20 februarie, 2022

Jurnal de final de februarie

 Aproape a trecut şi luna asta. Încă o săptămână şi pregătim mărțișoare. 
Afară e cald. Dar pițigoii mai anunță vreme rece. Trilurile lor sunt încă "cârpiți, cârpiți, cârpiți" chiar dacă pisicile nu mai caută căldura din casa, iar găinile își caută loc de clocit. Profit de vremea bună pentru a pregăti curtea de primăvară. Am curățat zmeura și am refăcut stratul deoarece are tendința de a invada grădinuța. Butucii de muri au primit şi ei atenția cuvenită pentru a scăpa de rugii uscați. Mai trebuie să fie poziționați pe spalier. Şi am 2 tufe care trebuie mutate când terminăm de amenajat suporţii. Şi tot ieri am tăiat toți butucii de vie bătrâni. Am redus la jumătate bolta de vie. Am lăsat doar trei rânduri de suporți. Pe mijloc vom planta vie tânără pe care o vom ridica pe boltă, pe o laterală avem zmeura și pe cealaltă urmează sa punem 2-3 butuci de mure. Iar pentru suprafață rămasă am făcut comandă de copaci. 
Am mai mutat niște flori. Va trebui sa reconfigurez un pic curtea după tăierea viei și a perilor bătrâni. Alunul e mai mare decât mă așteptăm așa că trebuie să mut tufa de bulgărași de alături. După ce încep să mut și să reașez, sigur mai vin idei noi. 
Astăzi m-am bucurat de febra musculara căpătată ieri și ne-am răsfățat un pic la cumpărături. Vițelul s-a învățat să iasă în curtea din față și "aerează" gazonul odată la câteva zile. Cât de curând va trece la grupa mare. Adică la căpăstru şi fără lăptic.
Doua găini harnice s-au pus pe scos pui iar purcelușii mici au plecat la casa lor. Au rămas doar purceluşele.
În ghivecele din casa a venit primăvara şi trebuie sa fac planificarea culturilor şi a grădinilor. 
Zilele următoare ar trebui sa schimb pământul din ghivece și curățenia de primăvară din curtea animalelor. Iarna asta nu prea am avut timp de odihnă. Am încheiat anul trecut în ritm de maraton și se pare că așa l-am început și pe acesta.
O săptămână minunată tuturor!


15 februarie, 2022

Cand bunul simt e confundat cu prostia

 

Stiu ca nu mai sunt vremurile de demult, cand bunicii ne invatau despre bun simt, despre respect ("sa respecti, mama, pe oricine ca pe tine te respecti") sau despre morala crestina ("sa nu faci rau cu buna-stiinta, mama, ca mai devreme sau mai tarziu ti se intoarce indarat"), dar parca te gandesti ca daca faci bine, bine vei gasi. Am constatat cu durere ca in ultimii ani e la moda tupeul si nesimtirea sau cum spunea un coleg de facultate: "tre sa le-o tragi tu primul ca sa nu ti-o trag ei". Dar acel coleg venea dintr-o casa de copii si ma gandeam ca nu a avut o bunica care sa il invete ce e bine. Nici prin cap nu imi trecea acum aproape 30 de ani ca asta va fi motto-ul societatii de astazi. In nici un caz ca voi intalni atitudinea asta la generatiile cu care am crescut eu sau oameni care au crescut in acelasi mediu ca mine, sau ca respectul se acorda celui cu gura mai mare sau care stie sa se certe mai bine. Nu ca nu as sti sa ma cert dar mi se pare injositor sa fiu nevoita sa ranesc ca sa fiu respectata. Mi se pare lipsa de respect fata de mine sa fiu nevoita sa spun lucruri care mie mi se par evidente, sa ating puncte sensibile doar ca sa ii arat celuilalt ca nu sunt proasta si ca vad, aud si stiu. Si asta pentru ca politetea si bunul simt e interpretat ca fiind prostie. Daca te-a ranit odata si nu ai ripostat ori esti proasta si nu ai vazut sau esti proasta si vrei sa pastrezi relatia indiferent de situatie. Oricum ar fi tot ca proasta esti vazuta. Si atunci esti nevoita sa lasi educatia deoparte si sa spui lucrurilor pe nume, oricat de evidente ar fi. Altfel situatia se va repeta. Daca te-a calcat odata in picioare (metaforic vorbind) si nu ai ripostat inseamna ca merge si o face inca o data si inca o data pana cand dai cu ei de pamant. Si atunci devii "bau-bau". Relatii care ar trebui sa fie armonioase, de sprijin si apreciere reciproca se transforma in pisica-si-porumbeii. Ati vazut vreodata cum se imprastie un grup de porumbei cand vine o pisica? Cam asta mi s-a intamplat mie cand am ajuns intr-un anume loc. Fiecare a cautat un loc unde sa se ascunda. Atat de penibila a fost situatia... De parca eram in Matrix si am luat pastila adevarului. Dintr-o data nimic din ce stiam nu mai era real.

Si nu odata ma intreb in ce lume va fi nevoit copilul meu sa traiasca. Mai ales cand il vad cum se loveste de cate un "cadru didactic" care, in zeci de ani la catedra si inca pe atatia in functie de conducere nu stie decat sa lovesca in loc sa sprijine si sa sustina un tanar la inceput de drum. Cum il stimulezi sa iti ramana in sistemul de educatie si sa mai faca si educatie de calitate daca tu il umilesti in fata colegilor de cancelarie? Sau cand faci santaj emotional? Noroc ca tanarul meu profesor preda la mai multe scoli si acolo sunt oameni de calitate.

Dar despre oameni care una spun si alta fac as putea scrie fara oprire pentru ca asta e in jurul nostru. Oameni care se pacalesc ca sunt buni cand realitatea e la ani lumina distanta, care inseala ca sa dovedeasca cat sunt de buni dar se victimizeaza cand vine "nota de plata", care sunt ipocriti si rai, care stropesc cu mizerii in tot ce, prin comparatie, le-ar reduce din stralucirea poleielii ieftine in care s-au acoperit.

De cele mai multe ori am impresia fie ca m-am nascut intr-o epoca gresita, fie ca chiar sunt proasta pentru ca cred in oameni, in bunatate, in respect si onestitate...

07 februarie, 2022

"Pacienta tacuta"

 Nu am scris niciodata despre cartile pe care le citesc. Dar asta mi s-a parut foarte buna. Citisem cateva recenzii bune despre carte. Chiar foarte bune asa ca atunci cand am gasit-o pe un grup am descarcat-o. Ieri, fiind duminica, am cautat ceva de citit. Teancul de fizica de pe birou nu mi s-a parut prea atractiv asa ca am deschis fisierul cu carti descarcate. Mi-am amintit titlu si am deschis-o din curiozitate. Era dupa masa de seara, pe la 18. Sotul avea ceva de facut si era in cealalta camera asa ca prima ora am citit din curiozitate/plictiseala. Apoi m-a prins. Atat de tare ca pana nu am terminat-o, pe la ora 24, nu m-am ridicat de la birou. Orice incercare a sotul de a ma atraga intr-o discutie s-a soldat cu mormaieli din partea mea. Cel putin ultima parte a fost extrem de intensa. Pe langa povestea destul de interesanta, cartea abordeaza relatia psihoterapeut-pacient. Descrie relatia dar si limitele acestei interactiuni si diferite ipostaze a acesteia. Autorul isi cladeste intriga pe efectele traumelor din copilarie. Cum o propozitie spusa intr-un moment de traire intensa poate "scrie" destinul unui copil... As putea spune ca mi-am gasit ceva raspunsuri intre randurile ei dar si ca m-a pus serios pe ganduri. Va mai dura cateva zile pana cand voi reusi sa fac ordine in ganduri si emotii dupa aceasta lectura. 

04 februarie, 2022

mame altfel...

Un articol gasit pe FB care mi s-a parut interesant:


 Multe femei devin mame pt ca-si doresc acel copil, ... altele din cauza presiunilor sociale și poate câteva din obișnuință....sau poate din întâmplare.

Te-ai întrebat vreodată cum sunt alese mamele copiilor cu dizabilități/ nevoi speciale? Eu mi-l imaginez cumva pe Dumnezeu cum stă deasupra Pământului și își alege cu multă grijă și după multă chibzuință instrumentele. Pe măsură ce observă, le dă indicatii îngerilor săi, care iau notițe într-un registru urias:

Într-un final îi spune un nume unui înger și surâde: ” Ei dă-i un fiu cu " nevoie speciale", pe care îl va numi Alexandru Alfred.

Îngerul e curios: Doamne, dar de ce ea? Credeți că e potrivită ?! Aș putea să dau un așa fiu unei mame care știu că nu-l va iubi ! ? Asta ar fi foarte crud! Dar oare va avea ea răbdare? întreabă îngerul.
Nu vreau să aibă prea multă răbdare, căci se va îneca într-o mare de disperare. Odată ce socul a trecut și s-a resemnat, ea va fi în stare să se descurce. Astăzi o privesc cu atenție: își iubește atât de mult copilul și nu are nevoie de compasiunea nimănui, e chiar foarte puternică, mai puternică decât crede. ...are multe defecte dar si calități atât de necesare pentru o mamă a unui copil " special ", mai puțin perfect. Vezi, copilul pe care i-l voi da va avea o lume a lui. Mama va trebui să-l facă să traiasca în lumea ei și ea în a lui... și asta nu e lucru ușor.
Ea e o femeie pe care o voi binecuvânta cu un copil mai putin perfect. Copilul ei va spune un singur cuvânt: ‘mama’. Pe lângă asta îi voi da altfel de bucurii. Îi voi permite să vada clar, lucrurile pe care eu le văd: indiferența, cruzimea, prejudecata – și-i voi da voie să se înalțe deasupra lor. Nu va fi niciodată singură. Voi fi alături de ea, în fiecare minut al fiecărei zile din viața ei, deoarece ea va face munca mea, ca și cum ar fi aici lângă mine. Va face munca mea atât ea , dar mai ales îmi voi face munca prin slujitorii Sfintei Biserici, prin harul lor si îndrumarea lor creștinească.

01 februarie, 2022

Jurnal de februarie (1)

O zi calduta. 
Chiar daca soarele nu prea si-a facut aparitia, zapada dispare incet lasand loc noroiului. Nici nu imi vine sa cred ca a trecut deja prima luna a anului.  A fost o luna linistita, cu odihna multa si multa atentie acordata casei. O luna in care am reusit sa reduc ritmul si sa lenevesc in zilele reci. O luna in care m-am bucurat de realizarile anului trecut dar si de directia in care mergem acum. Chiar daca tempereturile scazute nu au fost potrivite pentru lucru intr-un spatiu fara caldura, am reusit sa fac pasi mici si la proiectul initiat anul trecut - "hobbitul". Asa cum am reusit sa ma ocup si de lucru de mana. Si chiar de goblenul mic inceput iarna trecuta.
Februarie vine cu aceeasi intentie de a-mi incarca bateriile pentru ca primavara sa ma gaseasca odihnita si entuziasta. Iar daca in ianuarie accentul a fost pe incetinirea ritmului, februarie vine cu intentia de a mentine unui ritm constant, linistitor. As vrea sa pot citi mai mult si mai variat. Am descarcat cateva titluri interesante care mi-au starnit curiozitatea. La fel cum as vrea sa ma ocup mai mult de "hobbit" si de mine. Si cand spun de mine inseamna odihna, alimentatie, miscare, citit si lucru de mana. La capitolul lucru de mana am cam multe proiecte incepute si neterminate. Bineinteles ca am intocmit o lista lunga de bifat in februarie dar le voi lua pe rand si daca unele nu vor fi bifate nu e nici o tragedie pentru ca urmeaza martie :)).
Un februarie indragostit sa avem!