Octombrie, pentru mine, a fost o luna foarte plina. O luna in care am experimentat recunostinta in multe forme si pentru multe aspecte la care nu ma gandisem pana acum.
Provocarea a fost acel element care mi-a adus echilibru, care m-a facut sa imi reamintesc ca e nevoie si de momente de pauza.
Imi place casa decorata de toamna.
Imi place lumina lumanarii care imi reaminteste ca nu pot oferi decat din preaplinul meu.
Imi place pagina de jurnal care ma asteapta seara de seara sa ii impartasesc ce am facut peste zi.
Imi place sa rememorez cele mai importante momente ale zilei inainte de a merge la somn. Ma ajuta sa adorm cu sentimentul de recunostinta in suflet.
Iar provocarea ce are deja 13 ani imi reaminteste cine sunt, cine devin dar mai ales de unde am plecat. In mod surprinzator imaginea lumanarii decorata cu boabe de porumb de la prima provocare imi tot revine in minte. Era la un an dupa incendiu, prinsa in tot felul de frici si neincredere, ma agatam de fiecare semn ca va fi bine. Provocarea a avenit la fix atunci pentru a-mi schimba atentia de pe ce „nu mai e” pe ce am deja....
Asa ca multumesc pentru aceasta provocare si va astept si anul viitor!
Ce obicei pastrezi din aceasta provocare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.