Capsuni si fragi

Odata cu inceputul verii pietele abunda de capsuni. Fie ca sunt mari si frumoase dar fara gust, fie ca sunt zemoase si aromate, capsunile sunt o excelenta sursa de antioxidanti. Iar rudele lor mici si parfumate, fragii, sunt un deliciu. Mai ales daca sunt culesi intr-o zi libera, din badure, beneficiile sunt multiple. Nu doar fructele aromate sau dulceturile puse pe iarna ci si aerul inmiremat a padurii, miscarea si timpul petrcut alaturi de cei dragi.
Capsunile au indice glicemic mic iar concentratia mica de zahar se elibereaza lent in sange asa ca sunt recomandate si persoanelor care au probleme cu glicemia. Au efect antiinflamator, imbunatatesc memoria dar ajuta si organismul in vreventia tumorilor datorita concentratiei mare de antioxidanti. Cura de capsune inlesneste actiunea sistemului imunitar, are un puternic efect diuretic, depurativ, favorizand eliminarea acidului uric, a toxinelor şi a excesului de colesterol. Mai este folosit în afectiuni renale, in reumatism, artritism, guta, ateroscleroza, etc.
Pentru a ne bucura de aroma lor si in extrasezon putem congela fructele in pungute mici, cat folosim odata. 
Dulceata preparata din fragi sau capsuni ne bucura papilele gustative in sezonul rece. Pentru aceasta avem nevoie de 1 litru apa, 1 kg zahar si o farfurie adanca plina cu fructe curate (spalate sub jet de apa si lasate in apa pentru ca isi peird aroma). Se pune apa cu zaharul la fiert pana se leaga siropul (ridicand lingura pe laterala din oala in care fierbe se formeaza 3 picaturi in acelasi timp care curg), se adauga fructele scurse si se fierbe iarasi pana se leaga. Se poate adauga, la final, o crenguta de menta pentru un plus de aroma si cateva felii de lamaie pentru evitarea zaharisirii spre primavara viitoare.
Gemul din capsuni sau fragi se poate prepara in 2 moduri. Pentru un gem mai zemos se pune un kilogam de fructe curatate si spalate impreuna cu un kilogram de zahar la fiert pana se leaga compozitia.
Pentru un gem mai legat folosit la diverse prajituri, se pun fructele cu zahar in straturi intr-un vas mai mare. Se lasa peste noapte la frigider, se scurge jumatate din siropul obtinut care poate fi consumat ca atare cu apa minerala sau pus la sticle, sterilizat si lasat pentru zilele de vara  Fructele cu siropul ramas se pun la fiert pana se leaga. 
Gemul si dulceata se pun fierbinti in borcane, se capseaza si se lasa la racit cu capacul in jos.

O alta reteta de sirop presupune trecerea fructelor prin storcatorul de fructe. Sucul obtinut se amesteca cu aceeasi cantitate de zahar si se fierbe pana se leaga. Sau se adauga o cana de suc intr-o portie de sirop de zahar legat (un litru de apa cu un kilogram de zahar), se mai fierbe cateva minute si se pun cateva felii de lamaie. Siropul este legat cand nu mai face spuma fina ci se ridica bule mai mari de fierbere - face "bulbuci".

Pentru o prajitura simpla cu capsuni avem nevoie pentru aluat de: o cana de apa, 50 grame margarina, un praf de sare, o lingurita de otet si faina cat cuprinde pentru un aluat potrivit. Se lasa 30 minute la frigider.

Compozitia: un kilogram de capsuni se amesteca cu zeama si coaja unei lamai si o cana de zahar. Se lasa la frigider tot 30 minute
Se intande o foaie din 3/4 aluat si se aseza intr-o tava rotunda unsa cu margarina sau cu hartia de copt cu marginile in sus. Se pun fructele iar deasupra se orneaza cu fasii din aluatul ramas.
Din pacate trebuie sa stea cam mult la cuptor la foc mare: 45 minute

Tot la categoria "dulce" aveam spuma de capsuni facuta fie cu frisca, fie cu albus batut spuma tare in care amestecam capsunile si zahar dupa gust. Putem orna paharele in care servim spuma cu frunze de menta proaspata.

Sau o inghetata rapida facuta din iaurt sau smantana amestecat la robot sau mixer cu capsuni sau fragi si pus la congelat.

Indiferent in ce varianta alegeti sa consumati capsunile, bucurativa de aroma si prospetimea lor la inceput de vara.

Gutuile

Articol publicat in Ziarul de Iasi
Gutuile, fruct cu aroma de toamna si de copilarie sunt denumite in latina “Cydonia oblonga”, fac parte din familia de fructe Rosaceae, din care fac parte perele si merele. Aceste fructe erau cunoscute inca de pe vremea vechilor acadieni, si multi considera ca gutuile au precedat merele, cat priveste cultivarea lor. Vechii romani consumau gutui coapte in miere de albine, sau in combinatie cu ceapa verde iar Columella, un scriitor roman antic care ne-a lasat foarte multe indicii despre agricultura vechilor romani, scria despre trei tipuri de gutui, accentuand faptul ca “marul de aur” din gradina Hesperidelor era de fapt gutuia. Acea gutuie foarte bogata in minerale si vitamine.

 In 100g de gutui gasim:

Vitamina A – 40 μg
Vitamina B3 (Niacin) – 0.2 mg
Vitamina B9 (Folati) – 8 μg
Vitamin B6 – 0.04 mg
Vitamin C – 15.0 mg
Grasimi – 0.10 gm
Zaharuri – 12.53 gm
Potasiu – 197 mg
Fibre – 1.9 gm
Apa – 83.8 gm
Sare – 4 mg
Proteine – 0.4 gm
Fosfor – 17 mg
Calciu – 8 mg
Fier – 0.7 mg
Magneziu – 8 mg

Sunt recomandate in curele de slabire dar si in cure de toamna atat pentru aportul de vitramine si minerale dar si pentru puternicul sau efect antioxidat datorita pectinei, o fibra solubile nedigerabilacare stabilizeaza si mentine activitatea tractului intestinal si a florei bacteriene. Pectina functioneaza ca un puternic antioxidant, micsorand nivelul de colesterol din circuitul sangvin, si inhiband absorbtia de grasimi in corp.  Pentru a ne bucura de gustul sau deosebit cat mai mult timp, gutuile se depoziteaza in camara, puse pe un singur rand in ladite (lemn, plastic sau carton) dar impachetat fiecare intr-un servetel sau coala de hartie, lasandu-i cele 2 frunze care raman prinse de codita. Frunze, care le putem folosi la ceai peste iarna, avand un puternic efect diuretic. Acelasi efect, dar nu la fel de puternic, il are compotul proaspat de gutui. 

Sunt foarte bune in stare proaspata, coapte sau compot. Pentru serile lungu de toamna tarzie punem o gutuie feliata, un mar feliat si eventual o para (mai tare) feliata intr-un litru de apa la fiert. Indulcit dupa gust si mancat fierbinte poate fi un excelent adjuvant in starile febrile.

Un desert usor de facut sunt gutuile coapte. Taiate in jumatate, cu cotorul scos, umplute cu zahar sau miere si scortisoara, aliniate frumos in tava si date la cuptor pot fi un excelent insotitor in vizionarea unui film bun.

Compotul de gutui 

Se taie gutuile felii groase (fara cotor) si se pun in borcane de 800ml. Se umple borcanul cu apa pana la guler, se adauga 1-2 linguri de zahar, se capseaza si se sterilizeaza 45 min fie in cuptor fie intr-o oala cu apa care fierbe (se infasoara in prosoape pentru a nu crapa). Apoi se lasa la racit in pat cald (intre paturi) 24 ore. 

Gemul de gutui

Se spala bine fructele, se taie in 4 si se scot cotoarele. Se toaca fin (fie prin masina de tocat fie in robot). Se fierb in ceaunul de tuci sau in oala la cuptor cam o ora cu un adaos mic de zahar. Cam 1 kg de zahar la 5 kg de pasta).  In ceaun se amesteca din cand in cand si se opreste focul cand nu mai "scuipa". Se pune fierbinte in borcane dar nu se pune capacul decat a doua zi, dupa ce s-a racit si s-a intarit coaja de deasupra.

Se pot folosi mere si pere in amestec cu gutuile in ce proportii se doreste dar se mareste cantitatea de zahar la 2 kg.

Dulceata de gutui

Se curata gutuile de coaja si cotor. Acestea nu se arunca deoarece se pot folosi la peltea. Miezul gutuilor se taie cuburi. Se foloseste o farfurie adanca plina "varf" cu cuburi de gutui. Separat se pune la fiert 1 kg de zahar cu 3 cani de apa si se fierbe pana se leaga siropul. Se face proba fie pe farfurie (se lasa sa cada o picatura care ar trebui sa nu se imprastie) sau se tine lingura pe cant (lateral) si ar trebui sa se formeze 3 picaturi pe latura de jos (sa nu se adune intr-o singura picatura). Apoi se pun fructele si se fiebe la foc mic pana se leaga iarasi. Se pastreaz ain borcane mici.

Peltea de gutui

Se face din cojile si cotoarele gutuilor. Se pot pune gutuile mai mici dar taiate in 4 si pentru culoare coaja de mar rosu (optional). Se pun intr-o oala, se adauga apa cat sa le acopere apoi se mai pune cam de 2 cm deasupra. Se fierbe la foc potrivit pana cand apa "de deasupra" se evapora iar fructele s-au inmmuiat. Se scurge zeama si se amesteca cu zahar in proportie de 1:1.  Se fiebe pana se leaga (testul cu lingura sau cu farfuria). Se pune fierbinte in borcane (eventual fierbinti) si se raceste in pat cald (acoperite cu paturi).

Fiecare preparat din gutui aminteste de copilarie, de gutuile puse pe dulapurile bunicii sau de borcanul cu dulceata tinut in camera de buna. Lingura de dulceata pe farfuriuta alba alaturi de paharul de apa rece asezate pe un prosop brodat sau cu dantela lucratat manual pe margini o intalnesti ne intampina si azi in casele batranesti,,,

vinete pe iarna la borcan

Pentru ca nu dispun de spatiu in micul meu congelator iarna trecuta m-a aprovizionat mama cu vinete coapte pentru salata. Dar din motive de regim nu cred ca anul acesta va mai pune la congelator. Asa ca, Liliana, o buna prietena, mi-a dat ideea cu vinetele la borcan. Am gasit pe net diverse retete din care voi face un rezumat ca sa nu mai caut saptamana viitoare cand e programat un drum la piata de gros.
Se coc vinetele, se "aburesc" si se curata fierbinti. Se aseaza pe un fund de lemn usor inclinat pentru cateva ore (2-3) pentru a se scurge zeama amaruie. Apoi se toaca (sau nu), se sareaza (sare grunjoasa de muraturi) dupa gust si se aseaza in borcane de 800 sau sticle mai inalte dar cu gura mai larga (de nectar). Se pun 2 aspirine netamponate pisate deasupra (unele retete spun ca se poate si fara) iar apoi ulei (poate fi fierbinte) cam de 2 degete. Se fierb in oala cu prosoape timp de 30 min (cele cu aspirina) sau 45 min (cele fara aspirina) sau se pot da la cuptorul incins pentru 20 min. Se racesc intre paturi (pat cald) pana a doua zi cand se aseaza frumos in camara.

Pregatirea plantelor pentru pastrare

articol scris pentru a fi publicat in Ziarul de Iasi (dupa o mica cosmeticizare)
Odata cu venirea primaverii incep pregatirile pentru adunarea plantelor pentru iarna. O activitate migaloasa care implica multa atentie si multa dragoste, fie ca e vorba de plante de ceai sau plante aromate pentru bucatarie. Si asta pentru ca de la unele plante alegem doar florile, la altele tulpina dar sunt si plante de la care folosim toata planta. Plantele se culeg dimineata dupa ce se ridica roua, de preferat din zone unde poluarea si praful sunt mai scazute. Dar daca nu se gasesc astfel de zone, plantele trebuie scufundate in apa rece si apoi uscate pe proosop absorbant inainte de a le pregati pentru iarna.
Pregatirea pentru iarna difera. Astfel, plantele aromate (patrunjelul, leusteanul, loboda) se taie marunt inainte de uscare pentru a pastra cat mai mult din aroma. Uscate intregi capata un aspect si un miros de fan. Mararul se usuca in 2 variante: pentru gatit se culege inainte de a se forma inflorescenta, se taie marunt si se usuca iar pentru pus la muraturi (in saramura sau otet) se culege dupa inflorire si se pune la uscat intreg, legat manunchi  "la grinda".
 Cele doua variante traditionale de uscare a plantelor sunt pe prosop de bumbac (sau hartie) intr-un loc bine aerisit, cald dar neexpus razelor soarelui sau agatate in acelasi mediu. La casa, cel mai accesibil loc pentru uscarea plantelor e podul sau o magazie iar in cazul apartamentelor de bloc e buna camara sau garajul. In cazul in care locul nu este bine ventilat (aerisit) plantele se innegresc sau mucegaiesc (daca stratul de plante e mai gros) iar daca sunt lasate la soare isi pierd aromele iar aspectul capatat este de fan. Pentru agatare se fac buchete mici (cam cat se poate prinde in mana), se leaga si se agata astfel incat sa nu se atinga de nimic. 
Buchetele se pot pastra in forma in care s-au uscat impachetate in hartie subtire (de impachetat, in ultima instanta e buna si cea de ziar) sau in panza de bumbac, iar plantele maruntite, dupa uscare, se pot pastra in pungi de hartie sau cutii de carton tot in camara. O modalitate practica de a pastra plantele peste iarna sunt saculetii din panza de bumbac, stransi in siret si agatati.

Chiar si plantele uscate buchet se maruntesc dupa uscare (cu foarfeca sau intre palme) si pune in saculeti de panza. Pentru plantele medicinale se recomanda pastrarea lor individuala (fiecare in saculetul ei)  iar amestecul pentru ceaiuri sa se faca in cantitati mai mici (pentru o saptamana sau pentru o luna) intr-un alt saculet sau recipient.
Traista ciobanului e mai pretentioasa cand e vorba de cules. Se smulge toata planta, se lasa sa se odihneasca cateva ore, apoi se indeparteaza radacina prin taiere, se marunteste restul plantei si se pune la uscat. Este indicata in stabilizarea tensiunii arteriale.
Cimbrul si busuiocul se culeg in perioada de inflorire si se usuca manunchi, se pastreaza tot manunchi sau sfaramat in palme si pus in pungute.
Cimbrisorul se usuca pe prosop, toata planta, culeasa in perioada de maxima inflorire si se pastreaza maruntita in pungi de panza. Fiind foarte aromat se pune putin in amestecul de ceai folosit frecvent si se foloseste individual in caz de calculi renali sau biliari.
Coada calului, partea aeriana a plantei, se usuca buchet, si pentru ca devine extrem de fragila dupa uscare se pastreaza sfaramata intre palme in punga de panza. Se foloseste in ceiuri pentru imbunatatirea functie renale dar si in bai pentru pentru aparatul uro-genital.
Galbenelele, doar florile, se usuca pe prosop, se pastreaza in punga de panza, se utilizeaza atat la ceai cat si in bai sau creme fiind un foarte bun cicatrizant. Crema de galbenele se prepara atat din flori proaspete cat si uscate.
Coada soricelului, se culege floarea cu maxim 30 cm de codita, se usuca in buchete si se pastreaza maruntita in pungi de panza. Este un excelent detoxifiant, cicatrizant si dezinfectant. Se foloseste atat in ceaiul zilnic cat si separat pentru comprese sau bai.
Menta se culege partea aeriana, se usuca buchete si se pastreaza maruntita intre palme la pungi de panza. Se utilizeaza in ceaiul zilnic pentru reglarea digestiei si separat in caz de diaree, avand si rol de tonic general.
Se foloseste maruntirea intre palme in cazul plantelor la care se indeparteaza tulpina dupa uscare, folosindu-se doar frunzele.
Un alt mod de a "pastra" efectele tamaduitoare a plantelor pana in primavara sunt siropurile.
Un sirop special cu efect calmant, linistitor si un dusman al insomniilor este siropul de tei.
Un alt sirop ce nu ar trebui sa lipseasca din camara in perioada rece e siropul de patlagina. Patlagina cu frunza lata e cunoscuta pentru efectele sale in calmarea tusei dar efectele patlaginii cu frunza ingusta sunt mai putin cunoscute. Are un puternic efect detoxifiant ("curata sangele") si este un mare ajutor in viroze.
Pe zi ce trece se pot redescoperi mici miracole, uneori uitate, aflate in jurul nostru pentru a ne imbunatati si infrumuseta viata

mici comori din camara

Articolul a fost scris pentru a fi  publicat (dupa o usoara adaptare) aici.
Odata cu venirea primaverii incep "primenirea" camarii. Borcanele si sticlele goale sunt sortate si pregatite pentru umplere, capacele sunt verificate pentru a fi inlocuite cele necorespunzatoare si o noua tura de etichete sunt pregatite pentru a fi lipite.
Primul care poposeste in camara e siropul de papadie (sau mierea de papadie) cu efectul sau depurativ imbogateste aroma ceaiului toata iarna. Este urmat foarte repede de siropul de salcam, cu efecte linistitoare atat pentru sistemul nervos cat si cel digestiv. Siropul de brad (un foarte bun antitusiv), il fac in 3 variante: fiert, macerat si amestecat cu cimbrisor  - tot macerat. Si daca tot am amintit de cimbrisor mai fac 2 preparate foarte bune in perioada friguroasa din flori de cimbrisor: tinctura de cimbrisor foarte buna in masarea picioarelor grele sau obosita si uleiul de cimbrisor pentru masarea incheieturilor dureroase.
Tinctura de cimbrisor:
Florile proaspat culese le pun intr-o sticla cu gura larga (din sticla) pana se umple, fara a presa. Adaug alcool (am folosit si alcool de 90 gr dar si alcool medicinal sau vodca mai ieftina) pana se umple sticla si il las la macerat pe marginea fereastrei, la soare, 14 zile. Apoi il strecor si il pastrez in camara in sticla de sticla.
Uleiul de cimbru
Se prepara la fel la tinctura dar in loc de alcool se foloseste ulei (recomandat cel de masline presat la rece)
Un alt sirop pe care il pregatesc atat pentru efectele sale digestive dar in mod special pentru gustul sau racoritor, vara, este siropul de menta.
Sirop de menta
Menta prospat culeasa, trecuta prin jet de apa si uscata pe prosop de bumbac, se toaca (cam la 2-3 cm) si se pune in ceaun. Se toarna apa clocotatita pana acopera plantele si se lasa pana a doua zi (cca 24 h). Se scurge, se masoara cantitatea de apa si se adauga tot atata zahar. Se fierbe pana face bule. (eu pun cana de zahar la cana de lichid).
Urmatoarele siropuri vor fi cele de cirese dulci, cirese amare, visine, capsuni, zmeura si mure. Toate le fac prin lasarea fructelor (le scot samburii la cele care au) cu zahar deasupra, la frigider cel putin 24 ore.  Zeama rezultata o pun pe foc si o las pana face bule. Fructele ramase, amestecate cu zahar (un kg de zahar la o farfurie adanca de fructe) vor poposi  in ceaun la foc mic si va rezulta un gem gustos pentru clatite si nu numai.
Un gem mai zemos si mai bogat ca gust iese daca folosesc fructe proaspat culese (dupa aceeasi reteta).
Dulceata de nuci verzi este o dulceata mai deosebita care se consuma ca atare..
Din fructele de soc (cunoscute pentru proprietatile sale detoxifiante) fac 2 preparate: gem si tinctura. Pentru gemul de fructe de soc, culeg o farfurie adanca plina cu boabe (fara codite) pe care le amestec cu 1 kg de zahar si le pun la fiert in ceuan. Am  remarcat de-a lungul timpului ca dulceturile, gemurile si siropurile fierte in ceaunul de tuci au un gust mai plin, mai bogat.
Tinctura de boabe de soc o fac din zeama fructelor trecute prin storcator (eu folosesc masina de bulion) amestecata in proportie de 1:1 cu tuica de casa dublu rafinata (recomandat este alcoolul alimentar de 90 gr). Este un preparat natural recomandat pentru cure de detoxifiere dar si ca adjuvant in curele de slabire.
Din visine, cirese amare, mure, zmeura sau capsuni pregatesc lichioruri de casa: las fructele amestecate cu zahar in damigene mici (3-5 kg) cateva zile in camara. Siropul rezultat il strecor si il amestec cu tuica  si il depozitez in sticle in camara.
O alta gama de produse foarte cautate in serile lungi de iarna sunt compoturile. Incepand cu cirese mari, visine, prune, caise, piersic, nectarine, pere si terminand cu gutuile. Se prepara destul de simplu dupa parerea mea, singura operatie care dureaza mai mult e fierberea la ceaun a borcanelor.
Se pun fructele intregi (cele mici) sau taiate felii (cele mai mari) in borcane de 800 gr. Fructele se spala si si se curata. Se umplu cu apa pana sub gatul borcanului, se pun 2-3 linguri de zagar la fiecare borcan, se inchid ermetic si se fierb in baie cam 30 min. Adica se aseaza intr-uu vas mai mare (ceaun, oala, cazanel) in care sunt puse prosoape pe fund si intre borcane. Se pune apa fara a acoperi capacele borcanelor si se fierb la foc tare. Pentru ca eu fierb la foc de lemne nu pot cronometra asa ca le fierb pana cand zaharul din borcan e topit.si se vad bule de fierbere in borcan.
Si pentru a ma putea bucura de o tarta cu visine in plina iarna, fara a le congela, le pun, cu samburele scos, amestecate cu zahar din belsug si aspirina pisata (2 aspirine netamponate la un borcan de 800 gr) in borcane sau sticle cu gura larga fara alte operatii.

Sirop papadie

Sunt ultimile zile pentru culesul florilor de papadiei. Si perioada pentru comenzi la siropul de papadie se apropie de final...

boabe de porumb conservate

Folosesc porumbul boabe la mai toate salatele de iarna pe baza de maioneza si nu doar. Boabele de porumb sunt prietene bune si cu orezul si cu graul fiert si cu laptele si multe alte mancaruri de peste iarna. Singura problema e ca poate fi recolatat si conservat doar o perioada foarte scurta vara. Asa ca mi-am facut stoc de borcanele si m-am pus pe treaba. Si de data asta tot reteta Ioanei o folosesc:

Porumb conservat cu aspirina


Ingrediente: stiuleti mari de porumb crud, sare neiodata, tablete aspirina.
Mod de preparare: se alege porumb crud, in lapte, precum cel bun de fiert in timpul verii. Se curata de foi si de matase, care se aseaza pe baza unui vas. Se aranjeaza stiuletii in oala, cu foi printre ei si se fierb in apa cu putina sare, la foc mic, in vasul acoperit, timp de aprox 30 minute. Se curata boabele de pe stiulete. Se aseaza boabele in borcane curate (720 ml), astfel incat sa se ocupe ¾ din volum. La fiecare borcan se adauga 2 lingurite de sare si 2 tablete pisate de aspirina. Se toarna apa cat sa acopere boabele si sa ramana un spatiu gol de 2 cm. Se capseaza borcanele si sefierb la bain-marie timp de 30 minute de la inceputul fierberii. Se lasa sa se raceasca in oala in care au fiert. La borcane de 400 ml pun 1 lingurita rasa de sare si 1 aspirina.

pastai la borcane pe iarna



sursa foto: internet

 Am terminat de pus pastaile la camara. E primul an cand nu le congelez ci le pun la borcane. Dar mi-au placut atat d emulte cele mancate iarna trecuta la borcan incat am cerut reteta acelei doamne dragi de la care am mancat si am inlocuit gheata cu apa sarata.

Reteta Ioanei pentru  fasole pastai in apa cu sare


Ingrediente: 4 kg de fasole verde sau galbena; 2 linguri sare, apa
Mod de preparare: se aleg pastai proaspete, fragede, care se trec prin jet de apa rece si se taie capetele. Intre timp, se fierbe, intr-o oala de 5 litri, apa cu sarea. Cand clocoteste, se adauga pastaile, iar dupa 2-3 minute se scot la scurs. Se aseaza fasolea in borcane spalate si uscate, astfel incat sa ocupe cat mai bine spatiul din borcan. Se toarna apa in care au fost oparite legumele, astfel incat sa acopere fasolea, dar sa ramana 2-3 cm pana la gura borcanului. Se sterilizeaza conservele timp de 30 minute, cronometrand de la primul clocot. Se lasa sa se raceasca in cratita, apoi se duc la camara.Pentru siguranta, se poate pune cate o aspirina la borcanul de 800 gr.
Mazarea se face la fel, insa se fierbe bine (ca pentru mancare) si se pune sigur aspirina 1 pastila la borcan de 800 gr.

Multumesc mult pentru retete si nu numai....

gogosari in sos de rosii

O reteta care o fac din liceu. Merge de minune cu piure, cartofi prajiti si orez prefiert in loc de sosuri la borcan "uncles Ben's" sau la spaghete.
1 borcan de bulion de 800 gr
1 borcan de ulei (tot 800 gr)
1 borcan de otet
1 borcan de zahar
mirodenii (foi de dafin, piper boabe, usturoi, boabe de mustar, ienibahar, busuioc maruntit, coriandru, etc)
 30 de gogosari potriviti.
Se spala gogosarii, se curata si se feliaza (pestisori) si se lasa la scurs. Se amesteca restul ingredientelor la foc mare. Cand clocoteste se pun feliile de gogosari si se lasa la foc mic pana se inmoaie gogosarii (se vede zeama printre ei). Se pune fierbinte la borcane, se capacesc si se lasa in pat cald la racit 2-3 zile. Mie mi-au iesit 6 borcane de 800 grame.

zarzavat pentru iarna

Anul trecut nu am pus zarzavat pentru iarna conserve. Dar am primit ceva borcane de la soacra mea si mi-au ajuns pana in  primavara. Asa ca anul asta, am luat reteta si mi-am pus singura.
Am ales ardeii mai mari din productia proprie si i-am taiat cubulete. Apoi am taiat si rosii cubulete si patrunjel tocat. Proportia a fost de 1:1:1. Am pus un pumn de sare si le-am lasat cam 1 ora sa lase zeama. Le-am asezat in borcane cu o aspirina zdrobita la borcanele de 800 sau jumatate la cele de 400, le-am capacit si le-am dat la debara. O portie am facut-o si cu frunze de telina tocate. Cumnata mea, anul acesta le-a dat si un clocot in oala cu apa. Am facut si eu ca maimuta si o parte le-am fiert. O sa vad la iarna cat de buna gospodina sunt dar eu sper ca nu am gresit nimic.

pentru iarna

Astazi as vrea sa ma laud iarasi cu camara mea. Putin mai bogata decat anul trecut si asta pentru ca am avut putin mai mult timp si am improvizat foarte mult. Mai intai voi scrie depsre retele facute pentru prima data si apoi voi enumera si restul "locatarilor" de pe rafturi.

Castraveciori in otet facuti dupa reteta cumnatei mele (o foarte buna gospodina de la care am invatat foarte multe)

   - o portie otet

   - doua portii apa

   - o lingura sare / litru de compozitie

   - o lingura zahar / litru de compozitie

se da in clocot si se toarna peste castraveciorii asezati cuminti in borcane si insotiti de "arome" cum ar fi: usturoi (cativa catei taiati felii), rondele de ceapa, rondele de morcov, frunze de telina, marar verde (nelipsit), o frunza de dafin, boabe de piper, boabe de mustar si boabe de ienibahar.

Dupa ce s-au oparit se capseaza (sau infileteaza capacele) si se aseaza cumintei in paturi 2-3 zile sa se raceasca incetisor.

Daca bocanul e mai mare de 800 de grame, se scot din paturi si se mai oparesc odata racindu-i din noi in paturi.

Eu am borcane cu castraveti mici, mici (cornisori) cu castraveciori mai marisori si cu felii de castraveti (cei mari). Pana acum an 25 dar operatiunea continua....

Siropul de pepene galben este o delicatese descoperita din intamplare si adaptata o reteta "rece" de pe net.

Pentru ca ne luasem masina de rosii si rosiile nu sunt inca coapte am decis sa probam masina cu pepenii galbeni ce asteptau cuminti sa fie mancati. I-am curatat de samburi si de coaja si i-am dat prin masina. Pe net gasisem o reteta cu

- o portie suc de fructe (presat la rece)

- 3 portii apa

- 3 portii zahar

care se amesteca din cand in cand pana se dizolva zaharul si apoi se pune in sticle.

dupa 2 zile zaharul nu se dizolvase iar pulpa ridicata deasupra dadea semne de ... fosnit. Asa ca am pus oala pe foc si am fiert-o pana cand pulpa nu se mai ridica deasupra.

Din 3 pepeni (cca 4 kg) am facut 8 litri de sirop foarte aromat. Mie imi aminteste de sucul de ananas pe care il gaseam la mare (in Mamaia) pe o insulita prin 1982. Ne alintam in searile calduroase cu un pahar de suc cu gheata.
Compotul de piersici e la prima aparitie la mine in camara dar l-am facut ca cel de cirese de anul trecut (am taiat piersicile felii)

bauturi naturale

De un an de cand ne-am mutata la tara am redus alimentele ce contin coloranti, E-uri sau inlocuitori chimici la limita bunului simt. Adica mai rarut ca e mai dragut. Nu pot fi scosi integral atata timp cat ne uitam la televizor si facem parte din grupuri sociale dar se pot diminua. Astfel in locul sucurilor acidulate avem siropuri si sucuri naturale si asta nu inseamna ca pe eticheta scrie "produs natural" ci ca le fac in casa. Ce am reusit sa fac in primavara asta sunt:

Socata: la 10 litri de apa am pus 12 flori (fara sa le sortez dupa marimi), 1 kg de zahar, o lamaie feliata si 10 gr drojdie proaspata. Bidonul (de 25 litri) l-am acoperit si l-am lasat pe prispa casei 3 zile, timp in care amestecam in el dimineata si seara. Dupa trei zile am pus socata in sticle la frigider. In zilele caniculare mai adaugam si gheata in pahar si intradevar te racoreste. Am ajuns la aceasta reteta dupa ce am experimentat diverse si adaptat  mai multe variante scoase de pe net sau din cartea de bucate.

Siropul de brad: am cules mugurii de brad si am asezat straturi alternand cu straturile de zahar intr-un borcan de 3 kg de sticla. Am pus cam 1.5 kg de zahar. Ultimul strat fiind de zahar. L-am lasat in debara (mai intuneric dar uscat si nu prea rece) cam o luna de zile. Am amestecat de cateva ori spre sfarsitul perioade. Dupa aproximativ o luna am scurs zeama rezultata si am pus-o in sticle de sticla depozitate la beci.
O varianta imbunatatita ar fi cu flori de cimbrisor de camp adaugate in borcan atunci cand infloresc (la cca 2 saptamani) si amestecat. Cimbrisorul e un fluidizant al mucoaselor ajutand atat in tuse dar si in afectiuni ale bilei.
O alta varianta cu muguri de brad pusi intr-o oala in care am adaugat apa cat sa ii acopere, i-am dat un clocot si i-am lasat pana a doua zi. Apoi i-am scurs, iar zeama rezultata am dublat-o cu zahar (o cana de zeama la o cana de zahar) si am fiert-o pana s-a legat.
Primul tip de sirop se poate lua cu lingurita in cazul tusei (seaca sau productiva) fiind un excelent calmant si expectorant dar la fel de bine se poate bea cu apa minerala.
A doua varianta de sirop se bea doar cu apa minerala fiind foarte aromat si are si un usor efect calmant in cazul bronsitelor si a racelilor.

Siropul de papadie (sau miere de papadie): se culeg florile galbene si pufoase de papadie, se clatesc cu un pic de apa rece, se aseaza frumos intr-o oala incapatoare, se adauga apa rece cat sa le acopere (trebuie pus un semn pana unde au fost florile fara apa deoarece ele se ridica deasupra), se da un clocot si se lasa pana a doua zi. Se scurg iar zeama rezultata se dubleaza cu zahar si se fierbe pana se leaga (mai tare daca o folosim in loc de miere de albini si mai subtire daca il punem la sticle). Pe langa gustul si aroma deosebite are si proprietati terapeutice.

Siropul de salcam: dupa ce se culeg florile de salcam inflorite se rup de pe tija centrala si se pun in oala. Siropul se face la fel ca cel de papadie.

Siropul de trandafir (un alt sirop la care am incercat mai multe variante pe care le-am adaptat pana mi-a placut mie ce a iesit): 50 de flori de trandafir (acel trandafir de dulceata) se culeg, petalele se separa de codita (codita care pusa la uscat da o aroma deosebita ceaiurilor), se freaca cu un plic de sare de lamaie si se lasa peste noapte (eu am adunat patru zile la rand florile si le-am tot pus una peste alta in oala pe care am pastrat-o acoperita cu folie alimentara in camara). Se adauga1 litru de apa la fiecare portie de cate 50 de flori (pentru ca florile mele erau un pic cam mici si cam scuturate, anul acesta am pus 6 litri de apa la 400 flori). Se lasa pana a doua zi, se scurg si se dubleaza cu zahar. Se fierbe pana se leaga (cand nu mai face spuma ci doar bule mari), se pun la sticle care se racesc in pat cald.

Sirop de capsuni: am cules capsunile, le-am curatat de codite si le-am clatit cu un jet de apa rece. Le-am asezat intr-un lighean in straturi alternative cu zahar  (zahar cu darnicie) si le-am lasat la frigider 2 zile. Am scurs zeama careia i-am dat un clocot (rezista la beci si nefiert cam 6 luni) si am pus-o la sticle.

Urmeaza siropurile de: cirese, mure, zmeura, visine si prune, siropuri pe care le fac la fel ca la capsuni (cu gemul aferent).

vinete coapte

Deoarece am gasit la un pret surprinzator de mic vinete in piata mi-am zis ca nu ar fi rau sa le coc si sa le asez in pungute la congelator. Si astfel dupa ce au stat o luna, doua alaturi de pungutele cu ardei copti in congelator se vor intalni intr-o imbratisare fierbinte in oala de zacusca mai pe la toamna daca nu si-au dat intalnire pe masa de revelion.
De regula, vinetele pentru salata de peste iarna le asez in pungute gata tocate. Pentru a le usura intalnirea cu dovleceii si maioneza in robotul de bucatarie.

ardei copti

am copt 20 kg de ardei, i-am curatat de coaja si de seminte si i-am pus la scurs. Jumatate au mers in pungute la conjelator si jumatate la borcan.
Cei din borcam au fost "incalziti" de otetul firbinte turnat deasupra si apoi s-au racit incetisor impachetati in paturi.
otetul l-am facut asa:
1 portie miere de albine
1 portie zahar
2 portii otet alimentar
sare, piper boabe, mustar boabe si frunze de dafin
La iarna cei din congelator se vor "incalzi" in diverse mancarici iar cei de la borcan vor fi asezati in castronele de salata pe masa.

baton de branza

Deoarece aveam cam multa branza de vaci am cautat prin caietul de retete sa vad ce mai puteam face. Cum de copt si de prajit nu prea aveam chef m-am gandit sa caut o varianta de conservare. Am deja cateva pungi in congelator si voiam sa incerc ceva noi. Si mi-a iesit. Azi am dezghetat primul baton sa vad cum a iesit si e super:
3 kg branza de vaci (scoapta si scursa bine)
1 cutie de margarina (500 g)
marar cat mai mult
sare dupa gust
Le-am pus pe toate in robotul de bucatarie. Cand crema mi s-a parut potrivita la gust si la textura am asezat-o cu o lingura in folie de staniol. Mi-au iesit 10 batoane nu prea groase pe care le-am asezat frumos in congelator. Sunt perfecte pentru tartine la micul dejun sau la gustarea de dupa amiaza.

porumb in lapte pe iarna

imi place porumbul in diverse mancaruri asa ca am descoperit 2 variante de "conservare"
Prima e pentru a-l adauga in tocane. Deoarece se fierbe in momentul gatitului se congeleaza fara alte operatii: se taie boabele de pe stiulete, se pune la pungute mici si apoi la congelator. Nu se decongeleaza. Se pune direct in oala.
A doua varianta e pentru salate (boef sau altele). Se fierbe pe jumatate, se curata boabele de pe stiulete dupa ce s-a racit si se congeleaza. Daca se fierb bine si apoi se congeleaza isi pierd din gust si din aroma. Se decongeleaza incet inainte de folosire. Eu las pungutele in frigider o noapte inainte de folosire pentru decongelare inceata.

dovlecei pe iarna

o reteta proprie de dovlecei congelati folosibili doar la tocane si la salata de vinete (eu pun la salata de vinete in proportie de maxim 1/2, e putin mai dulce)
Ii dau pe razatoarea mare si ii pun la scazut in putin ulei la foc mic. Ii dau la racit cand am o pasta groasa. Ii congelez in pungute mici cat folosesc odata.

zarzavat congelat

Deoarece folosesc foarte mult marar la mancaruri iar iarna mararul uscat nu are aceeasi aroma, am descoperit la soacra mea o modalitate de "conservare" astfel incat sa isi pastreze si aroma si textura. Modalitatea am extins-o si la patrunjel, leustean si alte verdeturi:
mararul proaspat cules, ales bine si fara strop de apa pe el (nespalat - din gradina proprie merge, din piata trebuie spalat si uscat foarte bine fara sa se vestejeasca)tocat marunt (la dimensiunea pe care o folositi de obicei) se pune in pungi si se baga la congelator.
Eu am preferat pungute mici cat folosesc o data sau de doua ori.
Daca ramane apa pe zarzavat, in momentul congelarii aceasta se aschiaza spargand celulele si la dezghetare avem o masa gelatinoasa verde.

dulceata de zmeura

o farfurie adanca plina de fructe
1 kg de zahar
1 cescuta apa

fructele proaspat culese, de preferat sa nu se spele (daca e musai, se usuca bine pe un servet dupa aia, dar isi pierd aroma) cu zaharul si apa se pun la fiert. Cand e legata dulceata se pune la borcane fierbinte si se da in camara.

dulceata de nuci verzi

120 nuci verzi
1 kg zahar
100 g miere de albine
1/2 lamaie taiata felii subtiri

Se curata nucile de coaja, se lasa 24 de ore in apa rece. Se schimba apa de 2-3 ori in acest timp. Se face siropul din o cana apa, zaharul si mierea. Se adauga nucile scurse de apa si lamaia si se fierbe pana se "leaga". Se lasa la racit, se pune in borcane mici, se pun etichetele si se adauga la colectia din camara.