29 ianuarie, 2023

Jurnal saptămânal - 5/52

 Intrăm în a cincea săptămână din acest an.

Uitându-mă la postările anterioare am văzut că săptămâna trecută mă credeam deja în februarie. Ce e drept vremea era de final de martie și deja se simte nerabdarea de a ieși în grădină. Doar că vineri a nins. A venit în sfârșit iarna. A dispărut și durerea mea de cap dar și starea de năuceală. În general îmi place iarna. Îmi place lumina reflectată de zăpadă, dar mai ales liniștea, sunetele înăbușite și scârțâitul zăpezii sub tălpi.

A fost o săptămână cu multe bucurii. Primul a fost aparatul de gimnastică despre care am scris și în postarea trecută. Mi-am amenajat un spatiu pentru el si am făcut zilnic exerciții. Destul de ușoare mi s-au părut la început dar apoi a apărut o ușoară febră musculară și exercițiile au devenit mai dificile. Dacă de regulă imi verificam parcursul cu ajutorul cântarului, de data asta vreau să mă concentrez pe parcurs așa că am fixat obiective zilnice și bifez ce am facut sau ce pot face altfel. Obiectivul, de data asta, este starea de bine cu mici modificări în rutina zilnică. Cântarul va fi întrebat in fiecare primă zi a lunii. Și tot o formă de măsurare a parcursului este si indicele glicemic care a atins valori destul de mari la finalul anului trecut. Profit de vreme și citesc mult, lucrez mult și mă ocup de casa. Zilnic am și un obiectiv în afara casei, mai ales că mini-sala mea de sport nu este în casă, și dacă tot ies mai fac și câte ceva pentru atingere unui vis.

Și tot sub semnul unui „nou început” sub care se pare că va fi anul acesta a fost și ridicarea cărții mele de identitate. O pun la capitolul „bucurie” pentru că în sfârșit am și eu o fotografie frumoasă în acest act. Până acum, am prins doar perioade infernale la depunerea actelor iar în poze eram ciufulită după multele ore de stat la rând, îmbujorată de la aglomerație și obosită de aroganța funcționarilor. De data asta am folosit programarea online și depunerea actelor a durat fix zece min cu tot cu poze, iar doamna a fost drăguță și amabilă.

Am avut și o zi în care am avut impresia ca s-a mai deschis o poartă spre visurile noastre, un semn că un alt început e un pic mai aproape și putem visa un pic mai concret și pentru asta mulțumim Domnului și oamenilor care fac lucrurile să se întâmple. Dumnezeu lucrează prin oameni întotdeauna. 

Ieri și astăzi am participat la un summit online cu femei minunate, cu povești extraordinare și cu lecții uimitoare pentru mine.  Am înțeles de ce am simțit mereu nevoia să demonstrez. Chiar dacă uneori am simțit că vreau să demonstrez celorlalți că eu pot, de cele mai multe ori imi demonstram mie că eu pot. Și astăzi, ascultând o doamnă, am înțeles de ce făceam asta. Și am înțeles și cum s-a format rana de umilință. 

Săptămâna viitoare e o săptămână liniștită de iarnă. O săptămână cu rutină, cu citit, lucru de mână, treburi prin casă și pe lângă casa. O săptămână ce marchează finalul de ianuarie cu o sărbătoare și începutul de februarie cu o binecuvantare a apei, a copacilor și a grădinilor.


Aș vrea să termin rochia portocalie tricotată. Face parte din acele lucruri din coșul meu de lucru începute și neterminate. Dacă nu închid unele etape nu pot face loc unor noi etape. Ca în romanele lui Rebreanu: încep cu un răsărit și o intrare în sat/pădure și se termină cu o ieșire din sat/pădure și un apus. Totul e rotund și orice sfârșit lasă loc unui nou început.

La voi cum a fost săptămâna?

Ce planuri aveți pentru cea care urmează?

O săptămână minunată tuturor!


28 ianuarie, 2023

Mulțumesc cu recunoștință

 E o formulare extrem de folosită in zona dezvoltării personale. 

Dar e o formulare care mă deranja. Cumva mi se pare un pic forțață. Astazi am participat la un eveniment online în care a fost extrem de utilizata formularea și chiar dusă la un alt nivel prin adaugare de alte cuvinte, așa că m-am dus la DEX. Din punctul meu de vedere este un pleonasm, aică o „eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, expresii, propoziții etc. care repetî în mod inutil aceeași idee”. Dar cum nu dețin adevarul absolut (trecând peste faptul că acesta nu ne e accesibil nouă, muritorilor) am zis cp e potrivit să mă documentez înainte de a exprima o părere. DEX-ul e de părere că mulțumesc înseamnă un „cuvânt cu care se exprimă cuiva recunoștința pentru ceva sau ca răspuns la o urare, la un salut etc” în timp ce recunoștința este o „datorie, obligașie morală față de un binefăcător”.

Nu știu daca greșesc sau am dreptate, dar mi se pare că uneori ce e prea mult strică. În cazul de față strică cuvantul „mulțumesc” făcându-l mic și nesemnificativ, reducându-l la o formulp sau un suport pentru cuvinte mult mai mari, în timp ce „cu recunoștință”, o construcție ce ne îndatorează, o ridicăm la un nivel la care doar mulțumesc se poate ridica. 

În general, prefer un limbaj mai simplu, mai direct. Nu știu dacă e smerenie sau orgoliu dar cred că simplitatea e calea unei comunicări directe de la suflet la suflet. Și un „Mulțumesc!” simplu, spus din convingere are o încărcătură mai mare decât „Mulțumesc cu recunoștință și...” spus demonstrativ sau din complezență. 

Aștept părerile voastre în comentarii. Și dacă nu sunteți de acord cu mine, vă rog să vă exprimați părerea politicos și cu argumente. Chiar aș vrea să știu dacă greșesc.

Mulțumesc!


23 ianuarie, 2023

Jurnal săptămânal - 4/52

 A fost o săptămână foarte caldă. Am avut chiar temperaturi de 20 gr C la pranz așa că am stat mai mult pe afară. Chiar am plantat niște muri pe care i-am găsit la reducere la Brico. Am profitat de vreme și am schimbat lenjeriile, am aerisit toată casa, am spalat lenjerii și cuverturi pe langă rufele obișnuite. Serile au fost cu citit, cu seriale si andrele. Chiar dacă săptămâna a început cu o stare de răceala ciudată, cu dureri de cap și musculare, am reușit sa o termin cu multe activități finalizate. Chiar am mai și completat lista cu treburi făcute care nu erau în plan.

Săptamâna s-a încheiat cu o după-amiază de duminică la munte, la o mănăstire dragă nouă, cu oameni minunați. Chiar am remarcat că erau multe doamne frumoase, chiar dacă eu eram cea mai mică. Doamne ce aveau acea frumusețe ce vine din interior, care radiază și pare molipsitoare. Bomboana de pe tort a fost o doamnă venerabilă, trecuta de 90 de ani, cu o minte brici si de o bunătate și dorință de a ajuta care m-a lasat mută. Am revenit acasă mai tonică si mai optimistă decât am plecat. Probabil că acea frumusețe interioară chiar e molipsitoare. 

Săptămâna asta a început cu o altă bucurie. O prietenă mi-a împrumutat un aparat de fitnes așa că am oră la sală de acum pe lângă casă. 

Am început să implementezi noi rutine alimentare. Fiind noi mai am zile când le ocolesc sau găsesc pretexte să le ocolesc dar revin la ele în ziua următoare. 

Vremea se anunță cu temperaturi mai aproape de normalul perioadei:


așa că vor urma activități mai mult în casă.

Cât de curând vor începe să apară puiuți de animale. Văcuța e prima care se pregătește și cred că și căprițele urmează cât de curând. O să fie distracția obișnuită de primăvară pe care abia o aștept chiar dacă asta înseamnă că mi se termină vacanța de muls.


18 ianuarie, 2023

Bucurii de ianuarie 2

Nu am reușit sa postez duminică așa că o voi face astăzi. Vremea a fost foarte caldă pentru perioada asta si am stat pe afară. Incă descopăr funcții noi pe laptop și am început noua carte. Cea de crăciun ar fi trebuit să ajungă săptămana asta de la editură dar nu am nici o veste încă. 

Coltisorul meu confortabil

 

Este masa din salon. Aici mi-am instalat laptopul momentan. E în centru casei și pot face pauze scurte cand bucătăresc









- Un proiect creativ

 este rochia portocalie. De fapt am facut un sarafan acum vreo 8 ani si pentru ca partea de jos era putin cam amplă am decis sa il modific și să fac o rochie mai ales ca firul este colorat si se vede mult mai frumos lucrat simplu:








- Tratația saptamanii

a fost ceaiul de răceală. Din păcate nu am poze făcute....



- Plante/flori

Se văd deja firele de usturoi, planta verde si primula despre care scriam în postarea trecută







Aici e vasul cu zambile. Sunt destul de timide.









Lumini si luminite

O lumanare alba care imi amintește de zăpadă:



- Grija de sine
Nu știu dacă se pun tratamentele de răceală, baile fierbinți si frecțiile dar la asta m-am limitat zilele astea.








- rugaciune/recunoștință/meditație/jurnal

Am descoperit lucru cu afirmațiile și un blocaj pe bucurie așa că scriu ...

14 ianuarie, 2023

Jurnal saptamanal - 3/52

 

O saptămnă cu program destul de încarcat, vreme mohorată și un soi de oboseală.  Nu am bifat prea multe pe lista de duminica trecută in schimb am bifat un drum la Iași, o zi de naștere și au ajuns cadourile de ziua mea (o carte faină și laptop nou). 

Pe saptămâna viitoare vremea se anunță cam așa:






Iar în rubrica cu „de făcut” am trecut din nou schimbarea cărții de identitate miercuri (săptămâna trecută nu a funcționat programarea online și a fost foarte aglomerat) și diverse treburi pe lângă casă în funcție de vreme. 

M-a bucurat săptămana asta să redescopăr unele bloguri mai vechi, a unor doamne foarte faine iar la Ioana am gasit o idee foarte frumoasă - „borcanul cu bucurii”. La mine va fi o cutie în care voi pune bilețele cu bucuriile mici sau mari de peste zi. De crăciun voi desface capacul și le voi citi. Cred ca e tare fain să îți amintești ce te-a bucurat peste an. Când am citit pe blogul Ioanei mi-am și imaginat bucuria recitirii bilețelelor. Cutia mea e ca un dar de crăciun și aș vrea să o pun sub brad la crăciunul viitor.

Săptămâna trecuta am plantat cațiva bulbi de zambile într-un ghiveci care au început să iasă deja. Poate i-a influiențat și bobocul de zambilă primit de la soțul meu zilele trecute și pe care l-am plantat tot în acel ghiveci. Am mai găsit niște bulbi mici de usturoi decorativ mov. I-am pus într-un ghiveci mic și suntem tare curioși ce va ieși. Azi am primit o primulă și bulbi de primavară (brandușe, narcise și lalele) cărora o sa le caut mâine un ghiveci/jardinieră și pe luni sa îi plantez. Am gasit la reducere și butași de muri și am luat 3 buc.  

 Miercuri am fost la Iași, a avut Matei de susținut un proiect, și am descoperit un loc desprins parcă din perioada interbelică. Doar Creangă și Eminescu lipseau. Atmosfera, mâncarea dar mai ales duciurile te fac să îți dorești să revii. Locația e pe Copou și are un nume moldovenesc: „La placinte”. Am mâncat „cușma lui Guguță” - un preparat din clatite, vișine și frișcă groasă. Clatitele cu brânză și sos din miere au fost o mare surpriză dulce. Dacă ajungeți în Iași vă recomand sa intrați. Au și un spațiu de joacă pentru copiii foarte interesant. Îmi pare rău că nu am făcut poze.

La voi cum a fost săptămâna? 

09 ianuarie, 2023

Bucurii de ianuarie - 1

 Provocarea o gasiti la Irina iar la MNiko gasiti inspiratie. 

E o provocare pentru prima luna a anului cand nu am lasa nici magia sărbătorilor de iarna să plece de tot dar parca se simte și acel suflu de nou inceput, de start in noul an, un inceput plin de entuziasm dar si de nerabdare, cu seri lungi si zile mohorate. Așa că încercăm să păstrăm recunoștința și bucuria în casele și în sufletele noastre.

Rubricile provocării sunt:
- Coltisorul meu confortabil
- Un proiect creativ
- Tratația saptamanii
- Plante/flori
- Lumini si luminite
- Grija de sine
- rugaciune/recunoștință/meditație/jurnal

Prima saptamana din ianuarie, la mine, arata cam așa:
Colțișorul meu confortabil
a fost fotoliu din salon. Fie ca am citit, am lucrat, am vazut un film, un curs sau pur si simplu mi-am planificat activitatile la o cafea, am stat in preajma semineului, ascultand lemnele cum ard sau muzică ambientală.








- Un proiect creativ
este șalul mov pe care aș fi vrut să îl termin de crăciun, dar nu am reușit. 










- Tratația săptămânii

a fost cu fructe. Poate pentru ca am răcit un pic sau pur și simplu bucatele de sărbători au fost un pic cam mult, am avut nevoie de multe fructe zilele astea.







- Plante/flori
o plantă luată de la Lidl de sărbători pentru ca mi-a plăcut cum arata. Are un aer vesel cu vârfurile mai deschise la culoare.








- Lumini si luminite

am rămas fidelă felinarului meu luminat de o instalație mică






- Grija de sine
săptămâna asta a fost despre suplimente alimentare.









- rugăciune/recunoștință/meditație/jurnal

nu stau prea bine cu desenul dar imi place cum a iesit pagina de jurnal

Jurnal saptamanal - 2

 A fost o saptamana de odihna. Am dormit mult si m-am plimbat si mai mult. Doar marti si miercuri au fost zile de smotru, gatit si spalat rufe. 

Ieri am descoperit cat de zpapacita am fost cand am calculat data de fatare a vacii de am gresit cu o luna. Toata saptamana am asteptat vitelul ca sa constat ca va veni abia in februarie. Si tot la categoria zapaceala m-au sunat de la banca sa duc noul meu buletin pentru ca cel vechi a expirat.

Am strans in mare decorurile de craciun. A mai ramas ghirlanda de la grinda din salon si cea de la usa de de intrare. Parca le-as mai lasa un timp.

Vremea a fost frumoasa dar de ieri a inceput sa bata vantul si azi a fost ceata. Pe saptamana viitoare se anunta cam asa:


Saptamana viitoare se anunta tot pe drumuri. Pe langa  schimbat buletinul mai am si de modificat niste acte si oricat de optimista imi doresc sa fiu nu cred ca „dosarul cu șina” a disparut din peisaj. Astea sunt activitati de dimineata. Pentru dupa-amiaza am  o carte foarte interesanta de beletristica pe care am inceput-o si una de lucru cu sinele, un sal pe croset si o rochie de lana pe andrele, plus un sezon nou la un serial pe Netflix.

La voi cum a fost saptamana trecuta?

Si ce planuri aveti pentru urmatoarea?




07 ianuarie, 2023

despre dezvoltare personala

 M-am întâlnit prima dată cu acest termen când eram studentă. O prietenă m-a invitat la o conferință a unei companii ce vindea produse cosmetice și de curățenie. Acolo am primit casete ce le puteam asculta chiar și în mașina. Apoi am descoperit cursurile de vânzări. Intâi la o companie de asigurări. Apoi la furnizorii de echipamente cu care aveam contracte pe firma mea. Am învățat atunci că nu contează ce vinzi atâta vreme cât crezi în produsele pe care le vinzi și ești atentă la nevoile clientului. Mai tarziu am aflat ca în acele cursuri învățatam să lucram cu convingerile limitative (ale noastre și ale clientului) și cu nevoile emoționale (atât ale clientului cât și cu cele de validare ale noastre). Când am descoperit cărțile lui Dale Carnegie am citit tot ce gaseam chiar dacă asta însemna să merg până la Iași să le cumpar. Părea un drum ușor spre succes. Doar citești și aplici niște principii și, ca prin magie, viața devine un drum lin presarat cu flori. Doar părea...

Treaba e că a trebuit sa dau cu capul de fundul prapastiei, să ajung la psiholog ca să înțeleg că nu pot pune flori proaspete într-o vază murdară, plină de noroi și de flori ofilite. Așa cum nu poți așeza haine noi și parfumate într-un dulap îmbâcsit și plin de praf dacă nu și de molii. E necesar să faci întâi curat, să scoti gunoiul, să ștergi praful, să cureți vaza și să speli totul ca să ai flori proaspete sau haine curate. Iar procesul implica efort, lacrimi și durere. Cum spunea cineva, orice naștere doare dar merită.

Și la mine, procesul asta dureaza de mai bine de 20 de ani. Ce e drept în ultimii ani s-a accelerat, parcă trec mai repede de la o etapă la alta. Și totuși, când cred că am scos toți scheleții din dulap și dulapul meu e super curat, mai găsesc câte unul pitit pe undeva. Și daca ar fi doar cu constatari ar fi bine. Dar evenimentele dureroase, ascunse bine pe fundul sufletului, eventual în sertare secrete, se cer scoase la lumină, recunoscute și vindecate. Iar asta implică retrairea traumei, chiar dacă pentru un timp scurt, dar e nevoie să o retrăim ca să o recunoaștem, să o înțelegem, să vedem ce am învățat din acele momente ca să putem vindeca. Și cine credeți ca ne apasă butoanele care deschid acele sertare secrete? Cele mai dragi persoane. Pentru ca doar ele ne pot sta alături în aceste momente și doar pe ele le putem ierta pentru durerea provocată chiar dacă acea durere e spre binele nostru. Din păcate nu putem face troc cu Dumnezeu. Nu putem să facem un numar de mătănii sau să mergem la un numar de slujbe si El sa ne dea ce vrem noi. Nu funcționează așa. E nevoie de un altfel de troc: să dăm ceva din noi ca să putem primi ceva de la El. De regula trebuie să dăm durerea, suferința, nemulțumirea ca Dumnezeu să poată pune în loc iubirea, lumina și bucuria. 

02 ianuarie, 2023

Zi aniversara

 O zi interesantă. Pentru că de regulă de ziua mea ieșim la plimbare, nici azi nu am facut excepție.  Pe la prânz primesc un mesaj care, pe lângă urarea obișnuită, conținea sintagma „o jumatate de secol”. O urare frumoasă de altfel dar acel „juma de secol” mi-a amintit ca schimb prefixul. Ceea ce mi se pare încă o glumă bună. Pentru că eu mă simt în continuare de vreo treizeci și ceva de ani. Cam de pe acolo am încetat să îmi mai simt vârsta iar numaratoarea a devenit doar o numărătoare. Ziua a continuat cu o surpriză și am primit o invitatie de la câteva doamne la fel de tinere și tare faine. Ziua a trecut pe nesimțite cu oameni frumoși, cu veselie și cu căței. 

A fost o zi frumoasă!

01 ianuarie, 2023

Jurnal saptămânal - 1


 Se spune ca cel mai propice moment sa începi un nou proiect este ACUM și cum azi e duminică iar eu am o provocare pentru 2023 cu postari duminicale, o sa fac prima postare. Postarile nu sunt cu rubrici fixe ci doar orientative. Vremea pe saptămâna următoare e foarte caldă pentru perioada asta a anului:


Si pentru ca e prima zi din an ma voi raporta doar la astazi, urmand ca duminica viitoare sa postez despre curte, animale si organizarea gospodariei.

Astazi a fost o zi de planificari incepând cu fisierele de fianante unde am golit jurnalele si am facut planificarea veniturilor și plăților fixe pe tot anul. Dupa ce am stabilit bugetele pentru „utilități” (facturi  la utilități) pentru fiecare luna si cele de „necesități” (hrana, detergenti, produse de igiena, mancare la animalele de companie) am calculat un buget aproximativ pentru lucrarile agricole și semințe, apoi cel de „combustibili și accesorii mașina”,  am alocat si un buget procentual pentru cosmetice si alte servicii (cum ar fi  abonament la sala, masaj, stomatolog, analize) si un buget procentual, lunar, pentru cărți și cursuri, pe langa bugetul de economii care e fix.Ultimile trei rubrici sunt noutăți absolute în bugetul familiei. Au fost ani in care puteam calcula bugete fixe pentru ca lucrurile erau mai previzibile dar pentru anul asta, cu cresteri si scaderi de preturi, cu promisiuni de cresteri salariale nu pot constitui bugetele decat procentuale si cu multe semne de intrebare. Macar am o idee orientativa a lunilor mai incarcate cand anumite rubrici vor ramane goale si luni mai lejere in care pot compensa astfel incat pe total sa pastrez media. Veniturile suplimentare din vanzari de animale sau produse din gospodarie sunt greu de estimat asa ca sunt directionate spre investitii. Acolo exista o lista lunga clasificata asa ca banii extra se vor duce pe investitiile mai urgente.

Tot azi m-am ocupat de organizarea BOJO-ului. Poate anul asta voi fi mai perseverenta si mai organizată. Pentru ca anul trecut l-am cam neglijat am decis sa nu schimb agenda pe de o parte ca au ramas destul de multe file si pe de altă parte mă pot inspira din anul precedent. O alta agenda e jurnalul personal. Tavanul meu buclucaș mi-a udat jurnalele inainte de craciun. Asa ca le voi abandona si voi folosi unul singur. Doar cel de gradinarit rămane separat pentru ca pot gasi informațiile structurate pe sezon.

Si cam atat cu organizarea pentru inceputul de an.

Voi cum va organizati?

2023 - intentii

 Prima zi a anului a fost la fel de calda ca si zilele trecute. Am facut o plimbare pe jos pentru a planifica culturile de anul acesta din prima zi a anului. Mirosul de proaspat si reavan a pamantului ne-a inundat narile anticipand un an manos. 
Ca intentii pe 2023 as vrea: 

- sa am o rubrica de jurnal saptamanala, de preferat duminica, care sa includa vremea, activitatile in gospodarie si fotografii din curte/gradina

- sa pastrez provocarile din ianuarie, octombrie cu postari saptamanale dar si cele din noiembrie si decembrie cu postari zilnice.

- sa public a doua carte-jurnal in primavara, in perioada sarbatorilor pascale.

- sa termin de scris primul roman pana la finalul anului.

- sa fac 2 cursuri de certificare in domeniul dezvoltarii personale.

- sa citesc cel putin o carte pe luna din acest domeniu pe langa cel putin una de beletristica.

- sa fac mai multa miscare fie la sala in lunile reci fie plimbari lungi in lunile calde

- sa fiu atenta la programul de masa.

- sa facem cel putin 2 plimbari mai lungi, cu masina, pe luna. 

- sa fiu mai ordonata cu finantele astfel incat sa putem face estimari si planuri.

- sa ma bucur de fiecare zi si sa zambesc fiecarei clipe.


Final de 2022

 Ultima zi a anului a venit cu o dimineață însorită așa cum au fost si ultimile zile ale anului, calde, ca de primavară. E o zi vesela ce se anunță interesantă. 
Privind în urma, 2022 a fost un an bun din multe puncte de vedere. A început cu planuri. Multe și interesante. Se pare ca nu au fost în acord cu Doamne Doamne pentru ca multe din ele ori s-au amanat, ori s-au schimbat. 
Ianuarie a fost luna în care mi-am adunat materialele pentru învațat ca să mă întorc la catedra în timp ce decembrie a fost luna în care mi-am lansat prima carte. A fost un an în care am învățat mult dar nu fizică, un an în care mi-am cautat și găsit direcția, un an în care mi-am regăsit bucuria. 
În februarie am revenit la cărți psihologice sau de psihologie aplicată. 
Martie a fost cu emoții amestecate, cu bucurii și răbdare pusă la încercare, cu oboseala iernii dar și cu revigorarea dată de primavară. 
Aprilie a fost cu sărbătorile Pascale, cu organizarea în grădină dar și cu sărbătorirea a 14 ani de blog. Mesajele primite mi-au dat impulsul necesar pentru marea mea bucurie din decembrie. 
Mai a fost parfumat și colorat, plin de evenimente dar și de treburi. 
Iar iunie a fost plin de culoare și satisfacții în grădină dar și de emoții contradictorii. Și am descoperit o cărăruie ce urma să mă ducă pe calea mea de mai târziu. Cărăruie ce a început să se lărgească în iulie citind și căutând pe net despre vindecarea copilului interior și lucru cu traumele. Activitate ce s-a prelungit și în caniculara lună august
În septembrie, odată cu începutul anului bisericesc au început și cursurile online de vindecare, amenajarea holului dar și proiectul meu de suflet - cartea, odata cu provocarea de a scrie zilnic. Octombrie a fost plin de provocări. Pe de o parte cele doua provocări de pe blog („o postare pe zi” și „caminul meu-  un colț de rai”) iar pe de altă parte amenajarea holului, mașina care s-a vrut „pensionată” și oameni noi și minunați într-un orașel încarcat de tradiții și sfințenie. 
Noiembrie a venit cu recunoștințe și cu electrocasnice care s-au cerut înlocuite sau mutate. Iar decembrie a fost încununarea întregului an cu oameni și locuri frumoase, cu o lansare de carte, cu bucurii de tot felul și s-a încheiat cu o zi de plimbare în aproape toate orașele județului, cu cadouri și multe bucurii!
Un an cu noi începuturi dar și cu finaluri, un an cu binecuvântări dar și cu lecții de învățat. Un an in care mi-am regăsit entuziasmul și bucuria. Un an de care îmi voi aminti cu drag.
Pentru voi cum a fost 2022?

28 decembrie, 2022

Cuvantul anului 2023

 Mai sunt cateva zile din 2022. A fost un an interesant. Un an in care ne-am redescoperit atat individual cat si ca familie. Un an in care ne-am bucurat de micul nostru univers dar ne-am si aventurat in lume. Un an in care am descoperit ce ne place fiecaruia sau poate ca ne-am centrat mai mult pe ce ne place sa facem fara sa mai amagim cu variante posibile. Un an in care fiecare a descoperit ce inseamna ACASA si cum poate obtine acel sentiment. Pentru ca ACASA e un sentiment dar a fost si cuvantul pe care l-am ales sa defineasca anul 2022. Asa cum 2021 a fost sub semnul BUCURIEI. Pentru 2023 cuvantul s-a ivit singur atunci cand l-am auzit repetat de multe ori in jurul meu. Am oscilat o vreme intre 2 cuvinte dar pana la urma VIS a invins. Vreau ca 2023 sa fie sub semnul visurilor realizate. As vrea sa re-învățăm sa visam. Ultimii 2 ani s-au tot jucat cu frica si cu panica, o frica ce s-a strecurat si in visurile noastre manifestânduse ca o frână de mână blocata. 

As vrea ca 2023 sa ne puna aripi tuturor. Sa putem zbura spre idealurile si visurile noastre. Sa putem visa mare dar și sa putem face pasi spre visurile noastre, pasi din ce in ce mai mari până cand ne trezim plutind pe aripile visurilor noastre. 

27 decembrie, 2022

Comparația

 Si daca au fost zile liniștite, de sărbătoare am avut timp sa analizez o atitudine de care ma tot lovesc: comparația. E un comportament cu care am fost crescuți cu toții. Fiecare iși amintește cel puțin o întâmplare în care a fost comparat cu un vecin, cu un coleg de scoala, cu alt copil sau cu altcineva. Era o metoda „didactică” folosită de mai toți părinții si profesorii din „epoca de aur”. Competiția a fost considerată stimulentul pentru a obține rezultate mai bune, dar din păcate majoritatea au dezvoltat un complex de a nu fi suficient de bun care a dus la multă anxietate și chiar depresie. Poate pentru ca am fost un copil bun la scoala sau poate ca ai mei au folosit motoda un pic prea mult sau prea des, am dezvoltat un comportament diferit. Cred ca pe la liceu am inceput sa ma gandesc ca sunt unica, si sa fac lucrurile in felul meu astfel incat sa nu mai fiu comparata. Iar in facultate am aplicat metoda mai intai la tinute.  De exmplu se purtau cizmele cu fundiță pana la jumatatea gambei, fustele medii și haine din piele lungi. Era culmea elegantei. Iar eu purtam bocanci, fusta la jumatatea genunchiului si pulovere largi. În perioada fustelor mini eu am descoperit comoditatea fustelor foarte lungi, a camasilor largi si a centurilor late. Apoi am extins comportamentul si in zona profesionala: cand toti cei din cercul de cunostinte al parintilor mei isi cautau de lucru eu am devenit antreprenor si m-am apucat de vandut  instalatii termice si sanitare. Consider si acum ca, daca nu exista un criteriu, comparatia nu poate să existe.

Imi place să privesc in jur, imi place sa admir oameni care au reusit in viata indiferent in ce domeniu si sa invat de la ei. Nu imi place sa copii în schimb. Așa cum am spus, consider ca fiecare e unic si irepetabil asa incat ce i se potriveste unei persoane nu se potriveste si altor persoane. E ca si cum as incerca sa incap intr-o rochie care sta foarte bine pe o doamna subtire cand eu port o marime mare. 

Dar probabil ranile provocate de aceasta „metoda didactica” în copilarie au ramas nevindecate pentru ca ma lovesc mereu de comparatii și relatii care ar putea sa fie frumoase, ajung sa se rupa pentru ca eu refuz sa intru in competitie. Doar ca de multe ori constat ca o competitia exista chiar daca eu vreau sau nu sa fiu acolo.

Acum multi ani, cand a intrat o doamna in familia din care fac si eu parte mi-a adus la cunostinta ca e mai buna decat mine pentru ca ea e insarcinata in timp ce eu nu dadeam semne ca m-ar interesa acest lucru. Am ramas fara cuvinte pentru ca o sarcina mi se parea un lucru atat de personal incat chiar nu putea fi obiectul unei competitii. Iar Dumnezeu a vrut ca mai tarziu, eu sa am un copil mai mare decat al ei. Si iar a inceput competitia: de data asta pe tema „al cui copil e mai bun”. Si daca ar fi fost constructiva aceasta competitie pentru ea sau pentru copil probabil nu m-ar fi deranjat atat de tare dar a distrus din fasa prietenia ce se putea lega intre copii precum si cea ce s-ar fi putut lega intre noi doua. Baieții nu pot fi comparati intre ei pentru ca le plac lucruri diferite, au pasiuni diferite, interese diferite dar cu toate astea ar fi putut fi prieteni si ar fi invatat unul de la altul daca nu ar fi existat comparatia care a adus dupa ea critica si judecata.

La fel cum, cu ceva ani in urma am cunoscut o doamna care imi e foarte draga. Trecea printr-un moment mai greu al vietii sale si am incercat sa ii fiu alaturi si sa o sustin pana depaseste perioada. A venit si ziua cand viata ei a devenit o insiruire de momente frumoase.  M-am bucurat mult pentru evolutia vieții ei pana cand au aparut replici care mi-au aratat ca a intrat in competitie. Întai a fost bucataria de vara. Eram incantata ca am reusit sa punem gresia si faianța. Chiar daca nu e în stadiul final, pentru mine era o reusita si voiam sa impart bucuria aceasta. Parea ca se bucura pentru mine pana i-a sunat telefonul si am auzit-o întrebandu-si sotul de ce nu are si ea o bucatarie asa iar raspunsul a fost ca in urmatorul interval de timp ea va avea o bucatarie mai mare si mai frumoasa decat a mea. Am ramas fara replica. Apoi au aparut replici de genul „nu stiu daca tu iti permiti dar, noi vrem....” care aratau clar competitia. Nu pentru ca cineva isi permite sau nu ci pentru ca in loc de sustinere, ajutor si prietenie era o competitie. Apoi, pentru ca erau in primul an la tară am incercat sa îi povestesc din experiențele mele de adaptare la ritmul satului până când am auzit replici de genul „lasă ca tu nu știi, dar eu/noi....” așa că m-am retras încet, încet din relație pentru ca „eu nu imi permit” sa mă irosesc în relații în care nu exista respect si crestere reciproca.

Consider ca de la fiecare om pe care il întalnesc, indiferent ce studii, experieță sau cunoaștere are, am ceva de invățat așa cum si celalat are ceva de învațat de la mine, pentru ca viața e complexa si nimeni nu poate fi bun in toate domeniile. Așa apare evoluția, prin învațare unii de la altii si prin creștere reciprocă.  Iar cand nu mai exista creștere, lecția s-a terminat și fiecare iși vede de drumul lui. Cand apare competitia apare si comparatia iar asta implica o balanță in care un taler e mai jos si unul mai sus. Si daca celalat scoate balanța eu stiu sa scot in evidență domeniile in care balanța ma avantajează foarte tare poate pentru ca acea balanță a existat prea mult timp in viața mea.

E adevarat ca invățăm prin observare. Observam un comportament si analizam in ce contex ajută sau încurcă, daca ne-ar ajuta/încurca și pe noi, daca sunt situații in care ne comportam si noi asa sau daca au existat situații in care acel comportament ne-a ranit fie ca a fost al nostru sau a celor dragi de langa noi. Probabil ca pe mine m-a ranit candva acest comportament daca acum imi tot apare si inca ma deranjează. Dar fuga asta de competitie m-a învățat sa respect fiecare om, sa caut sa invăț ceva de la fiecare, sa caut în ceilalți partea bună dar cel mai mult m-a ajutat sa pot descoperi unicitatea fiecaruia. Pentru ca fiecare om e unic si minunat în unicitatea lui.

25 decembrie, 2022

Craciun fericit!

 Buna dimineața! O zi de crăciun umeda. Cu ploaie dimineață dar apoi cu soare. O zi calduță și vesela. Bradul sclipește vesel în casa. Pisoii au fost la mancare și au ieșit afara. Stau tolaniți pe pervazul ferestrei la soare între reprize de joacă. Cocoșii au cântat veseli de dimineață. Chiar și cei tineri au început să își testeze „cucurigul”. Mai timid, mai cu efort dar s-au alaturat concertului. Cățeii sunt leneși, se bucură de razele calde ale soarelui dupa ce au stat de pază toata noaptea.

Ieri am primit o gramadă de daruri la care nu mă așteptam. Întâi a fost unul prin poștă. Când m-a sunat poștașul cautam in memorie dacă am mai facut vreo comandă, dar mi-a zis ca e fară ramburs. Am desfacut cutia cu maxima curiozitate cand am citit expeditorul: o doamna foarte dragă de la care am învațat foarte multe. M-a bucurat mult atât icoana și banderola lucrata cu mult drag dar și cartea. Un dar din suflet pentru suflet. Apoi m-a sunat o doamna dulce tare de la Targul Neamț că ne așteaptă. Am gasit un traseu pitoresc si mult mai scurt decat cel cunoscut si in jumatate de ora am fost acolo (față de mai bine de o ora pe europeana). Cadoul a fost la fel de dulce ca si doamna Marcela pe care o știți din altă poveste dulce. Pe seara am primit vizita unei alte doamne dragi cu fiica ei. Si tot cu un cadou dulce si ceva colorat. Peste zi m-am ales si cu ceva cuvinte de apreciere de la cineva care o face foarte rar. Doar cuptorul aragazului meu nou mi-a facut o surpriza neplacuta iar seara s-a incheiat cu pastile pentru ca zilele pe drumuri s-au concretizat intr-o raceala sacaitoare. Probabil am nevoie de un pic de odihna dupa emoțiile din ultima vreme. Dar una peste alta a fost o zi de Ajun minunată.

Si cum zilele Craciunului sunt zile de introspecție și bucurie vreau sa ma bucur de tihna casei, de bucatele pregatite, de decorurile sclipicioase si lucioase. Vreau sa Îi multumesc Lui Dumnezeu pentru tot anul ce se încheie, cu toate bucuriile și lecțiile lui, pentru oamenii care au intrat în viața noastra dar și pentru cei care au plecat, pentru tot ce am realizat dar si pentru tot ce s-a amanat pentru că El știe mai bine ce și cand avem nevoie. Totodata vreau sa ma odihnesc pentru a avea un inceput de an cu bucurie, cu liniste sufleteasca si cu entuziasm, să pun baze frumoase unui an pe care il vreau cel mai imbelșugat de până acum. Și cand spun „îmbelșugat” ma gândesc la sănătate, la experiențe minunate, la bucurii nenumarate, la zambete si armonie, la oameni frumoși și realizări pe toate planurile.

Un crăciun minunat tuturor!

22 decembrie, 2022

Despre expedierea darului de blog

 Din pacate lucrurile nu s-au aranjat asa cum mi-am dorit eu si darul de blog va ajunge la fiecare in ianuarie. Cele care imi urmaresc si pagina de FB stiu deja ca darul sau proiectul meu special despre care am mai scris pe aici este o carte, editie de buzunar, de craciun. Cartea contine si postari de pe blog din perioada ultimilor craciunuri dar si articole din jurnalul meu personal. E o calatorie prin craciunurile ultimilor ani spre ceea ce sunt acum. Iar asta se datoreaza si voua, celor ce imi cititi randurile, celor ce imi apreciati postarile asa ca am vrut sa impart cu voi aceasta bucurie. Doar ca finalul de an e cam aglomerat atat in editura cat si in tipografie si cartea nu a ajuns la mine inca. Cum spunea o doamna draga, cartea si-a dorit sa ajunga la mine in luna in care implinesc 50 de ani. Ma distreaza aceasta cifra pentru ca mi se pare o gluma buna deoarece eu ma simt inca de treizeci si ceva de ani. 

Si daca Dumnezeu le-a asezat asa probabil ca are motivele Lui iar eu nu pot decat sa ma bucur de toate aceste binecuvantari asa cum vin ele in viata mea! 

Multumesc tuturor pentru intelegere dar si pentru faptul ca imi cititi randurile!

12 decembrie, 2022

Jurnal de advent 12

Era doar 4,30 cand m-am trezit. Am deschis usa pentru un pisoi care miorlaia la usa. 
Atunci am vazut decorul de iarna. M-a luat prin surprindere pentru ca aseara ploua destul de tare. Dimineață zapada imbraca fiecare crenguță de copac. Abia acum simt ca vine craciunul. Noroiul din ultimile saptămâni era deprimant. Iar durerea mea de spate de la umezeala de afara era sâcâitoare. Azi ma simt mai bine asa că imi încep săptămâna cu avânt și o lista lungă de rezolvat atât pentru astazi cât și pentru restul săptămânii.
Doar ca frumusetea peisajului a fost diminuat de un telefon ca mama nu se simte bine si ca va suna la salvare. Toata ziua am asteptat vesti si ma gandeam ca lipsa vestilor inseamna veste buna. Inca astept o veste....
O seara frumoasa tuturor!

11 decembrie, 2022

Jurnal de advent 11

 Abia când a sunat a treia oara ceasul l-am auzit. Am întins mâna să îl opresc și a fost primul „au”. Umărul meu își făcea simțită prezența cu o durere ascuțită la mișcare. Am încercat sa întind toți mușchii și mintea mea somnoroasă a acceptat că am o febră musculară logică după ultimile zile. Apoi am văzut ceața de afară și m-am gândit că durerile nu sunt doar la nivel de mușchi ci și de articulații. Reumatismul meu vechi, căpătat în timpul celor 5 luni de ghips după fractura de coloană iși mai face de cap uneori, mai ales când vemea e umedă. Știu că se spune că articulațiile țipă când mintea e rigidă dar încă nu am identificat gândurile recurente care pot da rigiditatea, dar lucrez la asta.

Aroma de cafea proaspătă a mai ridicat ceața din mintea mea. Iar motanelul insistent de la picioarele mele mi-a adus primul zâmbet al zilei. A urmat instalația de globuri luminoase din salon și cațelul alintat. După prima gură de cafea în sunete de colinde, buna dispoziție a revenit. Ieri a fost o zi caldă, cu mult soare iar asta ne-a permis să depozităm boabele de porumb recoltate acum 2 zile. Aseară cand am privit boabele asezate în magazie am avut un sentiment de belșug ca atunci când, copilă fiind, mergeam la „colectiv” cu bunica la lopatat porumb, iar noi, copiii, ne jucam în grămezile de boabe ca în zăpadă. În mijlocul curții păreau puține și mă gândeam că nu ne vor ajunge, cu toate că am luat în calcul cât avem nevoie și cât dăm pentru a achita datoriile la teren (arenda si lucrările agricole) dar când le-am vazut în magazie m-am liniștit. Și chiar dacă în timpul zilei eu m-am ocupat doar de mancare pentru oamenii la treabă, am reușit să imi termin curațenia în bucătăria de vară și să o pregatesc de „maratonul de carne” de săptămana viitoare și chiar să pun câteva decoruri de crăciun între o oala pe foc și un teanc de vase de spălat. Bucatele pregătite pentru crăciun au nevoie și de o atmosferă de crăciun.

Și ca să nu îmi ies din ritm, am terminat și ordinea în casa după apus. Si când spun ordine în casă mă refer cam la tot ce făceam într-o zi normala de sâmbătă: strans, pus în ordine, măturat, scuturat, șters praful si obiectele sanitare/de bucătărie. Toate astea însoțite de colinde, ceai de advent și batoane de pește. Când am terminat am vrut să văd un film de crăciun dar am ațipit în fotoliu în primele 10 min așa ca la ora 11 eram în pat.

De regulă îmi trec în jurnalul scris de mană ce am făcut peste zi pentru că mereu am impresia ca nu am făcut mare lucru și am nevoie să le vad scrise ca să conștientizez că se vede ceva în urma mea, dar aseară eram prea obosită așa ca îmi încep dimineața cu „inventarul”. Se pare că sentimentul acesta e foarte des întâlnit la femei pentru că nu am fost laudate/apreciate de mamele noastre pentru treburile făcute și ne criticăm singure pentru că nu am făcut destul sau ne valorizăm prin acea lista lungă de „to do” bifată.

Și dacă ieri tot ce am facut a fost pentru gospodărie, astazi e zi de răsfăț pentru mine. După rutina de dimineață într-o zi de duminică,  îmi voi face unghiile și voi urmări câteva cursuri restante din săptămâna ce se încheie. Un film de crăciun sau o carte ușurică vor încheia ziua. Iar pe înserat va fi o plimbare în oraș si un ceai cu o prietenă.

Voi, doamne dragi, ce ați facut ieri și ce planuri aveți pe azi?


07 decembrie, 2022

Dar de blog

 Vreau ca anul asta, de craciun sa ofer un dar celor ce imi urmaresc blogul si imi citesc postarile. Voi oferi 3 daruri pentru trei doamne cu bloguri MNiko, Ioana si  Irina, doamne de la care am invatat multe de-a lungul anilor si care imi sunt foarte dragi. Asa că le rog sa imi trimita adresele lor la care sa le trimit darul (puneti, va rog, adresele si numerele de telefon, in comentarii pe care nu le voi publica pe blog, sau mesaj privat pe FB).

Voi mai oferi 3 daruri prin tragere la sorți. Ce trebuie sa faci pentru  a intra in concurs?
    - sa apreciezi pagina de facebook a blogului 
                                                        (https://www.facebook.com/o.prima.zi)
    - sa distribui pe FB pagina blogului
    - sa etichetezi pe FB 3 prieteni
    - sa postezi un comentariu la postare (fie aici sau pe FB) in care sa spui care articol de pe blog ti-a placut cel mai mult sau din care ai ramas cu o idee.
Tragerea la sorti va fi pe duminica pe data de 18 decembrie ora 20. 
Cine are doar blog e suficient sa posteze comentariu si sa precizeze ca nu are pagina de FB.

Toate cele 6 daruri vor pleca inainte de craciun.

Si ca povestea sa fie si mai frumoasa, darul va fi o surpriza.

Va astept!



04 decembrie, 2022

Jurnal de advent - 4

 Ieri a fost o zi fara soare, cu ceata si nori. Si starea mea a fost in ton cu vremea. Dimineata m-am trezit tarziu iar peste zi parea ca deja se intuneca. M-am ocupat de casa, am ascultat cateva cursuri unele restanta iar altele din nou in timp ce ma ocupam de ordine, rufe, bucatareala. Am incheiat ziua cu o ghirlanda la grinda din salon, biscuiti cu scortisoara si filme de craciun pe Diva. 

Astazi, ziua a inceput cu zapada. Stratul nu era prea gros dar fulgii erau mari si pufosi. Animalele m-au primit cu drag chiar daca am intarziat un pic, apoi am fost in oras. Ceva prospectare de preturi, ceva cumparaturi, 2 funde de craciun chiar daca hotarasem ca nu mai cumpar nimic din gama decoratiuilor de craciun, un ceai la o prietena si ziua a trecut. Reveniti acasa am facut runda de seara la animale, o salata cu paste si peste, doua portii de foricele si la film. 

Imi place atmosfera din casa cu luminite, foc in semineu si blanoase jucăușe. In ultima vreme nu mai caut ce lipseste sau ce ar mai fi de facut. Chiar si cand nu sunt toate la locul locul lor reusesc sa ma bucur de atmosfera si atat. 


La voi cum a fost duminica?