s-a contopit cu verdele podoabelor si cu verdele din sufletul tuturor. Se spune ca verdele e vindecare si speranta si asta am simtit si eu ieri privind oamenii adunati in rugaciune si mai apoi la masa, impartasind trairi si intamplari, pastrand legaturi peste timp si distante. 

Sustinerea comunitatii s-a simtit in toate: de la infrumusetarea bisericii la infrumusetarea curtii dar mai ales in organizarea evenimentului: oamenii adunati la curatenie, oameni impreuna la pregatit bucatele,  oameni impreuna la procurat cele necesare, tineri care s-au oferit sa dea o mana de ajutor la asezare. M-a impresionat faptul ca toata lumea a dat o mana de ajutor la strans apoi. Pentru ca mesele si scaunele au fost aduse de la o locatie alaturata, la plecare au fost oameni care au plecat cu tot cu o banca sau o masa pe care au lasat-o la locatie. Persoane care vin o data sau de doua ori pe an de la mare distanta si care s-au implicat la pus si strans de pe mese. Atmosfera creata a fost de o mare si frumoasa familie. Chiar daca mancarea a fost pretextul de a ne tine impreuna inca putin dupa terminarea slujbei, a fost foarte buna si facuta din drag si cu drag si asta s-a simtit in starea generala de bucurie. 

Apartenenta este una din nevoile emotionale de baza. Sa simti ca faci parte din ceva mai mare, mai mult. Sa simti ca esti acceptat si sa accepti la randul tau. Si nu ne dam seama cat este de importanta decat atunci cand o simtim din nou.

Si ce poate fi mai buna decat recunostinta? 

Recunostinta fiind o alta emotie foarte importanta, care aduce pace si liniste oricarui suflet. Iar astazi este cu recunostinta.

Recunostinta pentru oamenii minunati din comunitate!

Recunostinta pentru prezenta numeroasa!

Recunostinta pentru sutinere!

Recunostinta pentru bucurie!

Recunostinta pentru zambetul sotului meu!

Pentru ca zambetul lui imi da putere de a readuce zambete si pe alte chipuri. Si pentru ca vreau sa pot face asta bazandu-ma pe cunostinte solide, m-am inscris si am intrat intr-un program de licenta la psihologie - un alt vis din adolescenta care s-a implinit.

Dar ca sa pot sa fac ca visele sa se implineasca a fost nevoie de vreo doi ani de lucru cu mine, cu mintea mea, cu emotiile mele. Doi sau mai multi ani in care am identificat acele tipare verbale, mentale sau de comportament care ma impiedicau sa visez. Doi sau mai multi ani in care am schimbat tipar cu tipar pana cand au inceput sa se vada rezultate. Doi ani in care am lucrat, identificat si schimbat fiecare gand care imi punea piedica. Mai greu a fost pana s-a implinit primul vis pentru ca mintea mea sa accepte ca se poate, ca mai apoi sa fie din ce in ce mai usor cu fiecare vis implinit...

Asa ca ma apropii de celebrarea unui an ca coach cu multe vise implinite, cu multa bucurie in suflet, cu multa bucurie adusa in sufletele oamenilor si multe planuri. Dar despre astea intr-o postare viitoare...

Un final de saptamana cu bucurii sa aveti si sa va bucurati de acest timp intre cele doua sarbatori ale Maici Domnului!

15 aug 2024

15 aug 2024

15 aug 2024

15 aug 2024

15 aug 2023

Vacanta

  

M-a intrebat cineva daca eu nu plec in vacanta. Am raspuns fara sa ma gandesc ca eu sunt intr-o vacanta continua. De atunci ma tot gandesc ce inseamna asta. Toata lumea vorbeste despre vacante excentrice, tari exotice, plaje, munte si calatorii. Noi ne gandim la o autorulota pentru cand vom fi la pensie pentru calatorii. Pana atunci eu ma simt in vacanta pentru ca locuiesc la tara. In copilaria mea, vacantele scolare le petreceam la tara. Pe la ciclul primar ai mei ne-au dus pe la mare si un an la munte. Ce imi amintesc din acea perioada este sucul de ananas cu umbreluta la care ma ducea tata pe o terasa amenajata pe apa la Neptun si concertele cu diversi artisti organizate pe terasele restaurantelor de pe la mare. Din fericire anul acesta am prins si ceva spectacole faine organizate la Piatra Neamt si la Tg Neamt in aer liber. Si daca duminica trecuta am ascultat „Ciocarlia” cantata pe vioara la un concert cu Margineanu, aseara am ascultat-o cantata pe nai la concertul cu Damian Draghici. Asa ca ma simt binecuvantata de tot ce vine spre mine in aceasta perioada si ma bucur de aceasta vara cu toate provocarile ei frumoase!

Am intrat in august cu multe bucurii despre care voi poveste mai tarziu, cand se vor mai aseza, cu panoul viselor care se goleste pe zi ce trece si cu multe intamplari la care nici nu m-as fi gandit acum cateva luni. Sunt curioasa ce suprize frumoase imi mai rezerva aceasta luna.

Prima a fost ca am primit un ghemotoc de catel flocos: Mișa.

Voi cum simtiti luna august?

Jurnal saptamanal saptamana 2 iulie

 Nu prea am reusit sa postez atat de mult cat mi-am dorit. 

Am sentimentul ca timpul s-a contractat. Vremea a fost cu ploi abundente si cu temperaturi ce au fluctuat de la primavara la canicula ceea ce mi-a creat disconfort si dureri de cap. In plus au fost multe drumuri.

Gradina arata bine. La o saptamana de la prasit nici nu se cunoaste... Rosiile sunt legate si deja incep sa se coaca, dar au nevoie de atentie in fiecare seara. Castravetii isi fac de cap cu productia asa ca mi-am facut provizii de borcane pentru pus pe iarna. La pastaile subtiri  am cules deja o tura si am pus la borcane dar inca se fac multe. In schimb cele late au iesit putine si abia am vazut cate o floare pe ici pe colo. Dovleceii au frunze mari si flori frumoase. Am cules aseara unul galben si l-am pregatit de tavalit prin ou si pesmet pentru pranz. Tot productie mare am avut si la zmeura din care am facut sirop pentru dulciuri.

Curtea inca mai are nevoie de atentie. Sotul meu se imparte intre masinuta de tuns gazon, motocoasa si baloti in camp. In timp ce eu incerc sa imi gasesc momente in care sa finisez iarba pe langa tufele de mure sau marginea straturilor de flori. De curatat straturile de flori nu vorbesc pentru ca invat sa imi placa asa „verzi” cum sunt.

Vara aceasta mi se pare mult mai aglomerata decat altele. Se suprapune si cu examenele lui Matei si cu dorinta lui de a sta mai mult la Iasi decat acasa dar si cu multe proiecte in exteriorul curtii. Unul ce tot  a fost amant de ceva timp iar altul important pentru suflet.

Ma uit la jurnalul meu (caietul) cu intentia de a scrie mai des si totusi am doar cateva pagini scrise in tot acest an. In schimb am citit mult vara asta si inca mai citesc. 

Zilele trecute ma uitam la un leagan de curte si ma gandeam ca e frumos pentru momentele de pauza, citit si savurat un ceai. Si apoi mi-am dat seama ca imi iau multe momente de suflet dar inca nu pot pune pauza lunga de stat in leagan. Mai am multe de realizat de pe panoul dorintelor pana la momentele de pauza lunga in leagan in gradina, dar adaug si leaganul de lemn masiv pe acel panou.

Prefer odihna activa asa ca atunci cand vrem sa ne incarcam bateriile plecam in plimbare. Ne-am bucura de lavanda, de Manastiri, de amintirile sotului meu de la Neamt, de un festival, de o cafea buna pe vreo terasa din imprejurimi si uneori chiar am fost doar sa mancam ceva  in locuri in care ne-au placut.

Jurnal saptamanal 2/iunie

 O vreme capricioasa a marcat saptamana ce tocmai am incheiat-o. O vreme cu temperaturi ridicate si ploi scurte cand linistite cand galagioase si „cu bulbuci” cum le spuneam in copilarie.

Un jurnal inceput sambata si terminat marti...

A fost un week-end cu alegeri locale si cu o noapte alba pentru mine deoarece am facut parte dintr-o comisie electorala. Încerc sa imi revin si sa rezolv restantele din gospodarie. 

Ciresele sunt vedetele sezonului si cum au cam lipsit in ultimii ani, am reusit sa fac rezerve serioase de compot (peste 70 de borcane in acest moment). Capsunile asteapta sa fie culese, pana acum doar am mancat de pe straturi. Agrisele asteapta coacazele care au inceput sa se coacă si zmeura care incepe sa se inroseasca pe ici pe colo pentru o dulceată asortata. Cirese negre si amare dau semne ca vor sa ajunga dulceată iar visinele asteapta sa fie conservate pentru placinte si prajituri. Am facut deja 2 kg de dulceata de visine si cred ca e suficient deocamdata.

Ne-a vizitata si doamna vulpe si ne-a lasat fara closca cu pui mici dar si fara cativa pui mai mari. Dimineata nu am gasit bibilicile dar le-am auzit prin niste tufe un pic mai tarziu. Poate pe seara apar la cotet sau o sa fie nevoie sa le cautam.

Am cateva restante la pus rasaduri datorate ploilor care nu ne-au lasat sa intram in gradina. In schimb gradina de fasole si radacinoase e fara buruieni dupa a doua prasila.

Iunie se anuntă mai aglomerat decat m-am gandit eu.

Ieri, pe 10 a fost ziua lui Matei care e prins intre examene la master si bachete de clasa a 8-a la munca.

Se pare ca jurnalele mele incep sa semenele cu telegramele de pe vremuri, dar prefer sa le scriu chiar si asa in loc sa tot aman pana imi vine inspiratia.

Pentru voi cum a fost ultima saptamana?

Jurnal saptamanal 1/iunie

 Se pare ca jurnalul meu saptamanal a ajuns lunar. 

In fiecare final de saptamana imi propun sa fac un set de poze prin curte pentru jurnal, dar apar diverse activitati care imi ocupa tot timpul asa ca aman pe urmatoarea saptamana. Asa ca voi scrie azi chiar daca nu am fotografii din curte.

Mai a trecut intr-o furtuna de treburi cu iarba care crestea repede, cu prima coasa la lucerna, cu baloti, cu semanat si alte activitati specifice in camp, cu rasaduri si ploi. La un moment dat eram atat de obosita incat mi-am dorit 3 zile de ploaie ca sa ma odihnesc. Ploile le-am primit dar odihna nu, pentru ca am fost pe drumuri, dar si cu treburi in casa. Am reusit sa recoltez flori de trandafiri pentru sirop, menta pentru sirop si ceai si soc pentru ceai. Apoi am reusit sa repopulam cotetul de purcei mici si cel de pui. Anul trecut nu a fost prea benefic la inmultirea acestor specii si a fost nevoie sa cumparam doua scrofite mici si o gasca de pui. In plus ne-am luat si 5 bibilici pentru diversificare. Sunt la prima experienta cu bibilicile asa ca voi vedea cum ma descurc ca sa stiu ce fac pe viitor. Supriza ne-a facut-o o gaina care a iesit de pe undeva cu vreo 9 pui dupa ea. Dupa prima zi in care a pierdut 2 pui, pare a fi o closca grijulie.

Inceputul lui iunie a venit cu temperaturi mari care ma tin in casa peste zi. Au aparut deja ciresele asa ca luna asta va fi cu borcaneala - compot, dulceată si gem. Am reusit ieri sa imi scot jardinierele de la cerdac si sa replantez in ele acolo unde muscatel nu au rezistat peste iarna.

Urmeaza curatat gradina de rasaduri dupa ploaie si plantat restul de rasaduri, dar si inceput legatul firelor de rosii. Probabil astea sunt activitati de seara si de dimineata pentru ca pranzurile vor fi ocupate de compoturi, siropuri si dulceturi.

Intre timp mai e de prasit a doua oara gradina de radacinoase si fasole si ierbicidat porumbul din camp. Mai avem un proiect in lucru destul de solicitant asa ca iunie va fi aglomerat si obositor.

Ca obiective personale imi doresc sa pastrez obiceiul plimbarii de seara pe jos, cititul, scrisul in jurnal si aici pe blog. Se anunta o vara aglomerata si aceste obiceiuri ma vor ajuta sa ma ma relaxez pentru a le putea face pe celelalte. 

Tot pe final de mai am avut parte de un eveniment unde am cunoscut oameni frumosi si unde mi-am primit o doza de validare de care nu stiam ca am nevoie pana nu am primit-o. Stiu ca suna ciudat dar abia cand mi s-a confirmat o parere am inteles ca undeva exista o doza de nesiguranta, iar confirmarea a venit cu o oarecare usurare.

Voi ce planuri aveti pentru iunie?

Jurnal saptamanal nr. 2/mai

 Hristos a inviat! 

A trecut si a doua saptamana din mai. A inceput cu idei si planuri dar se pare ca am avut nevoie de odihna.O vizita la stomatolog mi-a schimbat toate planurile. O plomba si-a facut de cap si s-a ajuns la doua extractii. De obicei sunt rezistenta la durere dar probabil starea de oboseala si-a spus cuvantul si m-am simtit un pic doborata. M-am bucurat si de o sedinta de masaj iar spatele meu este mai putin incordat si parca am o libertate mai mare de miscare in ciuda febrei musculare.

Am reusit sa ma ocupt de cateva straturi de flori, neglijate inainte de sarbatori si invadate de buruini din cauza vremii cu ploi noaptea si soare ziua. Iar sotului meu i-a ajuns noua jucarie de tuns iarba la timp pentru ca in curte, iarba deja crescuse.

In gradina din camp au iesit si cartofii, dar si fasolea semanata in saptamana mare. E nevoie sa fie un pic alintate cu sapa pentru ca nu au iesit doar ele ci si ceva buruieni. Iar in gradina de rasaduri am pus instalatia de udat cu picatura si probabil de maine voi incepe sa plantez. Abia astept sa vad plantutele frumos aliniate pe folia neagra. 

Prima closca a coborat din pod cu un singur pui dupa ea, pui care nu a rezistat primei nopti in coteț. Am descoperit o altă closca care si-a adunat singura ouă si sta lipita de ele. In schimb mi-am cumparat pui mai maruti si de carne si rasa mixta (si de carne si de ouă), dar si 5 bibilici. E nevoie sa imi completez si numarul de gaini, numar care, din diverse motive e la cel mai scazut nivel din ultimii 15 ani.

Iedutii cresc si se fac din ce in ce mai obraznici. Sunt in faza in care sunt separati de mamicile lor in timpul nopții si se obisnuiesc cu curelusele de la gat. Urmeaza sa fie separati de tot de mamici si sa fie scosi la pascut fiecare cu funiuta lui. 

Chiar daca primavara a venit foarte repede anul acesta si toate treburile au fost cumva aglomerate, sunt multumita de evolutia gospodariei. Sunt cumva in grafic. 

Si daca suntem in grafic cu gradina si curte, de saptamana viitoare as vrea ne ocupam de amenajarea biroului meu. Sunt multe lucruri pe care le-am facut din inertie adaptandu-ma, dar e nevoie sa am un loc in care sa imi desfasor activitatea atat cea din online cat si offline.

Directia lunii mai ar fi sa reusim sa terminam unele treburi amanate de multă vreme si sa ne pastram in grafic cu cele ce tin de timp si de perioada anului.

Jurnal saptamanal 1/mai

Hristos a inviat!

 Deja suntem in luna mai. A doua zi de paste. 

Saptamana trecuta a fost un maraton de curatenie si bucatareala pentru sarbatori. Asta pe langa semanat porumbul si fasolea in camp. Si ca bonus am insamantat si vitica. A fost primul an atat de incarcat. Va trebuie sa imi regandesc planurile de organizare de sarbatori tinand cont de activitatea sotului meu. Anul asta am intrat in sarbatori epuizata, cu febra musculara si dureri de cap de la oboseala, dar multumita de tot ce am reusit sa fac.

editat mai tarziu: E o postare neterminata dar am ales sa o las asa.

Jurnal saptamanal 4/aprilie

 A trecut si saptamana asta. Cu drumuri, cu sarbatoare...

Un amestec ciudat de ploaie cu soare. Imi place ploaia de anul asta. Parca nu mai e obositoare ci proaspata si revigoranta. Pamantul se bucura, iarba creste, natura e proaspata. Doar ca ne tine la distanta de gradina. Sotul meu a pregatit gradina de rasaduri. Mai e nevoie sa verifice benzile de udat cu picatura de anul trecut si sa repare sau inlocuiasca pe cele care s-au deteriorat. 

Iedutii au trecut la program de intarcare partial - noaptea sunt separati de capre - pentru ca vreau sa fac si caș pentru zilele de sarbatoare. Salata si spanacul au crescut la un nivel bun de salata si cred ca e momentul sa incerc ridichile daca s-au facut. Cartofii timpurii cresc frumos, posibil pe la final de mai sa fie buni de pus in tigaie. Iarba creste repede de la ploaie iar florile sunt intr-o explozie de culoare. Narcisele sunt pe trecute in timp ce lalelele infloresc pe rand, bujorul are boboci mari iar surpriza vine de la treandafirii de dulceata pusi anul trecut, care stau sa deschida flori.

Teoretic e nevoie sa aloc ceva timp pentru siropuri dar probabil printre picaturi sau dupa sarbatori. Menta mi-a facut cu ochiul zilele astea ca e destul de mare si m-ar tenta si un pic de sirop de papadie in timp ce stau cu ochii pe brad a carui muguri incep sa apara. Treaba e clara: incepe sezonul de siropuri, plante medicinale si fructe marunte. In gradina mare mai am de pus fasolea si sa suplimentez cu cateva randuri de usturoi in timp ce pregatesc gradina de rasaduri unde as pune si cateva fire de rosii mai devreme. Urmeaza porumbul in camp si bostanosii prin gradini.

Legat de sarbatori, curatenia va fi in primele 3 zile ale saptamanii viitoare urmand ca ultimile 3 zile sa fie pentru bucatareala. Mi-am pus in gand sa acord mai putin timp pentru online ca sa ma pot bucura de aceasta perioada frumoasa.

Voi ce planuri aveti pentru perioada urmatoare?

Jurnal saptamanal 3/aprilie

 Teoretic este a treia fila de jurnal, practic este doar la finalul celei de a treia saptamana din aprilie.

 A fost o luna destul de incarcata cu un final ce se anunta la fel de incarcat. In ciuda faptului ca scriu zilnic ceva, aici, pe blog ajung mai greu. Am nevoie de o anumita stare sa pot impartasi din emotiile perioadei. 

In primele trei saptamani ale lui aprilie m-am ocupat de gradina, am semanat patrunjelul de frunze, ceapa, usturoiul si radacinoasele. Sotul meu s-a ocupat de plantat cartofii, semanat floarea soarelui si pregatit terenul pentru semanat porumbul. Asteapta vremea buna pentru semanat si s-a ocupat de iarba din curte. Fiind ploaie si soare creste foarte repede.

Am inceput sa scoatem capritele la iarba iar iedutii ne dau spectacole zilnice de joaca. Pisoi au devenit mai afectuosi dupa ce ne-a parasit cațelusa creață, parcă intr-o incercare de a ne alina dorul. Avem si doua gaini care au inceput sa iși adune ouă pentru a cloci. Sper sa vad pui mici si pufosi prin curte cat mai curand.

Vremea e de primavara, cu soare cald si ploaie revigoranta. Am avut si cateva zile cu temperaturi de iunie, iar trecerea de la 31 gr C la 6 gr C a fost destul de naucitoare.

Final de martie, planuri pe aprilie

 A mai trecut o luna. 

Destul de incarcata din puctul meu de vedere. Se pare ca nu am facut nici o postare cu intentiile lunii martie asa ca nu am cum sa bifez ce am realizat si ce nu. Oricum a fost o luna cu plantat gradinuta cu plante de primavara (salata, spanac, ceapa verde, mazare, cartofi timpurii, marar si patrunjel), cu pregatit gradina de rasaduri (mai am o margine de sapat la mana pentru ca nu a ajuns cu plugul) si de curatat curtea pe bucati (si cum e mare curtea au ramas zone si pentru aprilie). Mai pot bifa curațatul zmeurei, a murelor si a viei, replantat copăcei ce nu s-au prins, inlocuit cativa butuci de vie si de mutat cativa muri. Tot la capitolul sarcini realizate as trece si venirea in gospodariei a 4 ieduti (3 baietei si o fetita) si legarea Vivianei, vițica de un an care era libera in grajd si a incepuse sa faca pozne. 

Pe parte de dezvoltare personala am incheiat cursul de 9 saptamani despre sindromul impostorului, am sustinut cele 3 intalniri din  cursul despre iertare si am intrat intr-un proiect mai amplu care a venit ca o validare. 

Am incheiat luna martie cu o zi de relax. Ieri a fost o zi in care mi-am incarcat bateriile, m-am bucurat de soare, de o vizita la oameni frumosi iar apoi am revazut seria „Un alt sine” pe Netflix.

Intenții pe aprilie: 

- plantat capsuni;

- ingrijit straturile de flori;

- terminat curatenia in curte:

- as zugravi bucataria de vara (???);

- pus in gradina ceapa, cartofii si radacinoasele;

- semanat in camp;

- pregatit casa pentru sarbatorile pascale;

- schimbat anotimpurile prin dulapuri si decoratiuni;

- postat macar saptamanal pe blog.

Pe scurt, aprilie e o luna obisnuita de primavara in care toate se aglomereaza si bucuria se impleteste cu frustrarea ca nu pot face mai multe dar si cu oboseala placuta ce apare dupa realizarea sarcinilor.

In zona de dezvoltare personala, voi aloca timp doar programului lung urmand ca dupa sarbatorile pascale sa revin cu un alt proiect.

In rest imi doresc zile de relax cu filme bune sau carti interesante, poate ceva plimbari prin imprejurimi daca vremea ne permite, discutii cu fetele si voie bune cu ciripit de pasari, cu joaca iedutilor si a pisoilor.

Ce planuri aveti pe aprilie?

Puteti scrie in comentarii sau pune un link spre o postare de pe blogul vostru...

Multumesc ca ati trecut pe aici!