25 septembrie, 2022

Fila de jurnal 25/9

 O zi de duminica frumoasa. Durerea de masea e la locul ei. Abia astept sa ajung maine la stomatolog. 

sursa: pinterest
Toamna s-a hotarat sa ne arate cat de colorata si de luminoasa poate fi. Incepe sa se simta si aroma gutuilor de langa masa de afara chiar daca cea de struguri e mai persistenta. Camara mea e din ce in ce mai plina. Deja nu mai am unde sa pun. Zilele trecute am incercat sa fac un inventar sa vad la ce categorie am depasit numarul de anul trecut de nu mai incap borcanele pe rafturi. Castravetii sunt campioni. S-au facut multi anul asta si pe rand astfel incat am tot pus la otet. Compotul e si el depasit. Cel de cirese amare nu a fost in plan dar e foarte gustos. Si la zarzavaturi am depasit numarul din acelasi motiv ca la castraveti. Am avut productie buna la ardei si am tot facut. In plus, anul asta am facut 2 portii de zacusca. In ultimii 2 ani nu am facut pentru ca nu prea se manca si mai era din anii precedenti. Dar iarna trecuta, in postul mare, am cumparat asa ca m-am pus pe treaba. Am pus pepenii la murat. In mare din productie proprie dar am suplimentat si cu cativa din gradina parintilor mei. Urmeaza varza dupa ce o culeg din gradina. Si cred ca urmeaza o curatare a gradinii cat de curand. Mai las doar vinetele si ardeii pana cade bruma. Asta in gradina de rasaduri. Cea de radacinoase cred ca o curat cat de curand si o pregatesc de arat. Suntem un pic intarziati la cules cartofii, in principal din cauza ploilor din septembrie dar cred ca rezolvam si aceasta problema cat de curand. 

Cu amenajarea din casa mergem mai incet din cauza treburilor de afara si a drumurilor in oras. Nu stiu cum s-a facut dar saptamana trecuta am tot fost pe drumuri cu o gramada de incurcaturi. Asa ca la hol, sotul meu a ajuns la curatat peretii pentru a-i pregati de gletuit. Merge greu din cauza faptului ca e spatiu mic, fiecare perete are o usa si o provocare (tablou electric, router, cabluri, etc). Dar in casa e cald, facem focul de mai bine de o saptamana si multa dezordine pe langa praf. Abia astept sa termine ca sa intru la  o tura de curatenie generala.

Cursul meu merge bine. Multe constientizari de genul ”asta e motivul pentru care ma comport asa” si multe momente dureroase dezgropate carora trebuie sa le gasesc partea buna sau lectia invatata (”daca nu as fi trecut prin asta poate ca nu as fi putut fi ...” sau ”nu m-as fi descurcat in situatia ....daca nu ar fi fost acel moment”) dar e bine pentru ca o oarecare liniste incepe sa isi faca loc in sufletul meu. Incep sa caut bucuria in fiecare obiectiv sau vis pe care il am si daca nu o gasesc fauresc altul care sa o contina. Incep sa fiu mai selectiva in alegeri chiar daca uneori sunt irascibila, nervoasa, iritata. Procesul nu e usor si ma bucur ca cei dragi inteleg asta si ma sustin in ciuda tuturor zilelor in care sunt antipatica, necomunicativa si morocanoasa. Ce ma bucur e ca a disparut tensiunea din umeri, nu imi mai amortesc mainile si migrenele sunt mai rare. Asa ca ma pot bucura de toata bucuria toamnei. 

O duminica minunata tuturor si o saptamana frumoasa!


23 septembrie, 2022

Fila de jurnal 23/9

 Astazi soarele intra vesel pe geam. Chiar daca termometru e un pic zgribulit. Vremea a fost amestecata in ultima saptamana, cu soare si stropi de ploaie, cu vant si temperaturi mici. 
Pe langa nebunia toamnei cu strans de prin gradina si curte si depozitat pe iarna, m-a sacait si o masea. Vinerea trecuta m-am trezit cu un ochi umflat, adica o punga frumoasa sub ochi si ceva dureri in coltul interior. S-a rezolvat cu picaturi 5 zile. Vineri noaptea in schimb si-a facut maseau de cap. Asa ca sambata am ajuns din nou la medicul de famile pentru tratament si luni la stomatolog. Saptamana a fost amestecata ca vremea. Au fost multe drumuri, multe incurcaturi si multa munca. Ieri a fost ziua sotului meu dar a trecut asa mai neobservata. Am sabatorit punand muraturi si cu ceva dulce facut in casa pe seara. Astazi incerc sa bifez toate activitatile ramase restante din cauza ploii. Sper sa reusesc.

Nu m-am tinut de provocarea cu o postare pe zi pentru ca am inceput un program de dezvoltare personala cu multe teme si activitati care mi-a ocupat mult din timpul ”liber”. Si fiind de dezvoltare personala implica multe resurse sufletesti. Asa ca sunt si eu ca vremea :).

In schimb mi-am gasit zilnic un moment al meu cu mine si cu toamna. Fie ca a fost o cafea afara, fie ca m-am bucurat de struguri direct din vie sau pur si simplu am a privit pisoii (in culorile toamnei) la joaca, m-am bucurat de toamna si de tihna.

O zi de vineri minunata tuturor!

15 septembrie, 2022

Fila de jurnal 15/9

rosii chery
 Un soare cald si-a facut aparitia de dimineata. Chiar daca adia vantul, pasarile ciripeau si in curte se simtea o moleseala placuta. Nu m-a mai trezit latratul cainilor asa ca sper ca s-a incheiat perioada lor de imperechere si satul va fi un pic mai linistit. 

Azi am trebaluit prin curte si bucataria de vara. Clar ca la final de zi nu se vede nimic important. Doar ceva rufe pe sarma (ceva obisnuit) si bucataia de vara pregatita de borcaneala de maine. Am primit niste mere domnesti pentru dulceata. Sunt lovite deoarece au cazut din copac din cauza vantului asa ca vreau sa ajunga repede in ceaun. Am si ceva gogosari pentru o portie de gogosari in sos de rosii si un sac de pepeni de pus la murat. Deci maine e zi de stat la cratita si prin gradina pentru cules verdeturi si gogonele pentru muraturi. Si poate reusesc sa reorganizez un pic in camara de pe beci. 

Seara a venit cu foc in semineu, ciocolata calda cu frisca si granule de ciocolata.

O seara frumoasa!


pisici la somn


14 septembrie, 2022

Fila de jurnal 14/3

 E soare afara si o lumina calda. Sper sa se mai incalzeasca. Aseara am facut focul chiar daca incalzirea din pardoseala din hol nu e cuplata inca. Focul din semineu a mers cu ciocolata calda si picioare obosite. Evenimentul de ieri se numeste ”Drumul Crucii” si e un traseu pe un deal destul de abrupt, cu opriri la cele 14 troite din lemn de pe traseu. Au participat foarte multi preoti iar sus, la schit, a fost oficiata vecernia si litia cu participarea ierarhului. A fost inaltator tot evenimentul dedicat sarbatorii de astazi. Schitul e in constructie dar mi-a placut mult biserica din lemn si locul de joaca din curtea schitului aflat langa gradina. Nu am facut poze dar mi-ar fi placut sa prind un pustiulica de vreo 2 anisori care, coborat de pe topogan, a trecut pe sub bara de lemn ce delimita gradina si a luat un gogosar copt. Expresia de pe chipul lui cand a muscat din gogosar era de o bucurie fara margini. Cred ca acolo sus, privind chipul acelui copil, ascultand glasul ierarhului ce vorbea despre iubire am inteles (a cata oara?) ca Dumnezeu in dragostea lui ne vrea fericiti. Acea fericire pura a copilului muscand din gogosarul cules de el. Cat de greu putem regasi acea fericire? Suntem prinsi in tot felul de reguli si norme si am uitat sa fim fericiti. Am uitat sa ne bucuram de lucruri simple. Iar procesul de scuturare a prafului adunat pe suflet e destul de anevoios. Dar sunt dispusa sa il fac daca la capatul lui ma asteapta macat o farama din bucuria acelui copil.

O zi minunata!



13 septembrie, 2022

Fila de jurnal 13/9

 Cam greu sa ma tin de provocare. Treaba e multa, vremea e urata si rece. Obiectivele principale, zilele astea, a fost sa scot praful din casa si sa schimb sezonul la haine. Cam greu sa le imbin pe amandoua dar tinand cont de faptul ca ambele implica spalat rufe am zis ca merg.  Ambele sunt partial atinse deoarece  rufele se usuca mai greu iar santierul nu s-a terminat. Avem usa montata dar praf inca mai e si inca se va mai produce. Azi de exmplu se modifica instalatia electrica. Asta inseamna ca se sapa santuri in pereti pentru repozitionare. Urmeaza gletul dar inainte se curata peretii, ambele implicand praf. Abia astept sa se termine renovarea. Stiu ca teoretic puteam face toate astea mai in vara dar practic pana pe finalul lui august, cand se termina cu furajele pentru animale, nu prea se pot face multe. Dupa amiaza mergem la un eveniment cu traditie deja intr-un sat de langa Roman. Anul trecut nu am reusit sa ajungem si chiar mi-a parut rau. Incerc sa pun poze maine si sa va povestesc despre eveniment maine. Sper sa nu ploua. Iar maine e o zi de leneveala fiind sarbatoare. Cu ceai fierbinte, popcorn si filme pe netflix.

O zi spornica tuturor!

12 septembrie, 2022

Cafea cu lapte si dovleac

sursa: pinterest
Prima data Matei a cerut cafea cu dovleac dupa ce a luat la facultate. Mi s-a parut destul de ciudata dar m-am documentat si deja am cativa ani de cand fac reteta. O adaptez in functie de gustul momentului asa ca nu mai stiu reteta originala.

Ingrediante:

 -2-3-4 linguri piure de dovleac fiert

 - 3/4 pahar lapte

- o cescuta cafea tare (expresso cu sau fara cofeina sau la ibric dar concentrata)

- arome: scortisoara, ghimbir, cardamom, piper negru si vanilie am folosit anul acesta

Am pus dovleacul fiert si zdrobit bine impreuna cu laptele in ibric si i-am dat un clocot, l-am dat deoparte, am adaugat aromele si cafea tare facuta separat. Se pune zahar dupa gust dar pentru mine dovleacul e destul de dulce. Apoi le-am pus intr-un borcan cu toarta si am adaugat frisca si cativa fulgi de ciocolata. 

Merge cu o patura pufoasa si cu un film romantic sau cu o carte buna dar si mai bine cu cineva drag. 

Reteta am facut-o si cu cafea solubila, cacao, ciocolata calda si orzo. 

Pofta buna!



10 septembrie, 2022

Fila de jurnal 10/9

 Azi e rece. Ziua e mohorata si bate vantul. Din cand in cand se arata soarele sau ploua.


Si eu sunt ca vremea... Imi e somn dar nu pot dormi, ma enerveaza orice si m-as ascunde intr-un colt ca sa nu ma vada nimeni... 

Ieri am reusit sa fac dulceata de ardei iute si am fiert bulionul pe aragaz. Ploaia nu m-a lasat sa fierb la plita afara iar ceaunul mare, pentru fiert zarzavat nu incape pe aragaz. Am facut cafea, supa si biscuiti cu dovleac. A mai ramas jumatate de dovleac pentru zilele urmatoare. 

Pe santier azi e pauza. A pus gresia ieri dar nu s-a intarit asa ca facem echilibristica pe scanduri sprijinite pe capete pe boltari, astfel incat sa nu atingem gresia. Si daca nu s-a intarit, nici usa nu poate fi montata astazi. Incerc sa ma ocup de curatenia din casa dar bat pasul pe loc. 

In acelasi timp lucrez intes cu mine. Procesul de scotocire in amintiri e destul de obositor si uneori dureros. Alteori se lasa cu furie, cu neintelegere, cu revolta. Incerc sa vad partea buna sau lectia invatata dar nu de fiecare data e usor de ”simtit„. Cu logica stau bine, gasesc repede partea buna dar cu emotiile e mai greu.... 

O seara de sambata frumoasa tuturor si o duminica binecuvantata!

09 septembrie, 2022

Fila de jurnal 9/9

 Ieri a fost zi de sabatoare. Ziua a inceput cu racoare, s-a incalzit peste zi iar seara a fost blanda.


Am fost in oras si am cumparat ce mai trebuia pentru instalatia electrica la hol. Si daca tot eram in oras, am trecut si prin piata si mi-am luat ardei iuti pentru dulceata. Acolo ne-am intalnit cu o familie pe care am cunoscut-o cu ocazia unui accident, acum 15 ani. Doamna nu a uitat ca am dus-o cu masina la spitalul pe care si l-a dorit atunci cand a avut un accident cu masina fratelui ei. Atunci am trecut pe langa masina lovita imediat dupa accident si am intrebat daca putem ajuta. Era nauca dupa accident si cu umarul cazut. Am hotarat ca o ducem noi la spital la Roman. Ne-am intalnit cu salvarea pe drum, dar doamna si-a amintit de un medic din Piatra Neamt cu care a mai avut contact si ne-a rugat sa o ducem acolo. Nu am ezitat si am ramas langa ea pana cand a intrat in operatie apoi am asteptat familia care era pe drum. Doamna ii sunase de pe unul din telefoanele noastre asa ca am putut comunica cu ei. Acum erau luminosi si bucurosi sa ne vada. Considera ca datorita gestului nostru isi poate folosi mana dreapta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si e recunoscatoare lui Dumnezeu pentru asta. Am facut schimb de numere de telefon ca sa pastram legatura. Mi-au placut mult si starea lor de recunostinta a fost molipsitoare. Ne-a reamintit ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. 

Dupa-amiaza m-am plimbat prin gradina ca sa imi pot planifica treburile. Am constatat ca se mai impune o sesiune de pastarit fasolea. Seara s-a terminat cu plimbarea obisnuita, doar ca mai scurta din cauza unui papuc ce s-a hotarat sa imi rameasca calcaiul.

Azi se anunta mai cald dar si un pic de ploaie. Nu m-am decis daca ma ocup de bucatareala adica dulceata de ardei iuti si o portie de zarzavat cu morcov si ardei sau sa pregatesc si sa spal mocheta din salon. Sau poate fac o combinatie din aceste activitati astazi si ce nu reusesc las pe maine. Oricum vreau sa ma ocup un pic si de dezordinea din casa. 

Am gasit ieri, un dovleac placintar care pare copt. Il tai astazi si daca e copt, vreau sa fac o supa crema de dovleac, o portie de biscuiti cu dovleac si scortisoara dar si un latte cu dovleac si cafea decofeinizata pentru dupa-amiza. 

La voi cum e toamna? 

O zi minunata!



08 septembrie, 2022

Fila de jurnal 8/9

 O dimineața cu roua și soare. Muschii mei se resimt încă după maratonul din grădină de acum 2 zile. Azi va fi o zi mai de moldoveancă, cu treaba ”diloc”. Încerc sa reînvaț sa scriu cu diacritice. Inca le mai sar, dar insistând sper să mă reobișnuiesc.

Deci, ieri am reușit să fac zacuscă.  Si  am facut ultima tura de bulion. Am pregatit (cules si scos) legumele pentru încă o tură de zarzavat si aeara am primit cativa hribi pe care vreau sa ii pun la congelator. I-am curatat și opărit aseară. Urmeaza sa ii pun in pungute si la congelator. Am gasit si câțiva bostănei. Abia astept să termine cu șantierul ca sa fac decoruri de toamna.

Intrarea casei încă e o mare gaura. Ieri, soțul meu a montat incalzirea în pardoseala la hol si a zidit lateralele usii si, pentru ca e sarbatoare astazi, numai bine se usuca sapa. Ma gandeam ca e doar o bucatica de hol de intrare, dar înghite o gramada de resurse (timp, bani, febra musculara...)

Din pacate aseara nu prea am avut timp nici de citit si nici de lucru de mana. Eram prea obosita si am adormit. Dar m-am bucurat de vizita unei prietene si am facut gogosele cu iaurt.

In curte am pui mici de gaina. Sunt 5 gamalii colorate cu 2 cloști după ei. Am avut 2 gaini care au clocit aceleasi oua. Cel mai amuzant a fost momentul cand au scapat scroafele mici din coteț. Clostile mele s-au infoiat amandouă aliniate una lângă alta, gata de război, în timp ce țineau puii în spatele lor. Era o harmalaie de a speriat vecina. Credea ca a venit vulpea....

La multi ani, tuturor Măriilor!

O zi frumoasă tuturor!


07 septembrie, 2022

Fila de jurnal 7/9

 Ieri a fost o zi calduță. Dimineața a fost răcoare dar bine și cu aroma specifică toamnei: usor rece, ușor umed si local miros de struguri, de regina nopții ce iși inchidea florile sau de Mana Maicii Domnului ce iși deschidea florile. Bufnițele din copacii din jur scoteau ultimile sunete înainte de somn iar vrăbiile ciripeau zglobii.

Am ales, copt si curațat ardeii culeși cu o zi înainte. Cred ca fac o porție de zacuscă si marchez astfel o premieră: prima zacuscă integral din gradina proprie.

În șantier lucrurile merg bine. Ieri a fost zi de uscat betonul turnat cu o seara înainte așa ca am facut aprovizionarea pentru încalzirea în pardoseală și apoi pentru zidăria din jurul ușii. Am mai strans din praful creat de demolare și ne adaptăm zilnic la conditiile șantierului. 

Din pacate saptamana asta, din cauza treburilor si a oboselii nu am facut plimbarea de seara. Sper sa revenim cat mai curand la acest obicei.

Astazi se anunță o zi calduta cu un maxim de 23 gr C. M-am trezit inainte de a suna ceasul pe la 5,45 si am trebaluit un pic pana mi-am facut cafeaua. Salul in culori de craciun l-am terminat de sambata si am scos la terminat o fusta de bumbac in culori de toamna. E făcută 3/4 cred ca de 2 ani. As vrea să o termin, doar ca firul e subtire si trebuie sa lucrez cu ochelarii pe nas.

06 septembrie, 2022

Fila de jurnal 5-6/9

sursa: pinterest
 Septembrie a venit cu ploaie si frig. Ploaia e buna, cernuta si mocaneasca dar frigul a venit prea brusc. De la 34gr in ultima zi de august an ajuns la 19gr C peste zi si doar 9 gr C noaptea. Sper sa se mai incalzeasca un pic... De astazi incepe santierul in casa. De fapt la usa casei. Urmeaza sa o schimbam si sa facem ceva modificari la hol. Asa ca iar praf, lucruri pe care nu mai stiu unde le-am pus/gasesc, etc, dar sper sa nu dureze mult.

Matei a reinceput scoala (ca profesor) si autosabotajul si-a facut aparitia de la prima ora a diminetii. Anul acesta preda la 5 scoli din care doar 2 cunoscute (a predat si anul trecut si sunt scoli in care a invatat si el) iar astazi a mers la una din scolile noi. 

Problema e ca ma infurii instant cand constat ca face anumite lucruri in defavoarea lui. Si mai ales cand face pe dos fata de ce facem noi in casa, adica de ce cred eu ca a vazut. Pana cand reusesc sa procesez faptul ca primii 9 ani din viata lui nu i-a petrecut langa mine si ca exista la nivel inconstient acel proces de imitatie a persoanelor importante care te-au ignorat in copilarie deja ne contrazicem iar el isi sustine punctul de vedere ca la 23 de ani adica impulsiv si vrea neaparat sa aiba dreptate iar argumentele sunt atat de stupide ca raman fara replica. De exemplu eu sunt genul care prefera sa ajunga cu 5 min mai devreme intr-un loc nou. Am astfel timp sa ma obisnuiesc cu mediul in timp ce el amana pe cat posibil si de cele mai multe ori intarzie si bineinteles ca este atentionat si conflictul e iminent. Reactioneaza cu o rezistenta pasiva si apoi se plange de situatie asa ca prefer sa se certe cu mine si sa ajunga la timp... Dar ma oboseste situatia.

Si cum postarea am inceput-o luni si o termin marti, astazi a plecat la timp si cu un oarecare entuziasm chiar daca e tot o scoala noua. Oricum astazi suntem cu febra muscula toti. Sotul meu a scos usa mare ieri de dimineata si, cand a ajuns Matei acasa, au sapat podeaua holului si au turnat sapa in timp ce eu am stat toata ziua in gradina. Sunt la doua recoltare de ardei si vinete iar la rosii cred ca e ultima mai consistenta pentru bulion. Si pentru ca buruinile si-au facut de cap dupa ploi, am si curatat gradina de rasaduri. Mai am putin la pastai poate pe diseara...

Astazi e anuntata intrerupere la energia electrica asa ca vom merge in oras pentru aprovizionare cu materialele necesare in etapa urmatoare a holului: încalzirea în pardoseala si instalatia electrica. La intoarcere vreau sa ma ocup de coacerea ardeilor afara, pe plita.

Incerc sa fac cate o postare pe zi in aceasta toamna asa ca lansez aceasta provocare tuturor. E o provocare incercata la finalul toamnei trecute si care face bine la moral.

O zi frumoasa!

01 septembrie, 2022

Prima zi de septembrie

 O zi calda si frumoasa de toamna. Miroase a struguri si a roua in curte. O stare de leneveala pluteste printre animale. Nici un zgomot nu strica linistea inceputului de toamna. Mai am cateva randuri la salul in culorile craciunului si doar o seara din seminarul Love yourself. Azi inventariez toate lucrurile incepute si neterminate din jurul meu. Pe cele materiale le clasific in functie de cat mai am de facut pentru a le finaliza. Incerc sa le iau in ordine inversa ca sa ma mobilizez cand vad cat mai multe finalizate sau taiate de pe lista. A doua lista e cu treburile amanate, scrisa intr-un fisier excel ca sa pot prioritiza in functie de timpul necesar fiecareia. In acelasi timp incerc sa imi aloc ceva timp pentru mine. Si daca de ceva timp lucrez la ganduri si emotii cred ca e timpul sa lucrez un pic si la imaginea exterioara: o noua culoare la par, o programare la unghii si chiar o pauza la pranz pentru mine (o cafea, o carte, o postare si crosetul).

Inceputul toamnei si a noului an bisericesc se pare ca e un nou inceput si pentru mine. Un gand pentru un nou inceput, o intentie dar mai ales o directie in care sa fac pasi. Probabil pentru inceput vor fi pasi mici, obiceiuri noi de implementat dar important e ca gandurile s-au mai limpezit, emotiile s-au mai asezat iar eu vad viitorul un pic mai clar si in culori frumoase.

Ca intentii pentru luna septembrie ar fi:

- sa invat sa ma pun pe mine pe primul plan,

- sa lucrez cu mine si emotiile mele,

- sa imi urmaresc scopurile stabilite,

- sa terminam cu amenajarile in casa,

- sa ma relaxez (sa decorez de toamna, sa citesc mai mult, sa imi amenajez un anumit loc al meu),

- sa lucrez in fiecare saptamana la proiectul meu de suflet, pe care as vrea sa il termin pana la craciun.

O toamna bogata si minunata tuturor!

31 august, 2022

Teama de succes

 Suna ciudat nu? Pentru mine a sunat ca un oximoron cand am auzit acum cateva zile. 

Cum sa iti fie teama de succes? Succesul e ceva ce ne dorim cu totii. Ca si fericirea. 

Am aproape 20 de ani de cand lucrez cu mine, citesc psihologie aplicata si chiar am fost la psihoterapie dar pana acum nu am auzit de teama de succes. Poate ca nu am vrut sa aud pana acum. Dar daca tot am auzit, am inceput sa ma documentez. Intai de toate cum iti dai seama de existenta aceste stari de teama. Pe primul loc e amanarea. Atunci cand amani sa faci anumite lucruri si le tot amani pana nu le mai faci sau poate nu mai e nevoie sa le faci. Chiar daca asta atrage anumite pierderi sau situatii incomode, tot amani si tot gasesti scuze. La mine apare din ce in ce mai des si chiar in aspectele marunte ale vietii de zi cu zi. Si asta nu e tot. Un alt aspect pe care l-am regasit e renuntarea pe ultima suta de metri. Am multe proiecte de lucru de mana incepute si care mai au nevoie de foarte putin sa le termin dar care zac in cutie de foarte multa vreme. Le mai reiau, mai fac un pic si iar le abandonez. Si la fel fac in multe alte activitati. Gradina de exemplu, o bibilesc toata primavara de arata ca desenata si la un moment dat pare ca am pierdut lupta cu buruienile chiar inainte de recoltare. M-am surprins facand asta cu o tura de bulion. S-a intamplat sa apara ceva neprevazut si nu am pus bulionul in borcane cand s-a terminat de fiert. Am reincalzit a doua zi si am termiat de pus la borcane si depozitat dar mi s-a parut un efort destul de mare sa ma remontez sa termin ce am inceput.

Normal ca m-a umflat rasul in timp ce citeam. Cum sa fie aceste manifestari, teama de succes? Si daca e asa de unde vine? Tot articolele citite mi-au oferit raspunsul: din copilarie. Si ca o validare a faptului ca e o teama de succes, era dat ca exemplu sentimentul de vinovatie al fratelui mai mare cand pleaca de acasa si isi lasa fratii mai mici singuri cu parintii. Sentiment pe care l-am trait in facultate si era insotit de foarte multa furie.

Asa ca timp de cateva zile am scotocit prin amintiri sa vad de unde vine. Psihologia ne spune ca sunt intamplari bine intiparite in memorie pe care fie incercam sa le uitam fie nu intelegem de ce le tinem minte. Sunt ca filmulete mici cu emotii puternice bine intiparite in memorie. Au iesit destul de repede la suprafata si m-am tot dus in copilaria mica sa vad ce amintiri mai pot asocia cu aceasta teama de succes care ascunde de altfel, in cazul meu, o mare doza de responsabilizare si traume psihologice din momentele ce ar fi trebuit sa fie fericite.

Mi-am amintit de mine pe la 4 ani. Fiind la gradinita, am facut o parte din sarbatorile de iarna cu parintii in oras. Cred ca era vorba de revelion pentru ca nu era brad de craciun dar erau multi oameni imbracati frumos care dansau. Ma simteam pierduta printre ei si nebagata in seama. Ai mei erau ocupati cu pragatirile si musafirii. Eram pe casa scarii, locuiam la etajul 3, cand am auzit o serie de pocnitori. Am tresarit si era sa cad printe barele de la balustrada. La scurt timp mama m-a dus la tara la bunicii care m-au crescut de la 2 saptamani. Era frig, zapada si eram imbracata cu un urson (o hainuta de blana artificiala cu gluga ascutita cu mot in varf) verde. In autobuz m-am tot foit ca era aglomeratie, ba era cald, ba era rece si mama a tipat la mine. Printre altele mi-a spus ca nu imi mai face fratiorul promis pentru ca sunt obraznica. Cei 1.5 km din statie pana la bunici am mers in urma ei plangand ca "Vreau fratior" dar ma intorceam daca se oprea sa ma astepte.  In acelasi an a venit si fratiorul (cred ca am mai povestit intr-o postare). Era toamna, mama imbracata cu o rochie albastra (aveam si eu la fel) punea gogosari la otet seara tarziu. Dimineata m-a trezit tata ca am fratior. Venise cu 2 luni mai devreme iar asta a insemnat stat in spital mai mult. Imi amintesc perioada extrem de obositoare in care nimeni nu imi spunea nimic dar toti erau ingandurati... A venit si ziua cand, pe zapada, m-am intors de la gradinita si cand sa descui usa, nu a intrat cheia in brosca pentru ca era alta cheie pe interior. Am intrat vesela ca au venit acasa dar am fost certata pentru ca cel mic dormea si eu nu trebuia sa fac galagie. La cateva zile, intr-un acces de furie al mamei am fost zguduita de umar si am auzit pentru prima data:

-Uite-l, il vezi? L-ai vrut, de acum sa ai grija de el!

De-a lungul vietii forma propozitiei s-a mai schimbat dar esenta a ramas aceeasi: "l-ai vrut? acum sa faci teme cu el, sa ai grija de el, sa il ajuti sa ia la liceu, sa il convingi sa dea la facultate, etc" Cred ca a fost primul succes care s-a transformat intr-un noian de responsabilitati si pe care s-a cladit vina, invinovatirea. Mereu m-am simtit impovarata de responsabilitati pentru ca nu au fost doar cele legate de fratele meu, eram responsabila si de fericirea mamei, si de linistea din casa si de...... Iar de fiecare data cand aveam un succes aparea si o cearta.

Eram in clasa a 8-a. Voiam sa dau la liceul sanitar. M-a atras toata viata latura vietii legata de sanatate fie ea fizica sau mintala, emotionala. Cineva a decis ca nu e pentru mine si ca trebuie sa merg la liceul teoretic din oras. Liceul avea 3 sectii: mate-fizica, electro si mecanica la care se intra in ordinea mediilor. A venit si ziua afisarii rezultatelor. Din pacate, tata avea un coleg cu baiat de varsta mea (coleg de clasa) iar mama 2 nepoate (una primara si una de gradul 2) de aceeasi varsta si bineinteles ca era si o matusa cu noi. Rezultatele s-au afisat pe la 2 noaptea. Eram rupti de oboseala care ne amplifica emotiile. Eu cel putin eram fiarta. Fiind noaptea, cineva a citit listele cu lanterna dar fara sa citeasca si notele. Citea doar sectia si numele. Numele meu de familie incepea cu P iar al colegului de clasa cu N. Mi-am auzit numele la prima sectie dar imediat dupa numele colegului de clasa. Verisoarele erau la sectia urmatoare. Am sarit in sus de bucurie doar ca bucuria mea a fost de scurta durata. 

- Cum adica fiica-ta sa fie la prima sectie si celelalte nepoate la a doua? De cand e mai buna fi-ta decat celelalte? era vocea matusii. 

Am urat-o atunci pe loc si nici acum nu pot sa o vad pentru ca acela a fost inceputul. In ani si-a pastrat atitudinea iar mama i-a dat tot timpul ei mai mult credit decat mie. Atunci raspunsul mamei a fost "cred ca a avut noroc". Nu stiu daca noroc ii pot spune la toate noptile nedormite si toate culegerile lucrate singura pentru ca "pune mana si invata! de ce sa dau bani la pregatire? cum iti asterni asa dormi" dar cu siguranta in noaptea aia nu am avut noroc. Drumul spre casa a durat o vesnicie atunci, chiar daca in timpul liceului am constatat ca il puteam face in 7 min fara sa ma grabesc, pentru ca tot drumul l-am auzit pe tata cum imi tine morala ca am intrat dupa N. Si asta fara sa ia in calcul ca N a facut pregatire 3 ani pentru a intra la liceu. A doua zi am constatat ca aveam fix aceeasi medie dar eram "dupa" el pe lista din cauza alfabetului, dar in noaptea aia am adormit plangand si nu de bucurie.

La treapta a doua povestea s-a repetat. N cu pregatire, eu fara, el cu media mai mare decat a mea, el a fost in primii 36 iar eu in urmatorii 36. Replica tatei a fost ca "daca se facea o singura clasa nu ai fi intrat. Ai avut noroc". Acelasi noroc de nopti nedormite si multa munca. Stiu ca tipau la mine si ca sa opresc nebunia am pus mana pe pastilele de diazepam si am amenintat ca le inghit. Am fost trimisa la plimbare (adica data afara din curte) si m-am plimbat pana pe la 3 dimineata pe strazile pustii. Am adormit tot plangand. 

La bac am amenintat eu preventiv ca daca se mai repeta povestea am grija sa ii fac de ras in oras (era cosmarul lor). A fost liniste dar se vedea pe fetele lor efortul de a tine gura inchisa. De vreo manifestare de bucurie nici nu se punea problema dar eram multumita ca nu mai e scandal. Oricum am plecat in oras si m-am intors suficient de tarziu ca sa ma bag direct in pat. Dar si-au scos parleala la admiterea la facultate, unde am intrat cu nota destul de mica (tot fara pregatire). Au avut grija toata vara sa ma raneasca. Orice voiam sau planificam era "pentru ca meriti! doar ai intrat cu nota mare". Asta dupa ce un an intreg l-am auzit pe tata ca "daca nu iei la facultate nu ai ce cauta acasa! iti rup picioarele!". Doar ca reusita la facultate a venit cu responsabilitati activand si tiparul vechi. Mai tarziu a intervenit si a treia motivatie din spatele fricii de succes: teama de a nu fi invidiata. 

Dupa ce am luat la facultate, gasca de prieteni de la tara, cei cu care am copilarit si am batut mingea in colb, s-au retras. Cumva, dupa ce am luat la facultate, m-am transformat in .... extraterestru. Nu mai eram aceea fata care prasea in ritmul lor la norma bunicii de la colectiv...

Privind in urma cam toata viata mea a respectat tiparul cu munca multa pentru a realiza ceva si disperare in locul bucuriei de dupa succes sau renuntarea pe ultima suta de metri pentru a ma proteja de disperarea anticipata. 

Si daca tot am descoperit problema urmeaza rezolvarea ei. Banuiesc ca implica multa munca cu mine, multa rezistenta din partea tiparului si multa durere suflereasca pentru a vindeca aceste rani, pentru a  ma ierta si pentru a schimba tiparele.... De ce sa ma iert? Pentru ca nu m-am considerat suficient de buna niciodata si pentru ca am permis celorlalti sa ma raneasca. 

Asa cum am spus sunt responsabila pentru tot.... 

Cred ca de aici as putea incepe vindecarea: sa nu ma mai consider responsabila pentru emotiile celorlalti sau pentru deciziile lor.

15 august, 2022

fila de jurnal de august

 Ieri a plouat in sfarsit. A inceput pe dupa-amiaza cu furtuna, un pic de gheata si stropi mari si grei. A continuat toata noaptea cu tunete si catel speriat. Acum s-a ridicat soarele. Imi place mirosul naturii dupa ploaie, lumina curata a soarelui si aerul racoros si proaspat.

Luna august a inceput cu postul Sf Marii care mi-a adus multe provocari, constientizari si vindecari. Asta cu vindecarile cred ca va mai dura. E un proces destul de greu iar constientizarile au fost destul de complicate, chiar bulversante. Capitole din viata mea pe care le consideram incheiate si arhivate ascundeau rani adanci de care nu eram constienta. In speranta ca le-am descoperit pe toate ma bucur ca mintea mea nu se mai intoarce la ele.  Inca nu reusesc sa ma bucur pe deplin de tot ce e in jur dar macar am inteles de ce ma enervau anumite atitudini si poate ca reactiile mele la acele atitudini se vor schimba. Si poate ca odata cu vindecarile sufletesti reusesc sa scap si de mancatul compulsiv si implicit kilogramele adunate, dar scopul principal e bucuria fiecarei zile.

In gradina s-a simtit seceta dar tot s-au facut ceva legume. Am reusit sa pun castraveti pe iarna, am facut si cateva borcane de bulion, de zarzavat pentru borsuri si zarzavat tocat pentru diverse mancaruri. Productia de ceapa si usturoi e bunicica. Vinetele nu au rodit inca dar ma gandeasc ca le-am pus mai tarziu. Varza e foarte infoiata iar pepenii galbeni se intind in toata gradina, plini de flori. Fasolea de pastai a fost cam suparata din cauza secetei dar i-am pus un furtun cu picaturi si da semne de rod. Curtea e trista si uscata. Doar tufe de troscot se vad pe ici pe colo. Nici nu am plivit florile ca sa ramana ceva verde prin curte chiar daca sunt buruieni.

La plimbarea de ieri am intrat in Kik si am descoperit ca au aparut decoratiunile de toamna. Mi-am luat cateva ghinde din lemn. Ma gandeam ca e cam devreme pentru decoratiunile de toamna dar mai sunt 2 saptamani si calendaristic intram in toamna. Bunica zicea ca dupa Probaje (6 august) se simte iz de toamna cu frunze ingalbenite, bostani (placintari) copti si mirosuri de fructe de toamna (struguri, prune, mere, pere...) asa ca e timp de bucurie.

Si daca in casa am reusit sa organizam lucrurile anul trecut, a venit vremea organizarii curtii. Sotul meu a intrat intr-un proces de curatenie si eliberare a unor zone din curte in care se cam adunase lucruri pe principiul "poate mai e nevoie". 

Am descoperit un serial de curatenie pe Netflix cu Marie Kondo unde am gasit idei interesante de depozitare si organizare. Inca nu sunt convinsa cu depozitarea tricourilor in sertare pe orizontala dar as vrea sa incerc metoda pentru hainele de curte. Citesc in continuare carti despre sanatate (fizica, mentala, emotionala) si am revenit la croset. Am 3 bobine cu un fir colorat in rosu si verde, subtire, pe care le-am combinat intr-un sal simplu ce pare de craciun. Sper sa il termin pana atunci....

De saptamana viitoare intram iar la o tura de renovari. Am facut comanda de usa de la intrare. Urmeaza sa vina saptamana asta. Odata cu schimbarea usii imi doresc sa mai modificam cateva aspecte din hol cum ar fi pardoseala si incalzirea. Ma cam ingrozeste praful si nebunia care insoteste aceasta activitate dar imi imaginez cum va arata finalul si asta ma motiveaza. E ultima zona din casa care are nevoie de atentie. Asta nu inseamna ca nu vom mai gasi aspecte ce necesita atentie sau modificari in viitor. Dar odata cu holul incheiem procesul de renovare la interior. 

Si tot luna august a venit cu vesti bune, cu perspective frumoase a unor visuri aproape implinite. Suntem tot mai aproape de momentul in care fiecare isi urmeaza calea care aduce bucurie sufletului. Poate ca Dumnezeu le oranduieste astfel incat finalul de an ne va gasi pe fiecare pe aceasta cale. 

23 iulie, 2022

Zi de vara

 Se anunta canicula. Nu a plouat de ceva vreme. Speram ca Sf Ilie sa plece la plimbare cu caleasca lui de ploi dar pana si el e lenes de la caldura...

Stiam ca nu imi place sa astept cu toate ca tot timpul astept ceva (fie ploaia, fie ziua de salariu, fie sa termin un proiect sau raspunsuri...) dar zilele astea am constatat ca ma oboseste asteptatul chiar daca cumva il provoc cateodata cand aman sa fac ceva. Au fost momente cand imi placea asteptarea, anticiparea, adrenalina incertitudinii. Mi se parea mai intensa bucuria daca exista acea incertitudine. Ca atunci cand eram copil si pandeam ceasul ca sa stiu cand il astept pe bunicul ce facea naveta in oras. Chiar daca de cele mai multe ori nu avea nimic in geanta pentru mine dar faptul ca ieseam in intimpinarea lui la intrarea in sat si mergeam cu el de mana era o mare bucurie. Atunci avea timp doar pentru mine. Ma tinea de mana si imi asculta toate povestile cu ce am facut peste zi. Uneori doar mergeam de mana. Era obosit si nu ma intreba nimic asa ca taceam amandoi dar ma tinea de mana si era atent la pasii mei. Erau zile cand ajungeam la capatul satului si nu il vedeam. Zile cand pierdea autobuzul de naveta si venea cu urmatorul. Atunci stiam ca a avut timp de cumparaturi si sigur avea ceva pentru mine. Vara era cu pepene intotdeauna. Fiind zona deluroasa, la noi nu se faceau pepenii dar dupa balciul de la Roman, de pe 6 august, se gaseau pepeni pe piata. Si stia ca imi plac. Atunci dezamagirea ca nu a venit se impletea cu bucuria ca imi aduce ceva. Cele 2 ore intre autobuze nu mai pareau asa lungi. Cand am mai crescut nu mai plecam din timp de acasa. Pandeam de pe banca de la poarta cand "facea coltul" la intersectie si alergam pana acolo. Nu faceam acelasi lucru si cand veneau parintii mei. Daca ii vedeam la colt intram in curte sa verific daca nu sunt murdara/prafuita si daca hainele imi sunt in regula. Mama gasea tot timpul ceva de criticat. Rare erau momentele cand se bucura pur si simplu ca ma vedea. Iar tata era preocupat de ce mai era de facut prin curte pana se intuneca si mai putin de ce faceam noi, copii, si prefera sa nu ii stam in cale.

Acum astept rezultate fie la examene, fie la diverse "cereri" sau planificari. Si asa va fi toata vara. Si bineinteles ca abia astept toamna ca sa nu mai astept. Si cum vremea caniculara e molesitoare imi lipseste avantul si determinarea de a face anumite activitati pe care bineinteles le aman de pe o zi pe alta marind presiunea pe asteptare si implicit pe starea de oboseala. Si uite asa am impresia ca ma invart intr-un cerc din care nu reusesc sa ies... Nici nu mai fac liste pentru ca in ultima vreme neprevazutul e mai puternic decat planificarea. Mereu apare ceva care anuleaza orice planificare. Asa ca le las cum vin ca sa nu mai adaug si ceva dezamagire la starea mea deja aflata intr-un echilibru instabil...

Pe maine se anunta ploaie asa ca abia astept sa se mai invioreze natura. Poate ca odata cu natura ma mai energizez si eu. Oricum astazi ar trebui sa mai vina un raspuns deci mai reduc numarul rezultatelor pe care le astept...

O sambata spornica tuturor!

20 iulie, 2022

Jurnal de iulie

 E o dimineata frumoasa de iulie. O moleseala placuta a pus stapanire pe toate vietatile. Soarele e bland, parfumul florilor invaluie toata curtea iar pasarile ciripesc lenese. Familiile de randunele ce isi au cuiburile prin gospodarie isi antreneaza puii iar ciripeala lor blanda pare la fel de lenesa. Pisica se plimba tantosa prin curte mandra de cei 4 puisori ai ei... Doar plantele sunt suparata de lipsa ploii. Stau vestejite cu capul in jos... Poate ca de maine va ploua. Conform legendei, daca nu ploua bland inainte de Sf. Ilie, vor fi ploi cu vijelie dupa aceasta zi. Se spune ca ploaia blanda sunt lacrimile de bucurie a Sfantului cand afla ca urmeaza ziua lui iar daca nu afla inainte, va plange de suparare cand afla ca a trecut....
Zilele trecute au fost presarate cu multe bucurii. In urma ecografului am aflat ca vacuta noastra e gestanta. 
Matei a trecut relativ bine de primul examen de titularizare. 
In gradina legumele au inceput sa se coaca. 
Borcanele in beci se inmultesc si eu am din ce in ce mai multe zile bune. Reusesc sa ma organizez fara prea mult efort, nu ma mai simt vinovata pentru momentele de pauza si nici nu mai sunt epuizata la final de zi. Plimbarea de 4-5 km din fiecare seara a inceput sa imi regleze si somnul. Doar migrenele imi mai dau "dureri de cap". Uneori isi fac simtita prezenta zile la rand iar alteori imi mai lasa si cate o zi de pauza.
Cititul cartii "Vindecarea copilului interior" merge greu. Am ajuns la un exercitiu in care ar trebui sa imi amintesc "laudele" parintilor mei sau a persoanelor importante din prima copilarie. Si cum mintea are prostul obicei sa isi aminteasca doar momentele mai putin placute si sa le ignore pe cele placute e cam greu sa le gasesc. Am aproape o saptamana si nu am gasit decat una care s-a tot repetat. Si nici aceea nu am simtit-o ca lauda ci tot ca o remarca impovaratoare: "tu te descurci in orice situatie". Cumva aceasta remarca ma impovara sa ma descurc in orice situatie si ma face inca sa caut singura solutii, sa nu cer ajutor, sa imi asum raspunderea pentru orice se intampla si sa ma simt vinovata de tot ce nu imi iese cum "trebuie". Nu stiu daca sa o trec la "laude" sau la "traume". Cumva m-a responsabilizat si m-a ajutat sa fac tot ce pot bifa acum cand privesc in urma. Deci merita sa fie trecuta la "laude". 
Si tot la laude o sa trec remarcile bunicilor mei. Amandoi bunicii m-au considerat frumoasa. De cel patern imi amintesc cum ma privea pentru ca am crescut langa el. Cred ca de asta m-am maritat tarziu, cumva am cautat sa gasesc acea privire si la cel ce imi e alaturi.  Aveam in jur de 10 ani cand el nu isi mai putea folosi mana stanga in urma unui accident vascular si stateam cu el in atelierul lui de lemnarie sa il ajut sa faca modele in lemn la strung. Sau privirea lui cand ma duceam sa il chem la masa. Nu vorbea prea mult dar isi exprima sentimentele prin fapte, priviri sau gesturi mici. Era foarte mandru ca forma talpilor si a palmelor mele sunt ca ale lui, sau ca ochii mei au aceeasi culoare intensa ca ai lui si isi schimba nuanta cand sunt furioasa. Cu el am scris caiete intregi cu vietile diversilor sfinti sau cu rugaciuni. Cu el l-am descoperit pe Sf. Haralambie cand abia invatasem sa scriu si sa citesc. In schimb remarca bunicului matern ca toate nepoatele lui sunt frumoase dar eu am ceva aparte mi-a adus doar necazuri. Dar despre furtuna starnita de aceasta remarca voi povesti alta data. Cert este ca am ajuns sa cred ca aspectul meu exterior este un blestem si nu o binecuvantare. Poate si asta e motivul pentru care m-am rotunjit la un moment dat. Chiar mi-am pus de multe ori intrebarea de ce atrag atentia chiar si dupa ce m-am ingrasat. Si chiar mi-am dorit sa fiu urata, stearsa si neinteresanta. Dar unele aspecte exista si trebuie sa ma descurc cu ele. 
Faptul ca pe mine ma fortau sa invat mai mult si mai mult si oricat de bune erau rezultatele mele se gasea tot timpul ceva ce sa imi umbreasca reusita in timp ce notele proaste luate de fratele meu erau justificate cu enervanta propozitie "el e baiat" e iar un aspect pe care nu stiu unde sa il trec. Daca era baiat ii dadea dreptul sa nu fie certat cand nu facea "ce trebuie" in schimb eu eram pedepsita si pentru ce nu faceam eu "cum trebuie" si pentru ce nu facea el cum trebuie pentru ca eu "trebuia sa am grija" ca el sa faca ce trebuie... Am citit undeva de "sindromul surorii mai mari".  Cred ca va trebui sa aprofundez un pic tema asta inainte de a trece mai departe la "Vindecarea copilului interior". Poate ca nu degeaba m-am blocat aici. Poate ca mai am nevoie de ceva informatii pentru a putea rezolva exercitiul asta ca sa merg mai departe.
Interesant cum postarea de azi a inceput cu o idee, dar care s-a schimbat dupa ce am inceput sa scriu si articolul a luat o cu totul alta forma. Chiar daca a existat intentia de a-l schimba si a-l aduce la forma initiala am decis sa il las asa cum "a curs". 

07 iulie, 2022

copilul interior

 Calatoria catre mine insami a inceput demult. Intr-o perioada coplesitoare din viata mea. Atunci au fost oameni in viata mea carora le-a pasat suficient cat sa ma provoace sa intru in aceasta calatorie. Uneori am nevoie sa ma odihnesc si atunci uit de tot de calatorie si uneori si de mine., doar ca Doamne Doamne are grija sa imi aminteasca de aceasta frumoasa calatorie. Azi am dat peste un fragment legat de atacurile de panica. Despre motivul aparitiei lor, elementul declansator si motivul ascuns in spatele lor. Asa mi-am amintit cum nu puteam iesi din casa. Mi se parea ca atacul de panica era declansat de spatiu vast din fata casei mele. Alb la acea vreme. Intram inapoi in casa si ma ascundeam in dulap sub hainele puse pe umeras si inchideam usa pana reuseam sa imi reglez bataile inimii si respiratia. Abia apoi, cu un efort imens de vointa, reuseam sa ies din casa, dar cu masuri de precautie: ochelari, sapca pe cap, eventual gluga si privit doar la varful papucilor. Mi-au trebuit cateva luni si ceva sedinte de psihoterapie ca sa pot iesi din casa fara sa fac atacuri de panica. Au revenit peste ani dar in alte forme si cu alte teme. 

Zilele trecute am dat peste o carte despre vindecarea copilului interior. Se citeste greu pentru ca e nevoie de timp pentru a digera unele informatii dar si pentru a asimila unele constientizari. Fragmentul de astazi mi-a dezvaluit ca de fapt atacul de panica nu era declansat de spatiu vast ci de intalnirea cu oamenii. Pentru ca mica fiind, daca faceam ceva gresit eram certata, mi se parea ca esecul meu de la acea vreme se va solda cu un soi de cearta. Ca toata lumea ma va arata cu degetul si ca voi fi pusa la colt. Deja aparuse un articol in ziarul local in care eram facuta franjuri si evitam sa deschid televizorul si orice canal de stiri locale. Copil fiind, imi doream doar sa fiu luata in brate si sa mi se sopteasca ca totul va fi bine, ca nu e chiar asa tragic si ca voi trece peste tot si voi iesi poate un pic mai puternica. In loc de asta eram certata, acuzata, nimicita si eventual mi se interzicea sa mananc pentru ca ”mananca doar cine merita”. Tiparul mental era bine intiparit asa ca ma refugiam in bratele dulapului si imi spuneam singura ce voiam sa aud astfel incat sa pot merge mai departe. Si am mers mai departe si a aparut un alt tipar bine infipt in mintea mea ”tu te descurci in orice situatie” in timp ce altii trebuie ajutati. Imi amintesc de o situatie in care am transformat ”vacanta-pedeapsa” intr-o super vacanta. Nu luasem examenul la scoala de soferi. Facusem eforturi uriase pentru a strange banii de scoala, parintii mei fiind convinsi ca nu am nevoie de ea. In ciuda eforturilor sau tocmai ca in loc sa invat trebuia sa fac multe alte chestii ca sa produc banii de taxa, am picat sala. Parintii mei dezamagiti, raniti, de parca se intamplase cine stie ce tragedie, au decis ca nu mai vorbesc cu mine si ca sa nu ma vada, sa nu isi aminteasca de rusinea produsa, m-au expediat la tara, la munca. A iesit o super vacanta. Munca ziua si distractie seara. Seri de filme pe video cu toti tinerii din sat, seri de dans, duminici cu dulciuri si covrigi pe ulita si examenul luat in toamna. Dupa examen ai mei erau suparati ca eu nu pot fi pedepsita pentru ca intorc orice situatie in favoarea mea. Cred ca tiparul asta a dus la faptul ca nu ma pot bucura de realizarile mele. Mereu gaseau un repros chiar si in momentele cele mai fericite. Poate pentru ca ei nu stiu sa se bucure. Poate pentru ca viata nu a fost blanda cu ei si nu au stiut sa se bucure pentru nimic, sau paote ca le e teama sa se bucure....

Sper ca pana la finalul cartii sa ma pot bucura de tot ce imi rezerva viitorul si Doamne Doamne...


26 iunie, 2022

Jurnal de duminica

 Atmosfera e apasatoare. Parca se chinuie sa ploua si nu reuseste. Mai adie vantul, mai arde soarele dar stropii binefacatori nu vin. Iarba e uscata, pamantul e crapat si plantele tanjesc dupa o ploaie care sa le vindece, sa le dea putere si sa curete atmosfera.... Pasarile si animalele cauta umbra si se lipesc de pamantul incins...



In zi de Sanziene, ziua de nastere a Sfntului a carui nume il port, am fost la plimbare prin imprejurimi. Manastirile de maici m-au atras de data asta: Varatec si Agapia.  Si nu am putut sa nu oprim sa culegem Sanzaiene. Pe langa buchetele de pus la uscat am cules si un buchet cu flori de camp:







I-am adaugat cateva tije de usturoi si cateva plante a caror parfum nu e iubit de tantari si le-am pus pe masa de afara:















Dar gandurile mi-au ramas pe uimitoarele dealuri ale Neamtului:


O duminica minunata!

20 iunie, 2022

Fila de jurnal

E o zi foarte clada. Ploaia ne-a cam ocolit. Pe final de saptamana, vremea s-a infoiat cu tot cu nori si vant dar nu au cazut decat cativa stropi de ploaie. Si e nevoie de ploaie. 

Saptamana trecuta a fost extrem de aglomerata. In primul rand a fost prasitul gradinilor. Activitate de dimineata pentru ca a fost mai racoare. Pranzul a fost pentru curatenie in casa, spalat si calcat rufe. Dupa-amiaza a fost pentru cules cirese, si facut compot. Am pus in functie plita de afara pentru ca e mai mult spatiu si oala cu apa fierbe mai repede cu foc de lemne decat pe aragaz. Dupa-amiaza a fost momentul din zi alocat rasadurilor. Am reusit sa pun si varza de toamna si chiar niste praz. Am mai completat locurile goale, am pus araci la rosii, am copilit si legat si am mai pus un rand de fasole pastai pentru mai tarziu. In plus am semanat din nou castraveti si pepeni. Cred ca dupa primul semanat, cateva gaini au reusit cumva sa intre in gradina si m-au lasat fara seminte. E primul an cu sistem de udare cu picatura si rasaduri puse cu folie. Mai multa munca la infiintat cultura dar la prima tura de buruiana am simtit ca merita, munca a fost mult mai putina. Vedem pana la toamna cum se comporta si cum iese cultura de ardei. Florile sunt cele neglijate. Poate ca saptamana asta, printre cules si depozitat pe iarna, reusesc sa ma ocup si de curtea din fata cu flori cu tot. 

Saptamana asta e alocata dulceturilor de visine, cirese amare, coacaze, agrise si pare ca zmeura incepe sa se coaca, dar si conservelor de mazare si pastai. Anul asta as merge pe conserve mai mult decat pe congelate din cauza pretului la energia electrica. 

Ca stare de spirit sunt mult mai bine decat in ultimii doi ani. Cumva am sentimentul unui nou inceput. Parca sunt multe "chestii" (cum ar spune Matei) care se zbat sa se termine si ma refer la situatii dar si la relatii. Cumva apar tot felul de situatii mai mult sau mai putin placute care ma fac sa ma detasez, sa nu mai pun suflet in tot felul de relatii si situatii, sa nu ma mai implic la fel de mult cum eram obisnuita. Si in acelasi timp apar tot felul de articole care ma atrag, despre a pune accent pe tine, despre "a fi protagonista propriei vieti" (e o replica dintr-un film de pe Netflix). Cumva am inceput sa fac asta de ceva vreme, chiar daca nu tot timpul. Sunt atenta la ce imbrac (in loc sa imbrac ce nimeresc), la cum imi sta parul chiar daca e doar prins in coada, la cerceii pe care ii pun (cam singura bijuterie pe care o port) sau ca hainele sa fie cat mai confortabile (cum ar fi bustierele in locul sutienelor cu balene). Mai am mult de lucru dar e un inceput. Asa cum trebuie sa fiu foarte atenta la ce mananc, la cata apa beau dar si la mersul pe jos din cauza glicemiei un pic cam mare. 

Poate ca la acest sentiment a contribuit si faptul ca sotului meu i-a daruit Dumnezeu, prin oameni, un semn ca exista posibilitatea sa fie acolo unde ii e dat sa fie. Si asta ne-a umplut inimile de recunostinta. Iar aceasta recunostinta o resimtim in toate aspectele vietii noastre...


13 iunie, 2022

Jurnal in iunie

 Astazi soarele si-a revenit dupa ziua de ieri care a fost o zi rece. Fata de zilele trecute, ziua de Rusalii a venit cu ploaie si vant. Soarele a fost prezent dar cam timid si se ascundea din cand in cand. Ploaia era sporadica dar binevenita pentru ca pamantul are nevoie de apa. In curte parfumul florilor se amesteca cu aroma fructelor. Din pacate timpul e scurt si nu reusesc sa fac tot ce ar trebui. Mai ales ca mai apar si drumuri sau activitati dincolo de curte si gradina. Inceputul de luna a fost furtunos si plin de evenimente.

De ziua lui Matei, ca in fiecare an a fost luat prin surprindere cu tortul pe care i l-am luat:


 Am fost invitata la festivitatea de final de clasa a 8-a si banchet la una din grupele mele de la gradinita. A fost emotionant mai ales ca am fost cu Matei in calitate de profesor. 

Lista cu ce trebuie facut in curte si gradina e din ce in ce mai lunga. Cand bifez o activitate apar altele 2-3 in plus. Si cum e sarbatoare, hoinaresc pe bloguri sau grupuri de gradinarit si ma apuca depresia: totul e aliniat, prasit, fara fir de buruiana. La mine nu ajung in capatul gradinii ca trebuie sa o iau iar de la capat. Fie fac eu ceva gresit, fie unii au mai mult timp ca mine sau pur si simplu in poze e prins momentul "perfect".

Curtea in schimb are acel aer usor salbatic, plina de flori si verdeata dar cu un aer mai natural, de parca toate au crescut de capul lor.... Avantajul e ciripeala variata a pasarilor, de parca sunt in padure, combinata cu bazaitul albinelor si zborul lin a fluturilor.

Trandafirii cataratori din fata bucatariei de vara




ciresele de iunie



capsuni autohtoni. foarte dulci, usor salbaticiti

ciresele amare


pastaile timpurii

o panseluta ratacita intr-un cauciuc cu plante suculente

coltul casei extrem de parfumat

capsuni remontati, gladiole, rosii chery pe gard si patrunjel cret


alta panseluta si alta planta suculenta 

Planuri pe restul de luna nu prea fac. Ma adaptez din mers in dorinta de a face tot ce e de facut in iunie:
 - siropul de trandafir, 
- dulceata de capsuni, cirese, coacaze, agrise, visine, 
- compoturi si gemuri
- cules plante medicinale 
- prasit gradina
- plantat rasadurile de varza pentru toamna 
- recoltat mazarea si congelat
- incercat reteta de branza halloumi
si daca mai e timp, continuat micile proiecte de redecorare curte dar si trecerea la nivelul urmator a unui proiect mai mare inceput acum un an jumate. Proiect ce merge greu pe de o parte din cauza resurselor (de timp si financiare) iar pe de alta parte din cauza birocratiei. Dar toate la timpul lor.