Noiembrie - ziua 8

Postarea de ieri am scris-o azi noapte pe la ora doua... 

Si cand am terminat-o, nu stiu ce am facut de am pierdut-o toata. Am zis ca asa a fost sa fie si nu am mai refacut-o.

Ziua de ieri a fost un dute-vino continuu. Intre sesiuni individuale, ore la facultate si bucatareala atat pentru ai casei cat si pentru muncitorii din curte, am reusit si sa reorganizez lada frigorifica. Pe seara am avut ajutoare la treburile casnice, astfel incat lista mea si asa plina a avut si sarcini suplimentare adaugate ca bifate.

Revinind la ziua de astazi, a fost cu somn putin peste noapte. Din diverse motive (am citit ca ar fi efectul lunii pline - ironie) nu am putut adormi decat pe la patru jumatate. La un moment dat, satula de toate tehnicile cunoscute de a aduce somnul, m-am asezat la calculator si am mai lucrat la un material. 
Dimineata, m-a trezit mâța mica si neagra care a reusit sa intre in dormitor si imi rodea degetele de la picioare iesite de sub pilota. 
Am petrecut prima jumatate a zilei cu oamenii frumosi care au sarbatorit azi la Biserica. A fost cu bucurie, cu zabete si cu tort. Apoi am alintat vietuitoarele din gospodarie. Vitelul a fost cel mai pupacios. Purcelusii mai mari mi-au ros pantalonii in schimb, cei mai mici nu au vrut sa scoata ratuletele de prin paie...
O plimbare in oras mi-a adus un cadou micut de la sotul meu. A fost cu distractie pentru ca saptamana trecuta m-am uitat la un inelus de argint (nu imi place aurul) iar lui i-a placut un altul. Astazi am fost sa mi-l ia si mare mi-a fost surpriza sa constat ca doar cel pe care pusese el ochii era marimea mea, celelate fiind mici. Asa ca rolul meu a fost doar sa probez si sa ma bucur de cadou. Doamna de la magazin i-a spus ca are gusturi bune atat la bijuterii cat si la femei... Asa ca m-am bucurat si de cadou si de compliment.
Restul zilei a fost cu leneveala. Blanosii ne-au tinut companie iar sunetul molcom al focului a incalzit atmosfera...

La multi ani, sarbatoritilor zilei!

Noiembrie - ziua 6

 Nici bine nu am inceput provocarea si am luat pauza.

 Am avut cateva zile foarte incarcate si cu ceva dureri de cap. Efectul emotiilor de luni probabil. Si nici la facultate anul 2 nu e ca anul 1. Multe teme, mult de citit, multe de facut. In acelasi timp incerc sa ma apropii de final cu pregatirea gospodariei pentru iarna. Azi a fost zona camarii unde am asezat si etichetat borcane. In plus am mai pus si cateva borcane cu sfecla rosie pentru iarna. In rest e rutina zilnica cu spalat, gatit, curat, spalat... Pe langa faptul ca ziua e din ce in ce mai scurta e si din ce in ce mai aglomerata. Am inceput un „mic” proiect de constructii in gospodarie in etape. Am vrea sa terminam o prima etapa pana vine frigul urmand ca etapele urmatoare sa fie in functie de vremea de peste iarna. Estimam sa incheiem partial undeva in februarie, iar restul in cursul anului viitor.

Pregatesc lansarea programului „Iertare si ratiune” ce va incepe pe 14 noiembrie in acelasi timp cu provocarea „Calatoria spre Craciun” de aici, de pe blog. 

Programul de iertare vine cu multe elemente noi anul acesta, printre care si un caiet de lucru zilnic. Si daca programul are doar 21 de zile, caietul de lucru este pentru tot postul cu pagini speciale pentru cele 3 zile de craciun. Sunt foarte entuziasmata si abia astept sa inceapa.

De fapt abia le astept pe amandoua. 

Luna asta e cu un soi de entuziasm linistit.

Noiembrie - ziua 3

 A fost o zi cu emotii multe. Si inca nu s-a terminat...
Am fost primul vorbitor intr-un summit cu peste 700 de persoane inscrise. Nu stiu cate au fost prezente si cate vor vedea inregistrarea dar cifra m-a coplesit, mai ales ca am vazut-o inainte de a intra. Asa ca a fost cu provocari. Nu m-am putut conecta de pe laptop cu toate ca facusem cateva probe cu o ora inainte. Noroc ca am gasit repede solutia si a fost bine. Mi-au placut reactiile, entuziasmul si mai ales faptul ca au aparut intrebarile mai repede decat era programat.
As putea spune ca e un vis implinit. 
A fost doar un gand acum un an si un pic. Imi era teama sa visez atat de „mare”. Impostorul din sufletul meu nu ma lasa sa indraznesc. Si iata ca s-a ivit oportunitatea. Si multumesc tuturor ce au contribuit la realizarea acestui vis: celei care a insistat anul trecut de craciun sa intru in aceasta platforma de cursuri online, celor ce m-au urmarit in zilele de marti pe platforma GCD si celor care m-au onorat cu povestile lor si care au crescut alaturi de mine in acest an.
Nu am intrat in platforma cu intentii clare ci cu curiozitate: „Oare ce ar putea iesi din aceasta poveste?” iar raspunsul e mult mai indraznet decat as fi putut eu sa visez.
Iar pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu!

Noiembrie - ziua 2

 A doua zi de noiembrie a venit cu vreme buna. 

A fost cald si frumos. Dimineata a venit cu liniste si tihna in gospodarie. M-am bucurat de botul umed al vitelului care m-a „pupat” cand am intrat in grajd pentru curatenie si m-a „bombanit” cu cate un „muuu” cat am muls vaca. Apoi urechile mele s-au desfatat cu sunetele scoase de scroafe si de purcelusii ce erau la supt. M-a distrat sunetele lor dezamagite cand am pus mancarea scroafelor si mamicile i-au parasit. Gainile au cotcodacit vesele cand am deschis usita cotetului iar cocosii le-au chemat veseli la graunte. Iar toata aceasta aventura prin curte s-a desfasurat impiedicandu-ma din cand in cand de cate un blanos. Apoi am trecut la bucatarie. Dupa modelul „vaca nu da lapte” nici branza nu „se face” din lapte, ambele sunt rezultatul unor actiuni umane. Saptamana trecuta mi-am amintit o reteta de branza de vaca despre care vorbeau femeile mai in varsta la piata asa ca am incercat-o. Mare mi-a fost mirarea sa imi iasa o branzica moale, pufoasa si dulce, numai buna de intins pe paine. Asa ca in lista de produse din laptele proaspat a aparut si aceasta crema de branza pe langa iaurtul gros si gustos. Si pentru ca s-a adunat ceva smantana grasa si dulce, urmeaza sa fac si niste unt de casa. 

Restul zilei a fost cu o plimbare in oras si relaxare in casa. Seara a venit cu filme la diva si planuri pentru saptamana ce urmeaza. Vremea se anunta a fi frumoasa apentru aceasta perioada:

Asa ca „micul” nostru proiect de constructii de toamna are sanse sa se finalizeze frumos.

Noiembrie - intentii si directii

 Asa cum spuneam, m-a cam parasit inspiratia la scris.
Am fost prinsa in multe proiecte si am cam neglijat obiceiul de a scrie aici. In jurnal scriu dar nu chiar zilnic. Lucrez la revenirea obiceiului de a scrie.
Octombrie m-a prins cu multe restante. O parte le-am recuperat dar mai sunt aspecte la care e nevoie sa lucrez. Mi-a prins bine provocarea de octombrie pentru ca mi-a reamintit de faptul ca echilibru e totul. Ca „mai tarziu” e drumul catre „niciodata”. Am reusit chiar sa citesc o carte de beletristica dupa mult timp in care citesc doar psihologie si dezvoltare personala. 
M-am bucurat de culorile toamnei, de oameni frumosi, de vizitatori dragi, de drumurile din imprejurimi de femei minunate in sesiunile individuale, de povesti uimitoare uneori cu lacrimi dar cu zambete la final de sesiune, de mesaje vocale pline de bucuria unor realizari mai mici sau mai mari.

In noiembrie imi doresc: 

• sa vad pasi frumosi in dezvoltarea doamnelor din sesiunile individuale
• sa se umple agenda (mai am 5 locuri disponibile)
• sa invat lucruri noi si frumoase
• sa ma bucur de prezenta mea ca vorbitor in summitul „Next Level” de pe platforma „Gandeste si Castiga Diferit” pe data de 3 noiembrie (e gratuit si gasiti link de inscriere in comentarii)
• sa ma bucur de programul „Iertare” ce incepe pe 14 noiembrie in care imi doresc persoane noi
• sa ma bucur si de programul gratuit „Calatorie spre craciun” care incepe odata cu postul
  
• sa citesc macar 2 carti de beletristica
• sa reusesc sa citesc cat imi doresc pe parte de psihologie si dezvoltare personala
• sa termin goblenul in cruciulita inceput zilele trecute
• sa imi fac toate temele la timp la facultate
• sa zambesc mult

Voi ce va doriti in noiembrie?

Provocarea lunii noiembrie - „o postare pe zi”

 Si daca s-a incheiat provocarea lunii octombrie, luna in care ne-am schimbat focusul de pe exterior spre interior, si daca luna noiembrie ne tine mai mult in casa va propvoc la „o postare pe zi” in noiembrie.

In ultima vreme am cam pierdut inspiratia de a scrie printre teme si carti de psihologie si dezvoltare personala. Am incercat sa le ascult dar nu asimilez informatiile la fel ca atunci cand citesc. Sunt vizuala si ma ajuta mult memoria fotografica. Asa ca provocarea de noiembrie vine la fix pentru a (re)exersa scrisul. Nu promit postari interesante cel putin la inceput dar vreau sa scriu zilnic macar putin.
Povesteste in fiecare zi ce ai facut, descarca ganduri sau pune unul din visurile tale. In plus, pune in fiecare postare si cel putin o recunostinta. Recunostinta e acea emotie de bucurie si multumire pentru ceea ce ai sau ce esti. Cauta macar un motiv de recunostinta zilnic si impartaseste-l in postare pentru reamintire dar si inspiratie. As mai adauga si un motiv de autoapreciere. Ceva in fiecare zi pentru care te apreciezi. Ceva ce iti place la tine sau un moment in care ti-a placut mult de tine fie pentru cum aratai, fie pentru cum ai reactionat sau pentru felul in care te-ai purtat cu ceilalti. 

Cine raspunde la provocare?
Scrie in comentarii ca sa te putem urmari.
Daca nu ai insparatie la scris, posteaza orice: o fotografie a unui moment care te-a impresionat, un citat, o imagine. Orice crezi tu ca merita pastrat in amintirea blogului. 

Doar posteaza!

Un noiembrie cu multe postari!

Caminul meu un colt de rai - concluzii

 Octombrie, pentru mine, a fost o luna foarte plina. O luna in care am experimentat recunostinta in multe forme si pentru multe aspecte la care nu ma gandisem pana acum.
Provocarea a fost acel element care mi-a adus echilibru, care m-a facut sa imi reamintesc ca e nevoie si de momente de pauza.
Imi place casa decorata de toamna.
Imi place lumina lumanarii care imi reaminteste ca nu pot oferi decat din preaplinul meu.
Imi place pagina de jurnal care ma asteapta seara de seara sa ii impartasesc ce am facut peste zi.
Imi place sa rememorez cele mai importante momente ale zilei inainte de a merge la somn. Ma ajuta sa adorm cu sentimentul de recunostinta in suflet.
Iar provocarea ce are deja 13 ani imi reaminteste cine sunt, cine devin dar mai ales de unde am plecat. In mod surprinzator imaginea lumanarii decorata cu boabe de porumb de la prima provocare imi tot revine in minte. Era la un an dupa incendiu, prinsa in tot felul de frici si neincredere, ma agatam de fiecare semn ca va fi bine. Provocarea a avenit la fix atunci pentru a-mi schimba atentia de pe ce „nu mai e” pe ce am deja....
Asa ca multumesc pentru aceasta provocare si va astept si anul viitor!
Ce obicei pastrezi din aceasta provocare?

Seara de octombrie

 Anul acesta a fost o fuga continua. Nu doar o sarcina dupa alta ci multe sarcini suprapuse. Bucuria se amesteca cu nerabdarea si cu neputinta de a finaliza la timp, cu nemultumirea ca nu ma pot imparti in mai multe, dar si cu entuziasmul sau anticiparea unor proiecte noi. A fost un an provocator din multe puncte de vedere dar si implinitor din multe puncte de vedere. A fost un an in care mi-am dorit sa invat sa fiu mai organizata si Dumnezeu m-a provocat sa invat sa ma organizez aducand in viata mea multe activitati si sarcini. 

Astazi, a fost cald, soare si frumos asa ca am stat mai mult pe afara. Au fost momente in care am simtit iarasi ca sunt la locul si timpul potrivit. Am mancat boabe de struguri din vie. Acele boabe extrem de parfumate si care cad daca nu le iei cu atentie. Apoi am cules gutuile cazute de la vant. Erau parfumate si parca simteam mirosul compotului de gutui. Am gasit si cateva mere rosii si parfumate care, pe langa aroma ce o va da compotului, il va si colora.

 Apoi am trecut prin zmeuris si am gasit cateva palcuri de ghebe. Nu a fost nevoie sa merg eu dupa ele. Au venit ele la mine. Lemnele crapate si stivuite m-au facut sa simt caldura focului in zilele de iarna albe si reci ce vor veni. Sunetul scos de purcelusii la supt si botul umed si roscat al vitelului m-au facut sa zambesc. Alaturi de gradina aproape goala, care astepta atentie pentru a fi pregatita sa primeasca plapuma alba si pufoasa a iernii imi confirmau sentimentul de abundenta, de bine, de suficient.

Toata curtea mea imi amintea cat de binecuvantata sunt. Toate imi aminteau cate motive de recunostinta am. Si atunci am inteles: organizarea nu se poate face fugind de la o sarcina la alta, organizarea nu e o lista de prioritati ci e o pauza. Ma pot organiza dupa un moment de conexiune cu natura, cu Dumnezeu, cu mine insami. Ma pot organiza daca simt si nu doar daca gandesc. Pot fi organizata daca sunt recunoscatoare.De fapt recunostinta aduce dupa sine o asezare, un mod in care toate se aseaza la locul si la timpul potrivit. Si atunci s-a instalat pacea in mintea si in sufletul meu. Pentru ca atunci am renuntat la nevoia de a controla ce urmeaza sa se intample si doar ma bucur de ceea ce vine spre mine. Si mi-am amintit ca am mai simtit asta intr-o zi, in  vara cand am renuntat la liste si la planuri, o zi in care am finalizat mai multe sarcini decat as fi scris eu dimineata, o zi de vara cu multa bucurie.

Asa ca da, provocarea de octombrie si-a atins scopul in cazul meu si am reusit sa incetinesc ritmul, sa fiu recunoscatoare pentru tot ce in jurul meu dar mai ales pentru cei dragi. 

Caminul meu un colt de rai - saptamana 26-31

 Se pare ca evenimentele saptamanii trecute m-au tinut departe de programarile mele si am sarit o saptamana de provocare. Era saptamana cu arome si bucurie in casa. Ultima saptamana din octombrie e despre iubirea impartasita. Daca la inceputul lunii v-am provocat la eliberarea unor spatii din casa si marcarea lor cu un decor, acum va provoc sa va bucurati de casa voastra decorata de toamna, de bucatele de toamna si de cei dragi. 

Continuati cu lumanarea si rugaciunea pentru pacea casei, cu plimbarile in zilele frumoase, cu mici momente de rasfat individual (o baie cu spuma, un ritual de ingrijire, un masaj, o vizita la coafor....) dar adaugati si seri cu cei dragi ai casei. Fie ca e o seara de film cu ciocolata calda sau o seara de jocuri si dulciuri cu aroma de toamna (tarta cu struguri, biscuiti cu dovleac si scortisoara, placinta cu mere....). Poate fi si o seara de citit impreuna, o seara de impartasit povesti sau amintiri sau pur si simplu cina in familie. Orice activitate care credeti ca va „aduna” in aceeasi camera si va ajuta sa comunicati unii cu altii, sa va relaxati unii in prezenta celorlalti, sa fiti impreuna.

Si nu uitati de jurnal. Puneti in cuvinte tot ce faceti si simtiti, adaugati 3 motive de recunostinta si macar o apreciere in fiecare zi.

Caminul tau un colt de rai - saptamana 13-19 oct

 E o saptamana in care suntem atenti/atente la gandurile noastre.
E o saptamana in care lucram la politete si rabdare si vorbesc despre acea politete fata de noi insine si de rabdarea fata de noi. Odata ce suntem antenti/atente la ele se vor reflecta si la exterior.
In aceasta saptamana, pe langa lumanare si plimbarile in natura vom adauga muzica. Care va place. Poate fi muzica ambientala, poate fi muzica disco sau poate fi muzica psaltica sau pricesne. E acea muzica care ne linsiteste sufletul si e specifica fiecarui suflet.
Fiti atenti/atente la gandurile voastre. Lasati-le sa treaca si nu va opriti asupra lor. Fiecarui gand negativ, atasati-i un gand pozitiv.
De exemplu:
„Uite ce mi-a facut vecina, dar macar am invatat din asta ca....”
Sau expresia voastra preferata:
„Ce proasta/idoata/cascata/neindeminateca am fost ca........., dar macar sunt frumosa!”

In aceasta saptamana (re)invatam sa ne vorbim frumos si politicos. In aceasta saptamana invatam sa avem rabdare cu noi, fara sa ne mai criticam. In aceasta saptamana suntem blande, rabdatoare, intelegatoare cu noi insine. Renunatam la perfectionism si la rigiditatea parerilor. Acceptam ca uneori lucrurile se intampla cum vrea Doamne Doamne si nu cum vrem noi. Incercam  sa renuntam la control. Incercam sa ne (re)amintim ca a controla (oameni, situatii, pe noi) este o iluzie. Totul se intampla cand si cum e mai potrivit.
Continuam cu jurnalul. Puteti (re)povesti plimbarea, puteti trece in continuare recunostintele dar adaugati, in aceasta saptamana, 3 motive pentru care va apreciati. Daca va e greu sa le gasiti singuri/e, cereti ajutorul celor dragi, dar notati in fiecare zi/seara 3 motive de apreciere.
Puteti continua si cu acea sarcina suplimentare de a reorganiza si elibera mici zone din casa marcate cu mici decoruri/detalii de toamna ca le-ati terminat.
Mi-ar place sa impartasiti in comentarii cum simtiti aceste mici „sarcini”.

Caminul meu un colt de rai - saptamana 6-12 actombrie

Si daca primele zile din octombrie au fost cu frig si ploaie, urmatoarele se anunta un pic mai blande.  

A doua saptamana sin provocare e cu liniste sufleteasca asa ca lucram la asta:

- decoram sau alegem o lumanare, poate fi simpla sau parfumata, decorata sau colorata...

- o pozittionam intr-un loc circulat din casa, poate fi bucataria sau poate fi salonul, locul unde va petreceti cel mai mult timp sau un loc mai circulat din casa.

- alegem o rugaciune simpla, poate fi un „Domane iti multumim ca ai grija de toti ai casei noastre si de linistea casei noastre” sau poate fi una mai complexa pe care o stiti si este pentru linistea sufletului si a casei
- aprindem zilnic lumanarea, de fapt o psatram aprinsa pe timpul zilei si de cate ori ne oprim privirea asupra ei, spunem rugaciunea.
-scriem zilnic in jurnal minim 5 motive de recunostinta, de preferat sa nu se repete.
- continuam cu plimbarea prin natura si povestirea ei in jurnal.

Ca sarcini suplimentare, in cazul in care aveti timp:
- eliberati cate o zona din casa. Alegeti un colt/dulap/raft/sertar so evaluati lucrurile din acea zona. Ce nu va mai trebuie sau nu va mai aduce bucurie le puteti dona sau depozita.

- puneti o decoratiune de toamna, ca semn ca e o zona eliberata dar si ca o celebrare a faptului ca ati terminat sarcina.

Lucrurile adunate in casa si pe care nu le mai folosim au tendinta sa ne incarce, sa ne oboseasca. Atunci cand eliberam o zona, cand multumim acelor obiecte ca ne-au ajutat o perioada si apoi le dam drumul sa plece, nu eliberam doar acea zona din casa ci si mintea de ganduri si sufletul de framantari. Casa noastra e o extensie a ceea ce suntem noi cu tot cu ganduri si emotii. Tendinta de a acumula lucruri, amintiri, ranchiuni, ganduri repetitive nu fac decat sa ne ingreuneze viata. Odata cu toamna e momentul sa ne eliberam!

O saptamana de octombrie minunata sa avem!

Jurnal saptamanal - 40/52

 Cat de aproape suntem de finalul anului..... 

Anul acesta a trecut ca vantul si ca gandul. Poate pentru ca am fost eu prinsa in diverse proiecte si nu am avut timp sa gust in tihna scurgerea timpului. Sau poate ca fiind aglomerata nu am putut sa ma bucur destul de bucuriile mari si mici ale acestui an. Abia astept sa deschid cutiuta cu bucurii sub bradul de craciun ca sa rememorez intreg anul in borne de bucurie.

Dar pana atunci mai avem o toamna lunga inaintea noastra.
Ultimile saptamani au fost mai mult cu ploaie si stat in casa. In plus dimineata am fost la scoala inlocuind atat o doamna invatatoare de la noi din comuna cat si un domn invatator de la scoala unde am fost in primavara. Adica dimineti cu oameni frumosi, cu copii isteti si plimbari mai lungi sau mai scurte. Drumul a fost destul de pitoresc, in 3 zile consecutiv, intr-o valcea ma asteptau o familie de caprioare. Am zis ca imi faceu in ciuda si traversau cand imi vedeau masina. Intai cerbul care se oprea in mijlocul soselei, apoi caprioarele cu puii iar cerbul incheia coloana in pas maiestos. Chiar mi se parea ca ma saluta cu o inclinare discreta a capului. Ma simteam ca intr-o poveste cu animale magice. Doar ca dupa ce am povestit intamplarea nu i-am mai vazut. S-a dus magia.....

Prin gospodarie doar am amanat acel proiect de bricolaj si in schimb am gasit o solutie rapida cat sa nu ne prinda vremea urata descoperiti. 
Partea frumoasa e cealata activitatea a mea, cea in care lucrez cu femei minunate atat in grup cat si individual. Si ma bucur atat de rezultate cat si de faptul ca mi s-au „umplut” toate acele spatii libere alocate acestei activitati. Exista un flux de femei foarte faine in viata mea. Si ma simt binecuvantata de increderea care mi s-a acordat dar mai ales de rezultatele obtinute. 
Zilele astea a inceput si anul universitar iar orarul de la facultate suna tare interesant. Numele cursurilor sunt provocatoare si abia astept sa particip la ele.
Toamna asta ploioasa se anunta tare interesanta. 

Daca zilele trecute prognoza meteo zicea ca saptamana viitoare se va incalzi, astazi prognoza pe saptamana viitoare arata asa:

Si daca ziua de maine este dedicata unei conferinte, saptamana viitoare o dedic gospodariei. Mai am de facut si de asezat „de-ale toamnei” iar vremea e propice statului langa plita/aragaz....
In plus am un curs de finalizat si as vrea sa imi iau diploma inainte de a incepe serios cu temele la facultate.
La voi cum au fost ultimile zile si ce planuri aveti pentru saptamana viitoare?

Caminul meu un colt de rai - provocare

 Am intarziat din motive practice. Prima postare despre provocare o faceam de obicei in septembrie. Asztazi e 1 octombrie dar nu e prea tarziu.

Despre ce e vorba?

Despre recunostinta, despre reducerea ritmului, despre schimbarea focusului de la exterior la interior. E o provocare aflata la a 14-a editie cred si mai cred ca au fost putini anii in care nu am tinut-o. E o provocare  pe care am preluat-o in varianta initiala de la Irina dar fiecare din noi a modificat-o in functie de nevoile fiecareia, asa ca puteti alege ce vi se potriveste.

Si pentru ca am intarziat, haideti sa vedem ce avem nevoie:

Va astept in comentarii cu inscrierea voastra in provocare. Aveti nevoie doar de curiozitate si bucurie pentru ca asa veti gasi si timpul necesar acestei provocari.

Jurnal saptamanal - 37/52

 Wau! Ce repede a trecut si anul acesta.... mai sunt 15 saptamani si e gata....
Anul asta am experimentat partea aceea cu „atunci cand ceri rabdare, Dumnezeu iti da situatii in care sa iti exersezi rabdarea”. La mine a fost cu organizarea. Mi-am dorit sa fiu mai organizata si am avut numai haos in jurul meu. Sa imi pot cultiva capacitatea de a organiza si de a fi organizata. Cand cred ca am ajuns in punctul in care totul curge lin si frumos, mai apare ceva care rastoarna tot. 
Saptamana trecuta a inceput cu emotii pentru prima intalnire din cursul „Personaj principal sau figurant in viata ta?” si cu o asezare a lucrurilor. Duminica trecuta citisem mult despre unele manifestari ale menopauzei si ma linistisem. In ultima vreme aparuse acea „ceata mintala” uneori  care ma cam ingrijora. Mi-am facut comanda de un supliment alimentar si parea ca voi intra intr-un ritm care imi linistea mintea: treburi casnice dimineata, cele de toamna la mijlocul zilei, sesiuni individuale dupa-amiaza si sesiuni de grup sau invatat seara. Incepusem sa mai aduc la zi si restantele asa ca, fiind sarbatoare ma bucuram de toamna, de soarele linistit si de culori. Marti e cea mai aglomerata zi din saptamana cu multe intalniri in online. Si tot marti a venit si apelul in care am fost intrebata daca nu merg cateva zile la scoala din comuna pentru ca o doamna invatatoare avea o mica provocare pe sanatate si cateva zile de concediu medical. Miercuri a fost cu copii, cu joaca, cu adaptare. Dupa-amiaza a venit cu treburi prin gospodarie. Am aliniat borcanele cu zarzavat (fiert si murat), cele cu tocana si am pus pepene feliat in cateva borcane la murat pentru acum. Joi a fost cu ploaie, scoala si sesiuni. Cititul si pregatirile pentru scoala si cursuri mi-au ocupat mare parte din dupa-amiaza. Dar a fost si cu doua plimbari prin imprejurimi si mi-am bucurat ochii si sufletul de natura inviorata de ploaia marunta si linistita. Vineri a venit cu intalniri magice la scoala. Am vorbit cu doamne speciale si mi-am mai linistit un pic micul impostor din mintea mea. A fost interesanta toata experienta. Dupa-amiaza a fost linistita: o sesiune individuala, o plimbare in oras, cateva decoratiuni din lemn de sezon... Sambata in schimb, a inceput in forta. O sesiune dimineata, un telefon care m-a pus pe fuga pentru ca incurcasem orele, 3 ore in sat la pomeniri si apoi am zis ca nu mai fac nimic. Ma simteam iarasi prinsa in cusca lui „trebui„ si „nu am timp”. Dupa o cafea linistita de pranz mi-am zis sa incerc una alta prin casa. Supriza a fost ca pana seara mi-am terminat ordinea in casa, am facut o portie de gem de prune si am si calcat un pic cat sa am pana luni dupa-amiaza. 
Ziua de duminica a fost relaxanta, cu oameni frumosi, cu amintiri din adolescenta si (re)descoperirea unor oameni frumosi. In plus am cumparat cele necesare pentru un mic proiect de renovare in casa.

Interesant ca pe saptamana viitoare am doar directii: sa ma ocup un pic de curte si gradina, sa mai fac cativa pasi in amenajarea firmei, sa pun pe hartie cateva idei si sa citesc mult. Acelasi program de cursuri de seara si intalniri individuale peste zi.

Vremea se anunta cam asa:

E cu aroma de toamna linistita si cu abundenta pe toate planurile.

Toamna - directii si intentii

Uneori cuvintele nu vor sa se aseze pe pagina goala. 

Uneori, sufletul e atat de plin de bucurie incat vrea sa pastreze emotia cat mai mult. 
Septembrie a inceput cu rasturnari de situatii, cu planuri reconfigurate sau chiar schimbate.
Cum as vrea sa continuie? Cu bucurii. Cu multe bucurii.
De astazi plec alaturi de 10 doamne curajoase intr-o calatorie spre interiorul nostru si spre o viata traita cu bucurie. Azi va fi prima intalnire din programul „Personaj principal sau figurant in viata ta?”. E un program aflat la a doua editie si pe care il demarez cu mai multe emotii decat pe prima. Cu toate ca structura programului exista, materialele le am, eu nu mai sunt aceeasi deci si programul difera. Vine cu elemente noi, cu perspective noi, cu oameni noi.
Pregatesc si editia 2025 a programului gratuit „Caminul tau un colt de rai” ce incepe la inceputul lunii octombrie dar si editia a doua a programului „Schimbarea ca șansa” ce va incepe la jumatatea lunii octombrie. Si toamna va continua cu inca 2 programe cu care v-am obisnuit deja: „Calatoria spre Craciun” si „Iertarea - darul tau pentru tine”. Voi incheia anul cu atelierul despre panoul viselor dar si cu un atelier de organizare/planificare financiara pentru setarea noului an.
In plan personal, abia astept sa incep facultatea. Anul 2 vine cu mai mult entuziasm si cu multa curiozitate. Imi propun sa citesc mai mult toamna asta si sa particip activ la cursuri si seminarii. Daca in anul intai am stat mai in umbra, imi doresc sa fiu un pic mai vizibila in anul 2. Probabil vor aparea si titlurile pentru lucrarea de licenta asa ca voi fi destul de ocupata.

In gradina lucrurile sunt un pic in urma. La cat timp am avut, sunt destul de multumita. Cartofii sunt inca in pamant ceea ce e un pic in urma. Am cules legume pentru o tocana de legume care e deja pe rafturi in camara, am pus si zarzavaturile pe iarna si am coapte legumele pentru 2 portii de zacusca. Mai visez la o portie de gem de prune si inchei cu muraturile pe iarna. 
Am in plan si un pic de santier in casa cu mici modificari dar asta depinde de mai multe variabile asa ca vom vedea ce se va putea realiza.
Capritele sunt nerabdatoare sa plece in tabara de toamna, vitelul se apropie de intarcare si avem si 3 purceluși mici. Mai asteptam o serie de purcelusi peste cateva saptamani. 
Tot in plan am si cel putin 2 vizite la medic. Una la oftalmolog si una la stomatolog. 

Mai am ceva idei dar depind de vreme si un pic de vremuri asa ca voi vorbi despre ele la timpul potrivit.
Se anunta o toamna incarcata in care imi doresc sa scriu mai mult atat aici cat si in micile mele proiecte, in care sa ma bucur de toamna, de oamenii frumosi din jurul meu si de timp cu cei dragi.
Daca ma urmariti pe FB stiti ca am lansat un ebook cu titlul „Cine esti tu in viata ta?” si un caiet de lucru cu 60 de fise „Redescopera-te in 5 min pe zi”, ambele disponibile in format pdf.
Voi ce planuri aveti pentru aceasta toamna?

August - directii si intentii

Deja am trecut de prima jumatate a anului.

E august.
E o luna cu multe semnificatii pentru mine.
E cu amintiri frumoase dar si cu lectii.
E luna in care am avut nunta in aceeasi zi cu ziua in care mi-am ingropat bunicul la diferenta de vreo 15 ani, e luna in care sotul meu sarbatoreste un prim pas pe calea lui dar si revenirea pe aceasta cale dupa o pauza lunga.
E luna in care sarbatorim Adormirea Maicii Domnului impreuna cu toata comunitatea din care facem parte.
E luna cu belsug in gradina.
E o luna de vacanta dar si luna premergatoare inceperii scolii.

E luna in care imi doresc sa deschid magazinul, activitate care se tot amana din diverse motive.
E luna in care ma pregatesc iarasi de examenul pentru post, e o luna cu invatare atat pentru examen cat si pentru activitatile mele cu femei minunate.
E o luna in care pun conserve si asimilez informatii.
E o luna de incarcat baterii pentru toamna...
E o luna in care vreau sa ma bucur de oameni, de natura, de culori si de arome.

Jurnal saptamanal - 29/52

 Se pare ca undeva m-am incurcat in numarul saptamanilor.

Poate asa trebuia din motive nestiute de mine. Sau poate doar sunt zapacita.

Saptamana trecuta m-am bucurat de oameni frumosi veniti in consiliere. De femei minunate care abia acum, incep sa descopere cine sunt cu adevarat si cat de minunate sunt. Au fost multi zeci de ani asa cum li s-a spus ca trebuie sa fie. Multi zeci de ani au facut ce TREBUIE sa faca si acum simt ca de fapt nu stiu sa se bucure in general. Incep sa invete ce inseamna sa se bucure de viata, de cei dragi dar in primul rand de ele insele. Imi place maxim procesul acesta de eliberare a femeii minunate din carapacea in care s-a inchis singura de dragul celorlalti. Am lucrat in sesiuni individuale dar si in grup pe platforma despre care cred ca am mai scris aici. E o platforma in care sunt zeci de cursuri de educatie de la dezvoltare personala pana la educatie financiara si IT si de care poti beneficia contra unui abonament cat cel de la Netflix.

In gospodarie sunt pe ultima suta de metri in campania „zmeura” si ma pregatesc de campaniile „castraveti” si „mure”. Sunt un pic intarziata la copilit rosiile si la alintat fasolele urcatoare dar in principiu stau bine. Ii multumesc Domnului ca din cand in cand imi mai trimite si ajutoare la gradina. 

Doar cu magazinul stau mai prost. Am facut pasi pentru terminarea amenajarii dar nu pe toti. Sunt multumita ca progresam chiar daca nu in ritmul pe care mi-l doream eu.

Programul de 60 de zile „Regaseste-te in 5 min pe zi” curge frumos pe grup. Imi place interactiunea si ma bucur de provocarile care ies la iveala pentru ca toata lumea are ceva de invatat de la fiecare participanta.

Vremea pe saptamana asta pare a fi cam asa:

Iar ca planuri: cules castraveti si zmeura si puse pe iarna. Daca apar si pastaile va fi si campanie de cules la pastai. Pregatirea pentru pomenirea de duminica imi va lua un pic de timp, intalnirile cu oameni frumosi (pe langa intalnirile online astept si fizic o doamna faina tare) imi bucura sufletul iar saptamana o vom incheia cu o intalnire la un conac vechi restaurat foarte frumos intr-o zona linistitoare. Printre toate astea vreau sa citesc si sa invat lucruri noi.

Jurnal saptamanal - 26/52

 Am trecut de jumatatea anului numarand saptamanile. 

Prima spatamana din iulie a fost cu realizarea ultimului punct din lista pe iulie: diploma de coach in  terapia cu jurnalul. Foarte interesante ultimile module ale cursului, cele care erau tintite pe lucru cu jurnalul pentru ca primele module au fost despre ce inseamna sa fii coach si tehnicile generale de lucru. 

Ce nu era pe lista din iulie dar a venit ca o idee ce a prins contur destul de repede a fost un program de vara, usurel, ca de vacanta, de crestere a increderii si stimei de sine. Odata ce a prins forma, i-am si facut lansare iar bonusul e ca la final, adica la toamna, toate materialele le voi aduna intr-un caiet de lucru. Programul incepe de luni, e gratuit, dureaza 60 de zile, implica 5 min pe zi de completat temele pe foaie sau in grupul de whatsapp. (daca esti interesata scrie-mi un comentariu ce nu va fi publicat cu numarul de telefon pentru a te adauga in grup).
In bucatarie, am finalizat campania „trandafirul” iar borcanele de dulceata si sticlele de sirop sunt etichetate si asezate pe rafturi. Am si ceva clienti doritori si le voi livra saptamana viitoare. Am dat startul campaniei „zmeura” cu o dulceata amestec din ultimile capsuni marunte, zmeura, cateva agrise intarziate si coacaze. Urmeaza siropul - topping zilele viitoare si vom mai vedea.

In gradina, sotul meu a mulcit castravetii si pepenii cu iarba taiata din curte. Urmeaza ca saptamana viitoare sa faca suportii la castraveți, la pastai si la ultimul rand de rosii. Iar eu sa leg si sa directionez plantele pe ate. Poate reusesc sa fac si poze saptamana viitoare :). Si la cum arata castravetii, cat de curand incepe si campanii „castraveti la otet” pentru iarna. Daca nu va fi si cea de „pastai la borcan”.

Cu magazinul in schimb am intrat iar in autosabotare, de data asta mi s-a blocat spatele. O criza de lombosciatica m-a tinut in casa cateva zile si mi-a limitat miscarile. De fapt datorita ei am stat mai mult la calculator si am facut programul si am terminat cursul. Dar am in plan ceva ajutoare pe saptamana viitoare ca sa ma tin de plan cu voia Lui Doamne Doamne.
Pana atunci ma bucur de florile din curte:

Saptamana viitoare vremea va fi asa pe la mine:

Asa ca va doresc o saptamana linistita dar spornica!

Iulie - intentii si directii

 Deja a trecut jumatate din anul 2025. 

Uneori nici nu mai stiu in ce an suntem, e nevoie sa stau si sa ma gandesc. Uneori nici nu mai stiu in ce luna suntem. Uneori timpul se dilata, alterori se contracta, dar de fapt timpul e unul in timp ce gandurile si emotiile noastre sunt cele care ii dai diverse interpretari. Prima jumatate de an a trecut ca un iures intre stari fizice de oboseala sau inconfort (pneumonie, raceli, tuse, coasta dureroasa) si bucuriile unor noi inceputuri. Am iesit serios din zona de confort, am iesit din bula micului meu univers si am (re)invatat ca pot. Si pot mai mult decat am crezut initial. Cred ca a venit momentul sa nu ma mai privesc prin prisma esecurilor ci sa contabilizez realizarile. Iar partea interesanta e ca degeaba iti spui unele lucruri sau le auzi, pana nu le simti nu le crezi cu toata fiinta ta. Iar ca sa le simti, e nevoie sa faci pasi mici in directia lor. Fiecare confirmare, fiecare validare iti consolideaza credinta ca poti, ca esti mai mult decat ti s-a spus la un moment dat sau decat ai crezut tu la un anume moment dat. Ceea ce ti se intampla nu te defineste pe tine ci doar gandurile tale, in timp ce ceea ce crezi ca esti este definitoriu pentru ceea ce ti se intampla.

Dar sa revenim la luna iulie...

Vreau sa fac acei pasi pe care ii tot aman de cativa ani. Vreau sa cred (din nou) ca pot tot ceea ce imi doresc. Vreau sa imi (re)demonstrez ca pot sa visez si pot sa realizez ceea ce visez. E buna si rana de respingere la ceva :). Poate fi transformata intr-un motoras, o motivatie de a face ceea ce iti doresti. 

Ce mai vreau in iulie?

• Sa deschid magazinul mult amanat si mult discutat. Mi-am propus sa il deschid asa cum reusesc sa il amenajez in 2 saptamani. Cu cat si cum vrea Doamne Doamne. 
• Sa trec odata prin materia pentru examenul din toamna.
• Sa citesc mult atat carti „de specialitate” cat si beletristica.
• Sa ma plimb macar 3 duminici prin locuri cu si despre liniste sufleteasca
• Sa fiu deschisa la tot ce vine spre mine.
• Sa merg in continuare la pilates dar sa imi aloc si acasa 10 min pe zi pe bicicleta sau stepper.
• Sa reluam plimbarile de seara.
• Sa zambesc mult
• Sa „gospodaresc” atat cat simt ca e necesar.
• Sa ma bucur 
• Sa imi reiau obiceiul de a scrie zilnic in jurnal
• Sa adaug obiceiuri si deprinderi noi
• Sa imi iau diploma de Journal Therapy Coach 
  

Sa avem un iulie de vis!

Jurnal saptamanal - 25/52

 A trecut si prima saptamana din vacanta.

Tot pe adrenalina. De data asta pe organizare si ordonare. Nu am reusit sa fac tot ce mi-am propus dar sunt multumita de cat am facut.  Am reusit sa aduc la zi curatenia in casa si in haine (schimbat sezon, spalat si calcat). Am mai ordonat si organizat jungla din curte, am facut siropuri si dulceturi atat cat a fost posibil. Ce ma bucura e faptul ca am reusit sa reduc ritmul pe final de saptamana si sa intru intr-o stare de relaxare. 

Am inceput sa citesc o carte de beletristica dar si sa imi adun materialele pentru invatat. Odata cu relaxarea parca s-a mai limpezit si mintea si planurile pe vara se aseaza mai usor si mai cu claritate. 

In gradina am ajuns la legat rosiile iar azi e nevoie de o „analiza detaliata” la ce mai e de facut zilele viitoare. Ploaia de vineri a fost o binecuvantare pentru gradini si plante. A inceput sa apara cate o zmeura coapta asa ca luni e o alta dulceata in plan - cea de fructe de padure. Am reusit sa culeg plante medicinale in ziua de Sanzaiene dar si sa impartasesc cu sotul meu locuri dragi pe care le-am descoperit fara el in ultimile luni.

Si tot de luni incep sa lucrez la un proiect amanat de cativa ani - magazinul fizic. O sa fie cu un pic de hei-rup, mi-am dat termen 2 saptamani sa il pregatesc de deschidere si il voi deschide in forma in care voi reusi sa il aduc in astea doua saptamani.  Imi voi urma sfatul ca e mai important pasul facut decat perfectiunea cu care e facut....

Ca tot spun eu mereu ca sfaturile pe care le dam sunt de fapt si pentru urechile noastre, m-am surprins zilele trecute spunandu-i cuiva ca „daca a reusit sa faca ceva, chiar daca nu i-a iesit sau a „disparut”, a doua oara o sa ii iasa mai repede si mai bine”. Apoi mi-am amintit ca am mai spus asta unui scolar de la mine din clasa cand imi povestea de un joc pe calculator facut de el si sters din greseala de fratele lui. Mi-a scris apoi ca daca prima data i-a trebuit 6 luni sa il faca, a doua oara l-a facut in 3 ore si mult mai bun. Atunci m-am uitat la mine si am cautat ce imi e teama sa fac din nou. Si am gasit povestea magazinului. Asa ca am pus planuri pe hartie, curajoase zic eu, dar realizabile. Si de maine incep le pun in practica. Cu oarecare teama sa nu gresesc dar stiu ca teama asta imi e prietena si ma va face mai atenta... Nu ii mai dau puterea de a ma bloca din nou... Chiar daca conditiile economice din tara nu mai sunt aceleasi de pe vremuri, nici eu nu mai sunt aceeasi si am inlocuit entuziasmul (si inconstienta) varstei de atunci cu o intelepciune (zic eu) data de experienta.
Cumva, se pare ca anul asta vine cu noi experiente, noi capitole pe diverse arii, noi inceputuri....

Iar vremea pe saptamana viitoare este estimata a fi asa: