Vivi si Blue

 Depre Vivi am tot povestit în ultimile jurnale. E vițica noastră de o lună și jumatate. Ea e liberă în grajd, doar mamica ei e legată, așa ca face multe boacăne. De exemplu și-a despicat urechea smulgând crotaliul în ziua în care veterinarul i le-a pus. 

Blue este motanul mai batrân cu ochi albaștri. Are deja 3 ani și e veteran dar îi place să stea lângă mine la muls și să culeaga spuma din sită. În perioada de împerechiere dispare cu zilele și când apare e cu răni. De data asta a a dispărut o săptămana si a venit cu blana murdară, cu o lăbuță din față în aer (nu o pune în pământ) si cu blana smulsă în zona urechii. Părea că s-a întors de pe front. Și a apărut taman la ora mulsului de dimineață. S-a strecurat printre uși hotărât să ajungă lângă mine, dar s-a întâlnit cu Vivi. Rănit fiind nu a avut forță să fugă așa că s-a oprit și a analizat situația. Vivi curioasă din fire, s-a apropiat încet si l-a mirosit. A văzut el că nu e nici un pericol si-a continuat drumul în 3 lăbuțe, ignorând faptul că se murdărește (de regulă e foarte precaut). Vivi a mers după el. Nu a mai văzut așa animăluț așa că era curioasă. Cand el s-a așezat lângă găleata de lapte a devenit cam agitată „Oare ce caută lângă laptele meu?”, așa că l-a atins cu vârful limbii pe blăniță. El si-a tras urechile pe spate și aștepta iar ea continua să il miroase și să il „guste”. Înteresant e că eu m-am oprit atentă la ei și vacuța s-a întors să vadă de ce m-am oprit. La un moment dat Vivi s-a îndepărtat și fiecare si-a văzut de treabă până am terminat. Si lui Vivi ii place să curățe sita de spuma laptelui așa că s-au întâlnit cele două boticuri roz la sita de lapte. Am alintat motanul și i-am explicat lui Vivi că e rănit și că vrea lapte să se faca bine. Ea s-a uitat la mine, apoi la motan și a plecat foarte țanțosă lăsându-l pe el să pape spuma. 

Seara, motanul a încercat să repete figura dar de data asta Vivi l-a pândit după tocul la ușă și l-a speriat așa că a fost rândul ei să pape spuma de pe sită.

Jurnal săptămânal

 O zi superbă de primăvară. E cald, e soare, animalele lenevesc la soare doar câte un pițigoi se aude din cand în când anunțând vreme bună.

Săptămâna trecută a fost cu vreme amestecata. Dacă luni și marți a fost vreme de aprilie, miercuri și joi a fost de început de martie cu geamuri înghețate dimineață și un vânt rece ce aducea miros de zăpadă. Vineri a fost mai cald dar cu nori si vânt iar de ieri s-a încălzit. Nu am scăpat de drumuri nici în această săptămână dar le-am planificat în zilele mai reci, iar miercuri, cand ne-am întors, am găsit un nou membru în gospodărie: o ieduță. Teoretic i-am pun numele de Iza dar până mai crește îi vom spune Țumpilici ca la toți ieduții mici. Iar acest Țumpilici e foarte jucăuș și „vorbăreț”: scoate sunete joase fără să deschidă gura, ca o mamaie sfătoasă și nu e sperioasă. Chiar îi place când e luată în brațe și pare că povestește ea acolo ceva ce noi nu înțelegem...

Găinușele s-au pus pe făcut ouă, una le adună undeva în pod unde nu pot ajunge și mai am una mai mare care dă semne că vrea să clocească în timp ce cocoșii fac întreceri fie la cântat, fie la alergat. În schimb au fost de mare ajutor la împraștiat gunoiul în grădină. A fost pus grămăjoare urmând să fie impraștiat mai târziu. După zilele astea urâte am constatat că e gata împrăștiat deci ne-au facut una din lucrările din grădină.

Am pregătit grădina de rădăcinoase de semănat și pentru că pământul era reavăn după freză am pus și ceapa în pământ, ieri după-amiază.  

În livadă am mai înlocuit 3 copăcei uscați, și cred că săptămâna viitoare voi termina de greblat și de săpat un pic la rădăcinile copacilor.

În curtea din față mai am 2 zone mici de amenajat și e gata, iar în cea a animalelor e de terminat de modificat un gard, de reparat/modificat gardurile la cotețele de porci și de greblat. Imi doresc să termin partea mea de treabă tot săptămana viitoare. 

Și dacă vremea nu a fost prietenoasă am facut curățenie generală în bucătăria din casa: dulapuri, frigider, aragaz și faianța. Mai reduc din treaba ce se aglomerează în preajma pastelui. Si dacă tot am fost la plimbare m-am aprovizionat cu mici decoruri noi de paste: o coroniță de ușă, câțiva cleștișori cu modele de paște, un coșulet tematic si 2 bobine colorate pentru un șal tricotat. Am și scos câteva decoruri de primăvară în salon pentru atmosferă.

În rest iar simt nevoia să fiu doar eu cu mine. Ca si cum am nevoie de un timp ca să imi pun în ordine gânduri, emoții, să mă adun. Am iar impresia că m-am împraștiat cumva și nu mă mai găsesc. E multă vorbărie nu tocmai prietenoasă în jur și chiar dacă imi știu drumul și nu mă mai afectează de mult răutățile și invidia, tot am senzația că mă murdăresc doar pentru că se întâmplă în preajma mea. Probabil câteva zile de treabă în curte imi va readuce o stare de spirit mai potrivită cu primăvara asta frumoasă.

Jurnal săptămânal

Azi e o zi superbă, cu temperaturi mai mari decat normalul perioadei, un soare vesel și un vânt jucăuș de primăvară. Blănoșii stau tolaniți la soare pe unde nu bate vântul în timp ce Vivi tot încearcă să iasă afară, deja mănâncă fân și nu mă mai alungă de la lapte. Chiar îmi lasă destul atât dimineața cât și seara. Căprițele se bucură de iarba verde iar găinile au început să facă ouă. Cocoșii nu prea se înțeleg și fac concurs de „cucurigu” de pe garduri când nu fugăresc găinile. Le dau drumul zburătoarelor seara, înainte de culcare, să „curețe” gazonul iar privelistea îmi răpește minute bune. Îmi place cum se văd găinile colorate pe gazonul verde în timp ce cotcodăcitul vesel sau croncănitul „sfătos”, când găsesc gâze, îmi încântă auzul. 

În curte, pe lângă verdele intens au apărut pete galbene de la brândușe și albastre de la viorele. Ghioceii au fost cam timizi anul acesta și au avut tije scurte poate din cauza încălzirii cam bruște. 

La capitolul curat în curte am restanțe față de graficul meu. Săptămana trecută, de la un drum în oraș de rezolvat niste acte am ajuns să merg zilnic și tot nu am terminat. Așa că am ajuns doar la jumatatea curții din „față” iar de curtea animalelor nici nu m-am apropiat. Sunt bucuroasă că am înlocuit mai bine de jumatate din copăceii neprinși de anul trecut. Am luat meri (un soi timpuriu și unul târziu), caiși tot cu perioadă de coacere diferită și 2 cireși (unul de mai și unul de iunie). Mai aștept doi cireși amari albi la care am făcut comandă și aș mai pune încă 3 meri roșii. Și cam asta ar fi cu mica mea livadă. 

La straturile de flori mai am două de reorganizat - am de mutat o tufă de bulgărași albi și ceva bulbi de crini pe lângă 2 tufe de tufănele și de mutat o alee din pietre late. Am descoperit că suportul meu metalic de uscat rufe se vrea pensionat (i-a sărit vopseaua) și m-am gândit că modificat ar ieși un suport pentru o tufă de flori cățărătoare. O să văd zilele viitoare dacă mă descurc singură să il modific sau am nevoie de soțul meu și uneletele lui electrice...

Sper să rezolv luni cu actele ca de marți să mă pot ocupa de curte și eventual să o termin până la finalul săptămânii. Îmi doresc ca până la final de lună să termin partea asta de curat/reamenajat curte.

La capitolul bucurii, aș trece plimbarea de pe 8 martie care s-a dovedit a fi doar o plimbare (nimic din ce voiam să mai bifam la acest drum nu s-a finalizat) și care mi-a bucurat sufletul pentru că am ajuns până la Mânăstirea Neamț. Am prins o oră liniștită, cu timpul parcă oprit în loc, cu un soare cald ce învăluia locul și care susținea un ciripit vesel de păsări. Icoana ne aștepta cuminte în paraclisul întunecat și m-a făcut iar să simt o bucățică de veșnicie, atât cât poate mintea să perceapă. Istoria locului, emoțiile acumulate mă fac să ma gîndesc la cât de efemeri suntem și cât de banale sunt problemele noastre în comparație cu măreția și veșnicia. Am plecat de acolo mai ușoară, mai veselă, mai optimistă și poate mai bună decât atunci cand am intrat.

Ziua de ieri m-a gasit cu resursele de energie epuizate așa că nu am avut listă cu de făcut pentru că nu știam cât voi putea, în schimb am luat pauze mai lungi și mai dese cînd oboseam. Am reușit totuși să îmi fac aproape tot programul obișnuit de sâmbătă (curățenie, gatit) și să mă bucur de o cană de ceai la soare, una de cafea la calculator și o seară liniștită la filme. Într-una din pauze, când hoinăream pe net căutând imagini am simtit un dor de frumos, de liniște, de calitate. Un dor de oameni de calitate, buni, generoși, empatici, de știri pozitive, de locuri frumoase. În ultima vreme am cunoscut oameni de calitate, oameni preocupați de frumos în toate formele lui care par că nu își găsesc locul și obosesc din cauza balastului din jur. Pentru oamenii aceștia frumoși îmi doresc o lume mai bună în care să bucure mai mult. Cred că va veni și ziua când balanța se va înclina în favoarea lor și restul lumii nu își va mai găsi locul în lumea lor frumoasă, calmă și plină de bunătate.

Jurnal săptămânal

 O duminică frumoasă. Soarele a fost cam timid dar vremea a fost caldă numai bună pentru florile de primăvară care si-au făcut timid apariția.

Săptămâna trecută a fost una destul de aglomerată, cu drumuri multe și cu bucurii.  La începutul lunii martie am fost cu Matei si si-a luat un „mărțisor”: mașina. E încântat de ea chiar dacă mai are nevoie de atenție. Mai are mici „defecte” rezolvabile în timp. 

Vineri, datorită unei doamne foarte speciale, am fost la un eveniment ținut la Casa de Cultură Tg. Neamt în cinstea marelui povestitor al neamului, Ion Crenagă, invitat fiind părintele Vasile Ioana impreună cu Dan Negru. A fost o seară memorabilă, demnă de prima vineri din Postul Mare, cu invățături prețioase și voie bună.

În curte am cam bifat ce era pe săptămâna asta: căpșunile mutate, gardul finalizat doar florile mai sunt de mutat și greblat curticica cu magnolie. La capșunele remontate am făcut bordura și am greblat mai bine de jumatate de vie în timp ce soțul meu a curățat-o. În plus am plantat un cireș si un păr pe lângă câțiva butași de vie de masă și doi afini. Mi-am făcut și aprovizionarea la semințe să nu stau cu grijă. Mai e sămânța de porumb dar mai aproape de semănat.

Măriuca, caprița lui Matei, a fătat prematur luni, când era foarte frig afară, dar ieduții erau prea mici și nu au supraviețuit. 

Pentru săptămâna viitoare, am planificat o zi în oraș de rezolvat cu acte și una de plimbare, pe 8 martie. Marți e planificat curațatul copacilor și în restul săptămânii aș vrea să mă ocup de curățenie in curte. Am două zone de reamenajat: fostul atelier a soțului pe care urmează să il amenajez pentru pui și zona de plită de afară cu tot cu masă și spațiul de luat masa vara. În ambele zone am de mutat atât obiecte mari cât și tufe astfel încât să avem un spațiu confortabil iar pentru asta e nevoie de vreme bună și de baieți acasa. Plus o bordură de turnat. Poate pe vineri, să începem.

Jurnal săptămânal

 Deja am pierdut numarătoarea săptămânilor așa că voi pastra titlul simplu. 

Azi e o vreme de „babe” cu fulgi mari si apoși, cu nori și umezeală. Oricum sunt frântă de ieri așa ca e numai buna vremea de lenevit. Săptămana trecută am recuperat la spălatul rufelor și pus la locul lor. Apoi am trecut la spălat diverse de pe afară (pături pentru bancuțe, preșuri, prosoapele folosite la grajd si altele). Vremea a fost cu vânt dar caldă așa că am stat și prin gradinuță. 

Ieri am terminat de curățat gradinuța din față. E o suprafață mică de cca 11 mp, cu un nuc mare în colțul de la NV în care fac doar recoltă de primăvară: verdețuri, ridichi și prima rundă de mazare. Sub nuc se fac bine cartofii timpurii. La nord am semanat de ani de zile usturoi „de toamnă” care se face singur în legea lui și care imi oferă frunze multe si aromate până prin iunie dar și maciulii frumoase cu codițe încovoiate pentru decoruri de final de vară. Eu doar il curăț de buruieni si îl mai răresc din când în cand. La sud am un gard viu generos de zmeură, la răsărit semăn în fiecare am pătrunjel creț iar la apus, pe gardul de la stradă am dumitrițe de vreo 3 feluri. Iar restul e plin de mai multe feluri de salată, mărar si lobodă care ies singure, iar eu fac câteva rânduri de cartofi sub nuc, 2-3 rînduri de ceapă pentru verde, unul de ridichi si unul de spanac. Ce rămâne imi ies 3-4 rânduri de mazăre tot timpurie. După verdețuri pun câteva fire de roșii marunte. 

O altă zonă din curte de care am început să mă ocup e zona din fața casei, unde am multe flori dar și căpșunile. Anul trecut le-am pus pe folie pânzată dar fără sistem de picurare și nu am reușit să mă ocup prea bine de ele așa că vreau să o scot folia și să le pun pe rânduri. Am început prin modificarea gardului care, în fiecare an, e pe lista cu „de făcut”, dar ajunge pe lista anului următor. Nu e în varianta finală dar nu mai e deprimant. Urmează să îndrept terenul denivelat de la șanțurile de canalizare și să mut niște tufe de flori de toamnă pe lângă gard, când se încălzește iar. 

Deocamdată mă bucur de o drăguță de febră musculară de toată frumusețea.

Știu că e cam devreme să mă ocup de curte dar perioada Paștelui va fi destul de aglomerată și vreau să mă bucur de fiecare etapă în tihnă. Deja am făcut „grafice” de etapizare a curățeniei, a treburilor în gradină, în curte și în câmp pe următoarele 2 luni. Am ținut cont de prognoza meteo din acest moment dar mi-am lăsat marje de timp.

Pentru săptămâna viitoare am planificate activități de organizare la interior pentru că vremea nu e așa prietenoasă. Dacă voi prinde cate o oră pe afară, mai am de curățat rugii de mure și cășunile remontate. Vreau să fac o bordură din dale recuperate și ciobite la stratul de căpșuni remontate. Dacă nu va fi prea ud pe jos poate voi scoate si căpșunile obișnuite, să mai pun gunoi în acea zonă, să sap și să le replantez :). 

Pe zona de dezvoltare personală, cu ajutorul unei prietene noi am descoperit motivul pentru care nu reușeam să slabesc așa că acum cântarul începe să fie mai prietenos, gustările dintre mese să dispară de tot și chiar să mă bucur de gustul unui pătrățel de ciocolată când sunt obosită, fără remușcări si vinovăție.

Pe plan să zicem profesional intru în post tot în stadiul de vise si planificări doar că acolo etapele nu depind de mine. Mă ocup de fiecare pas iar la finalul lui il pot vedea pe următorul. Stiu incotro mă îndrept doar că traseul il descopăr pas cu pas, ca intr-o expeditie montană. Încerc să îmi amintesc cum e din tinerețe, când nu planificam atat de mult și când acest proces de descoperire treptată mă entuziasma, mă făcea curioasă, când teama încă nu își făcuse loc în viața mea. Uneori reușesc să imi dau voie să visez, să mă bucur de acest drum dar alteori, când sunt obosită, teama imi mai dă câte un impuls iar acel „dar dacă...” se furișează în mintea mea. Atunci îmi imaginez destinația si bucuria de fi acolo mă ajută să mă bucur de drumul până acolo.

Voi ce planuri aveți pentru primavară?

Fila de jurnal

 Săptămâna asta a fost vreme de primăvară, cu temperaturi de până la 10 gr C dar cu vânt.
Am profitat de vreme ca să recuperez restanțele la spălat rufe, datorate unui pompe de evacuare la masina de spălat care s-a gripat. Îar vântul m-a ajutat să usuc rufele între două spălări astfel încât le-am și strâns destul de repede.

Și dacă tot am stat mai mult pe afară am lucrat puțin în gradinuța de primăvară și am semanat spanacul, am pus un pic de ceapă pentru frunze verzi si o găleată de cartofi pentru cartofi timpurii. În toamnă au fost multe alte treburi și grădinuța a rămas un pic cam nebăgată în seamă.

Și zmeura a primit un pic de atenție și am început să o curăț. Seceta de anul trecut se simte, drajonii tineri sunt foarte puțini față de alți ani.  O să fie mai puțină dulceață anul asta. 

Și tot pentru că a fost cald am început curățenia în bucătăria de vară. Dacă se încălzește voi începe să gătesc acolo pentru că am mult mai mult spațiu decât în bucătăria mică din casă, și pentru că am de spălat gălețile și vasele de la lapte. 

Viviana, vițica mică, deja face năzbătii la cele aproape 3 săptămâni ale ei. Ieri dimineață s-a strecurat pe lângă soțul meu și a ieșit în curte. A făcut câteva ture de curte cu Ina (cățelușa creață) pe lângă ea. Apoi s-a dus la Bobiță care lătra supărat că nu se poate juca și el. În urma înfruntării de priviri, Bobiță s-a declarat învins si a intrat cu spatele în cușcă, în timp ce Vivi, triumfătoare, s-a întors cu spatele, a aruncat din picioarele din spate și a fugit la mama ei. Triumful merita să fie sărbătorit cu un pic de lăptic.

În bucătărie, azi am făcut prima tură de cașcaval din această lactație a vacii iar săptămâna trecută am făcut iaurt cu ferment. Au ieșit foarte bune. Aș vrea să îmi iau un aparat de vidat ca să pot face și telemea.

La capitolul timp pentru mine, continui să citesc și să lucrez pe schimbare de obiceiuri, am început și o carte interesantă pentru lectura de seară și am deșirat un pic din rochie pentru că nu imi plăcea cum a ieșit. Probabil săptămâna viitoare voi încerca să o termin că tot se anunță vreme mai rece. Și tot săptămâna viitoare vreau să termin și serialul Crown de pe Netflix.  

Singurul domeniu în care am stagnat e următoarea carte. Am mai multe idei de structură și nu reușesc să ma decit care ar fi cea potrivită, dar probabil se va așeza varianta cea mai potrivită la timpul potrivit.

Jurnal saptamanal - 7/52

 A mai trecut o săptămână. Deja intram în săptămâna cu numarul 7.

 Cea care a trecut a fost destul de încărcată și pentru că m-au obosit discuțiile inutile. Vremea a fost rece, chiar foarte rece noapte, cu zăpadă, ger și viscol. Drumurile înfundate au fost tema săptămânii, la care s-au adaugat declarații stupide si răspunsuri ilogice. Cred că am de înțeles de ce mă irită când amabilitatea mea e luată drept prostie. In mare măsură iau oamenii așa cum sunt până când sunt călcată pe bătături. 

O altă temă de care m-am lovit a fost explicarea unor decizii. Nu sunt capricioasă, nu iau decizii impulsive iar atunci cand am ajuns să ridic tonul e pentru că sunt deja iritată fie de inacțiune (acea senzație că vorbesc singură) fie de impunerea părerii celuilalt. Cand iau o decizie, deja am analizat problema din mai multe puncte de vedere și mi-o pot schimba doar pe baza unor argumente logice care îmi pot arata un punct de vedere pe care nu l-am văzut sau o altă perspectivă. Nu pot fi convinsă cu „mă pui intr-o situație incomoda” cand în balanță, de cealaltă parte, este respectul față de mine, de cei dragi sau de gospodăria mea. Și asta pentru că nu sunt responsabilă decât de mine și micul meu univers. E adevărat că fiecare are setul său de valori după care funcționează dar asta nu înseamnă că a celuilalt nu sunt corecte, sunt doar diferite. Să nu fii de acord cu cineva nu înseamnă că ești împotriva lui ci pur și simplu ai un alt punct de vedere de care poti tine cont sau nu. 

pisicul foarte atent la tv

Ce e interesant e ca vremea ce m-a ținut pe lângă casă m-a făcut să analizez unele direcții și să mă bucur mai mult de mici acțiuni casnice. Iar mărirea de salariu a soțului meu din februarie ne-au adus și un birou în dormitor. Nu este cel pe care il planificasem pentru că am gasit o variantă asemanatoare la mai bine de jumatate de pret la un supermarket din oraș. Așa am mai bifat un obiectiv atins de pe panoul meu pentru anul acesta. Se pare ca e posibil să reorganizez panoul mai repede decat mi-am imaginat. Ce nu e prins pe panou, dar cred va trebui luat în considerare, este o mașină de spălat rufe cu o capacitate mai mare. Cea pe care o avem a vrut o pauză pentru că pompa de evacuare a cedat. Nu a fost foarte rău deoarece a coincis cu vremea foarte rece, iar asta înseamnă că voi avea un maraton de spălat după ce schimbă piesa. Ieri mi-am reamintit cum e cu spălatul la mână iar asta m-a facut să fiu recunoscătoare tehnicii moderne.

Tot zilele trecute a venit și un nou membru al gospodăriei noastre: o vițelușă creață și zburdalnică. Incă e sperioasă și nu a vrut să stea la poză dar dacă se mai încălzește poate reușesc să prind o imagine cu ea mai expresivă, dar ne-am bucurat din plin de lapte. Imi place să fac produse din lapte in casă. Îmi dă un sentiment de bunăstare, aș putea spune că e o convingere din copilărie. La țară se spunea că bunul cel mai de preț din gospodărie e vaca pentru că iti poate asigura mâncarea zilnică. Si vaca a fost unul din obiectivele mele cand m-am mutat la țară.  Caprițele sunt o sursă de bucurie, așa obraznice cum sunt ele iar branzica e foarte gustoasă. Ieduții sunt terapie curată antistres. Unul cred că va aparea pe la finalul săptămânii viitoare. 

Între timp am semanat ardei iuți în jardinierele cu flori chiar dacă e un pic cam devreme. Au timp mare de germinare (cca 45 zile) si creștere lentă ca răsad. Ii voi repica în ghivece din hartie reciclată cand vor crește. Pănă atunci mă bucur de florile de pe comodă care mă duc cu gândul la primăvară.

Vremea se prezintă cam așa:

Și tot zilele astea, în care stau mai mult pe lângă sobă, aș vrea să lucrez cu nerăbdarea/așteptarea. În ciuda faptului că am foarte multă răbdare in a-mi umări planurile și a găsi momentul potrivit pentru anumite acțiuni, nu imi place să aștept cănd e vorba de ceva ce nu depinde de mine cum ar fi un răspuns, să imi vină rândul la ceva sau să stau la coadă...

La voi cum e?

Iarnă

 Ieri, fiind duminică, am vrut să ieșim un pic din casă. Nu știam că vântul iși face de cap în câmp deschis așa că am plecat la drum spre Piata Neamt. Am avut porțiuni destul de urâte dar și zone unde am facut poze cu telefonul fără să vad nimic pe ecran. Lumina stralucitoare întuneca orice ecran. Toate fotografiile au fost făcute in mers. Abia acasa am vazut ce am prins in camera iar azi vreau să impartășesc aceste imagini:

Februarie

 Nu am scris de ceva zile pentru că au fost multe bucurii ce trebuiau procesate. Pe lânga vești bune, februarie a început cu o bucurie domestică - a venit vițica și mi-a ocupat un pic de timp. Se pare că vacanța mea s-a cam terminat și intrăm în ritm alert de muls. Asta înseamnă că și unghiile mele revin la o lungime „zootehnică” care să nu mă încurce la muls. 

Tot în săptămâna ce tocmai se încheie a ajuns și cartea mea și deja a ajuns la primii cititori. Reacția m-a suprins plăcut. Mi s-a mai spus că am talent și că ar trebui să scriu carte dar cuvintele frumoase primite de la persoane care nu mă stiu/cunosc m-au lasat fara cuvinte. Chiar dacă eram decisă să continui să scriu, aceste reacții m-au făcut să fac planuri pe termen lung. Banuiesc că vor exista și critici dar fiecare vede atât cât poate așa că nici măcar nu merită băgate în seamă. 

Februarie e o lună de așezare. O lună în care fac planuri pentru primăvară și îmi ocup timpul cu lucru de mână, cu citit și scris bineînțeles. Nu imi doresc decât să mă bucur de tot ce mă înconjoară, de la oamenii din jurul meu până la animăluțe, de la căminul meu confortabil până la grădinile mele acum aflate sub zăpada, de plimbări mai lungi sau mai scurte în funție de vreme, de o carte bună sau una cu lecții, de andrele sau croșet, de filme sau seriale și de micul mare univers al internetului. 

Ca obiective clare pe februarie ar fi (1) finalizarea carții de scris, (2)implementarea de obiceiuri noi (activitate incepută in ianuarie) in ceea ce privește alimentația și mișcarea , (3)terminarea rochiei degrade, (4) de semănat câteva răsaduri de ardei iuți și (5) de terminat cărțile începute. Am planificate si cateva cursuri/seminarii atât fizic cât și online dar astea sunt deja obișnuințe. 

Afară ninge ca în povești, cu fulgi mari, pufoși și strălucitori. În casă focul arde vesel iar blănoșii stau tolăniți pe unde i-a prins vremea. Din bucătărie vin arome de ciobă cu perisoare si pârjoale dar și de pâine proaspăt scoasă din cuptor.

O duminică minunată duturor!

Jurnal saptămânal - 5/52

 Intrăm în a cincea săptămână din acest an.

Uitându-mă la postările anterioare am văzut că săptămâna trecută mă credeam deja în februarie. Ce e drept vremea era de final de martie și deja se simte nerabdarea de a ieși în grădină. Doar că vineri a nins. A venit în sfârșit iarna. A dispărut și durerea mea de cap dar și starea de năuceală. În general îmi place iarna. Îmi place lumina reflectată de zăpadă, dar mai ales liniștea, sunetele înăbușite și scârțâitul zăpezii sub tălpi.

A fost o săptămână cu multe bucurii. Primul a fost aparatul de gimnastică despre care am scris și în postarea trecută. Mi-am amenajat un spatiu pentru el si am făcut zilnic exerciții. Destul de ușoare mi s-au părut la început dar apoi a apărut o ușoară febră musculară și exercițiile au devenit mai dificile. Dacă de regulă imi verificam parcursul cu ajutorul cântarului, de data asta vreau să mă concentrez pe parcurs așa că am fixat obiective zilnice și bifez ce am facut sau ce pot face altfel. Obiectivul, de data asta, este starea de bine cu mici modificări în rutina zilnică. Cântarul va fi întrebat in fiecare primă zi a lunii. Și tot o formă de măsurare a parcursului este si indicele glicemic care a atins valori destul de mari la finalul anului trecut. Profit de vreme și citesc mult, lucrez mult și mă ocup de casa. Zilnic am și un obiectiv în afara casei, mai ales că mini-sala mea de sport nu este în casă, și dacă tot ies mai fac și câte ceva pentru atingere unui vis.

Și tot sub semnul unui „nou început” sub care se pare că va fi anul acesta a fost și ridicarea cărții mele de identitate. O pun la capitolul „bucurie” pentru că în sfârșit am și eu o fotografie frumoasă în acest act. Până acum, am prins doar perioade infernale la depunerea actelor iar în poze eram ciufulită după multele ore de stat la rând, îmbujorată de la aglomerație și obosită de aroganța funcționarilor. De data asta am folosit programarea online și depunerea actelor a durat fix zece min cu tot cu poze, iar doamna a fost drăguță și amabilă.

Am avut și o zi în care am avut impresia ca s-a mai deschis o poartă spre visurile noastre, un semn că un alt început e un pic mai aproape și putem visa un pic mai concret și pentru asta mulțumim Domnului și oamenilor care fac lucrurile să se întâmple. Dumnezeu lucrează prin oameni întotdeauna. 

Ieri și astăzi am participat la un summit online cu femei minunate, cu povești extraordinare și cu lecții uimitoare pentru mine.  Am înțeles de ce am simțit mereu nevoia să demonstrez. Chiar dacă uneori am simțit că vreau să demonstrez celorlalți că eu pot, de cele mai multe ori imi demonstram mie că eu pot. Și astăzi, ascultând o doamnă, am înțeles de ce făceam asta. Și am înțeles și cum s-a format rana de umilință. 

Săptămâna viitoare e o săptămână liniștită de iarnă. O săptămână cu rutină, cu citit, lucru de mână, treburi prin casă și pe lângă casa. O săptămână ce marchează finalul de ianuarie cu o sărbătoare și începutul de februarie cu o binecuvantare a apei, a copacilor și a grădinilor.

Aș vrea să termin rochia portocalie tricotată. Face parte din acele lucruri din coșul meu de lucru începute și neterminate. Dacă nu închid unele etape nu pot face loc unor noi etape. Ca în romanele lui Rebreanu: încep cu un răsărit și o intrare în sat/pădure și se termină cu o ieșire din sat/pădure și un apus. Totul e rotund și orice sfârșit lasă loc unui nou început.

La voi cum a fost săptămâna?

Ce planuri aveți pentru cea care urmează?

O săptămână minunată tuturor!

Mulțumesc cu recunoștință

 E o formulare extrem de folosită in zona dezvoltării personale. 

Dar e o formulare care mă deranja. Cumva mi se pare un pic forțață. Astazi am participat la un eveniment online în care a fost extrem de utilizata formularea și chiar dusă la un alt nivel prin adaugare de alte cuvinte, așa că m-am dus la DEX. Din punctul meu de vedere este un pleonasm, aică o „eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, expresii, propoziții etc. care repetî în mod inutil aceeași idee”. Dar cum nu dețin adevarul absolut (trecând peste faptul că acesta nu ne e accesibil nouă, muritorilor) am zis cp e potrivit să mă documentez înainte de a exprima o părere. DEX-ul e de părere că mulțumesc înseamnă un „cuvânt cu care se exprimă cuiva recunoștința pentru ceva sau ca răspuns la o urare, la un salut etc” în timp ce recunoștința este o „datorie, obligașie morală față de un binefăcător”.

Nu știu daca greșesc sau am dreptate, dar mi se pare că uneori ce e prea mult strică. În cazul de față strică cuvantul „mulțumesc” făcându-l mic și nesemnificativ, reducându-l la o formulp sau un suport pentru cuvinte mult mai mari, în timp ce „cu recunoștință”, o construcție ce ne îndatorează, o ridicăm la un nivel la care doar mulțumesc se poate ridica. 

În general, prefer un limbaj mai simplu, mai direct. Nu știu dacă e smerenie sau orgoliu dar cred că simplitatea e calea unei comunicări directe de la suflet la suflet. Și un „Mulțumesc!” simplu, spus din convingere are o încărcătură mai mare decât „Mulțumesc cu recunoștință și...” spus demonstrativ sau din complezență. 

Aștept părerile voastre în comentarii. Și dacă nu sunteți de acord cu mine, vă rog să vă exprimați părerea politicos și cu argumente. Chiar aș vrea să știu dacă greșesc.

Mulțumesc!

Jurnal săptămânal - 4/52

 A fost o săptămână foarte caldă. Am avut chiar temperaturi de 20 gr C la pranz așa că am stat mai mult pe afară. Chiar am plantat niște muri pe care i-am găsit la reducere la Brico. Am profitat de vreme și am schimbat lenjeriile, am aerisit toată casa, am spalat lenjerii și cuverturi pe langă rufele obișnuite. Serile au fost cu citit, cu seriale si andrele. Chiar dacă săptămâna a început cu o stare de răceala ciudată, cu dureri de cap și musculare, am reușit sa o termin cu multe activități finalizate. Chiar am mai și completat lista cu treburi făcute care nu erau în plan.

Săptamâna s-a încheiat cu o după-amiază de duminică la munte, la o mănăstire dragă nouă, cu oameni minunați. Chiar am remarcat că erau multe doamne frumoase, chiar dacă eu eram cea mai mică. Doamne ce aveau acea frumusețe ce vine din interior, care radiază și pare molipsitoare. Bomboana de pe tort a fost o doamnă venerabilă, trecuta de 90 de ani, cu o minte brici si de o bunătate și dorință de a ajuta care m-a lasat mută. Am revenit acasă mai tonică si mai optimistă decât am plecat. Probabil că acea frumusețe interioară chiar e molipsitoare. 

Săptămâna asta a început cu o altă bucurie. O prietenă mi-a împrumutat un aparat de fitnes așa că am oră la sală de acum pe lângă casă. 

Am început să implementezi noi rutine alimentare. Fiind noi mai am zile când le ocolesc sau găsesc pretexte să le ocolesc dar revin la ele în ziua următoare. 

Vremea se anunță cu temperaturi mai aproape de normalul perioadei:

așa că vor urma activități mai mult în casă.

Cât de curând vor începe să apară puiuți de animale. Văcuța e prima care se pregătește și cred că și căprițele urmează cât de curând. O să fie distracția obișnuită de primăvară pe care abia o aștept chiar dacă asta înseamnă că mi se termină vacanța de muls.

Bucurii de ianuarie 2

Nu am reușit sa postez duminică așa că o voi face astăzi. Vremea a fost foarte caldă pentru perioada asta si am stat pe afară. Incă descopăr funcții noi pe laptop și am început noua carte. Cea de crăciun ar fi trebuit să ajungă săptămana asta de la editură dar nu am nici o veste încă. 

Coltisorul meu confortabil

 

Este masa din salon. Aici mi-am instalat laptopul momentan. E în centru casei și pot face pauze scurte cand bucătăresc

- Un proiect creativ

 este rochia portocalie. De fapt am facut un sarafan acum vreo 8 ani si pentru ca partea de jos era putin cam amplă am decis sa il modific și să fac o rochie mai ales ca firul este colorat si se vede mult mai frumos lucrat simplu:

- Tratația saptamanii

a fost ceaiul de răceală. Din păcate nu am poze făcute....

- Plante/flori

Se văd deja firele de usturoi, planta verde si primula despre care scriam în postarea trecută

Aici e vasul cu zambile. Sunt destul de timide.

- Lumini si luminite

O lumanare alba care imi amintește de zăpadă:

- Grija de sine

Nu știu dacă se pun tratamentele de răceală, baile fierbinți si frecțiile dar la asta m-am limitat zilele astea.

- rugaciune/recunoștință/meditație/jurnal

Am descoperit lucru cu afirmațiile și un blocaj pe bucurie așa că scriu ...

Jurnal saptamanal - 3/52

 

O saptămnă cu program destul de încarcat, vreme mohorată și un soi de oboseală.  Nu am bifat prea multe pe lista de duminica trecută in schimb am bifat un drum la Iași, o zi de naștere și au ajuns cadourile de ziua mea (o carte faină și laptop nou). 

Pe saptămâna viitoare vremea se anunță cam așa:

Iar în rubrica cu „de făcut” am trecut din nou schimbarea cărții de identitate miercuri (săptămâna trecută nu a funcționat programarea online și a fost foarte aglomerat) și diverse treburi pe lângă casă în funcție de vreme. 

M-a bucurat săptămana asta să redescopăr unele bloguri mai vechi, a unor doamne foarte faine iar la Ioana am gasit o idee foarte frumoasă - „borcanul cu bucurii”. La mine va fi o cutie în care voi pune bilețele cu bucuriile mici sau mari de peste zi. De crăciun voi desface capacul și le voi citi. Cred ca e tare fain să îți amintești ce te-a bucurat peste an. Când am citit pe blogul Ioanei mi-am și imaginat bucuria recitirii bilețelelor. Cutia mea e ca un dar de crăciun și aș vrea să o pun sub brad la crăciunul viitor.

Săptămâna trecuta am plantat cațiva bulbi de zambile într-un ghiveci care au început să iasă deja. Poate i-a influiențat și bobocul de zambilă primit de la soțul meu zilele trecute și pe care l-am plantat tot în acel ghiveci. Am mai găsit niște bulbi mici de usturoi decorativ mov. I-am pus într-un ghiveci mic și suntem tare curioși ce va ieși. Azi am primit o primulă și bulbi de primavară (brandușe, narcise și lalele) cărora o sa le caut mâine un ghiveci/jardinieră și pe luni sa îi plantez. Am gasit la reducere și butași de muri și am luat 3 buc.  

 Miercuri am fost la Iași, a avut Matei de susținut un proiect, și am descoperit un loc desprins parcă din perioada interbelică. Doar Creangă și Eminescu lipseau. Atmosfera, mâncarea dar mai ales duciurile te fac să îți dorești să revii. Locația e pe Copou și are un nume moldovenesc: „La placinte”. Am mâncat „cușma lui Guguță” - un preparat din clatite, vișine și frișcă groasă. Clatitele cu brânză și sos din miere au fost o mare surpriză dulce. Dacă ajungeți în Iași vă recomand sa intrați. Au și un spațiu de joacă pentru copiii foarte interesant. Îmi pare rău că nu am făcut poze.

La voi cum a fost săptămâna? 

Bucurii de ianuarie - 1

 Provocarea o gasiti la Irina iar la MNiko gasiti inspiratie. 

E o provocare pentru prima luna a anului cand nu am lasa nici magia sărbătorilor de iarna să plece de tot dar parca se simte și acel suflu de nou inceput, de start in noul an, un inceput plin de entuziasm dar si de nerabdare, cu seri lungi si zile mohorate. Așa că încercăm să păstrăm recunoștința și bucuria în casele și în sufletele noastre.

Rubricile provocării sunt:
- Coltisorul meu confortabil
- Un proiect creativ
- Tratația saptamanii
- Plante/flori
- Lumini si luminite
- Grija de sine
- rugaciune/recunoștință/meditație/jurnal

Prima saptamana din ianuarie, la mine, arata cam așa:

Colțișorul meu confortabil

a fost fotoliu din salon. Fie ca am citit, am lucrat, am vazut un film, un curs sau pur si simplu mi-am planificat activitatile la o cafea, am stat in preajma semineului, ascultand lemnele cum ard sau muzică ambientală.

- Un proiect creativ

este șalul mov pe care aș fi vrut să îl termin de crăciun, dar nu am reușit. 

- Tratația săptămânii

a fost cu fructe. Poate pentru ca am răcit un pic sau pur și simplu bucatele de sărbători au fost un pic cam mult, am avut nevoie de multe fructe zilele astea.

- Plante/flori

o plantă luată de la Lidl de sărbători pentru ca mi-a plăcut cum arata. Are un aer vesel cu vârfurile mai deschise la culoare.

- Lumini si luminite

am rămas fidelă felinarului meu luminat de o instalație mică

- Grija de sine

săptămâna asta a fost despre suplimente alimentare.

- rugăciune/recunoștință/meditație/jurnal

nu stau prea bine cu desenul dar imi place cum a iesit pagina de jurnal