24 septembrie, 2017

Fila de jurnal (ultima pe septembrie)

Pentru astazi (data/hora):
24 septembrie 2017, ora 7:50

Afara:
Ploua. O ploaie mocaneasca si rece de toamna curge peste dezordinea curtii, pe care mi-o doresc specifica toamnei: saci cu cartofi asteapta sa fie alesi in timp ce unii deja alesi asteapta sa fie dusi la culcare in beci, laditele de plastic care asteapta cuminti culesul strugurilor, o caldare sparta leneveste langa nuc ca sa punem nucile cazute in ea, frunzele uscate timpuriu decoreaza timid gazonul iar unele flori au pregatit si uscat semintele pentru a fi culese. 
Am o zona din gradina de flori pe care vreau sa o reamenajez dar un trandafir tarziu mi-a stricat planurile. E un pui de trandafir care, din cauza faptului ca e mic, nu a reusit toata vara sa ne arate cat de frumos poate fi el. Asa ca nu ii pot refuza splendoarea de floare rosie inchis pentru a-l muta dar nici nu ma indur sa il las sa se vestejeasca timpuriu in vaza din casa.... Asa ca reamenajarea a fost amanta pentru mai tarziu.
Dumitritele caramizii au intrat si ele in spectacolul toamnei iar cele albe au deschis cate o floare sa pandeasca cand le vine randul de a intra in scena. 


Mă gândesc:
Ca depinde de noi ca varsta sa vina cu intelepciune. Depinde de ce vrem sau de ce ne dorim. Uneori varsta vine cu incrancenare, cu bagaje de dureri amplificate de atatea rememorari si repovestiri. Uneori alegem suferinta in locul bucuriei. Pentru unele persoane e mai importanta durerea simtita si resimtita decat bucuria. Si ma refer la bucuria aceea simpla a batranetei: nepotii. Din postura de bunic poti sa te bucuri de copii si copilarie fara greutatea responsabilitatii cresterii lor, responsabilitate care te poate coplesi cand esti parinte. Dar poate ca tocmai responsabilitatea de parinte a fost atat de coplesitoare incat nu mai pot vedea nimic altceva sau poate ca nu vor sa depaseasca durerea si le place sa se complaca in situaia de "martir".
Nimeni in viata nu e lipsit de momente dureroare, de experiente dureroase, de momente cand crezi ca ai ajuns la capatul puterilor si nu vrei decat sa dormi. Si totusi ne ridicam si mergem mai departe. Ideal ar fi sa invatam din acea experienta si sa o lasam in urma. Dar idealul e greu de atins si chiar daca mergem mai departe mai rememoram din cand in cand momentul/perioada. Chiar ne punem intrebari de genul "ce am gresit?", "ce puteam face altfel?". Intrebari constructive de altfel, pentru a sti sa gestionam data viitoare o situatie asemanatoare, indiferent daca e proprie sau o oferi ca sfat/lectie de viata. 
Asa cum fiecare am fost dezamagiti de persoanele dragi, poate chiar am fost invinuiti de esecul lor. Dar oare noi nu am dezamagit pe nimeni la randul nostru? Dar oare noi nu am dat vina pe altii pentru propriile neputinte? A da vina pe altii e primul pas in procesul de intelegere a momentului dureros, apoi, cu timpul ne asumam propria vina si abia tarziu intelegem ca asa a fost sa fie si de fapt nimeni nu are nici o vina. Acel "tot raul e spre bine" Si atunci, cu intelepciunea varstei si a experientelor de viata nu e mai simplu sa accepti ca fiecare participant la experianta dureroasa are partea lui de "vina" sau mai bine zis de implicare? Astfel cursul intelegerii nu se opreste in punctul cautarii vinovatului iar cei dragi, care poate ne-au dezamagit, isi vor urma cursul intelegerii mai repede si vor atinge starea de multumire mult mai rapid. Si cum multumirea noastra depinde de zambetul celor dragi vom fi mai aproape de conceptul de fericire.
Asta daca vrem...

Din locurile de unde invatam:
Din atitudinea celorlalti. Din "asa nu"....

Sunt recunoscătoare pentru:
Faptul ca sotul meu a inteles ca am vrut sa ii fac un cadou mai de suflet de ziua lui, chiar daca a iesit prost si dureros pana la urma. Poate ca e spre bine, totusi.

Din bucătărie:
Cafea la ora asta, cas proaspat de vaca si rosii pentru micul dejun. La pranz as vrea sa fac piept de pui cu sos si un orez pentru ca Matei sa poate manca cu betisoare.  Iar pentru dupa-amiaza o sa fie gogosi.

Cu ce sunt imbracata:
O rochie usoara de vara pana la genunchi. De fapt un tricou lung pe care scrie "weekend, I love U"

Citesc:
O carte de Amanda Quick a carei actiune se desfasoara in viitor, in spatiu.

Ceea ce astept (sper):
Vreme buna, ca sa termin cu activitatile de toamna.
Puterea de organiza totul astfel incat sa ma pot bucura de toamna, de culorile si aromele ei. 

Ce mai mesteresc:
Acea bluzita cu roz, alb si gri. Merge incet din lipsa de timp.

Ascult:
Gotan Project



În casa:
Cald si ordine. Am facut focul aseara pentru prima data toamna asta. Asa ca avem si un pic de aroma de fum, un pic de gutuie (s-a rupt una mare de pe creanga si am adus-o in casa). 
Pe masuta am 3 garoafe frumoase primite de sotul meu de ziua lui. 
In salon, la grinda am pus ghirlande de ardei iuti si vreau sa imbogatesc decorul cu porumb de floricele si mai vad eu ce gasesc :)

In gospodarie:
Vacuta asteapta revenirea in adapost, momentan sta in curte si se bucura de ultimile zile pe afara. Vitelul a crescut si momentele de joaca ma cam sperie. 
Capritele, cum am spus, sunt in tabara de toamna la stana. Pasarile se pregatesc de schimbarea "locuintei" din cea de vara in cea de iarna.
Mai e ceva de lucru la adaposturile animalelor pana vine frigul si speram sa ne incadram atat in timp cat si in buget in timp ce in camara si in beci se tot aduna.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa stau pe scari in fata casei si sa ma bucur de tot ce e in jurul meu. De multe ori fac pauze sa admir apusul, cerul dupa ploaie, closca cu pui, pisicii tolaniti pe unde apuca sau pur si simplu curtea...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Pregatirile pentru cules via, cules nuci si prune, ceva reparatii din seria pregatirilor adaposturilor pentru iarna si eventual facut tuica


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Sursa: internet

Imi plac decorurile cu crizanteme si dovlecei:

sursa: internet

09 septembrie, 2017

Lucrurile frumoase se obtin cu rabdare - sarafanul portocaliu

Povestea e veche. Firul cumparat de la SH. Intai o punga cu o bobina de 250 gr (pentru sosete) si la vreo 2 luni am gasit-o si pe a doua de 350 gr. Mi-au placut culorile si firul cu o textura catifelata. Nu avea eticheta deci nu stiu compozitia dar banuiesc un acryl cu maxim 25 % lana. Am inceput intr-o doara de sus fara o idee precisa. Pe masura ce se adunau randurile m-am gandit la o rochie dar era prea putin, pentru pulover prea mult asa ca am zis sa fie o vesta lunga. Textura m-a facut sa scad pentru a o cambra pe talie iar la partea de jos m-am gandit sa inmultesc in 6 puncte. Ceva intre clini si clos pentru a se aseza frumos culorile. Ideea era sa fie pentru craciun. Craciunul lui 2015. Apoi m-am gandit ca ar fi bine si daca il termin de paste. Cel din 2016. L-am terminat dupa paste dar a iesit scurt si larg ca un clopot. Nu statea bine deloc. Asa ca l-am stricat pana in talie, am trecut pe pe un model elastic si in ritm de melc l-am terminat luni. E destul de lung - pana la mijlocul gambei si se aseaza frumos. Sunt foarte incantata de produsul final.


Fila de jurnal (de toamna)

Pentru astazi (data/hora):
Vineri 8 septembrie 2017, ora 7:45


Afara:
Adie un miros de toamna. Au aparut frunze uscate pe gazon, strugurii roz din fata casei s-au copt si ne atrag atentia cu aroma lor suava. Prunele au aplecat copacii, unii chiar au fost rupti de graba lor de a ajunge in oala sau butoi. Gradina are un aspect din ce in ce mai gol. In ciuda fasolei pastai care abia isi arata bobocii de floare, in tura de toamna. Sira de fan pentru iarna se inalta semeata in timp ce o gaina intarziata si-a adunat cateva oua sa le cloceasca. Capritele au plecat in tabara de toamna pentru a se pregati de iedutii din primavara. Miroase a focuri de toamna din paie si frunze, a foc de lemne de sub cazanele de tuica, a vinete coapte si roua de dimineata...
Pitigoii au devenit din nou vocali anuntand prognoza pe urmatoarele zile in timp ce berzele isi iau adio de la locurile unde au stat toata vara...

Mă gândesc:
La prima zi de scoala, la ce mai e de facut, la inventarul camarii si a beciului pentru a mai completa.
La faptul ca cer uneori prea mult de la mine si apoi sunt nemultumita ca nu reusesc sa le fac pe toate. 
Ma uitam la acel program de curatenie in care imparti casa in 5 zone, cu program de curatenie saptamanal sau lunar. Am incercat si eu dar din pacate mai am si curtea si ceva anexe asa ca nu reusesc sa acopar toata zona. Iarna e mai usor dar odata cu venirea primaverii toate se dau peste cap, oricate liste de planificari as face. Iar incercarea de a intra pe forumuri sau grupuri despre organizarea in gospodarie a dus la o stare vecina cu depresia: fotografii cu curti frumoase, gospodarii bine organizare si multe critici la adresa celor care nu ating un anumit standard. Asa ca am renuntat. Ma consolez cu ideea ca peste cativa ani, cand vom avea constructii noi, cu destinatie clara si utilari specifice voi reusi sa ating "acel standard". 
La acea zicala cu "omul sfinteste locul". In ultimile saptamani am intalnit un medic de fapt o doctorita extraordinara. Un om care asculta, care face totul pentru ca cel ce ajunge la ea sa plece acasa bine. Dupa 3 ani in care am mers la fel de fel de medici cu unghia incarnata a copilului, ajuns intre timp major, in care a fost operat de cateva ori, avem certitudinea ca de data asta va fi bine. De data asta nu am mai mers la chirurgie unde ar fi fost operat sau i s-ar fi scos unghia ci la dermatologie unde a fost tratat medicamentos. Iar tratamentul a inceput cu analize, inclusiv de la degetul cu probleme, a fost schimbat de 2 ori in functie de evolutie si dupa 8 zile de spitalizare urmeaza o perioada de 20 de zile de reveneri periodica la control pentru a fi urmarita evolutia. Dar despre omul extraordinar care este doamna doctor Andreea Molodoi si oamenii speciali din jurul dumneaei voi face o postare separata.

Din locurile de unde invatam:
De la oamnii din jurul nostru, din intamplarile mai mult sau mai putin placute, din viata. 

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii speciali pe care mi-i scoate Dumnezeu in cale si care imi mentine vie credinta ca oamenii sunt buni si doar anumite intamplari din viata lor, peste care nu au putut trece, ii face sa fie incrancenati, rautaciosi, invidiosi....

Din bucătărie:
Cafea deocamdata si ceva preparate cu peste pentru pranz.

In camara/beci:
In beci au poposit muraturile (pepeni si gogonele). Camara s-a imbunatatit cu sirop de patlagina, dulceata de mure, ketchup de casa, bulion si suc de rosii. Fasolea inca nu a terminat "adunarea" din gradina dar cele care au poposit in camara stau aliniate in borcane pe sortimente (sunt mult mai multe ca in anii precedenti). Au inceput sa se adune si semintele pentru anul viitor: patrunjel, marar, ardei si rosii.

Cu ce sunt imbracata:
O rochie-tricou pana la genunchi, moale si usoara.

Citesc:
Mai nimic. Nu se pun retetele de conserve pentru iarna...

Ceea ce astept (sper):
Sa ma pot bucura de toata abundenta toamnei, de aromele si culorile ei fara sa fiu stresata de timp, de vreme sau de alte "piedici" care ar putea intarzia/amana planurile.
Si organizarea bugetului astfel incat sa luam un pat nou in dormitor.

Ce mai mesteresc:
O bluzita din acril in 3 culori dintr-un fir pe care mi l-am cumparat in vara asta. 


Am reusit sa termin sarafanul :)



Ascult:
Muzica "de pe vremea mea" cum zice Matei.

În casa:
Un pic de dezordine in bucatarie dar se rezolva acusica.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Aroma de levantica.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
Leneveala, o carte usoara si ceva plimbari, poate si ceva cumparaturi (gogosarii pentru gogosari in sos de rosii si cei in otet cu conopida)

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: