O saptamana cu spor si bucurie sa avem!
un loc in care gandurile isi fac cuib, in care speranta ridica iubirea la rangul cuvenit.......
Am avut si ajutoare si astfel avem pusi cartofii in pamant, ceapa si radacinoasele. Ploia de la final de saptamana a venit la fix.
A fost o saptamana in care am reusit sa priorititzez activitatile, in care m-am ocupat si de acte inclusiv depuneri pe la diverse birouri sau institutii.
A fost si o saptamana in care gospodaria noastra a crescut cu 2 iedute, una neagra si una gri. O saptamana in care am incercat sa fac cat mai multe prin curte pentru ca se anunta deja ploaia de la finalul saptamanii. Nu mi-a iesit, dar macar am facut multi pasi inainte.
La facultate am avut de facut o prezentare despre o baterie de teste pentru aptitudini. L-am prezentat marti iar impostorul din mine a fost la cote maxime: teama de evaluare m-a facut sa am emotii mari in ciuda faptului ca vorbesc online de 2 ori pe saptamana. A fost apreciat atat modul in care l-am facut cat si modul de prezentare.
In platforme am terminat acele cursuri despre sindromul impostorului. Saptamana asta voi vorbi despre presiunea sarbatorilor in perioada premergatoare lor si cum sa nu mai ajungem rupte de oboseala in seara de Inviere. Voi face o pauza de 2 saptamani urmand ca dupa 20 aprilie sa revin cu un curs provocator.
Am reusit sa imi fac listele de treburi pentru perioada urmatoare astfel incat sa nu sar peste o sarcina si sa nu ajung coplesita la finalul perioadei. Nu e doar perioada pascala, e si primavara care e destul de aglomerata intr-o curte la tara: gradina, gazon, straturi de flori, verdeturi in solar, rasaduri, livada, camp si animnale.
Urmeaza o saptamana asa:
O saptamana ce a inceput furtunos cu „Porti deschise” pe platforma Spiritual Evolution, 3 zile maraton de cursuri live, cu o energie fantastica pe langa informatiile oferite/primite.
Ziua de marti a venit cu o nou intalnire Cenaclu Clepsidra un loc in care bucuria intalnirii se impleteste cu cea versului, a cantului, a naratiunii si a oamenilor de mare valoare culturala. Un loc in care timpul are alta dimensiune, cuvintele capata valori culturale, imaginile capata culoare iar oamenii... oamenii par din vremuri de poveste, cu acele trasaturi care par ca au disparut: eleganta, bun simt, respect, politete....
Un loc al frumosului in imagini, in cuvinte si in emotii.
Miercuri a trecut in viteza experimentand in bucatarie iar ziua de joi a venit cu un alt eveniment, de data aceasta la Fundatia „Episcop mechisedec” din Roman, un eveniment despre violenta in familie, un eveniment cu desene de copii, cu amintirea durerii si planuri de viitor. Am fost luata total prin suprindere cand doamna care m-a invitat, o doamna speciala despre care voi povesti la momentul potrivit, m-a prezentat ca sa vorbesc public. Dupa ce m-am asezat, in timp ce ascultam ceilalti vorbitori, mi-am amintit notita din panoul dorintelor in care scriam ca imi doresc sa vorbesc unui public in sala. Dumnezeu are un mod cel putin interesant de a ne asculta dorintele si de a le pune in practica in moduri cu totul surprinzatoare.
Si peste toate aceste evenimente, am reusit sa ma ocup de casa, sa fac o alta reteta de cascaval de casa, foarte gustoasa, reteta pe care o gasiti pe pagina mea de patreon in colectia dedicata vietii la tara. Apoi am curatat un stat de flori, am mai greblat in curte, am curatat murii si am improvizat un raft de rasaduri pentru solar dintr-un leagan vechi. Mi se pare ca ma misc incet pentru primavara asta, ca bifez putine pe lista cu sarcini dar cu siguranta ma bucur de fiecare moment petrecut in curte...
Gradinile au primit imbratisarea mai dura a plugului urmata de cea delicata a frezei si asteapta cuminiti sa fie decorate cu seminte si nu numai.
Multe din planurile creionate cu ani in urma incep sa capete forma si sens. Multe din idei cu care parea ca ne jucam in anii din urma incep sa capete forma pe hartie cu perspective de a fi realizate. Si incet, incet isi gasesc loc in cronologia anului...
A fost o saptam,ana cu mult sens asa ca vreau sa aleg sa avem o ultima saptamana din martie cu bucurie si sens!
E primavara, sunt multe de facut iar ragazul de a scrie e mereu intrerupt. Si e nevoie sa imi iau un ragaz de la tot si toate pentru a putea asteprne pe hartie tot ce imi doresc.
Saptamana trecuta a fost un vartej de soare, vreme buna, grebla si foarfec de tufe. Am oscilat intre activitatea in casa, in curte, cea online si momentele cu mine care au fost cam rare, recunosc...
In curte, am reusit sa curat trandafirii cataratori dar inca nu sunt multumita de rezultat. De cate ori trec pe langa ei parca mai e o crenguta care imi da batai de cap, sau una care strica aranjamentul general.
Apoi am reusit sa mai curat cate o zona mica din curte. Capsunii au fost vedetele in aceasta saptamana. Si solarul care are toate semintele pentru verdeturi puse.
Urmeaza sa fac si paharutele pentru rasaduri
Am inceput si curatenia in casa pentru sarbatori, in ritmul meu, camera cu camera. Poate reusesc astazi sa postez provocarea de curatenie si aici pe blog si nu doar.
Cursurile de la facultate sunt din ce in ce mai interesante. Pe langa simulari de sedinte „la psiholog” suntem provocati si pe teste de evaluare si pe psihodiagnostice.
Pe una din platformele unde tin cursuri am terminat povestea despre inpostor si urmeaza de saptamana viitoare sa incep o alta poveste.
Pe „Spiritual Evolution” in schimba mai am 2 intalniri despre „impostor” si apoi voi lua o pauza posibil pana dupa sarbatorile pascale dar ma mai gandesc.... Pana atunci avem 3 zile de „porti deschise” in care puteti intra si asculta mentorii care vor vorbi azi, maine si poimane. Astazi de la 19 sunt si eu. O sa las link-ul formularului de inscrier ein comentarii in cazul in care sunteti interesate.
Imi place tot ce fac, si fac cu drag tocmai de asta am ales sa impartasesc multe si pe Pantreon. Stiu ca o faceam pana acum aici dar parca se simte nevoia de organiza pe directii. Nu toata lumea care e interesata de viata la tara e interesata si de coaching asa cum nu toata lumea e interesata de ce fac si simt eu. Asa ca am ales sa raman pe blog cu partea de jurnal personal, unde povestesc despre mine, despre ce imi place si ce ma bucura, iar pe Pantreon am organizat doua directii: Jurnal de Coaching si Jurnal de gospodarie. Acolo impartasesc experientele mele care pot fi inspiratie, care pot constitui un punct de plecare in a va gasi propriile solutii sau directii.
Va multumesc ca imi cititi randurile si va doresc o saptamana minunata!
Cumva gandurile se jucau de-a v-ati-ascunselea cu foia alba virtuala.
A venit vremea buna cu soare si ciripit de pasari si petrec mai mult timp afara si mai putin in fata ecranelor. Nu atat de putin cat mi-as dori dar s-a redus considerabil. Pana si cursurile la facultate le-am trecut pe telefon pentru a le imbina cu activitati in aer liber.
Am inceput sa fac curat in curte. Cate o bucata. Uneori fac doar o bucata pe zi iar alteori mai multe. Am semanat si ceva in solar. Verdeturi de primavara. Urmeaza si legumele timpurii. Si ieri am reusit sa recoltam porumbul ramas pe camp din cauza ploilor. Avem un noian de planuri pentru primavara asta dar il lasam pe Doamne Doamne sa le aseze pe cele mai potrivite.
Au venit si capritele acasa si astept iedutii. Cumva ei sunt vestitorii primaverii, de la primii lor pasi nesiguri pana la joaca nesfarsita, aduc bucuria zilelor cu soare. Primavara a venit si cu perspectiva unor purcelusi la vara si a unui vitelus/vitelusa pe final toamna. Cumva „semne bune anul are”. Si nu sunt singurele semne dar despre ele voi mai povesti pe parcurs.
Dar sa nu uit: jumatatea lunii martie vine cu bucuria portilor deschise pe platforma „Spiritual Evolution” unde puteti urmari gratuit timp de 3 zile o parte din mentorii ce tin cursuri in abonament. Nu ratati momentul de a vedea ce se intampla acolo. Si daca vi se pare interesant poate ramaneti alaturi de mine in platforma. Lasati-mi in comentarii ca va intereseaza si va las detaliile. Sau ma puteti urmari pe FB unde postez despre aceste evenimente
O alta schimbare in aceasta primavara e ca am ales sa nu mai tin cursul de iertare in varianta live asa ca am elaborat un caiet de lucru pentru 21 de zile pe care il puteti descarca de pe pagina mea de Pantreon.
Mai ieri aveam ultimile examene din sesiune si deja ma pregatesc de martisoare. Azi a fost o zi mai calda. A fost cu rufe pe sarma, cu blanosi la joaca, cu unt facut in casa, copaci curatati si planificari de primavara. Cumva ma simt obosita dupa iarna. Abia astept sa se incalzeasca suficient cat sa stau mai mult pe afara. Ma „bucur” de o oboseala mentala care nu trece decat cu tihna lucrului din curte fie animale, fie gradina, solar sau curte.
Am reusit sa imi iau un stoc generos de seminte si tavi cu alveole pentru rasaduri urmand sa imi amenajez solarul. Simt nevoia de o pauza.
Februarie a fost cu multe bucurii: doua participari la cate un summit, o platforma noua cu oameni frumosi, intalniri 1:1 cu oameni frumosi si cu realizari frumoase, notele (bune) de la examene, cadourile pentru copii la biserica de paste, dar si cu „plecari” ale unor pisici....
Dar sa recapitulez: am fost de 2 ori pana la Tg Neamt pentru acoperamintele noi din biserica, am participat la un eveniment fizic cultural care mi-a placut foarte mult. Am participat si la editia din ianuarie cu o lansare de carte. Am vazut oameni pe care ii cunosteam intr-o nou versiune a lor, un nou rol care mi-a placut mult. Am avut multe de invatat si sper ca voi mai avea si pe viitor.
M-am ocupat de unele detalii ale unui proiect foarte interesant, aflat la inceput de drum despre care voi mai povesti in viitor. Sunt toate atat de noi si cu multe emotii incat cred ca mai am nevoie de timp sa le pot pune in cuvinte, aici.
Am avut si sesiuni individuale iar pasii pe care ii fac clientii mei sunt uimitori: incredere in sine castigata, planuri concrete pentru viata, observarea modului in care se manifesta iubirea, o abordare mai calma si mai linistita a vietii si multa, multa bucurie
Din pacate, in acesta seara cand am vazut orarul la facultate am cam intrat in panica. Oricat mi-as spune ca am atat timp cat am nevoie imi dau seama ca cer enorm de multe de la mine:
- gospodarie cu animale (urmeaza fatarile la capre in 2 saptamani) si produsele din gospodarie
- facultatea a carui orar e destul de incarcat si are cursuri foarte interesante. Din experienta timpului trecut, la ore se povestesc multe din experienta de cabinet a profesorilor, lectii de viata profesionala pe care nu le gasim in varianta pdf a cursului si din care inveti destul de mult cum se aplica practic acele informatii.
- solarul de care ar fi bine sa ma ocup cat de curand pentru a avea verdeata in farfurie macar de paste daca nu si in post
- curtea si gradina care are iar nevoie de ceva timp mai mult primavara si daca vremea se incalzeste o sa cam fie nevoie de mine prin curte.
- intalnirile de grup de pe cele 2 platforme de cursuri online pe care sunt
- sesiunile individuale care imi hranesc sufletul cu bucurie pentru rezultatele pe care le au clientii mei
- comunitatea mea online
- comunitatea in care traiesc
- familia si activitati pentru suflet
Oare cate ore o avea ziua?
Si la voi e asa de lunga?
Cred ca de la vreme mi se trage. A inceput sa ninga mai devreme si acum viscoleste....
Odata cu plecarea la Iasi am cunoscut pe cineva. La inceput gelozia lui mi se parea o dovada de dragoste. Ce e drept se si manifesta asa mai discret. Pe masura ce relatia evolua si gelozia crestea. La cateva luni bune, cand el era in vacanta am gasit o domnisoara la el in camera care spunea ca e prietena lui si care nu intelegea de ce eu am cheie. Si de ce am haine acolo. Apoi, odata cand am pierdut autobuzul si m-am intors in camera de camin in loc sa plec acasa, l-am gasit cu o alta domnisoara care ii facea clatite. Am lamurit-o atunci si eram tare mandra de mine. In acea vara ne-am intors acasa in vacanta si au inceput chestii aparent mici la inceput: un repros ca privesc oamenii in ochi cand vorbesc, altul ca zambesc pe strada si poate fi inteles ca avans, apoi eram condusa acasa la ora 10 seara si ma suna apoi sa imi zica noapte buna. Au aparut planurile de nunta si eu eram super incantata. Aveam 20 de ani, faceam planuri de nunta, el era inalt, blod, par cret si ochi albastri. In curand au aparut remarci de genul „nu te uiti cum arati? ar trebui sa imi multumesti ca stau langa tine”... Apoi am primit aceeasi pereche de cercei ca o colega de facultate si cand am remarcat asta, ea mi-a spus ca a iesit cu el intr-o duminica dupa-amiaza (nu stia ca eu sunt enervanta de viitoare sotie si era fix perioada cand eu invatam pentru un partial) si i-a primit de la el.
A mai fost un episod urat cand masina cu care eram plecata la Sibiu dupa marfa a cedat pe Oituz si am ramas peste noapte stand la o masa la popas. Ploua foarte tare si liniile telefonice erau cazute. Am ajuns acasa a doua zi, cu o ocazie. Acasa ma astepta el cu scandal ca nu am mai stat acolo inca o noapte pana venea el dupa mine. Ca cine stie cum am platit eu la ocazie....
In acel an, ne facusem niste prieteni: el - elev la seminar, ea - eleva la cel mai bun liceu din oras. Prietenul meu terminase facultatea si era acasa in timp ce eu inca eram studenta. Cand veneam acasa, ne vedeam toti 4 la mine acasa sau la el. Stateam la povesti si jucam remmy. De pe atunci faceam prajituri bune.
De ziua mea ne-am vazut toti 4 la mine. Am ramas tablou cand cartea primita de la cealalta domnisoara se numea „Eseu despre sinucidere”. Teoretic era psihologica, mie imi placea psihologia de pe atunci si era inchis peste tot. Am trecut peste. Am zis ca mi se pare mie. A venit pastele. Vacanta ne-am ocupat-o cu planurile de nunta. Imediat dupa vacanta de paste eu aveam un partial la informatica asa ca am plecat mai devreme la Iasi. Miercuri seara a venit si una din colegele de camera care era din acelasi oras ca noi. Eu voiam sa invat, ea era toata numai povesti si am intrat intr-un mic conflict. Si ca sa ma raneasca mi-a povestit ca toata vacanta s-a intalnit la petrecei cu dragul meu prieten. Mi-a spus tot programul meu din vacanta si ca el ma ducea acasa la ora 10 dupa care era pe la petreceri. Ma suna de acolo sa verifice daca nu cumva am iesit ca sa aflu ca el nu e acasa. Si in ultima seara el i-a zis sa isi pastreze un As in maneca si sa nu imi spuna mie.
Nu am vrut sa cred, dar parca toata discutia explica unele neconcordante asa ca a doua zi m-am urcat in microbuz si m-am dus acasa. Am ajuns in jurul orei 13 si m-am dus direct la el acasa (la parintii lui de fapt). Aveam cheie asa ca am intrat. Nu am apucat sa zic nimic pentru ca din camera lui se auzeau niste sunete ciudate. Am intrat in liniste si i-am vazut: el si prietena celui mai bun prieten in pat, prietena care teoretic era la ore in acel moment si care era cu 10 ani mai mica ca el adica minora. Am facut un pas inapoi, am iesit, am incuiat usa, am plecat inapoi la autogara si cu primul microbuz inapoi la Iasi. Cand am ajuns, mi-am sunat parintii de la un telefon public si i-am anuntat ca relatia s-a rupt, ca nu vreau sa il mai vad niciodata, sa ii pregateasca toate lucrurile pe care le avea pe la mine si sa i le trimita. Atunci i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a deschis ochii la timp. Nu m-a mirat cand peste ani am auzit ca eu l-as fi inselat si parasit pentru altcineva. Era oarecum in ton cu toata intamplarea....
Asa am inteles eu ca „hotul se teme de furat si ....... de.....”
Stiind ce face el avea impresia ca toata lumea face la fel.
Asa e si cu hotul: el stie cum acumuleaza bunuri si are impresia ca toata lumea care „are” face la fel ca el......
In rest a fost cu mult frig afara, cu 2 purcei plecati la casele lor, cu veterinarul in vizita la vacuta si scroafa pentru a pregati terenul de monta, cu planuri pentru primavara si stat in casa la caldura.
Vremea pe saptamana viitoare se anunta cam asa:
La voi cum a fost a treia saptamana din ianuarie?
In primul rand mi-am luat toate examenele din prima la facultate si cu note mari. Era una din fricile mele de la inceputul anului trecut pe motiv de varsta si „harsaiala” mentala si emotionala, dar am depasit-o cu bine. Asta nu inseamna ca nu am emotii pentru sesiunile anului 2.
In al doilea rand am avut rezultate foarte frumoase in sesiuni individuale si mi-am atins tinta atat ca numar de sesiuni saptamanale cat si ca incasari. De fapt pe final de an mi-am depasit serios pragul stabilit.
Un alt obiectiv atins a fost in gospodarie. Pe final de an am reusit sa incepem adapostul nou pentru vaca. Era un pas necesar pentru a putea face terasa de la bucataria de vara - un obiectiv neatins anul trecut dar posibil in anul acesta.
Am reusit sa luam un solar si sa experimentam cumva cultura in solar. Si anul acesta va fi tot la nivel experimental dar cu un pas mai departe.
Si am schimbat unele electrocasnice mari si am luat unele pe care nu le aveam. Cumva a fost anul electrocasnicelor atat mici cat si mai mari
Cutia cu bucurii ramane ca instrument de baza. E tot o cutie cu tema de craciun, un pic mai mare ca sa incapa si un pix pe langa biletele necompletate dar si cele completate cu bucurii. M-am uitat dupa altfel de „biletele” dar inca nu am gasit ceva care sa imi placa asa ca raman cu cele de anul trecut. Voi schimba culoarea pixului cu care le voi nota. Pozitia cutiei e tot in salon ca sa fie accesibila tuturor.
Si pentru ca e un instrument util in pastrarea starii de bine, de bucurie si de implinire va recomand acest exercitiu: o cutie sau un borcan care sa va placa, un teanc de biletele albe sau colorate, un pix interesant puse intr-un loc accesibil. Notati fiecare bucurie mica sau mare, ca o celebrare a fiecarui pas sau bucurie, si o puneti in cutie/borcan. O deschideti de craciun sau in noaptea dintre ani pentru recapitulare, dar o puteti deschide si de cate ori simtiti ca stati pe loc, sau cand aveti nevoie de o reamintire a faptului ca viata e facuta si din bucurii.
Cum ma simt la inceput de an va voi scrie maine, la zi aniversara.
Un an 2026 cu bucurii sa aveti ca sa umpleti cutia/borcanul cu bucurii!
Am stat mult sa aleg cuvantul pentru 2026. Au fost multe care se invarteau prin mintea mea, multe care as fi vrut sa imi ghideze anul. Am ales un sinonim al cuvantului ales de sotul meu... Si nu se refera doar la partea financeara ci la stare. O stare data de sentimentul ca suntem pe drumul nostru, ca merge inainte, ca tot ceea ce suntem si am facut pana acum se oglindeste in jurul nostru: in oamenii in primul rand. Oamenii frumosi care ne sunt in preajma sau in sufletele noastre sunt oglinzi a ceea ce suntem. Frumosul din jurul nostru e o oglinda a ceea ce e in sufletele noastre. Ce vrem sa facem sau sa realizam sunt proiectii a ceea ce suntem, ce simtim si cum am ajuns aici. Asa ca anul acesta as vrea sa stea sub semnul PROSPERITATII:
Citindu-le mi se par multe obiective stabilite dar stiu din experienta ultimilor ani ca am lasat loc si pentru suprize placute si de lucruri frumoase si poate mari pe care poate nu indraznesc sa le scriu sau poate nici macar nu visez sa fie posibile. Tot din experienta stiu ca Dumnezeu ma suprinde frumos atunci cand imi pun nadejdea in EL, asa ca abia astept sa fiu suprinsa in mod placut.
Spor sa avem