ganduri pe o banca

De dimineatza soarele ma saluta. Mai mult: ma prinde in imbratisarea suava a razelor sale primavaratece. Imi iau pelerina si pornesc la plimbare. Dintr-o gradina imi trimite un salut parfumat o zambila in rochie roz, dintr-o margine de alee o narcisa galbena infoiata isi ridica privirea "buna dimineatza". Raman muta de uimire cand o magnolie roz isi infoie ramurile la lumina calda a soarelui intr-un salut gratios adresat intregii lumi. Toata natura isi serbeaza revenirea la viatza. Taota natura se bucura de ...primavara. Privesc oamenii....... O doamna grabita cu servieta si costum priveste preocupata trotuarul sa nu nimereasca cu tocul in vre-o gaura, un domn incruntat priveste varful pantofilor recapitulandu-si programul zilei.... Imi vine sa strig: "E primavara. Bucurativa! Si e duminica. O dumunica insorita de primavara." dar imi dau seama ca as fi privita ..... cel putin suspect. Asa ca imi continui drumul spre parc si incerc sa numar cate persoane se bucura de simfonia primaverii.... Dupa jumatate de ora de mers incet si multe persoane intalnite nu am gasit nici macar o urma de zambet. Am ajuns in parc. Tristetea si ingrijorarea lumii m-a ....obosit. oare nu mai stim sa zambim? oare nu mai stim sa ne bucuram? "Maria Sa Banul" ne-a ocupat si sufletul? Nu mai exista bucurie?....... Dar sirul intrebarilor imi e intrerupt de un strigat vesel de copil. intorc capul si o gagalice de un anisor....care exerseaza primii pasi de unul singur priveste incantat o tufa infrunzita si chiuie de bucurie. Mai incolo ...mamica zambeste incantata de bucuria copilului. un zambet cald imi cuprinde fata: inca mai exista bucurie, inca mai exista iubire........ inca nu e totul pierdut......