„Cine esti tu in viata ta”

 A fost intai o intrebare: „cine esti tu?” 

Una care m-a pus rau pe ganduri pe vremea cand aveam 33 de ani.

Eram intr-o pensiune in Maramures, in dimineata zilei in care am implinit 33 de ani. Eram obosita dupa un an intens de munca, un an in care realizasem enorm de multe pe plan profesional. Eram la munte la invitatia viitorilor nostri fini, plecasem in graba pentru ca programul si planificarile lor nu prea au coincis cu programul firmei mele de atunci. Eram de cateva zile la munte si tot ce auzisem de la sotul meu de atunci erau doar reprosuri. Era ziua mea, ma trezisem prima si am intrat in bucataria pensiunii. M-am trezit stand la gura sobei, cu o cana mare de cafea aburinda in mana si un motan mare si gras cuibarit in bratele mele. Pe atunci nu imi placeau deloc pisicile dar l-am acceptat din politete.  Somnoroasa fiind am raspuns monosilabic gazdelor si am acceptat tot ce mi se oferea. Inclusiv sunetele pe care le scotea motanul din bratele mele. Fata gazdei, o pustoiaca de vreo 14-15 ani m-a intrebat cine sunt eu pentru ca finii vorbeau cu respect despre mine si nu paream prea in varsta. Am zambit la comentariu, pentru ca la 14-15 ani orice persoana mai mare decat parintii tai ti se pare „in varsta”. Nu am stiu ce sa raspund asa ca le-am zis ca „azi implinesc 33 de ani”. Probabil paream pierduta pentru ca la un moment dat am simtit ca sunt lasata singura. Priveam focul si ma intrebam cine sunt de parca flacarile mi-ar fi putut da raspunsul. Atunci am decis ca e momentul sa aflu cine sunt. Iar ziua aceea mi-a oferit un prim raspuns pentru ca am ajuns in atelierul de tamplarie al unui mester sculptor de porti maramuresene. Prinvind in urma, cu ce stiu acum, constat ca mi s-a aratat de unde vin - din atelierul plin de rumegus si „geluituri” (spirale de lemn f subtiri resultate in urma netezirii lemnului prin strunjire) a bunicului, unde imi puneam zulufi albi la tample- si spre ce ma indrept - am primit cadou o bucata de lemn sculptata ce o tinea de peste 33 de ani de model pentru spatarul stranelor din biserici. Urmatoarele zile nu mi le amintesc asa cum din urmatoarea perioada imi amintesc prea putin. Ce stiu e ca din acea zi am inceput sa ma caut pe mine in fiecare clipa si tot ce nu mi-a mai fost de folos a inceput de atunci sa se indeparteze. Nu a fost un proces usor dar astazi ii multumesc acelei adolescente care, cu o simpla intrebare mi-a deschis ochii. 

Am avut nevoie de peste 25 de ani sa inteleg cum e cu rolurile pe care le jucam in viata de zi cu zi, de unde vin, cum ne ajuta si cum ne incurca dar si cum putem fi cine vrem noi iar asta sa ne implineasca! 

Asa ca anul acesta am pus pe hartie atat procesul in sine cat si concluziile dupa aceasta lunga calatorie si vreau sa le impartasesc. O parte din ele vreau sa le ofer intr-un curs/program gratuit de 3 zile pe FB, in care explic cum si de unde vine aceasta identificare cu rolurile din viata noastra dar si de ce ne consuma acest proces. Cursul va fi astazi si maine la ora 18 pe pagina mea de FB iar miercuri, 3 septembrie, ultima seara va fi pe grupul de FB ”sa privim viata prin ochi de copil”. 

O sa avem si un joc, cu niste cuvinte oferite in fiecare seara ce formeaza o propozitie pe care va fi nevoie sa o scrieti in comentarii in ultima seara pentru a va inscrie la concurs. Despre premiu voi vorbi tot in ultima seara.

Va astept!

Fila de jurnal - final de august si o surpriza

 Temperaturile de peste zi au inceput sa scada. 

Si daca ultimile zile temperaturile de peste noapte au fost ridicate, in aceasta dimineata am inchis geamul. Cifrele termometrului nu mai incep cu 3. 

Miroase a toamna cu aroma de struguri. Padurile au inceput sa capete nuante de auriu si rosu. Vantul isi face simtita prezenta. Miroase a legume coapte iar laptele e mai putin si dens. 

In magazine e aglomerat. Raioanele de rechizite si de caiete si-au marit suprafetele si rafturile frumos colorate au multi scolari in fata care pipaie, admira, cauta....

Cred ca e momentul in care trec la o alta etapa. Interesant e ca tot am citit pe ici pe colo despre noi etape. Cumva pare ca anul acesta a fost cu inchideri si deschideri de etape la mai multa lume. Si daca in ultimii cativa ani m-am bucurat de tot ce a venit spre mine si de fiecare noua oportunitate, se pare ca a venit si acel moment in care simt ca s-au cam aglomerat toate si e nevoie sa fac ordine, sa creez spatiu, sa prioritizez si sa eliberez.

De la inceputul anului tot pun pe hartie un program despre iubirea de sine. I-am dat multe forme, am adaugat, am scos informatii, l-am programat de lansare si am anulat lansarea pentru ca simteam ca nu e ce trebuia. Luna aceasta am zis GATA! E in forma care trebui si il lansez odata cu inceputul lunii septembrie. I-am gasit si nume „figurant sau personaj principal”. L-am impartit in 3 ca sa fie accesibil din mai multe puncte de vedere. Am definit si cele 3 miniprograme. Dupa multe calcule am zis ca prima zi a lui va fi 8 septembrie. Cand am vorbit prima data despre el si data de inceput si de final mi-am dat seama ca incepe pe ziua de nume a bunici mele si se termina in ziua in care s-a nascut si care coincide cumva cu ziua in care „a plecat”. 

Abia astazi, cand ma pregatesc sa vorbesc despre cele 3 zile de live-uri pe FB de sambata, duminica si luni (31 aug-2 septembrie) am inteles ca de fapt programul este despre mine, despre calatoria mea de la neincredere la iubire de sine, despre modul in care am invatat eu sa nu mai confund iubirea de sine cu egoismul sau orgoliu, despre cum am invatat sa ma consider cea mai importanta persoana din viata mea inainte de a fi acolo pentru oricine avea nevoie si cat de greu mi-a fost sa inteleg ca cele doua variante nu se exclud ci se completeaza si se sutin reciproc si nu in ultimul rand, cum am descoperit ca indiferent daca ma pun pe primul loc in viata mea, sau in slujba celorlalti, ceilalti imi vor respecta deciziile si imi vor urma examplu, tratandu-ma asa cum ma tratez eu de fapt.

Asa ca daca vreti sa ascultati povestea si sa ma urmati in aceasta calatorie despre „cum sa fii personaj principal in viata ta” va astept pe Facebook (Corina Benescu), in grupul de Facebook „Sa privim viata prin ochi de copil” sau pe grupul de whatapp „in joaca spre un zambet senin”. 

In plus, pe aceasta tema am scris si un ebook: „cine esti tu in viata ta?” pe care vi-l ofer cu drag daca ma contactati in privat (FB sau Whatsapp) sau imi lasati adresa de mail in comentarii (nu voi publica comentariul cu datele de contact).

Un final de august minunat sa aveti!

Jurnal saptamanal 3/august

Suntem deja in 25 august. A trecut si vara. 

A fost un an aglomerat incat abia am avut timp sa ma bucur de el. Nu stiu daca am ramas setata pe an scolar sau poate la un nivel mai subtil sunt pe an bisericesc, dar septembrie vine mereu cu noi inceputuri. Toamna fiind anotimpul meu preferat mai ales ca se termina cu sarbatorile de iarna. 

Deja am cules bostanii si anul asta am o colectie impresionanta de bostani mari si portocalii din gradina. Sunt aliniati pe treptele casei.  Ceapa e in cununi colorate (rosie, alba si galbena), iar rosiile pocnesc in asteptarea separatorului de bulion. Urmeaza sa scoatem cartofii si ceva morcovi pentru zarzavat. La capitolul pastarnac stau mai prost. Nu au iesit decat cateva fire, iar usturoiului cred ca nu i-a placut terenul....

O alta bucurie a acestei veri a fost admiterea la facultate. Am intrat la psihologie. Am gasit o varianta ca sa pot imbina toate activitatile mele si sa imi pot implini si acest vis. Si bineinteles ca am primit tot sprijinul sotului meu in aceasta noua aventura.

Hramul de la biserica de anul acesta a fost un moment de incarcare baterii cu bucurie. M-a luat prin suprindere comunitatea, legatura dintre oamenii din comunitate si modul in care s-au asezat toate pentru a crea o zi memorabila.

Si daca tot simt septembrie ca un nou inceput voi incepe si un nou curs pentru cresterea increderii in sine. Un curs gratuit de 3 zile urmat de unul ce necesita o mica investitie ce va dura 3 saptamani si care face parte dintr-o trilogie de cursuri de 3 luni. Dar despre asta voi povesti in postarea urmatoare.

Urmeaza o saptamana aglomerata, cu drumuri, zarzavat si un examen. O saptamana ce o voi incheia cu un eveniment (vineri seara) si cele 3 seri live pe Facebook (sambata, duminica si luni)

Dimineata de dupa Hram

 Ieri a fost o zi fantastica chiar daca nu am avut nici un moment in care sa pot sa ma opresc si sa inspir adanc. Bucuria si sentimentul ca fac parte dintr-o comunitate care se bucura au sters toata oboseala si grija. Abia astazi, in linistea casei, cand toti dorm incerc sa asez emotiile in cutiutele lor.

A trecut un an de cand sotul meu e pe calea lui sau pe calea sufletului sau. Un an in care a reinvatat sa se bucure de tot, a reinvatat sa zambeasca cu ochii nu doar cu gura, un an in care au fost momente de indoiala, dar si de entuziasm, un an in care a fost multa munca dar si multa sustinere din partea oamenilor din jur. Chiar daca am celebrat un an acum doua saptamani in grup restrans, doar cu cei ce ne vedem saptamana de saptamana, rezultatul muncii de un an de zile s-a resimtit ieri.

Verdele vesmantului s-a contopit cu verdele podoabelor si cu verdele din sufletul tuturor. Se spune ca verdele e vindecare si speranta si asta am simtit si eu ieri privind oamenii adunati in rugaciune si mai apoi la masa, impartasind trairi si intamplari, pastrand legaturi peste timp si distante. 

Sustinerea comunitatii s-a simtit in toate: de la infrumusetarea bisericii la infrumusetarea curtii dar mai ales in organizarea evenimentului: oamenii adunati la curatenie, oameni impreuna la pregatit bucatele,  oameni impreuna la procurat cele necesare, tineri care s-au oferit sa dea o mana de ajutor la asezare. M-a impresionat faptul ca toata lumea a dat o mana de ajutor la strans apoi. Pentru ca mesele si scaunele au fost aduse de la o locatie alaturata, la plecare au fost oameni care au plecat cu tot cu o banca sau o masa pe care au lasat-o la locatie. Persoane care vin o data sau de doua ori pe an de la mare distanta si care s-au implicat la pus si strans de pe mese. Atmosfera creata a fost de o mare si frumoasa familie. Chiar daca mancarea a fost pretextul de a ne tine impreuna inca putin dupa terminarea slujbei, a fost foarte buna si facuta din drag si cu drag si asta s-a simtit in starea generala de bucurie. 

Apartenenta este una din nevoile emotionale de baza. Sa simti ca faci parte din ceva mai mare, mai mult. Sa simti ca esti acceptat si sa accepti la randul tau. Si nu ne dam seama cat este de importanta decat atunci cand o simtim din nou.

Si ce poate fi mai buna decat recunostinta? 

Recunostinta fiind o alta emotie foarte importanta, care aduce pace si liniste oricarui suflet. Iar astazi este cu recunostinta.

Recunostinta pentru oamenii minunati din comunitate!

Recunostinta pentru prezenta numeroasa!

Recunostinta pentru sutinere!

Recunostinta pentru bucurie!

Recunostinta pentru zambetul sotului meu!

Pentru ca zambetul lui imi da putere de a readuce zambete si pe alte chipuri. Si pentru ca vreau sa pot face asta bazandu-ma pe cunostinte solide, m-am inscris si am intrat intr-un program de licenta la psihologie - un alt vis din adolescenta care s-a implinit.

Dar ca sa pot sa fac ca visele sa se implineasca a fost nevoie de vreo doi ani de lucru cu mine, cu mintea mea, cu emotiile mele. Doi sau mai multi ani in care am identificat acele tipare verbale, mentale sau de comportament care ma impiedicau sa visez. Doi sau mai multi ani in care am schimbat tipar cu tipar pana cand au inceput sa se vada rezultate. Doi ani in care am lucrat, identificat si schimbat fiecare gand care imi punea piedica. Mai greu a fost pana s-a implinit primul vis pentru ca mintea mea sa accepte ca se poate, ca mai apoi sa fie din ce in ce mai usor cu fiecare vis implinit...

Asa ca ma apropii de celebrarea unui an ca coach cu multe vise implinite, cu multa bucurie in suflet, cu multa bucurie adusa in sufletele oamenilor si multe planuri. Dar despre astea intr-o postare viitoare...

Un final de saptamana cu bucurii sa aveti si sa va bucurati de acest timp intre cele doua sarbatori ale Maici Domnului!

15 aug 2024

15 aug 2024

15 aug 2024

15 aug 2024

15 aug 2023

Vacanta

  

M-a intrebat cineva daca eu nu plec in vacanta. Am raspuns fara sa ma gandesc ca eu sunt intr-o vacanta continua. De atunci ma tot gandesc ce inseamna asta. Toata lumea vorbeste despre vacante excentrice, tari exotice, plaje, munte si calatorii. Noi ne gandim la o autorulota pentru cand vom fi la pensie pentru calatorii. Pana atunci eu ma simt in vacanta pentru ca locuiesc la tara. In copilaria mea, vacantele scolare le petreceam la tara. Pe la ciclul primar ai mei ne-au dus pe la mare si un an la munte. Ce imi amintesc din acea perioada este sucul de ananas cu umbreluta la care ma ducea tata pe o terasa amenajata pe apa la Neptun si concertele cu diversi artisti organizate pe terasele restaurantelor de pe la mare. Din fericire anul acesta am prins si ceva spectacole faine organizate la Piatra Neamt si la Tg Neamt in aer liber. Si daca duminica trecuta am ascultat „Ciocarlia” cantata pe vioara la un concert cu Margineanu, aseara am ascultat-o cantata pe nai la concertul cu Damian Draghici. Asa ca ma simt binecuvantata de tot ce vine spre mine in aceasta perioada si ma bucur de aceasta vara cu toate provocarile ei frumoase!

Am intrat in august cu multe bucurii despre care voi poveste mai tarziu, cand se vor mai aseza, cu panoul viselor care se goleste pe zi ce trece si cu multe intamplari la care nici nu m-as fi gandit acum cateva luni. Sunt curioasa ce suprize frumoase imi mai rezerva aceasta luna.

Prima a fost ca am primit un ghemotoc de catel flocos: Mișa.

Voi cum simtiti luna august?

Jurnal saptamanal saptamana 2 iulie

 Nu prea am reusit sa postez atat de mult cat mi-am dorit. 

Am sentimentul ca timpul s-a contractat. Vremea a fost cu ploi abundente si cu temperaturi ce au fluctuat de la primavara la canicula ceea ce mi-a creat disconfort si dureri de cap. In plus au fost multe drumuri.

Gradina arata bine. La o saptamana de la prasit nici nu se cunoaste... Rosiile sunt legate si deja incep sa se coaca, dar au nevoie de atentie in fiecare seara. Castravetii isi fac de cap cu productia asa ca mi-am facut provizii de borcane pentru pus pe iarna. La pastaile subtiri  am cules deja o tura si am pus la borcane dar inca se fac multe. In schimb cele late au iesit putine si abia am vazut cate o floare pe ici pe colo. Dovleceii au frunze mari si flori frumoase. Am cules aseara unul galben si l-am pregatit de tavalit prin ou si pesmet pentru pranz. Tot productie mare am avut si la zmeura din care am facut sirop pentru dulciuri.

Curtea inca mai are nevoie de atentie. Sotul meu se imparte intre masinuta de tuns gazon, motocoasa si baloti in camp. In timp ce eu incerc sa imi gasesc momente in care sa finisez iarba pe langa tufele de mure sau marginea straturilor de flori. De curatat straturile de flori nu vorbesc pentru ca invat sa imi placa asa „verzi” cum sunt.

Vara aceasta mi se pare mult mai aglomerata decat altele. Se suprapune si cu examenele lui Matei si cu dorinta lui de a sta mai mult la Iasi decat acasa dar si cu multe proiecte in exteriorul curtii. Unul ce tot  a fost amant de ceva timp iar altul important pentru suflet.

Ma uit la jurnalul meu (caietul) cu intentia de a scrie mai des si totusi am doar cateva pagini scrise in tot acest an. In schimb am citit mult vara asta si inca mai citesc. 

Zilele trecute ma uitam la un leagan de curte si ma gandeam ca e frumos pentru momentele de pauza, citit si savurat un ceai. Si apoi mi-am dat seama ca imi iau multe momente de suflet dar inca nu pot pune pauza lunga de stat in leagan. Mai am multe de realizat de pe panoul dorintelor pana la momentele de pauza lunga in leagan in gradina, dar adaug si leaganul de lemn masiv pe acel panou.

Prefer odihna activa asa ca atunci cand vrem sa ne incarcam bateriile plecam in plimbare. Ne-am bucura de lavanda, de Manastiri, de amintirile sotului meu de la Neamt, de un festival, de o cafea buna pe vreo terasa din imprejurimi si uneori chiar am fost doar sa mancam ceva  in locuri in care ne-au placut.

Jurnal saptamanal 2/iunie

 O vreme capricioasa a marcat saptamana ce tocmai am incheiat-o. O vreme cu temperaturi ridicate si ploi scurte cand linistite cand galagioase si „cu bulbuci” cum le spuneam in copilarie.

Un jurnal inceput sambata si terminat marti...

A fost un week-end cu alegeri locale si cu o noapte alba pentru mine deoarece am facut parte dintr-o comisie electorala. Încerc sa imi revin si sa rezolv restantele din gospodarie. 

Ciresele sunt vedetele sezonului si cum au cam lipsit in ultimii ani, am reusit sa fac rezerve serioase de compot (peste 70 de borcane in acest moment). Capsunile asteapta sa fie culese, pana acum doar am mancat de pe straturi. Agrisele asteapta coacazele care au inceput sa se coacă si zmeura care incepe sa se inroseasca pe ici pe colo pentru o dulceată asortata. Cirese negre si amare dau semne ca vor sa ajunga dulceată iar visinele asteapta sa fie conservate pentru placinte si prajituri. Am facut deja 2 kg de dulceata de visine si cred ca e suficient deocamdata.

Ne-a vizitata si doamna vulpe si ne-a lasat fara closca cu pui mici dar si fara cativa pui mai mari. Dimineata nu am gasit bibilicile dar le-am auzit prin niste tufe un pic mai tarziu. Poate pe seara apar la cotet sau o sa fie nevoie sa le cautam.

Am cateva restante la pus rasaduri datorate ploilor care nu ne-au lasat sa intram in gradina. In schimb gradina de fasole si radacinoase e fara buruieni dupa a doua prasila.

Iunie se anuntă mai aglomerat decat m-am gandit eu.

Ieri, pe 10 a fost ziua lui Matei care e prins intre examene la master si bachete de clasa a 8-a la munca.

Se pare ca jurnalele mele incep sa semenele cu telegramele de pe vremuri, dar prefer sa le scriu chiar si asa in loc sa tot aman pana imi vine inspiratia.

Pentru voi cum a fost ultima saptamana?

Jurnal saptamanal 1/iunie

 Se pare ca jurnalul meu saptamanal a ajuns lunar. 

In fiecare final de saptamana imi propun sa fac un set de poze prin curte pentru jurnal, dar apar diverse activitati care imi ocupa tot timpul asa ca aman pe urmatoarea saptamana. Asa ca voi scrie azi chiar daca nu am fotografii din curte.

Mai a trecut intr-o furtuna de treburi cu iarba care crestea repede, cu prima coasa la lucerna, cu baloti, cu semanat si alte activitati specifice in camp, cu rasaduri si ploi. La un moment dat eram atat de obosita incat mi-am dorit 3 zile de ploaie ca sa ma odihnesc. Ploile le-am primit dar odihna nu, pentru ca am fost pe drumuri, dar si cu treburi in casa. Am reusit sa recoltez flori de trandafiri pentru sirop, menta pentru sirop si ceai si soc pentru ceai. Apoi am reusit sa repopulam cotetul de purcei mici si cel de pui. Anul trecut nu a fost prea benefic la inmultirea acestor specii si a fost nevoie sa cumparam doua scrofite mici si o gasca de pui. In plus ne-am luat si 5 bibilici pentru diversificare. Sunt la prima experienta cu bibilicile asa ca voi vedea cum ma descurc ca sa stiu ce fac pe viitor. Supriza ne-a facut-o o gaina care a iesit de pe undeva cu vreo 9 pui dupa ea. Dupa prima zi in care a pierdut 2 pui, pare a fi o closca grijulie.

Inceputul lui iunie a venit cu temperaturi mari care ma tin in casa peste zi. Au aparut deja ciresele asa ca luna asta va fi cu borcaneala - compot, dulceată si gem. Am reusit ieri sa imi scot jardinierele de la cerdac si sa replantez in ele acolo unde muscatel nu au rezistat peste iarna.

Urmeaza curatat gradina de rasaduri dupa ploaie si plantat restul de rasaduri, dar si inceput legatul firelor de rosii. Probabil astea sunt activitati de seara si de dimineata pentru ca pranzurile vor fi ocupate de compoturi, siropuri si dulceturi.

Intre timp mai e de prasit a doua oara gradina de radacinoase si fasole si ierbicidat porumbul din camp. Mai avem un proiect in lucru destul de solicitant asa ca iunie va fi aglomerat si obositor.

Ca obiective personale imi doresc sa pastrez obiceiul plimbarii de seara pe jos, cititul, scrisul in jurnal si aici pe blog. Se anunta o vara aglomerata si aceste obiceiuri ma vor ajuta sa ma ma relaxez pentru a le putea face pe celelalte. 

Tot pe final de mai am avut parte de un eveniment unde am cunoscut oameni frumosi si unde mi-am primit o doza de validare de care nu stiam ca am nevoie pana nu am primit-o. Stiu ca suna ciudat dar abia cand mi s-a confirmat o parere am inteles ca undeva exista o doza de nesiguranta, iar confirmarea a venit cu o oarecare usurare.

Voi ce planuri aveti pentru iunie?

Jurnal saptamanal nr. 2/mai

 Hristos a inviat! 

A trecut si a doua saptamana din mai. A inceput cu idei si planuri dar se pare ca am avut nevoie de odihna.O vizita la stomatolog mi-a schimbat toate planurile. O plomba si-a facut de cap si s-a ajuns la doua extractii. De obicei sunt rezistenta la durere dar probabil starea de oboseala si-a spus cuvantul si m-am simtit un pic doborata. M-am bucurat si de o sedinta de masaj iar spatele meu este mai putin incordat si parca am o libertate mai mare de miscare in ciuda febrei musculare.

Am reusit sa ma ocupt de cateva straturi de flori, neglijate inainte de sarbatori si invadate de buruini din cauza vremii cu ploi noaptea si soare ziua. Iar sotului meu i-a ajuns noua jucarie de tuns iarba la timp pentru ca in curte, iarba deja crescuse.

In gradina din camp au iesit si cartofii, dar si fasolea semanata in saptamana mare. E nevoie sa fie un pic alintate cu sapa pentru ca nu au iesit doar ele ci si ceva buruieni. Iar in gradina de rasaduri am pus instalatia de udat cu picatura si probabil de maine voi incepe sa plantez. Abia astept sa vad plantutele frumos aliniate pe folia neagra. 

Prima closca a coborat din pod cu un singur pui dupa ea, pui care nu a rezistat primei nopti in coteț. Am descoperit o altă closca care si-a adunat singura ouă si sta lipita de ele. In schimb mi-am cumparat pui mai maruti si de carne si rasa mixta (si de carne si de ouă), dar si 5 bibilici. E nevoie sa imi completez si numarul de gaini, numar care, din diverse motive e la cel mai scazut nivel din ultimii 15 ani.

Iedutii cresc si se fac din ce in ce mai obraznici. Sunt in faza in care sunt separati de mamicile lor in timpul nopții si se obisnuiesc cu curelusele de la gat. Urmeaza sa fie separati de tot de mamici si sa fie scosi la pascut fiecare cu funiuta lui. 

Chiar daca primavara a venit foarte repede anul acesta si toate treburile au fost cumva aglomerate, sunt multumita de evolutia gospodariei. Sunt cumva in grafic. 

Si daca suntem in grafic cu gradina si curte, de saptamana viitoare as vrea ne ocupam de amenajarea biroului meu. Sunt multe lucruri pe care le-am facut din inertie adaptandu-ma, dar e nevoie sa am un loc in care sa imi desfasor activitatea atat cea din online cat si offline.

Directia lunii mai ar fi sa reusim sa terminam unele treburi amanate de multă vreme si sa ne pastram in grafic cu cele ce tin de timp si de perioada anului.

Jurnal saptamanal 1/mai

Hristos a inviat!

 Deja suntem in luna mai. A doua zi de paste. 

Saptamana trecuta a fost un maraton de curatenie si bucatareala pentru sarbatori. Asta pe langa semanat porumbul si fasolea in camp. Si ca bonus am insamantat si vitica. A fost primul an atat de incarcat. Va trebuie sa imi regandesc planurile de organizare de sarbatori tinand cont de activitatea sotului meu. Anul asta am intrat in sarbatori epuizata, cu febra musculara si dureri de cap de la oboseala, dar multumita de tot ce am reusit sa fac.

editat mai tarziu: E o postare neterminata dar am ales sa o las asa.

Jurnal saptamanal 4/aprilie

 A trecut si saptamana asta. Cu drumuri, cu sarbatoare...

Un amestec ciudat de ploaie cu soare. Imi place ploaia de anul asta. Parca nu mai e obositoare ci proaspata si revigoranta. Pamantul se bucura, iarba creste, natura e proaspata. Doar ca ne tine la distanta de gradina. Sotul meu a pregatit gradina de rasaduri. Mai e nevoie sa verifice benzile de udat cu picatura de anul trecut si sa repare sau inlocuiasca pe cele care s-au deteriorat. 

Iedutii au trecut la program de intarcare partial - noaptea sunt separati de capre - pentru ca vreau sa fac si caș pentru zilele de sarbatoare. Salata si spanacul au crescut la un nivel bun de salata si cred ca e momentul sa incerc ridichile daca s-au facut. Cartofii timpurii cresc frumos, posibil pe la final de mai sa fie buni de pus in tigaie. Iarba creste repede de la ploaie iar florile sunt intr-o explozie de culoare. Narcisele sunt pe trecute in timp ce lalelele infloresc pe rand, bujorul are boboci mari iar surpriza vine de la treandafirii de dulceata pusi anul trecut, care stau sa deschida flori.

Teoretic e nevoie sa aloc ceva timp pentru siropuri dar probabil printre picaturi sau dupa sarbatori. Menta mi-a facut cu ochiul zilele astea ca e destul de mare si m-ar tenta si un pic de sirop de papadie in timp ce stau cu ochii pe brad a carui muguri incep sa apara. Treaba e clara: incepe sezonul de siropuri, plante medicinale si fructe marunte. In gradina mare mai am de pus fasolea si sa suplimentez cu cateva randuri de usturoi in timp ce pregatesc gradina de rasaduri unde as pune si cateva fire de rosii mai devreme. Urmeaza porumbul in camp si bostanosii prin gradini.

Legat de sarbatori, curatenia va fi in primele 3 zile ale saptamanii viitoare urmand ca ultimile 3 zile sa fie pentru bucatareala. Mi-am pus in gand sa acord mai putin timp pentru online ca sa ma pot bucura de aceasta perioada frumoasa.

Voi ce planuri aveti pentru perioada urmatoare?

Jurnal saptamanal 3/aprilie

 Teoretic este a treia fila de jurnal, practic este doar la finalul celei de a treia saptamana din aprilie.

 A fost o luna destul de incarcata cu un final ce se anunta la fel de incarcat. In ciuda faptului ca scriu zilnic ceva, aici, pe blog ajung mai greu. Am nevoie de o anumita stare sa pot impartasi din emotiile perioadei. 

In primele trei saptamani ale lui aprilie m-am ocupat de gradina, am semanat patrunjelul de frunze, ceapa, usturoiul si radacinoasele. Sotul meu s-a ocupat de plantat cartofii, semanat floarea soarelui si pregatit terenul pentru semanat porumbul. Asteapta vremea buna pentru semanat si s-a ocupat de iarba din curte. Fiind ploaie si soare creste foarte repede.

Am inceput sa scoatem capritele la iarba iar iedutii ne dau spectacole zilnice de joaca. Pisoi au devenit mai afectuosi dupa ce ne-a parasit cațelusa creață, parcă intr-o incercare de a ne alina dorul. Avem si doua gaini care au inceput sa iși adune ouă pentru a cloci. Sper sa vad pui mici si pufosi prin curte cat mai curand.

Vremea e de primavara, cu soare cald si ploaie revigoranta. Am avut si cateva zile cu temperaturi de iunie, iar trecerea de la 31 gr C la 6 gr C a fost destul de naucitoare.

Final de martie, planuri pe aprilie

 A mai trecut o luna. 

Destul de incarcata din puctul meu de vedere. Se pare ca nu am facut nici o postare cu intentiile lunii martie asa ca nu am cum sa bifez ce am realizat si ce nu. Oricum a fost o luna cu plantat gradinuta cu plante de primavara (salata, spanac, ceapa verde, mazare, cartofi timpurii, marar si patrunjel), cu pregatit gradina de rasaduri (mai am o margine de sapat la mana pentru ca nu a ajuns cu plugul) si de curatat curtea pe bucati (si cum e mare curtea au ramas zone si pentru aprilie). Mai pot bifa curațatul zmeurei, a murelor si a viei, replantat copăcei ce nu s-au prins, inlocuit cativa butuci de vie si de mutat cativa muri. Tot la capitolul sarcini realizate as trece si venirea in gospodariei a 4 ieduti (3 baietei si o fetita) si legarea Vivianei, vițica de un an care era libera in grajd si a incepuse sa faca pozne. 

Pe parte de dezvoltare personala am incheiat cursul de 9 saptamani despre sindromul impostorului, am sustinut cele 3 intalniri din  cursul despre iertare si am intrat intr-un proiect mai amplu care a venit ca o validare. 

Am incheiat luna martie cu o zi de relax. Ieri a fost o zi in care mi-am incarcat bateriile, m-am bucurat de soare, de o vizita la oameni frumosi iar apoi am revazut seria „Un alt sine” pe Netflix.

Intenții pe aprilie: 

- plantat capsuni;

- ingrijit straturile de flori;

- terminat curatenia in curte:

- as zugravi bucataria de vara (???);

- pus in gradina ceapa, cartofii si radacinoasele;

- semanat in camp;

- pregatit casa pentru sarbatorile pascale;

- schimbat anotimpurile prin dulapuri si decoratiuni;

- postat macar saptamanal pe blog.

Pe scurt, aprilie e o luna obisnuita de primavara in care toate se aglomereaza si bucuria se impleteste cu frustrarea ca nu pot face mai multe dar si cu oboseala placuta ce apare dupa realizarea sarcinilor.

In zona de dezvoltare personala, voi aloca timp doar programului lung urmand ca dupa sarbatorile pascale sa revin cu un alt proiect.

In rest imi doresc zile de relax cu filme bune sau carti interesante, poate ceva plimbari prin imprejurimi daca vremea ne permite, discutii cu fetele si voie bune cu ciripit de pasari, cu joaca iedutilor si a pisoilor.

Ce planuri aveti pe aprilie?

Puteti scrie in comentarii sau pune un link spre o postare de pe blogul vostru...

Multumesc ca ati trecut pe aici!

Jurnal saptamanal 3/februarie

 A fost o duminica cu soare si ciripeala de pasari, pana pe la apus cand a inceput sa ploua - o ploaie mai abundenta decat cele din saptamana trecută. Cu exceptia zilei de ieri si cea de astazi, toata saptamana a fost cu ploaie marunta si vesela. Ieri am curatat doua straturi de flori stand pe alee pentru ca era inca umed. Si pentru ca era cald si frumos, iar eu voiam sa ma bucur de sunetele naturii, o vecina mai noua in sat, s-a gandit ca e prea liniste asa ca a pus manele pe boxe, la maxim, de nu ma puteam auzi cu sotul de la 5-6m in curte. Orice incercare de a discuta cu ea sa lase muzica mai incet s-a soldata cu replici de genul „fac ce vreau in curtea mea”, „eu vreau sa ma distrez” si altele ce nu merita amintite. După cateva ore, sonorul boxelor a fost coborat cu ajutorul celor de la politie, dar a fost jenantă toata situatia. Pe langa faptul ca e un sat foarte mic, majoritatea locuitorilor au o varsta venerabila si la ora pranzului se mai odihnesc. In loc sa ma bucur de primavara, de ciripeala pasarilor care mai confunda satul cu o padurice si isi fac de cap in zilele insorite, ascult ritmuri orientale la maxim si versuri foarte „poetice”.

In altă ordine de idei, saptamana asta a fost cu drumuri si emotii. A fost cu acte, cu drumuri, cu intalniri dar toate s-au așezat frumos si cu ușurință. Saptamana s-a incheiat cu două cursuri, sambata si duminică. Unul doar l-am ascultata in timp ce astazi am fost implicata activ. Chiar daca e un curs pe care il repet din alta perspectivă, am invatat unele lucruri noi, mi-am reamintit informatii pe care le lasasem deoparte suficient pentru a le uita dar partea frumoasa a fost ca am ascultat si cunoscut oameni minunati cu povesti impresionante. Simt ca ma imbogatesc emotional cu fiecare poveste, cu fiecare om ce intra in viata mea. 

Prima saptamana a postului mare debuteaza cu o zi foarte incarcata emotional si continua marti cu a doua intalnire din cursul despre iertare pe care abia o astept. Ziua de joi va aduce ultima intalnire din cursul despre impostor iar finalul saptamanii va fi iarasi cu femei minunate in continua dezvoltare.

In acelasi timp, pentru ca se anunta ploaie toate saptamana, as da startul curateniei de primavară si as incepe cu dulapurile de haine. Stiu ca pare prea devreme (mai sunt 7 saptamani pana la sarbatorile pascale), dar luna aprilie se anunta un pic mai calda si probabil o voi dedica gradinii si curtii.

Spre deosebise de anii anteriori, cand primavara eram odihnită si chiar plictisită de stat in casa si lucru de mana, anul acesta nu am reusit sa fac decat vreo 3 randuri la salul inceput anul trecut iar la capitolul somn sunt cu restante. De vina e si durerea de dinte care m-a „tinut ocupata” in ultima luna si care a cedat abia dupa 3 saptamani de antibiotic. Acum ca nu ma mai doare urmeaza saptamana asta sa vada stomatologul ce ii va face. 

In gospodarie, astept iedutii de pe o zi pe alta, ma conversez cu Vivi (vițica) care ar vrea sa faca si ea vițelus si nu intelege ca e cam mică de varstă dar si cu purcica care sta tolanită la soare de cate ori are ocazia. Gainile s-au pus pe facut ouă pentru că simt ca e primavara si deja am vazut una ce urcă in pod, deci se pregateste sa faca pui. 

Ca asa se anuntă primavara la noi in gospodărie...

La voi cum e?

Post binecuvantat!

Jurnal saptamanal 2/martie

 Astazi e cald si frumos afara! Se simte ca e sarbatoare... 

Ultima saptamana a fost cu multe provocari la noi in familie: vizite la medici, un cauciuc mare la tractor taiat, dintele meu care se incapataneaza sa doara si mananca mult tratament, dar finalul de saptamana ne-a prins mai linistiti. Exista o oboseala emotionala si mentala dar asta trece cu ceva bucurie si multă liniste.

Partea buna este ca am reusit sa imi seman gradinuta cu produse de primavara: mazarea, spanacul, un pic de ceapa verde si salata, cateva cuiburi de cartofi pentru scos devreme si un rand de patrunjel cret si aromat. Vremea a fost un pic inchisa si chiar rece noaptea dar babele nu si-au facut simtită prezenta. Straturile de flori necesita atentie urgenta dar le voi lua pe rand in functie de timp si vreme.

In camp mai este doar o parcela de arat asa ca stam destul de bine. Urmeaza discuitul destul de repede, fiind aratura tarzie. Curatenia in curte a stagnat din cauza vremii dar sunt in grafic pentru ca luasem in considerare vremea capricioasa din martie. 

Pe de alta parte, maine incep programul de iertare de 21 de zile si care se va termina pe 31 martie, program de care simt ca am si eu nevoie si ma voi bucura nespus de compania doamnelor inscrise. Marti va fi o noua intalnire de povesti pe grupul de whatapp si mai avem 2 intalniri si una de celebrare in cursul cu sindromul impostorului. Vreau ca luna aprilie pe langa cele 2 intalniri de povesti, să o dedic unui proiect mai mare din care fac parte si familiei, cu tot ce inseamna pregatirile de paste si lucrarile agricole.

Ziua de 8 martie m-a luat prin surprindere cu flori, plimbare si tihna casei. Chiar daca nu am reusit sa fac tot ce imi propusesem pentru ziua de vineri a fost cu liniste si cu durere mai mică de dinte.

La voi cum a fost saptamana asta?

Cum ati sarbatorit?

Jurnal saptamanal - 1/martie

 A fost o saptamana cu vreme frumoasa.

 In prima parte a saptamanii am petrecut cate jumatate de zi prin curte. Am mai ars din resturile vegetale din curtea animalelelor, din gradina iar sotul meu a pregatit gradinuta pentru semanat culturile de primavara - salata, spanac, ceapa verde, cativa cartofi si mazarea. Gradina de rasaduri este arata dar mai sunt catev zone pe margine unde e nevoie sa insist cu harletul. Sunt zonele unde nu a ajuns plugul din cauza gardului. In curte, curat cate o zona mică. Din pacate in a doua jumatate de saptamana pe langa ceata si vreme umeda am si fost prinsi cu tot felul de activități.

Vineri am sarbatorit 1 martie la biserica, pe langa Taina Sf Maslu am impartit si martisoare iar la final am avut o sarbatorită care a venit cu tort si cafea. A fost o sarbatoare in marea familie a parohiei. Seara am petrecut-o intr-o locatie faina din zona noastra: Motel Condor. A fost o seara cu martisoare, dans si voie buna ce s-a terminat pe la miezul noptii. Am stat cu oameni frumosi, am cunoscut oameni frumosi, am reîntalnit oameni pe care nu i-am vazut de ceva ani. M-am bucurat de un inceput de primavara cu multe chipuri zambitoare.

Deja mi-am facut aprovizionare cu seminte pentru gradina, cu arpagic si altele necesare inceputului de primavara. Usturoiul de toamna e verde si vesel in atmosfera umeda de astazi. Ma gandeam ca voi face ceva poze cu ghioceii firavi din curte, cu bobocii timizi de viorele si cu frunzulitele inchise la culoare ale lalelelor, zambilelor si narciselor ce ies timid din paman dar ploaia mi-a stricat planul...

Pe de alta parte citesc mult, vorbesc si mai mult, atat cu prietenele facute in curs anul trecut cat si cu doamne care au nevoie de cineva la care sa se raporteze in aceasta frumoasa calatorie a dezvoltarii personale. Si vad rezultate, vad chipuri mai senine, vad acceptare atunci cand apar provocari si timp petrecut mai putin in lectii si mai mult in bucurie iar asta imi umple sufletul de bucurie.

Dintele meu (un incisiv lateral) si-a facut de cap: dureri de cap, dureri sub nas, stare de nervi, iritare si mult antibiotic. Deja intru in a treia saptamana si inca sunt pe antibiotic. Durerea a cedat, e suportabilă, canalul e deschis pentru drenare si astept cu nerabdare ziua de miercuri pentru ca stomatologul să vada evolutia. Sper ca de data asta nu va mai ofta. Am cautat si in „Marele dictionar al bolilor” sa vad ce imi transmite dintele meu si am zambit. Era atat de previzibil: relatia mea cu mama care e sublima dar lipseste cu desavarsire. Chiar daca mental am acceptat atat situatia cat si deciziile ei, emotional se pare ca mai am de lucru. Probabil e una din acele situatii in care lucrezi toata viata pentru ca sunt emotii ascunse, reprimate care ies la suprafata in forme din ce in ce mai subtile. Dar e frustrant sa vezi ca poti indruma pe altii spre o liniste sufleteasca in timp ce nu poti face nimic pentru cei dragi. Doar speri ca pe masura ce tu iti accepti si vindeci propriile emotii vor putea si cei din preajma ta sa iti urmeze exemplu. Pe de altă parte daca nu le-as trai pe propria piele as mai putea sti ce sa le spun doamnelor ce vin spre mine? Probabil că da, dar s-ar simti că e doar teorie si rezultatele nu ar mai fi atat de spectaculoase cum mi se par mie...

Urmeaza o saptamana in care voi imbina treaba prin curte/gradina care va fi in functie de vreme, cu lansarea urmatorului meu curs scurt (despre iertare si iertarea de sine ce va incepe odata cu postul) cu cititul si curatenia in casa. Vreau sa dedic luna martie, in care se anunta o vreme capricioasa, curateniei de primavara in casa pentru ca pregatirile de paste sa fie mai mult despre suflet si bucate. Pastele se suprapune cu o perioada agricola mai aglomerata. 

Daca va tenteaza o calatorie spre paste mai timpurie, lasati-mi comentarii pentru a pregati o provocare de martie despre curatenia de primavara.

La fel si daca va intereseaza inscrierea in cursul „Sunt doar un om - Iertare”, lasati-mi comentarii cu un numar de telefon (nu le voi publica) si va contactez apoi pe whatapp.

O duminica frumoasa si o saptamana minunata sa aveti!

Jurnal saptamanal 3 - februarie

 Am deschis laptopul sa scriu de nenumarate ori si cuvintele nu au vrut sa curga. Cred ca trec iar printr-o perioada in care am nevoie de timp cu mine. O perioada in care sa integrez multe constientizări. Credeam ca nu ma afectează anumite perioade din viata mea, ca au trecut, ca le-am depasit dar zilele astea am descoperit ca doar le inchisesem intr-un sertar pe care l-am incuiat si aruncasem si cheia. Iar zilele astea, sertarul s-a dezintegrat si emotiile inchise acolo au inceput sa ceară sa fie vazute. 

Si daca tot rumeg emotii si vremea e frumoasa am iesit la treaba in curte. Gradina de legume e aproape curatata (m-a prins zapada cu ea necuratata) si gradinuta din fata e pregatitata de prelucrare si semanare.

Si cum iar am inceput postarea intr-o zi si o termin in alta voi spune ca ziua de 22 februarie e o zi importanta pentru mine si pentru ca vreau sa marchez cei 15 ani de casatorie (frumoasa zic eu) am lansat un nou proiect, pe un grup de whatapp, un proiect in care va invit sa va jucati cu emotii, cuvinte si intrebari astfel incat sa gasim raspunsuri la intrebari ce uneori sunt nepuse, dar care ne arata drumul spre o viata traita frumos si, poate impreuna, sa ajungem la o viata traita cu sens. Un sens liber de material si de acumulare materiala dar incarcat de emotie.

Cine vine?

in joaca spre un zambet senin

Pe grup veti gasi informatii despre cum se va desfasura acest program nelimitat zic eu, cu toate ca se bazeaza pe un set de cartonase cu numar limitat, dar pe masura ce trece timpul vom constata ca acelasi cartonas il putem vedea din perspective diferinte in momente diferite de timp. O alta caracteristica a acestui program sunt intalnirile de povestit, ce vor fi martea, din doua in doua saptamani, intalniri in care ne vom asculta si vom invata una din experienta alteia, impreuna si una de la alta. Participarea la acest program/grup nu implica nici o obligatie, singura regula fiind aceea a bunului simt iar asta se refera si la confidentialitatea povestilor si a povestitoarelor.

Cum vi se pare?

Jurnal saptamanal 2 - februarie

Deja suntem la jumatatea lunii. 

Vremea e ca de primavara, cu temperaturi cu doua cifre uneori, cu vant si ploaie alteori. Pentru mine e un timp de asezare, un timp de care am nevoie pentru a integra si a asimila atat evenimentele inceputului de an cat si informatiile primite, emotiile rascolite si reasezate intr-o noua matrice. Resimt lipsa timpului pentru scris, resimt lipsa timpului de jurnale, resimt toata agitatia si aglomerarea acestui inceput de an. Inca putin si voi sta mai mult pe afara iar asta inseamna si mai putin timp pentru activitati care ma ajutau sa imi ordonez mintea. Uneori mă intreb daca chiar am timp mai putin sau doar il distribui in activitati care nu imi aduc linistea. Sunt multe astepecte din copilarie care ies la iveala in acestă periodă, pe care simt că e necesar sa le privesc dintr-o altă perspectivă. Sunt cuvinte sau propozitii auzite sau citite intamplător si care scot la iveala intamplări din copilărie sau adolescentă de care uitasem, care au durut si le-am pitit bine intr-un sertar al minții. Alteori acea amintire persistă in minte zile intregi, si tot caut perspective noi până când gasesc acea explicație care o face sa nu mai revină. 

Mă joc cu afirmații pe care le repet in minte continuu până când simt bucurie la fiecare cuvant din acea afirmație, dar e un proces lung si uneori obositor. Uneori simt nevoia sa iau o pauză de la tot si sa imi duc mintea in vacantă doar ca emotiile răscolite imi amintesc ca e nevoie să gasesc un raft curat si ordonat unde sa se odihnească până cand va fi nevoie iar de ele. 

Saptamana trecuta am curatat zmeura, aproape toată. Nu m-a lasat ploaia sa termin dar nu mai am mult. Astept un pic de vreme buna pentru a termina. Va fi urmata de replantarea unor rugi de muri ce stau răzleți prin curte. Si tot de replantare va avea parte si zona capșunilor. Voi incerca anul acesta plantarea lor pe musuroi de pamant. Am vazut la cineva acest sistem si am cautat informatii despre el si pare destul de bun. 

La capitolul bucurii de februarie, o masinuța asemanatoare cu cea din fotografie a poposit zilele astea in fata portii noastre cu numele meu in actele ei. E un vis vechi, din facultate care a devenit posibil saptamana asta. Partea frumoasă e ca nu am avut curaj sa o pun pe panoul dorintelor pentru 2023 dar a fost prima imagine pe cel din 2024 si prima imagine scoasă de pe panou ca fiind un obiectiv atins. Si ca sa fie bucuria completa, masina gasit a avut pretul egal cu suma adunata in cutia dorintelor chiar daca in anunt era mult mai mare. Odata cu ea a venit si constientizarea ca imi e teama sa ma bucur. Nu stiu daca vine dintr-o convingere limitativa (bunica mea repeta ca „nu râzi a bine” atunci cand ma bucuram) sau daca vine dintr-un tipar aparut in adolescență cand fiecare realizare/bucurie aducea critica mamei.  Chiar daca imi place sa cred că acesta a fost modul ei de a ma proteja de criticile altora, tiparul incă persistă iar eu evit sa ma bucur de o realizare imediat ce aceasta s-a implinit. Imi iau un timp de integrare, de pauza si abia apoi apare si bucuria. Ca si cum astept sa vad daca apare critica intai si abia apoi imi dau voie sa ma bucur. Lucrez la aceasta atitudine de ceva timp dar inca nu am iesit cu totul din tipar. In schimb am pus biletelul cu bucuria masinii in borcanul de bucurii pe care il vom deschide de craciun.

Cum va manifestati bucuria atunci cand va realizati un vis?

Reusiti sa va bucurati? 

Reusiti să va impartasiti bucuria cu ceilalti?

Jurnal saptamanal 1/2

 A trecut si prima saptamana din februarie. 

Ce repede trece timpul....

Dacă anii din urma eram deja plictisită de casa si de iarna, astazi am simtit nevoia sa stau eu cu mine si cu casa pentru un timp. Parca m-am intors dintr-o calatorie lunga si imi era dor de casa si de mine. De fapt cam asa a fost. Cursul de coaching a fost ca o calatorie lunga si provocatoare. La el s-a adaugat si calatoria sotului meu in acel univers pe care il iubeste foarte mult. A fost nevoie de cateva luni bune pentru a ne adapta noilor noastre ritmuri si sa le armonizam. Si mai am nevoie de un pic de timp de stat si asimilat emotiile si trairile de la Gala de pe 28 de la Bucuresti. Pentru mine a fost un moment care m-a scos bine de tot din zona de confort, un eveniment care m-a provocat sa imi incalc limitele si sa vad cat pot inafara lor. Si a fost bine. Chiar mai bine decat mi-am imaginat. Iar asta implică o nouă perspectivă. Si simt ca am nevoie de timp pentru a asimila noile informatii. Acel pas inapoi pentru a avea o perspectiva mai amplă.

Zilele trecute povesteam cuiva ca atunci cand te supara cineva, de fapt doar iti arata ranile sufletului. E ca atunci cand, ranit la picior, te va durea fiecare atingere, chiar si a unui fir de iarba, in timp ce, daca piciorul e sanatos, nu te doar nici cand calci pe pietre denivelate, le simti dar nu te rănesc. Apoi a aparut o intamplare in viata mea care a durut. Asa ca, dupa ce m-am calmat, am inceput sa ma intreb ce m-a deranjat de fapt. Intâi am fost atenta la cuvinte sa vad daca vreunul m-a durut in mod special. Nu era, dar daca as fi gasit acel cuvant as fi incercat sa il gasesc in copilăria mea, cand m-a ranit prima data. Apoi am incercat sa identific emotia ce s-a activat in acel moment. Era o dezamagire, dar putea fi orice emotie. Am cautat sa vad cand am mai fost dezamagită, cand am intalnit acea emotie pentru prima data. Pentru ca la mine era vorba de o persoana din familie, am identificat emotia alaturi de aceeasi persoana in copilaria mea. Dezamagirea vine, de regula cand ai asteptari asa ca am incercat sa identific care erau asteptările, cum as fi vrut sa fie situatia/reactia/atitudinea. Odata intelese aceste etape am incercat sa schimb locurile cu acea persoana in acea situatie din copilarie, să inteleg care a fost mecanismul modului in care a actionat atunci, cum ar fi putut sa fie ranită acea persoana in copilaria ei ca sa reactioneze asa cum a facut-o, am incercat sa analizez cu compasiune comportamentul acelei persoane astfel incat sa inteleg ca intentia ei nu a fost sa ma ranească pe mine ci doar sa își protejeze sufletul rănit. Apoi am cautat beneficiul meu din acea situatie. Cum m-a ajutat pe mine acea „rana emotionala”, cum m-a facut mai buna de-a lungul anilor. Si pentru ca era vorba despre o comparatie („e neimportant ce faci tu, exista altcineva care face mai bine ca tine acel lucru”) am inteles si de ce ajung destul de des in competitii pe care nu mi le doresc. Am inteles ca mereu va exista cineva care va intra in competitie cu mine pentru ca am fost invatată sa imi recunosc valoarea doar prin comparatie. Poate ca mesajul este ca e momentul sa invat sa ma validez pur si simplu, sa cred in mine si in valoarea mea fara a avea nevoie de repere. Mai am nevoie de timp sa diger informatiile si sa analizez din mai multe perspective dar cam astea sunt etapele de analiza a evenimentelor neplăcute din viata noastra. Procesul e mai lung decat pare, raspunsurile vin in amintiri scurte, in vise, in versurile unui cantec, intr-o secvență dintr-un film sau doar intr-o senzatie/emotie simtită intr-o situatie ce nu are legatură cu nimic. Important e sa iti pui intrebari, sa vrei sa afli răspunsurile si să lasi mintea/ochii/urechile larg deschise pentru a le intelege/vedea/auzi. 

Prima data pe scena