„hotul se teme de furat si ......”

 E o zicala romaneasca pe care nu am inteles-o pana pe la 19 ani. Nu mi se parea ca are sens. Iar atunci, la 19-20 de ani am inteles partea a doua a zicalei. Aia pe care nu am scris-o aici....

Dar sa va spun povestea:

Odata cu plecarea la Iasi am cunoscut pe cineva. La inceput gelozia lui mi se parea o dovada de dragoste. Ce e drept se si manifesta asa mai discret. Pe masura ce relatia evolua si gelozia crestea. La cateva luni bune, cand el era in vacanta am gasit o domnisoara la el in camera care spunea ca e prietena lui si care nu intelegea de ce eu am si eu cheie. Si de ce am haine acolo. Apoi, odata cand am pierdut autobuzul si m-am intors in camera de camin in loc sa plec acasa, l-am gasit cu o alta domnisoara care ii facea clatite. Am lamurit-o atunci si eram tare mandra de mine. In acea vara ne-am intors acasa si au inceput chestii aparent mici la inceput: un repros ca privesc oamenii in ochi cand vorbesc, altul ca zambesc pe strada si poate fi inteles ca avans, apoi eram condusa acasa la ora 10 seara si ma suna apoi sa verifice daca sunt acasa... Au aparut planurile de nunta si eu eram super incantata. Aveam 20 de ani, faceam planuri de nunta, el era inalt, blod, par cret si ochi albastri. In curand au aparut remarci de genul „nu te uiti cum arati? ar trebui sa imi multumesti ca stau langa tine”... Apoi am primit aceeasi pereche de cercei ca o colega de facultate si cand am remarcat asta, ea mi-a spus ca a iesit cu el intr-o duminica dupa-amiaza (nu stia ca eu sunt enervanta de viitoare sotie si era fix perioada cand eu invatam pentru un partial) si i-a primit de la el. 
A mai fost un episod urat cand masina cu care eram plecata la Sibiu dupa marfa a cedat pe Oituz si am ramas peste noapte stand la o masa la popas. Ploua foarte tare si liniile telefonice erau cazute. Am ajuns acasa a doua zi, cu o ocazie. Acasa ma astepta el cu scandal ca nu am mai stat acolo inca o noapte pana venea el dupa mine. Ca cine stie cum am platit eu la ocazie....
In acel an, ne facusem niste prieteni: el - elev la seminar, ea - eleva la cel mai bun liceu din oras. Prietenul meu terminase facultatea si era acasa in timp ce eu inca eram studenta. Cand veneam acasa, ne vedeam toti 4 la mine acasa sau la el. Stateam la povesti si jucam remmy. De pe atunci faceam prajituri bune. 

De ziua mea, era inchis peste tot si ne-am vazut toti 4 la mine. Am ramas tablou cand cartea primita de la cealalta domnisoara se numea „Eseu despre sinucidere”. Teoretic era psihologica, mie imi placea psihologia de pe atunci si era inchis peste tot. Am trecut peste. A venit pastele. Vacanta ne-am ocupat-o cu planurile de nunta. Imediat dupa vacanta de paste eu aveam un partial la informatica asa ca am plecat mai devreme la Iasi. Miercuri seara a venit si una din colegele de camera care era din acelasi oras ca noi. Eu voiam sa invat, ea era toata numai povesti si am intrat intr-un mic conflict. Si ca sa ma raneasca mi-a povestit ca toata vacanta s-a intalnit la petrecei cu dragul meu prieten. Mi-a spus tot programul meu din vacanta si ca el ma ducea acasa la ora 10 dupa care era pe la petreceri. Ma suna de acolo sa verifice daca nu cumva am iesit ca sa aflu ca el nu e acasa. 
Nu am vrut sa cred, dar parca toata discutia explica unele neconcordante asa ca a doua zi m-am urcat in microbuz si m-am dus acasa. Am ajuns in jurul orei 13 si m-am dus direct la el acasa (la parintii lui de fapt). Aveam cheie asa ca am intrat. Nu am apucat sa zic nimic pentru ca din camera lui se auzeau niste sunete ciudate. Am intrat in liniste si i-am vazut: el si prietena celui mai bun prieten in pat, prietena care teoretic era la ore in acel moment si care era cu 10 ani mai mica ca el, si minora. Am facut un pas inapoi, am iesit, am incuiat usa, am plecat inapoi la autogara si cu primul microbuz inapoi la Iasi. Cand am ajuns, mi-am sunat parintii de la un telefon public si i-am anuntat ca relatia s-a rupt, ca nu vreau sa il mai vad niciodata, sa ii pregateasca toate lucrurile care le avea pe la mine si sa i le trimita. Atunci i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a deschis ochii la timp. Nu m-a mirat cand peste ani am auzit ca eu l-as fi inselat si parasit pentru altcineva. Era oarecum in ton cu toata intamplarea....

Atunci am inteles ca „hotul se teme de furat si ....... de.....”
Stiind ce face el avea impresia ca toata lumea face la fel. 

Asa e si cu hotul: el stie cum acumuleaza bunuri si are impresia ca toata lumea care „are” face la fel ca el......

Final de ianuarie si inceput de februarie

 Ieri am dat ultimul examen din sesiunea de iarna.
A fost o saptamana provocatoare, cu orgolii atinse, cu mesaje panicoase, cu muschi aratati, dar la final cu note bune. Am avut 3 examene pe saptamana timp de 3 saptamani. Partea buna e ca am inceput cumva cu cele mai solicitante si am terminat cu cele cu materie multa dar lejere emotional. Amuzant a fost ca am participat la un eveniment cultural dedicat atat inceputului de an cat si nasterii lui Eminescu in dupa-amiaza dintre doua examene orale care mi s-au parut mie provocatoare. Atmosfera, oamenii frumosi, muzica, versurile, omagiile aduse artistilor locali dar si marelui poet m-au ajutat sa privesc provocarile sesiunii cu un pic mai multa liniste.
Imi place sa cred ca am depasit provocarile cu gratie si ca totul se aseaza pe fagasul pregatit de Doamne Doamne. 
Week-end-ul trecut a fost cu oameni minunati intr-un eveniment minunat. Un nou inceput, o noua calatorie alaturi de femei minunate, un spatiu de crestere si formare, unde voi tine clase de incredere in sine.
Maine voi fi prezenta intr-un alt summit, chiar in deschidere, intr-o alta comunitate frumoasa unde tin o clasa saptamana despre incredere in sine si unde sprijin oameni in drumul lor spre un venit pasiv.
Pe parte de sesiuni individuale, inceputul lui februarie a venit cu clienti noi, cu teme de viata interesante si multa incredere in mine.

Imi doresc un februarie cu multa bucurie. Un februarie in care:

• sa am o lansare frumoasa si inscrieri in cursul despre sindromul impostorului
• sa am claritate pentru a pregati tot ce e mai potrivit pentru doamnele din comunitatea mea
• sa pregatesc solarul pentru verdeturi si rasaduri
• sa pregatim tarcul caprelor
• sa recoltam porumbul ramas pe camp 
• sa inceapa aratul
• sa semnez un contract si sa fac pasi in acea directie
• sa citesc minim 4 carti
• sa pastrez chiuveta de la bucatarie curata :))))
• sa gatesc mai des (in seara asta a fost cu papanasi)

 

Jurnal saptamanal 3/52

 A doua saptamana din an a fost de fapt ultima saptamana din semestru inainte de sesiune. A fost cu multe emotii, cu stabilirea examenelor, a modului de examinare, a materiei, o invalmaseala totala. Partea buna e ca am vazut si o alta fata a profesorilor, acea de dincolo de materia pe care o predau, acea umana, calda, empatica si a fost frumos. 
Nu prea cred in previziuni astrologice si uneori le citesc de amuzament dar pentru saptamana asta s-au cam potrivit. Spuneau ca pana pe 15 pot aparea tot felul de „furtuni” de orgolii, pot aparea rupturi in relatii dar si dezvaluirea unor „calitati” ascunse ale celorlalti. Credeam despre mine ca pot „citi” caractere dar uneori cred ca sotul meu are dreptate si refuz sa vad acele comportamente mai uracioase. Continui sa vreau sa vad ce e mai frumos in oameni, sa cred ca exista oameni frumosi si ca doar uneori ies ranile la sufrafata in nici un caz ca unii se lasa condusi de ranile din ei. Si e adevarat ca refuz sa cred ca sunt oameni pe care ranile ii incranceneaza si ii fac sa raneasca pe toti din jur. Ca pisicile prinse in colt si care zgaraie, scuipa si musca. Asta ar explica de ce sunt unii care ranesc gratuit fara sa se gandeasca ca isi fac rau si lor sau mai ales lor...
La noi in casa a fost cu raceala multa. Toti tusim, toti avem nasul infundat si am avut febra. Avantajul e ca suntem decalati cu o zi doua, sotul meu fiind ultimul care a inceput sa stranute.
Saptamana a inceput cu o petrecere duminica seara. Una la care am mers cu retinere, eu fiind deja cu  tratament pentru pneumonie iar sotul meu obosit emotional de la tot felul de discutii inutile. Am luat un nurofen si am zis ca macar mai schimbam peisajul. Si a fost o seara foarte frumoasa, cu oameni faini, cu situatii comice, cu muzica buna, cu dans si multe zambete. M-am simti foarte bine chiar daca a doua zi am inceput sa stranut. A meritat!

In rest a fost cu mult frig afara, cu 2 purcei plecati la casele lor, cu veterinarul in vizita la vacuta si scroafa pentru a pregati terenul de monta, cu planuri pentru primavara si stat in casa la caldura.
Vremea pe saptamana viitoare se anunta cam asa:

Numai buna de invatat pentru cele 3 examene de saptamana viitoare...

La voi cum a fost a treia saptamana din ianuarie?

Jurnal saptamanal 2/52

De fapt a fost prima saptamana „intreaga”. 
In mod ciudat nu imi amintesc prea multe lucruri din aceasta saptamana. In primul rand a fost cu sarbatori. Si cu raceala la mine. In ziua de boboteaza a fost frig tare. A fost cu gerul bobotezei. Din pacate frigul sau poate vantul care sufla destul de tare a facut ca ziua sa nu mai fie cu cai frumosi la biserica. Atmosfera din biserica a fost apasatoare si nu am inteles de ce. Ziua de Sf Ioan a fost cu tort la biserica, fiind ziua mea de nume, cu cadouri si oameni frumosi. In primul rand am primit cadouri direct la biserica. Apoi am primit un altfel de „cadou”, de la un domn din parohie certat cu bunul simt si care nu a auzit niciodata de politete. Stie el, decide el, face el. Dar padure fara uscaturi nu se poate....
Apoi am fost plecati pe meleagurile lui Creanga si ne-am intalnit cu o doamna care imi e tare draga. Tot capricorn ca si mine, ziua ei fiind pe 4 ianuarie. A fost o dupa amiza cu zambete, cu impartasire si comuniune. Un cadou minunat.
Pe total a fost o saptamana minunata cu bucurii si cu lectii, cu oameni frumoi si cu oameni raniti...

Ganduri la zi aniversara

 Sunt intre 2 sarbatori: ziua mea de nastere si ziua mea de nume.
Intre implinirea a 53 de ani si Ionela, cel de-al doilea nume al meu. Imi place mult ca incep anul cu sarbatori. De fapt de la Craciun pana la Sf Ioan e cea mai frumoasa perioada din an. Am inceput anul asa cum l-am terminat pe celalat, cu raceala si adaptari. Cumva resimt la un nivel mai subtil toata nebunia din lume sau poate cu varsta bucuria nu mai e atat de efervescenta ci se aseaza si e mai linistita. M-am bucurat de oameni in primul rand, de comunitatea din care fac parte atat online cat si fizic. M-am bucurat de atmosfera, de bucuria celorlalti, de mici si mai mari bucurii. Incepem anul cu prosperitate: o mica schimbare de grila salariala la sotul meu, mici proiecte la mine care incep sa se simta si financiar, cadouri primite si perspective noi. Doar o mica ingrijorare privind modul cum se va desfasura sesiunea de la facultate imi strica un pic bucuria dar cu ajutor de la Doamne Doamne ma voi adapta la orice situatie.
Privesc inainte la 2026 si imi doresc sa ma bucur de fiecare zi asa cum vine, de fiecare oportunitate asa cum apare, de intelepciunea cu care aleg intre ce imi e de trebuinta si ce imi e de folos, de fiecare persoana care este in viata mea asa cum vreau sa ma bucur de fiecare persoana care poate aparea in viata mea, de fiecare lectie, de fiecare poveste si de fiecare ceasca de cafea cu toata recunostinta de care sunt capabila.
Si nu incep anul cu entuziasm ci doar cu bucuria constientizarii ca fiecare zi e la fel de importanta ca cele care vor urma dar mai importanta decat cele trecute pentru ca ziua de azi poate aduce o schimbare.

Bilant la inceput de an

 Poate ca daca nu as fi avut „cutia cu bucurii” nu as fi fost constienta de bucuriile anului 2025. Si au fost multe bucurii. Pentru 2026 as vrea sa fac acea rubrica aici, pe blog, cu bucuriile lunii, unde sa pun si imagini. In felul asta poate sunt mai constienta de toate etapale frumoase prin care trecem. O sa recapitulez cateva din bucuriile mai mari pentru a le putea citi anul viitor pe vremea asta. 

In primul rand mi-am luat toate examenele din prima la facultate si cu note mari. Era una din fricile mele de la inceputul anului trecut pe motiv de varsta si „harsaiala” mentala si emotionala, dar am depasit-o cu bine. Asta nu inseamna ca nu am emotii pentru sesiunile anului 2. 

In al doilea rand am avut rezultate foarte frumoase in sesiuni individuale si mi-am atins tinta atat ca numar de sesiuni saptamanale cat si ca incasari. De fapt pe final de an mi-am depasit serios pragul stabilit. 

Un alt obiectiv atins a fost in gospodarie. Pe final de an am reusit sa incepem adapostul nou pentru vaca. Era un pas necesar pentru a putea face terasa de la bucataria de vara - un obiectiv neatins anul trecut dar posibil in anul acesta.

Am reusit sa luam un solar si sa experimentam cumva cultura in solar. Si anul acesta va fi tot la nivel experimental dar cu un pas mai departe. 

Si am schimbat unele electrocasnice mari si am luat unele pe care nu le aveam. Cumva a fost anul electrocasnicelor atat mici cat si mai mari

Cutia cu bucurii ramane ca instrument de baza. E tot o cutie cu tema de craciun, un pic mai mare ca sa incapa si un pix pe langa biletele necompletate dar si cele completate cu bucurii. M-am uitat dupa altfel de „biletele” dar inca nu am gasit ceva care sa imi placa asa ca raman cu cele de anul trecut. Voi schimba culoarea pixului cu care le voi nota. Pozitia cutiei e tot in salon ca sa fie accesibila tuturor. 

Si pentru ca e un instrument util in pastrarea starii de bine, de bucurie si de implinire va recomand acest exercitiu: o cutie sau un borcan care sa va placa, un teanc de biletele albe sau colorate, un pix interesant puse intr-un loc accesibil. Notati fiecare bucurie mica sau mare, ca o celebrare a fiecarui pas sau bucurie, si o puneti in cutie/borcan. O deschideti de craciun sau in noaptea dintre ani pentru recapitulare, dar o puteti deschide si de cate ori simtiti ca stati pe loc, sau cand aveti nevoie de o reamintire a faptului ca viata e facuta si din bucurii.

Cum ma simt la inceput de an va voi scrie maine, la zi aniversara.

Un an 2026 cu bucurii sa aveti ca sa umpleti cutia/borcanul cu bucurii!

Cuvantul anului 2026

 Am stat mult sa aleg cuvantul pentru 2026. Au fost multe care se invarteau prin mintea mea, multe care as fi vrut sa imi ghideze anul. Am ales un sinonim al cuvantului ales de sotul meu... Si nu se refera doar la partea financeara ci la stare. O stare data de sentimentul ca suntem pe drumul nostru, ca merge inainte, ca tot ceea ce suntem si am facut pana acum se oglindeste in jurul nostru: in oamenii  in primul rand. Oamenii frumosi care ne sunt in preajma sau in sufletele noastre sunt oglinzi a ceea ce suntem. Frumosul din jurul nostru e o oglinda a ceea ce e in sufletele noastre. Ce vrem sa facem sau sa realizam sunt proiectii a ceea ce suntem, ce simtim si cum am ajuns aici. Asa ca anul acesta as vrea sa stea sub semnul PROSPERITATII:

2026 - intentii si directii

A fost un final de an aglomerat. 
Chiar daca fizic am reusit sa le fac incet, in timp, emotional a fost pe fuga si presant. Cumva tot anul m-am simtit presata din mai multe directii. Astazi mi-am dat voie sa ma relaxez chiar daca o draguta de durere de cap ca de raciala mi-a dat tarcoale toata ziua. Am lenevit, am vorbit si am ascultat muzica. Si am lipit pietricele intr-un kit creativ. 
Intentii la inceput de an am multe si pe multe planuri:
- facultate:
        - sa iau toate examene din prima
        - sa imi fac practica intr-un loc de crestere si invatare
        - sa imi iau lucrarea de licenta la un profesor bun si cu un titlu care sa ma ajute sa cresc profesional
- dezvoltare personala:
        - cele 4 programe de grup cu plata deja obisnuite si cel putin unul nou
        - sa sustin grupul de whatsapp in continuare cu informatii si teme provocatoare
        - sa ajung la 10 sesiuni individuale pe saptamana
        - sa incasez pe luna dublu suma incasate in noiembrie 2025
        - sa ma formez continuu atat citind cat si in cursuri
        - sa postez mai mult in tik-tok
        - o intalnire cu doamnele mele dragi - fizic
- in gospodarie:
        - sa scot maximul posibil din solarul instalat in 2025
        - sa eficientizez productia din gospodarie 
        - sa finalizam proiectele incepute anul acesta (adapostul animalelor si pasarilor, gardurile interioare si terasa de la bucataria de vara plus montat panourile fotovoltaice)
- firma:
        - sa finalizez actele si sa deschid magazinul
        - sa finalizam amenajarea cladirii
        - sa documentam urmatorii pasi
- personal:
        - o plimbare pe luna
        - o carte de beletristica pe luna
        - o iesire in oras de relax o data pe saptamana
        - sa ma bucur de tot ce e in jurul meu
        - sa fac mai multe poze
        - sa zambesc mai mult

Citindu-le mi se par multe obiective stabilite dar stiu din experienta ultimilor ani ca am lasat loc si pentru suprize placute si de lucruri frumoase si poate mari pe care poate nu indraznesc sa le scriu sau poate nici macar nu visez sa fie posibile. Tot din experienta stiu ca Dumnezeu ma suprinde frumos atunci cand imi pun nadejdea in EL, asa ca abia astept sa fiu suprinsa in mod placut.

Craciun Binecuvantat!

 In ciuda programarilor mele meticuloase, ultimile zile inainte de craciun au fost maraton.
Unul incurcat un pic de Doamne Doamne astfel incat sa fie altfel. Pe 23 a picat pompa de apa. La ora 10, dupa ce am pus salata beof la fiert am ramas fara apa. Sotul imi era in oras sa rezolve diverse alte treburi asa ca seara au petrecut-o (cu Matei si cineva care ne mai ajuta la treaba) scotand pompa din fantana. Inca un drum pentru o pompa noua. Dupa 3 incercari de scos si bagat pompa in fantana a descoperit ca nu pompa e vinovata. Am petrecut seara fara apa. Dimineata alt drum in oras, alte piese si abia pe 24 la ora 18 a venit apa. Am gatit cu apa plata, am spalat vase cu apa de ploaie fiarta si am facut ce puteam in conditiile date. Oricum m-a scos bine din ritm. La capitolul ce nu am reusit sa fac anul asta as trece painea de casa. Dar am luat paine cu maia si cartofi. Si spalatul rufelor. Ultimile zile din an vor fi maraton de spalat, uscat si calcat.
In rest, avem un craciun linistit, relaxant. Aseara ne-am bucurat de mirosul bradului natural cu tenta de albastru si foarte intepator (se pare ca tot ce e frumos, inteapa P) ), de luminitele din curte si din brazii impodobiti in casa, de mirosul de chisca fiarta si de aroma leusteanului din bors. Se pune si aromele de miere si condimente din baclava? Avem multe dulciuri de craciun primite iar cozonacul mi-a iesit foarte, foarte bun. La sugestia lui Matei, anul asta am facut si unul glazurat cu ciocolata.
Azi a fost cu slujba la Biserica, cu cafea si cozonac in compania oamenilor dragi de la biserica (cam putini dar....) cu daruri impartite, masa in familie si o cafea cu lapte savuroasa...
De maine sunt asteptata de cursurile de la facultate si ceva carti primite de la Mos Craciun.

Calatoria spre Craciun - ultimile zile

 

Pentru mine ultimile zile inaintea Craciunului e despre gatit. E despre cozonaci, saratele, salata beof, racitura, bors si paine de casa.
Anul acesta vreau sa fac o prajitura de craciun pe care nu am mai facut-o de multi ani. Sper sa imi iasa.
Am terminat curatenia in linii mari, am facut si diverse aranjamente de craciun prin casa, am pus si decoruti. Maine as vrea sa fac brazii artificiali si marti sau miercuri sa imbrac bradul natural. Anul acesta am primit un brad foarte frumos, adus de departe si abia astept sa il instalez.
Maine e despre cozonaci si curat in bucutaria de vara. As vrea sa fac si laptele acru asa cum il facea bunica cu smantana si branzica scoapta.
Pregatiri cu bucurie sa avem!

Jurnal de craciun - 19/24

 Mai sunt doar cateva zile pana la craciun.
Am trecut de maratonul de „porcarii”: carnatii sunt la afumat, muschiuletul e la bait, slana e la sare iar carnea si oasele sunt la congelator. 
Sunt multumita de tot ce am reusit sa realizez. Astazi si maine e despre decoratiuni si rufe (spalat, calcat si asezat la locul lor). Am reusit sa imi gasesc si lenjerii de pat cu modelel de craciun. In anii din urma m-am „trezit” tarziu si modelele gasite nu m-au incantat foarte tare. Anul acesta mi-am amintit din timp de dorinta mea secreta si am facut comanda la timp ca sa gasesc ceva sa imi placa. Abia astept dimineata de ajun pentru a pune lenjeriile mele colorate. 
Azi se pare ca e despre a aseza lucrurile la locul lor...

Calatorie spre craciun - saptamana 15 - 21 decembrie

 

E ultima saptamana „intreaga”.
E cumva saptamana intrarii in linie dreapta pana la craciun.
E saptamana in care finalizam curatenia, finalizam decorurile si listele de meniu, de cumparaturi.
E saptamana cu spovedit si impartasit.
La mine e saptamana cu taiatul porcului, pregatit carnea pentru conservare (congelator sau fum) si a preparatelor din carne (carnati, toba, afumaturi).  E saptamana cea mai aglomerata.
Sa nu uitam de pauzele scurte in care ne linistim mintea si sufletul astfel incat sa sa vedem situatia clara, sa nu ne lasam prinsi de vartejul treburilor si sa ajungem la acea panica care ne epuizeaza. E important sa nu uitam sa ne bucuram de fiecare treaba terminata, sa ne celebram daca nu dupa fiecare treaba cu 5 min de liniste, macar zilnic cu o seara linistita in familie. Daca sufletul e linistit mintea e clara si timpul alocat treburilor e mai scurt... 
Spor sa avem in aceste zile!

Spor sa avem

Jurnal de craciun 14/24

 E duminica.
Luni a fost bine la control, miercuri am scapat de plasturele de pe ochi care m-a lasa cu o iritatie de la lipit si dezlipit de cateva ori pe zi. Inca mai am o jena uneori dar si picaturi pentru azi si maine. Se pare ca m-a pazit Doamne-Doamne si am scapat cu bine din provocarea asta. Saptamana trecuta a fost cu organizare si decorare. In plus ne-au ajuns cadourile pentru copii si pentru asta ii multumim spiridusului care ne-a ajutat si de data asta. M-a ajutat un alt spiridus (Matei) sa le pun in pungi si sa le pun etichete pentru ca sunt pe grupe de varste. Am optat pentru activitati creative mai mult si mai putin pe dulciuri. A fost o saptamana in care am reusit sa programam si mici activitati la biserica pentru duminicile din perioada sarbatorilor de iarna: mici concerte de colinde, un eveniment cu datini si obiceiuri pentru 28 si speram sa repetam povestea cu caii de anul trecut de boboteaza (botezul cailor).
In plus m-am concentrat pe pregatirea sarbatorilor acasa. Listele mele zilnice ajung din ce in ce mai des complet taiate doar cele legate de rufe se mai decaleaza de pe o zi pe alta. Cand cred ca pot lasa cosul de rufe (atat de spalat cat si de sortat sau calcat) gol, mai apar cateva.... 
Am ales sa limitez expunerea la ecrane pe deoparte pentru a-mi proteja ochii iar pe de alta parte pentru ca a fost cald si am incercat sa recuperez din activitatile de pe afara intarziate din cauza vremii ploioase.
Dimineata de astazi e cu si despre Biserica. E cu daruri. E cu copii sper eu fericiti. E cu colinde cantate de glasuri de copii si e si cu o mica sarbatorire. Oricum e cu tort, cu dulciuri si cu zambete.

Jurnal de craciun 7/24

Iar am lipsit cateva zile. 

As zice ca motivat.
Miercuri si joi au fost doua zile aglomerate cu multe cursuri la facultate dar si cu multe intalniti in online. Joi seara, inainte de intalnirea de celebrare a cursului de iertare m-am „accidentat” sufland intr-o lumanare. O aprinsesem pentru parfum si atmosfera. O lumanare in vas de sticla groasa cu 3 fitile. Din pacate unul s-a stins asa ca a ars cumva stramb si vasul s-a crapat in 2. M-am aplecat sa o sting sufland in flacara ce inca era aprinsa in timp ce am prins cu mana jumatate din vasul de sticla. S-a auzit un „poc” si am simtit ca o arsura in coltul interior al ochiului drept si o durere ascutita in coltul exterior al celui stang. Se pare ca la cel stang am fost intepata d eo aschie de sticla care a lasat un semn de intepatura. La ochiul drept in schimb in acea seara am simtit doar nevoia de a pune rece. Am sustinut cursul, ne-am lungit si la povesti mult timp iar apoi acasa parea ca totul e ok. Maxim un strop de ceara pe coltul interior a ochiului drept. Vineri trebuia sa ajung la oconferinta la Tg Neamt la ora 9,30. A sunat ceasul la 7. In primele minute nu parea nimic suspect. Apoi fiecare clipire venea cu o senzatie de zgaraietura pe globul ocular. In loc de cafea si apoi rochie, am sarit in blugi si in masina si am mers la urgente. Din pacate abia dupa ora 9 am reusit sa stau fata in fata cu un medic, care mi-a recomandat internare pentru ca aveam globul ocular „ras” pe jumatate. Expresia doamnei doctor a fost ca jumatate din chiul meu arata ca o portocala decojita. Am semnat ca vreau tratament acasa, mi-am luat tratamentul si acasa la caldura. Am suplimentat cu ceva de la doterra si pana seara usturimea s-a estompat. Sambata dimineata m-am trezit cu ochiul lipit dar dupa curatat si pus tratamentul parea totul bine. Am participat la final de slujba la biserica pentru a nu sta prea mult in frig dar cat sa pot imparti cadourile copiilor cu ocazia Mosului Nicolae. Restul zilei am stat in casa. Am evitat frigul iar pe seara totul era bine. Ziua de duminica in schimb a venit cu ameteala de la fortat ochiul stang, cu diferente de luminozitate intre ochi (pare ca cu unul vad in lumina calda si cu celalat in lumina rece :)), Cu nerabdarea de a ajunge maine dimineata la control sa vad care sunt pasii urmatori. Din pacate nu am putut citi asa ca m-am intretinul cu televizorul si din cand in cand cu ecranul calculatorului... 
Au fost si bucurii zilele astea: o veste buna pe care o asteptam de vreo 2 ani, clienti noi pe sesiuni individuale, agende, caiete de lucru si cartea mea impachetate de expediere, mici atentii de mos Nicolae si mici activitati prin casa pentru sarbatori: un sertar ordonat, rearanjarea unui colt de pe blatul din bucatarie.... In plus m-am bucurat de realizarile clientelor mele. Bucuria lor e molipsitoare. Si e motivul pentru care fac ceea ce fac. 

Clatorie spre craciun - saptamana 8-14 decembrie

 

Saptamana asta finalizam curatenia. Daca mai aveti spatii suplimentare, daca sunt zone in care nu ati intrat si totusi credeti ca au nevoie de atentie sau de atentie suplimentara. Apoi e saptamna in care facem listele de meniu, de cadouri, de cumparaturi. E saptamana in care va invit sa va bucurati de magazinele decorate de craciun si sa bifati listele de cumparaturi. Dar e si saptamana in care va invit sa va incarcati bateriile, sa aveti grija de voi. Puteti sa mergeti la coafor, la masaj, la unghii, la spa sau sa faceti orice activitate care va incarca bateriile pentru urmatoarele 2 saptamani. Tot pentru asta, pe langa serile in familie, cautati o seara pe care sa o petreceti alaturi de cel drag de langa voi. O seara doar pentru voi doi. Daca nu sunteti intr-o relatie, ascultati-va sufletul. Faceti ce va cere sufletul, stati la o discutie cu voi: vedeti ce va place, ce va bucura, ce va face sa va simtiti implinite. Ca sa putem pune intentii din bucurie pentru anul viitor e nevoie sa stim ce ne bucura. Saptamana asta e despre fiecare din noi, despre liniste sufleteasca. Iar asta poate fi si despre spovedanie si impartasanie. 

Jurnal de Craciun 2/24

 E a doua zi de decembrie. 

Am dat amanat la ceas si nu am auzit notificarea ca am o intalnire online cu o doamna speciala. Cand m-a sunat eram inca in pijamale. Noroc ca a fost intelegatoare si a avut rabdare sa ajung la birou. Ne-am pierdut in povesti de demult. Apoi am plecat in oras: alta doamna minunata. De data asta s-a lasat cu o schimbare de imagine a mea: mi-a ascuns firele albe si mi-a scos in evidenta zulufii.
Dupa-amiaza a avenit cu o sesiune interesanta si cursul din platforma care s-a lungit mai mult deact ma asteptam. Tema a fost „Bucuria Craciunului in sufletul tau” si am incercat sa readuc bucuria craciunului din copilarie in sfuletele doamnelor care au fost prezente. Am incercat sa recreez magia craciunului pierduta printre sarcini si responsabilitati.

Sunt recunoscatoare pentru tot ce e in viata mea

Jurnal de Craciun

E prima zi de decembrie! 
E ziua României!
De azi incepe numaratoarea inversa spre craciun.
Si pentru ca in noiembrie am inceput acea provocare cu o postare pe zi, provocare pe care nu am reusit sa o tin tot timpul, vreau sa continui cu o postare pe zi pana la Craciun.
Mi-am zi sa fie un „Jurnal de Craciun”
Am deschis acest jurnal cu zi de curatenie la Biserica, cu poadoabe si brad inpodobit. Avem un brad donat cu tot dragul de un domn din parohie. De fapt e un varf de brad. Bradul era inalt si am primit doar varful. E un brad de craciun cu multa personalitate. A vrut sa fie impodobit cu scara in 3 parti si tot nu au ajuns pana sus sa puna globuri. Matura i-a ajutat pe temerari sa agate firul cu beculete si ghirlandele in varful lui.

Apoi am descoperit pe FB amintirea zilei in care am primit diploma de coach. Amintirile mi-au dat navala: rezistenta de a lucra cu mine pe parcursul cursului, doamnele din curs care nu m-au lasat sa renunt atunci cand am crezut ca nu mai pot si care mi-au devenit foarte bune prietene. Sustinerea celor dragi in acel proces provocator, bucuria „recunoasterei” cand mi s-a propus sa fiu mentor in urmatorul curs si „teama” ca e doar un vis frumos, femeile minunate cunoscute de atunci incoace, rezultatele frumoase obtinute atat in cursuri cat si in sesiunile individuale, dar mai ales modul in care mi s-a schimbat viata de atunci incoace. Si ce e mai frumos urmeaza. Mi-am amintit neincrederea cu care am raspuns la intrebarea „unde te vezi peste 5 ani? dar peste 10?” si cum acum, dupa 2 ani fac planuri pentru ceea ce credeam ca va fi peste 10 ani.

E o zi cu recunostinta si ma bucur ca simt asta. Pentru ca din recunostinta pot construi. 

Calatoria spre craciun - saptamana 1-7 decembrie

 E saptamana destinata baii si bucatariei. E momentul ideal de a face inventarul in camara si dulapuri: condimente, arome, alimente. Odata cu curatenia e usor de facut si listele cu ce aveam si ce mai e nevoie pentru a avea totul la indemana cand ne apucam de gatit. Nu ma refer la alimentele proaspete pe care le cumparam mai aproape de craciun ci la cele neperisabile: otez, otet, unei, zahar, faina, esente etc.
E saptamana cand ne ocupam si de baie si putem repeta instructiunile d ela bucatarie: verificat termenele de valabilitate si inlocuit sau completat stocurile. Oricum vom mai trece odata prin aceste spatii mai aproape de craciund dar atunci sa fie doar „finisje” si detalii. Sa nu mai fie nevoie de sters rafturi si aruncat produse expirate.
Nu uitati de decorat spatiile acestea: un borcan de sezon, o cana de ciocolata calda, o solnita rosie sau un suport de craciun in nuante de craciun vor schimba atmosfera.

Noiembrie - ziua 29

 Inca cateva zile in care nu am reusit sa scriu. 
Fie au fost zile umede cu ploaie sau cu ceata, fie zile pline cu cursuri si sesiuni individuale. E o perioada ciudata, aglomerata dar plina de bucurii in  (hai sa ii zic...) planul carierei. Incepe sa se contureze o cariera si imi place. Imi place si faptul ca nu e nevoie sa renunta ca ce fac acum. Ci doar completeaza. Cumva leaga tot ce iubesc. Cumva toate se imbina. 
Mi-a placut ideea de a preda, de a sta intre copii, dar faptul ca jumatate din zi eram plecata, acea jumatate de zi in care de regula ma ocupam de celelalte aspecte ale vietii mele care imi plac mult: gradina, curtea, animalele, cei dragi ma lasa cu impresia ca pierd ceva din mine in schimbul a ceva ce ma bucura. Acum aduc bucurie atat mie cat si celor cu care lucrez. Ma incarc in micul meu colt de rai ca sa pot imprastia bucuria. Putin cate putin cu fiecare persoana cu care lucrez.
Zilele astea mi-am schimbat un pic tonalitatea si vocabularul in cateva intalniri de grup. Nu am facut-o cu intentie si chiar ma intrebam ce mi s-a intamplat. Cumva m-am intors in timp intr-o perioada la care am evitat sa ma mai gandesc. Azi am inteles ca am facut-o instinctiv. Aveam o doamna intr-un curs, cu care lucrez si individual, cu niste ziduri invizibile foarte groase ridicate in zeci de ani de suferinta. A fost nevoie sa fiu un pic mai „bruta” in limbaj pentru a crea o bresa in acele ziduri. Expresia din ochii ei dupa ce am patruns dincolo de protectia care o coplesea deja a fost momentul cand am inteles cum s-a desfasurat intreg procesul. Cuvintele ei de dupa sesiune au fost balsam pentru sufletul meu. Pentru aceste momente Ii multumesc lui Dumnezeu. 

Astazi i-am spus unei doamne sa nu mai repete ca nu are timp deoarece „are tot timpul din lume”. Tocmai s-a terminat filmul de pe pro cu 007 iar ultima lui replica a fost „ai tot timpul din lume”

Se spune ca nu exista coincidente ci doar modul prin care Doamne Doamne iti arata ca esti acolo unde trebuie. Sau poate acolo unde vrea EL sa fii.

Noiembrie - ziua 26

 E o perioada aglomerata iar cuvintele nu vor deloc sa se aseze pe pagina blogului. 
Sunt entuziasmata de multe lucruri: cartea, agenda si caietul de lucru pentru postul craciunului vor fi gata luni de expediere din tipografie, comenzile de pe amazon m-au luat prin surprindere, ziua de astazi a fost mai calda decat ma asteptam si dupa-amiaza a venti cu 3 sesiuni individuale cu niste doamne speciale. A doua persoana  in ultima luna care imi spune ca cel mai mare beneficiu al faptului ca lucreaza cu mine a fost faptul ca am facut-o sa il simta pe Doamne Doamne mai aproape si mai prezent in viata ei. Ca l-a redescoperit pe Doamne Doamne intr-o alta lumina decat il cunostea. Iar asta ma face sa Ii multumesc Lui Doamne Doamne ca m-a calauzit in acest demers.

Maine am doua sesiuni individuale si intalnirea din cursul de iertare.
O alta zi fabuloasa.
Cum poate fi mai minunat de atat?