"hristos a inviat!"

Ma grabesc spre casa. E sambata pastelui, ora 15 ..... Inventariez in minte ce mai am de facut: curat, mancare....... Privesc spre ceas si imi dau seama ca va fi o dupa amiaza maraton..... Intru in casa, las cumparaturile si ma uit in jur..... Am fost indulgenta cand am spus maraton, de fapt e o cursa de viteza in toata regula. Nu stiu de unde sa incep. Magazinul mi-a ocupat intregul timp in ultimile zile iar saptamana patimilor nu a mai fost o saptamana de "primenire" ci una de "renastere morala", asa ca .... la treaba.....
Privesc ceasul si cu uimire constat ca e ora 20 si mai am o gramada de treaba..... Incerc sa fac mai multe deodata....bag ultima pasca la cuptor, calc fata de masa la bucatarie, asez salata beof pe platou, pregatesc hainele pentru inviere, scot pasca de la cuptor si bag sarmalele, las la incet si intru la dus.... Apa fierbinete imi alunga toata oboseala zilei doar durerea din glezna se incapataneaza sa persiste.....
E primul Paste singura. Incerc sa descopar sentimentul de singuratate care mi-a dat tarcoale o vreme dar se pare ca a disparut. Cu un prosop in jurul capului si unul in jurul meu ies din baie..... Mirosurile din casa ma invaluie si odata cu ele un sentiment cald de liniste..... de pace.... Privesc ceasul si constat cu uimire ca e abia 22.30. Am aproape o ora pentru mine. Nu pot crede ca am terminat totul in timp util. Imi face cu ochiul lacul de unghii rosu. Ce-ar fi sa il incerc..... Nicioadata nu am avut unghiile date cu ROSU. Mereu nuanta alunei sau cacao cu lapte.... Lacul facut cadou de o prietena cu ceva timp in urma parca sare de pe raft in mana mea. Ma gandesc la cate schimbari au fost in viata mea in ultima vreme.... Poate ca acele unghii rosii care m-au fascinat de mica la alte femei dar care nu au coincis niciodata cu mainile mele e un simbol a.....ceea ce am devenit.... Ma gandesc la zambetul psiholoagei mele cand am discutat despre "unghiile rosii" ca simbol al feminitatii.... si in cateva minute imi admir mainile impodobite de niste unghii sangerii. Imi dau o stare ciudata...... parca culoarea lor e o afirmare publica a ceea ce sunt..... Un zambet ghidus imi lumineaza privirea dar nu ma incumet si la un ruj de aceeasi culoare.....
Cu lumanarea in mana si multa liniste in suflet ma indrept spre biserica.
Parca nicicand bucuria pastelui nu a fost atat de intensa in sufletul meu. Pe strada sunt grupuri sau perechi si multe priviri curioase se indreapta spre femeia singura ce zambeste unor ganduri numai de ea stiute.
Momentul aprinderii lumanarii si acel "Hristos a inviat!" rostit de preot imi aminteste de copilarie... de emotia fetitei ce avea voie sa stea treza pana la o ora tarzie pentru a aduce lumina acasa de la biserica.... acea bisericuta de tara din lemn, mica si cocheta, careia ii lipsea fastul bisericii in curtea careia stau, unde vocea preotului rasuna in sufletelor celor catorva enoriase care stateau smerite, emotia diminetii de paste cand trebuia sa ma spal pe fata cu apa in care se scaldau oua rosii si albe pentru a culege monezile de pe fundul vasului, monezi care imi reveneau mie la inceput pentru ca eram cea mai mica iar mai apoi aveam grija sa ii revina fratelui meu ....
Cu lumanarea inca aprinsa am intrat in casa. Mirosul sarmalelor mi-a inundat narile si sufletul. Linistea si bucuria mult asteptata si-a facut in sfarsit loc in inima si sufletul meu. In asternutul cu miros de vant ii multumesc Domnului pentru acesta "inviere" a sufletului meu, pentru pacea si regasirea din inima mea, pentru linistea cu care privesc viitorul, pentru bucuria cu care primesc intamplarile viitoare.
Intrebarea preotului de la spovedanie imi rasuna in minte: "ce iti apasa sufletul?" si cu mirare imi dau sema ca raspunsul ar fi "NIMIC". In sufletul meu e pace, liniste, bucurie si iubire. Nici o urma de ranchiuna, suparare, vinovatatie sau incrancenare nu mai pluteste in jurul meu.
Multumesc pentru toate aceste daruri de inviere si adorm cu un zambet fericit pe buze.....