11 decembrie, 2016

Fila de jurnal (decembrie)

Pentru astazi:
Duminica 11 decembrie 2016 ora 16:30

Afara:
Amurgeste. E o vreme calda, care te imbie la plimbare, la stat in leagan... Miroase a lemne arse in sobe, a frunze moarte, a pamant reavan... Se anunta ninsoare pentru zilele viitoare dar zile insorite si cu valori pozitive peste zi...

Mă gândesc:
La planificari, la liste: liste de cumparaturi pentru masa de craciun, liste de cumparaturi pentru curatenia de craciun, liste cu meniu de craciun/revelion/onomastica, liste cu prajituri....
Dar ma gandesc si la ipocrizie, la acel "scopul scuza mijloacele", la "fiecare pentru el" si la toata gama de actiuni ce deriva din asta.... Sper ca macar nu le voi aplica cu intentie. Poate ca neintentionat mai poate fi interpretat uneori... 
Nu imi place ideea de razbunare. Mi se pare o tampenie sa iti canalizezi energia spre a demonstra ceva, cuiva. Prefer un citat chinez, cam macabru la prima vedere dar care lasa divinitatii sarcina de a "da dupa fapta": "daca ai suficienta rabdare sa stai pe malul raului, o sa poti vedea dusmanii plutind la vale". Sau din literatura romana era un citat din "Razvan si Vidra": "cea mai crunta razbunare/ este cand dusmanul tau/ e silit a recunoaste/ ca esti bun si dansu-i rau". Cred ca e mult mai frumos sa faci bine, sa te bucuri de ceea ce faci si poate poti oferi o alternativa rautatii care se imprastie in societatea noastra.
Ma gandesc ca va fi primul Craciun cand nu voi mai face un cos cu bunatati pentru bunica mea. E prima data cand nu va mai scoate  nimeni un banut din sertarul masinii de cusut Ileana ca sa imi iau eu o carte sau ceva frumos de ziua mea... Si e primul Craciun cand nu voi mai primi o jumatate de cozonac "Sa vezi cum mi-a iesit, mama. Nu e ca la cuptorul de lut, ii crapa coaja la aragaz dar poate vrei sa mananci o felie facuta de mine..." cum imi spunea in ultimii ani. E primul craciun in care ma priveste si ma vegheaza de acolo, de sus...

Din locurile de unde invatam: 
Daca vrem, invatam privind la ceilalati. Invatam ce face bucurie si ce nu...

Sunt recunoscătoare pentru:
Vremea frumoasa, vremuri tihnita, vesti bune...

Din bucătărie:
O ciorbita de legume, compot de gutui si pizza rece de ieri...

Din gospodarie:
Vacutele sunt obraznice si se alinta la mancare. Capritele stau adunate langa poarta si merg dupa noi prin curte, cateii au scos paiele din cotete pentru a fost cald si ieri si azi. Cocosii imi fac in ciuda si ajung pe treptele casei si canta iar scrofitele sforaie cand nu mananca.

Cu ce sunt imbracata:
Rochita de lana verde, lucrata d emine, acum multi ani...

Citesc:
Retete de bunatati...

Ceea ce astept (sper):
Sa termin tot ce mi-am propus in timp util. Nu mai vreau sa pic de oboseala in seara de ajun. 

Ce mai mesteresc:
Am probat un prim clopotel crosetata.

Ascult:
Colinde

În casa:
E ordine. Linistea de dinaintea furtunii....

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Zilele linistite cu o carte frumoasa, floricele de porumb, un ceai aromat si muzica relaxanta.

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Taiatul porcului si pregatit de afumat/congelat.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


05 decembrie, 2016

Ce tie nu iti place, altuia....

E o vorba pe care am auzit-o de mica. Un sfat, o povata din batrani de care am tinut cont.
Dar am impresia ca nimeni nu mai asculta de povetele din batrani. nu mai sunt cool vorbele de duh ale neamului nostru. Asa ca nu mai tine nimeni cont de ele.
Am intalnit atitudini ostile, vorbe pline de invidie si m-am straduit sa nu raspund provocarilor. M-am straduit sa imi vad de drumul meu pe calea vietii fara sa "raspund", cel putin nu faptic. Ca de zis... Se mai intampla sa mai ascult si de sfaturile psihologilor, acelea de a verbaliza, de a exterioriza...
Acum ceva luni in urma, o familie care credeam eu ca merita tot respectul a fost nedreptatita. Oamenii sunt muncitori si trudesc impreuna pentru bunastarea familiei. Oameni cu bun simt, cu copii bine crescuti care incearca totate variantele pentru a avea un viitor frumos.  Oameni care nu au spus "nu" atunci cand au fost solicitati sa puna umarul la binele comunitatii. Oameni frumosi. Nu ma asteptam ca dorinta de razbunare sa ii faca sa nu mai fie atat de frumosi.
Acum ceva vreme, o ascultam pe doamna, o doamna desteapta si hotarata, cum imi povestea cat de josnic s-a purtata prietenul lor cel mai bun. Prieten de familie, cu care petreceau sarbatorile, cu care impartea sarcina de a duce copiii la scoala, cu care impartea chiar si ratele unor utilaje. Prieten care, ajuns intr-o functie temporara, si-a inlaturat prietenul din toate aspectele vietii sale. Acel "s-a ajuns" insotit de "a uitat de unde a plecat" sau mai frumos spus "ai grija pe cine saluti cand urci ca sa ti se raspunda cand cobori". Pe langa faptul ca l-a indepartat din cercul sau social, nici macar nu se mai saluta, iar ratele si folosirea utilajelor in comun au fost tratate cu o ridicare de umar. Doamna era foarte furioasa si tesea planuri ca sprijinindu-si sotul sa "arate ce pot".
La doar cateva zile am constat ca "cine se aseamana se aduna" iar sotul doamnei a procedat la fel ca prietenul sau. A aplicat alta vorba din popor care spune ca "scopul scuza mijloacele"...
Oare isi aminteste vorbele spuse la adresa prietenului?

04 decembrie, 2016

fila de jurnal (decembrie)

Pentru astazi:
Duminica, 4 decembrie 2016, ora 9:20

Afara:
E ger. Un ger uscat la -4 gr. Este si un strat subtire de zapada ce scartie sub talpi. A fulguit un pic azi-noapte. Acum a iesit soarele. Un soare cu dinti care infrumuseteaza ziua.

Mă gândesc:
La trecerea timpului. La golul lasat de plecari. La mersul mai departe cu lipsa de entuziasm. La nevoi si daruri. La dulciurile din papuci si la curatenia generala. La decoruri si decoratiuni...

Din locurile de unde invatam:
Unele lucruri nu le invatam niciodata daca nu corespund felului nostru de a fi. Asa cum altele le stim fara sa le fi invatat...

Sunt recunoscătoare pentru:
Zilele frumoase. Pentru soare. Pentru vorbe bune. Pentru oameni frumosi. Pentru gesturi frumoase. Pentru frumos in general.

Din bucătărie:
Cafea si atat. 

Din curte:
Ieri au ajuns capritele acasa din tabara de toamna si ma bucur de inca un "ton" in concertul curtii dimineata pe langa catei, purcei, vacute si cocosi...

Cu ce sunt imbracata:
Culoarea ultimilor zile: negru.

Citesc:
Mai nimic. Poate in cursul zilei voi rasfoi cartea de bucate a Sandei Marin in cautare de idei noi (o reintalnire draga). Poate imi va merge netul suficient sa pot intra pe blogurile mele dragi....

Ceea ce astept (sper):
Sa ma pot mobiliza sa termin tot ce mi-am propus...

Ce mai mesteresc:
Un sal pufos si alb, o pereche de sosete si obisnuitul sarafan din ultima perioada, cel desirat si in curs de refacere...

Ascult:
Colinde:






În casa:
Teoretic dezordine. Practic o curatenie generala in curs de desfasurare cu mormane de rufe de calcat, de carpit/modificat si de asezat la locurile lor.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Mirosul de levantica si sarbatorile de iarna

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Un drum in oras, decorurile din balcon, curatenia intr-un colt de curte uitat...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: