„Calatoria spre Craciun” - saptamana 4

 Iata ca am ajuns si in saptamana a patra.

Cumva e penultima saptamana. Saptamana in care ne ocupam de noi si de cei dragi. Este saptamana cu programari la coafor, la unghii, la masaj sau cosmetica. Daca aceasta calatorie spre craciun o incepem si o terminam cu curatenia sufleteasca (spovedit si impartasit), aceasta saptamana e dedicata trupului si felului in care ne simtim si aratam. 
Tot in aceasta saptamana ne ocupam si de cadouri si cumparaturi. 

Inarmati cu liste din care oricum vom mai sari ca „calculele de acasa nu se potrivesc cu cele din targ” dar care ne vor ghida prin hatisul magazinelor si a rafturilor, plecam la vanatoarea de comori.

Va recomand liste facute de acasa atat pentru aprovizionare cat si pentru cadouri chiar daca la un moment dat vor fi doar repere.

Programati si o pauza de cafea fie cu cineva drag, fie cu o prietena astfel incat aceasta saptamana sa fie una de incarcat bateriile pentru ultima suta de metri de pregatiri. Puteti ca pe finalul ei sa va oferiti si momente de liniste pentru a linisti mintea si sufletul. Acestea pot fi o plimbare, o slujba la biserica, o baie parfumata si inspumata sau un film bun de craciun cu cei dragi alaturi.

O saptamana spornica si cu bucurii sa aveti!

Jurnal de advent - 7/12

 O zi de sambata cu ploaie marunta. 

O zi cu oragnizare, cu trebaluit prin casa si bifat/refacut liste. 

Jurnal de advent - 6/12

 A fost o zi incarcata emotional.

Dimineata a venit cu strat alb de zapada. Nu gros, dar suficient cat sa acopere tot. S-a topit spre pranz dar a ramas imaginea de dimineata cu totul alb. Imi place cum se vad muntii de la fereastra dormitorului. Nu a fost senin sa vad Ceahlaul dar se vedeau in departare dealurile subcarpatice pudrate cu alb. Spre pranz, in timp ce imi faceam postarile pe grupuri si pe FB, au revenit amintiri dintr-o perioada in care nu prea ma intorc cu mintea... Chiar daca amintirile nu au venit cu emotii puternice am aplicat pasii predati in cursul de iertare pe fiecare eveniment amintit, pe principiul ca orice amintire poate ascunde o lectie sau o neiertare mai subtila ca altfel nu ar fi revenit... 

Dupa pranz m-am bucurat ca un copil facand cumparaturi pentru un pustiulica de 3 ani pe care nu il cunosc dar pentru care am vrut sa fiu un ajutor al Mosului. Cand am ajuns acasa, Matei a intrebat daca nu am luat nimic pentru mamica lui asa ca voi trimite pachetul luni ca sa pun ceva si pentru mamica.

Seara a venit cu schimbarile de pe scena politica care au adus dupa sine usoare ingrijorari si o atentie sporita la discutiile din jurul evenimentelor.

Si iarasi au revenit amintiri ale unui craciun mai vechi, care a venit tot cu schimbari pe care, atunci le credeam bune, dar privind la ultimii 35 de ani vedem doar zbatere, cautari si ... interese. 

Acum ceva vreme ascultam ceva previziuni pentru perioada urmatoare si mi-a ramas in minte „urmeaza o perioada foarte buna, dar inainte pare ca e nevoie de trecut prin iad pentru purificare daca nu ai facut-o inca”... Astazi, privind stirile mi-am amintit, dar ma gandeam ca uneori iadul e doar in mintea noastra si daca reusim sa purificam gandurile poate ca lucrurile se aseaza usor si frumos...
Inchei ziua de Sf Nicolae cu gandul la „lucrurile se aseaza usor si frumos” si o sa imi tot repet asta in urmatoarea perioada....

Jurnal de advent - 5/12

 Ziua de joi a fost plina. 

De la lista de sarcini care parea scurta dar se pare ca timpul alocat e din ce in ce mai mare, un drum in oras si ceva treburi organizatorice. Ziua s-a incheiat cu ultima intalnire din programul „Iertare si Ratiune: 21 de zile pentru sufletul tau”. A fost o seara emotionanta, cu multe constientizari, cu o recapitulare si impresii impartasite.
Cititnd ce scriu si ce am scris in urma imi dau seama ca literele nu se mai aseaza pe coala virtuala asa ca inainte. Cumva exista o oboseala care ma impiedica sa astern pe hartie tot ce simt. Poate ca au fost prea multe emotii in ultima vreme si am nevoie cumva de o pauza emotionala pentru ca acestea sa se aseze...

Jurnal de advent - 4 decembrie

 O noua zi de decembrie.

O zi la fel de umeda si fara soare. 
O zi cu pasi mici pe calea realizarii obiectivelor mele.
O zi in care mi s-a (re)confirmat ca „scopul nu scuza mijloacele”.

O zi cu bucuria de a fi la locul potrivit si la momentul potrivit. O zi in care m-am bucurat de grija celor din jurul meu. O zi in care am gasit luminitele pentru balcon (am tot mutat cutiile cu decorurile de craciun si nu reuseam sa le localizez), in care am visat, am zambit si m-am bucurat.

Jurnal de advent - 3 dec

 A fost o zi aglomerata. O zi cu multe bucurii. 

Daca ieri a ajuns bradul la Biserica, astazi, impreuna cu un grup de gospodine si gospodari am pregatit Biserica de sarbatori. De la curatat covoare si sters lemnaria pana la globurile din brad, toate au fost facute cu zambete, cu glume si cu voie buna....
In paralele in curte s-a lucrat la amenajarea intrarii in curte. 

De maine revin la programul de curatenia de acasa. In program, saptamana asta este despre bucatarie si baie, doar ca eu am doua bucatarii (cea mare - de vara - si cea mica din casa) asa ca sunt la bucataria de vara, spatiul unde voi pregati preparatele din carnea de porc dar si bucatele de sarbatori.

In aceasta seara a fost ultima intalnire lucrativa din cursul de iertare. A fost cu bucurie si impartasire iar memoria mea mi-a „livrat” o amintire de la 12 ani, cu un puternic impact emotional de care uitasem cu desavarsire: 
O pustoica bruneta, care urca treptele scenei unde se desfasura serbarea de final de an. Alaturi de ea, era sora ei mai mica pe fruntea careia se vedeau o gramada de cicatrici. Atitudinea ei a fost cea care m-a impresionat pentru ca era demna dar si sfidatoare. Daca nu as fi stiut ca nu trecuse nici un an de cand isi pierdusera mama intr-un accident de masina cand se intorceau de la mare, as fi zis ca e aroganta. Dar la mai putin de un an de cand mama ii murise in brate si fusese la un pas de a-si pierde si sora, urca demna si stoica, sfidand pe toata lumea pentru a dansa la serbarea de final de an unde obtinuse inca o coronita. Atunci i-am admirat puterea, acum stiu cata fragilitate se ascundea sub acea atitudine si cum dansul era singura „normalitate” din viata ei de copil de doar 10 ani. Nu cerea nici mila, nici compasiune ci doar pastrarea acelei iluzii de normalitate care o tineau pe linia de plutire. Astazi ii mai vad chipul pe retelele sociale si ii admir puterea si determinarea de a lasa o urma frumoasa pe unde trece prin viata. 

Afara,vremea e umeda si cu ceata, soarele isi face rar simtita prezenta iar sinuzita mea isi face de cap: nasul e mai mult infundat decat liber. Ma bucur ca e doar nasul implicat in poveste....
Se pare ca ziua de astazi  fost despre luminite... 

Jurnal de advent

 Daca in noiembrie v-am provocat la o postare pe zi care sa includa si o recunostinta, in decembrie va provoc la o postare pe zi in care sa mentionati o activitate ce anticipeaza craciunul. Fie ca amintiti de pregatirile de craciun, decoruri de craciun, cadouri de craciuni sau de bucurii, e important sa ne amintim ca e o perioada de bucurie.

Nu stiu daca voi reusi sa scriu zilnic dar voi fi blanda cu mine si ma voi bucura de fiecare zi in care voi putea scrie

Pot sa povestesc astazi ca am dat startul la decorurile de craciun cu ghirlanda luminoasa de la grinda din salon. A fost cu provocari, deoarece m-am urcat pe manerul canapelei pentru a aseza globurile si m-am dezechilibrat ceea ce a dus la modificarea fomei manerului.

De fapt ultima perioada a tot fost cu tot felul de provocari ceea ce a facut sa ma simt obosita. Iar asta ma face neatenta si fac tot felul de nefacute...

„Calatoria spre craciun”- saptamana 3

 Deja au trecut 2 saptamani din aceasta minunata perioada. Am intrat intr-un oarecare ritm si anticipam un ritm mai alert pentru urmatoarea perioada. Sapatamana aceasta este despre zonele „fierbinti” din casa. Acele zone necesare zilnic: baia si bucataria. Oricum pe aici o sa trecem si in ajunul craciunului, dar acum, vom face partea mai nevazuta a acestor zone: dulapuri, sertare, zone mai putin accesibile sau unde ajungem mai rar spre deloc. E un moment potrivit de a elibera zonele, de a arunca sau dona ce nu mai e de folos, de a verifica termenele de garantie si de a reface listele de aprovizionare.

Sa nu uitam sa ne bucuram, sa decoram si sa petrecem timp cu familia.

E un timp al bucuriei.

Faceti din curatenia de sarbatori o declaratie de dragoste pentru voi insiva, pentru cei dragi, pentru casa voastra. Nu uitati ca acea casa este extensia si proiectia sufletului vostru. Ingrijitiva de casa ca de sufletul vostru si de suflet ca de casa.

Iubirea si bucuria este cheia in tot ce facem.

„Calatoria spre craciun” - saptamana 2

 

Teoretic am terminat curatenia in dormitor. Asta nu inseamna ca nu voi reveni la dormitor mai aproape de craciun ci ca am terminat curatenia in dulapuri si sertare, acele locuri de care nu am timp atunci cand fac curat in casa. O ocazie numai buna de a sorta si a mai elibera din spatiu. Fie ca am aruncat, fie ca am donat ce nu am folosit in acest an, am eliberat din spatiu, am sters si am reasezat. Cumva si gandurile si emotiile mele au trecut prin acest proces. Intai s-au invalmasit si mi-au adus o stare de oboseala iar apoi au aparut ganduri, amintiri, explicatii care m-au ajutat sa inteleg ca totul a fost spre binele meu, spre formarea mea in omul de astazi. Si asa durerile, dorul si multe alte emotii mai putin dragute au fost eliberate astfel incat sa faca loc bucuriei in sufletul meu.. 
Saptamana viitoare urmeaza spatiile comune si probabil prima decoratiune isi va face prezenta in salon. Momentul in care pun ghirlanda la grinda din salon e momentul cand simt ca vin sarbatorile si probabil, anul acesta, o voi pune vineri, inainte de Sf. Andrei. 
Am simtit nevoia de o perioada (cam 2 saptamani) fara decoruri de sezon in casa. Am strans decorurile de toamna si am lasat un pic de timp si spatiu pana a le pune pe cele de craciun.
Voi cum stati cu pregatirile?

Postarea zilei - 21 noiembrie

E zi de sarbatoare in satucul dintre dealuri unde am crescut.
E hramul bisericii in care am crescut si in care m-am cununat.
E ziua in care, bunica, acum 98 de ani a venit pe lume, chiar daca in certificat e trecuta cu o zi mai tarziu. 
Si e la o zi distanta de ziua in care a plecat „la deal”, la bunicul. 

E o zi speciala. 

O zi cu multe amintiri si multe doruri. 

Dor de o lume mai buna, dor de brate primitoare, dor de drag si de bine.

Si astazi m-am trezit cu alb in jur. O imensitate de alb curat si pufos. Ieri adunam frunze iar azi e zapada.

Si poate nu intmplator, aseara a sunat telefonul. Un nume pe care nu l-am mai vazut de un de zile. 

Am raspuns si a fost doar o propozitie pe langa salut. 

Dar e un inceput. 

Si ca de fiecare data sper ca de data asta poate va fi altfel. 

Dar datile din urma, pe care nu le mai contabilizez de multa vreme au fost la fel. 

Acelasi tipar... 

Si ma intrebam zilele trecute cand s-a format acel tipar...

De unde e preluat acel tipar.

Si uite ca am aflat.

Nu sunt foarte incantata dar macar stiu.

Ce voi face cu el? 

Voi vedea...

Acum ma bucur de zapada.

Ma bucur de liniste.

Ma bucur de focul din semineu si de cartea inceputa.

Ma bucur de placintele cu varza primite ieri...

E sarbatoare!

E prima zi de colinde!

Se apropie cea mai frumoasa perioada din an: Craciunul.

Ce poate fi mai minunat de atat?

„Calatoria spre craciun” - prima saptamana

 Chiar daca prima saptamana „intreaga” a inceput deja mai e timp pentru a face sarcinile din aceasta saptamana.

E vorba despre zonele de dormit deoarece ele au multe dulapuri, e cu schimbarea de sezon a hainelor, cu ordinea prin dulapuri dar si stersul pe dupa dulapuri si prin ganduri si emotii.

Unele ne pregatim de spovedit asa ca o ordonare a gandurilor e binevenita...

„Calatoria spre craciun” - editia a doua

 Mai tineti minte calatoria spre craciun de anul trecut?

A fost o calatorie in pasi mici astfel incat sa ne putem bucura de sarbatorile de iarna. O calatorie care pe mine m-a ajutat sa nu ma simt coplesita si obosita de sarbatori. O calatorie care m-a ajutat sa ma bucur de craciun pe toata perioada postului.

Anul acesta am intarziat cu postarile de inceput dar probabil asa a fost sa fie.

Ce ziceti?

Incercati?

Postarea zilei -15 noiembrie

 O zi frumoasa de toamna. Cu soare bland, cu vant si temperaturi joase.

Prima zi de post, prima zi a calatoriei spre craciun.

Primele zile sunt despre organizare. 

Unul dintre obiectivele anului acesta a fost sa fiu mai organizata. Ma gandeam ca nu l-am atins deoarece am multe restante. Apoi am vazut un video in care spunea ca daca il rogi pe Dumnezeu sa iti dea rabdare iti va da o gramada de oportunitati pentru a-ti testa rabdarea. Asa ca, se pare ca si eu am primit o gramada de oportunitati de a-mi testa capacitatea de ma organiza. Asta inseamna mai multe sarcini. Si daca ma uit in urma constat ca in ciuda restantelor, sunt un pic mai organizata raportat la numarul de sarcini pe care le am.

Si multumesc Domnului ca odata cu noi directii care, in ultimii doi ani, au avut nevoie de toata atentia noastra (ca sa nu zic implicare), s-au mai redus unele activitati in gospodarie pentru ca, mi s-a parut mie, nu „s-au aliniat planetele”. Si ca sa nu bat campii fara sa inteleaga nimeni nimic, cu putin timp inainte ca visul sotul meu sa se implineasca, am fost nevoiti sa renuntam la vacuta, dar am ramas cu vitica, care a avut nevoie de cei doi ani in care sa creasca pana la maturitate si in care „mulsul” nu a mai fost  pe lista de treburi zilnice. La fel s-a intamplat si cu sectorul porcilor, unde scroafa avuta nu a vrut sa faca purcei asa ca, timp de aproape 2 ani, la capitolul porci a fost doar dat manacare si facut curat. Anul asta am luat alte doua porcute si cred ca va reveni capitolul „fatat si intarcat purcei” de anul  viitor. Ca sa nu spun ca o doamna vulpe a avut grija ca si „adunatul oualor” sa nu mai fie pe lista de sarcini zilnice dar ne revenim anul viitor si pe aceasta directie.

Eu zic ca am reusit sa integram in viata de zi cu zi activitatile noastre personale astfel incat sa putem sa ne organizam fara a ne simti coplesiti. Asta nu inseamna ca nu mai sunt perioade din an cand simtim ca avem nevoie de pauza, sau cand prioritizam o activitate in defavoarea alteia. Pentru ca uneori pe ritmul gospodariei care are minime si maxime se suprapun ritmurile activitatilor noastre care si ele la randul lor au minime si maxime si asta inseamna perioade pe care le vom simti mai intense urmate clar de perioade in care avem nevoie de pauze. De exemplu perioada de sesiune de iarna (invatat) se suprapune cu inceputul postului mare (unde eu am un curs nou iar sotul este foarte ocupat) care aduce dupa sine primavara cu campania de semanat dar si cu pitici/puiuti si la capre si la vaca si la pui si poate si la purcei. Aparitia piticilor in gospodarie e o perioada destul de solicitanta dar atat de frumoasa... Nimic nu e mai relaxant ca privelistea iedutilor care alearga si se joaca, sau a puilor mici care descopera furnicile, sau a vitelului mic care te priveste candid si care se dezechilibreaza cand incearca sa dea cu capul in pulpa vacii si nu o nimereste.

Avantajul planurilor anuale, atunci cand exista o ciclicitate anuala, este ca nu te plictisesti deloc. Dezjavantajul este ca nu poti „corecta” o planificare decat anul urmator. Lectiile sunt anuale.

Postarea zilei - 13 noiembrie

 Aseara a nins!

A nins cu fulgi mari si pufosi!

Prima ninsoare din iarna 2024-2025 a fost scurta dar frumoasa.

Azi a iesit soarele. A fost ca si cum doamna Iarna ne-a spus ca e pe aproape, sa ne rezolvam restantele si sa ne pregatim de stat la caldura. Asa ca am profitat de soarele caldut si m-am ocupat de strans resturi vegetale de prin curte si sa le dau foc.

A fost zi cu activitati fizice care mi-au facut bine si la suflet si la minte. Ma bucur de caldura focului, de un ceai fierbinte si oboseala fizica.

Maine incep programul „Iertare si Ratiune: 21 de zile pentru sufletul tau”. E varianta imbunatatita a celui din primavara de la inceputul postului. Sunt nerabdatoare sa vad cum se formeaza grupul pentru aceasta calatorie. Si de poimane demarez provocarea ”Calatorie spre craciun”... 

Incepe cea mai frumoasa perioada a anului si sunt recunoscatoare pentru asta!

Postarea zilei - 11 noiembrie

 A fost o zi soare in suflet. 

M-am ocupat mai mult de postari si de scris materiale. Dupa o zi cu pauza din online, aveam nevoie sa recuperez. Am incheiat seara cu o intalnire cu doamne faine dar oboseala si-a spus cuvantul si am uitat sa inregistrez intalnirea. 

Ziua de ieri a fost cu peripetii. Dupa mult timp am plecat singura la drum pana la Iasi. De fapt pana pe Bucium. Buburuza mea s-a comportat impecabil la drum, muzica faina in difuzoare doar eu am fost cu capul in nori. Mi-am zis sa ocolesc traficul din oras si sa merg pe ocolire. Si normal ca a fost o decizie nu prea stralucita ca m-am trezit dupa o ora, pe coclauri cu tot cu maps-ul deschis. A fost nevoie sa ma opresc, sa inchid si sa redeschid maps-ul ca sa imi arate inca 24 de minunte de mers pana la destinatie. Iesirea din Iasi spre Bucium s-a schimbat mult in ultimii 16 ani de cand nu am mai fost prin zona. Doar serpentinele au ramas. Pana si teama mea de serpentine s-a mai schimbat si mi-a facut ceva probleme la coborare. In schimb, la intoarcere am trecut prin Iasi fara nici o probloema. Mai multe semafoare ca pe vremuri, mai multe benzi pe traseu dar am iesit in mai putin de jumatate de ora. Drumul pana acasa a fost linistit si am ajuns destul de repede. Muzica veche in difuzoare, sotul in apelul telefonic, telefonul in suportul de pe bord, luminile oraselor, cerul instelat mi-au facut drumul frumos. M-am bucurat de plimbare, de eveniment, de oamenii frumosi de la eveniment si de ziua de toamna cu toate amintirile ce si-au facut aparitia. 

Sunt recunoscatoare pentru tot!

Postarea zilnica - 6 noiembrie

 Am luat o pauza fortata de la postari ieri. 

Din cauza unor lucrari in zona, s-a rupt fibra optica pe la ora 9 dimineata. Am sunat la firma de furnizare servicii prin cablu si ni s-a spus ca echipa e in teren si lucreaza intens la rezolvarea problemei. La ora 15 eram in oras langa sediul local al firmei cu pricina si echipa de muncitori era la o cafea. Toti cei 4-5 muncitori erua rezemati de masina de interventie. Serviciile pe cablu au revenit azi dimineata la cateva minute dupa ce am revenit cu un telefon in care am precizat despre „munca intensa” a echipei din ziua precedenta, dar dupa ce am fost asigurata ca este inregistrata convorbirea. 

Aseara am fost recunoscatoare pentru faptul ca „sunt de moda veche” si inca mai am stocat in calculator muzica si filme. Am putut sa ma bucur de ele in condintitii de „deconectare” de la internet.

Ziua de astazi a inceput cu o mare bucurie: a venit masina de lemne. Iar pe dupa-amiaza a sunat baiat care ne mai ajuta la treaba in curte ca poate veni maine la crapat si stivuit lemnele. Singurul domeniu la care sunt un pic intaziata este curatatul gradinii. Sper sa mai tina vremea ca sa pot termina si asta zilele urmatoare.

Si am mai avut o bucurie pe ziua de astazi cand am gasit gaini in piata. Anul acesta am avut „bucuria” de a avea in vizita, destul de des, o cumatra vulpe care mi-a redus drastic efectivul de gaini. Astazi am reusit sa mai refac un pic numarul astfel incat cozonaculd e craciun sa fie galben si gustos de la ouale din gospodarie.

Pe seara am reusit sa incarc pe Amazon „Agenda sufletului tau”. Este o agenda-jurnal pentru 2025 facuta pentru nevoile mele, asa cum am simtit-o eu, cu nelipsita rubrica de planificare pe ore a zilei, cu pagini de jurnal pentru fiecare zi dar si cu mici rubrici care sa creasca sau sa consolideze incredere in sine si bucuriile zilei. Am incheiat ziua cu un email la editura pentru a scoate si un tiraj mic pe hartie.

copertile agendei

Doar raceala, care a venit in vizita duminica seara cu nas infundat, si care azi si-a adus o prietena buna - tusea - mi-a redus un pic zambetul.

Sunt recunoscatoare pentru tot ce am reusit sa fac!

Postarea zilei - 4 noiembrie

 A fost o zi frumoasa, de stat in casa, la caldura. 

Soarele a fost bland si cald dar am avut un vanticel obraznic care s-a jucat toata ziua cu frunzele uscate cazute si cu tot ce a mai putut ridica de jos. Iar eu am petrecut ziua la birou la cursuri online. 

De fapt am inceput ziua cu o plimbare pe jos de la Biserica spre casa. M-am bucurat de privelistea peste valea in care locuiesc dar si de muntii ce se vad in departare. Apoi am intrat la cursuri. Prin pauze m-am ocupat si de putina treaba in casa dar si de amenajarea biroului care merge in pasi de melc. Daca sambata am pus perdelele noi, azi am pus covorul in fata canapelei si o masuta mica. Apoi am asezat o parte din carti „pe teme” astfel incat sa le gasesc usor. Pasii sunt mici dar imi place rezultatul. Maine vreau sa asez ghivecele cu flori si sa trec la dulapurile de de acte. Imi doresc sa termin cu biroul saptamana asta. Apoi urmeaza spatiul dedicat magazinului si mai imi doresc un colt pentru „sport” pentru care am ceva idei si sunt curioasa cum se vor concretiza...

Sunt recunoscatoare pentru informatiile noi si cunostintele nou dobandite dar si pentru ideile creative care apar mult mai usor si se concretizeaza mult mai repede....

Postarea zilei - 3 noiembrie

 O zi calda de duminica.

Soarele invaluie cald pamantul. E duminica, zi de mers la bicerica. E o zi speciala pentru ca astazi am facut pomenirea mamei unei doamne dragi de departe. Si am avut si ajutoare iar asta a fost cu multa bucurie. Si nu a fost doar atat pentru ca astazi s-au sfintit noi odoare pentru biserica iar atmosfera a fost emotionanta.

Pai daca tot vorbesc despre recunostinta si motive pentru a fi recunoscatoare, probabil m-a auzit  Doamne Doamne si  imi tot da motive de recunostinta sau imi arata motivele pentru care sunt recunoscatoare.

Astazi a fost o zi cu multe recunostinte in sufletul meu fie ca le-am zis, scris sau doar le-am simtit...

Postarea zilei - 2 noiembrie

 O zi care a inceput cu un soare caldut si molcom. 

Dupa rutina diminetei am intrat la un curs. De data asta ca mentor. Au fost 3 ore fascinante cu povesti uimitoare a unor femei uluitoare. Sunt povesti motivationale, povesti din care invat mereu cata putere exista in spatele unor zambete, cata forta in spatele unor chipuri frumoase. Dupa curs, cand am deschis usa am descoperit ca vremea s-a uitat in calendar si a vazut ca deja e 2 noiembrie asa ca s-a adaptat. Un vant rece dansa pe sub stratul gros de nori. Frunze uscate zburau suparate prin aer. Pasarile s-au adapostit zgribulite si nu se mai auzeau. Doar stoluri de ciori alergau prin vazduh anuntand apropierea iernii. O vreme de stat la gura sobei cu lucru de mana sau o carte buna...

Sunt recunoscatoare pentru vremea care ma trimite la gura sobei, pentru oamenii frumosi ce apar in viata mea si pentru lectiile de viata.

Provocarea lunii noiembrie

 E al treilea an in care ma provoc la o postare pe zi in luna noiembrie despre recunostinta. Cred ca e singura sarbatoare „importata” care imi place prin mesajul pe care il transmite iar eu am extins-o la toata luna noiembrie. 

Acum cativa ani vedeam recunostinta dintr-o alta perspectiva, mai mult de relationare interumana decat de emotie/sentiment... Eram focalizata pe a avea si a face in timp ce a fi si a simti  erau undeva in coada listei de prioritati. Ca orice adolescent copletit de emotii le-am pus bine la cutie in ideea ca actiune ne defineste ca oameni iar succesul e definit prin posesie. A fost nevoie de un cutremur in viata mea pentru a invata ca a fi si a simti sunt esentiale, ca doar ele iti aduc bucuria sincera si durabila dar mai ales acea stare de liniste sufleteasca si impacare...

Acum, chiar daca recunostinta face parte din viata mea in orice minut, imi place ideea de a-i acorda o luna pe an pentru a o consemna aici, pe blog, si nu numai.

Asa ca, in culorile toamnei, va provoc la o postare pe zi care sa cuprinda si un gand de recunostinta.

V-as recomanda si sa scrieti in comentarii daca va inscrieti in provocare dar si in ziua in care faceti postarea cu provocarea astfel incat sa ne putem inspira una de la alta.

Un noiembrie plin de recunostinte va doresc!