Cursurile de coachind, formari punctuale pe directia asta si apoi facultatea de psihologie. In general cand incep un proiect ii acord maxima atentie pana cand il vad functional astfel incat sa pot intelege obstacolele care apar sau pot aparea. Imi acord o perioada de implicare maxima pentru a cunoaste detaliile si a putea face previziuni pe viitor. Predictibilitatea reduce mult starea de frica. Faptul ca ai o idee despre cum se desfasoara lucrurile si poti anticipa varfurile dar mai ales perioadele de stagnare aduce o stare de liniste si nu mai simti ca e sfarsitul lumii cand vine o perioada mai slaba.
Vara asta a fost destul de intensa mai ales ca a fost prima vara in platforma Spiritual Evolution si nu aveam nici o idee despre cum vor evolua lucrurile. Aveam o evaluare a situatiei bazata pe experienta ultimilor 2 ani dar nu era o „formula” testata asa ca am improvizat si am riscat. Acum pot spune ca a meritat si munca, si implicarea dar la acel moment a fost cu multa frica si atentie la detalii.
Momentul „Dincolo de ecrane” a fost cu multa expunere la critica si risc de activare a ranii mele de umilinta. Si au fost multe momente cand am simtit cum durerea cunoscuta imi dadea tarcoale dar sunt foarte mandra de mine cum am reusit sa gestionez toata situatia. Am avut si sustinerea sotului si a baiatul chiar daca si ei au fost pusi in situatia de a-si depasi limitele. Cumva am luat decizii care ne-au fortat sa ne depasim limitele pe toti ai casei. Iar asta a venit cu multa responsabilitate. Si cu multa bucurie la final. Evenimentul a depasit toate asteptarile mele.
Apoi, toamna a venit cu cursul despre relatii dureroase. Alt proiect care m-a pus fata in fata cu perioade dureroase din viata mea, cu risc mare de activare a diveselor rani emotioanale dar pe care il tot aman de vreo 2 ani fie din dorinta de a sti mai multe pentru a-l lansa dar cu siguranta din teama de a ma confrunta cu emotii ascunse care pot iesi la suprafata intr-un asemnea proiect. Am trecut deja de primele 2 intalniri, saptamana asta fiind a treia din sase.
Intre timp am inceput ultimul an la facultate. A fost cu stabilirea orarului, cu familiarizarea cu noile materii dar si cu alegerea temei de licenta si a profesorul indrumator. Si dupa ce de aproape un an ma gandesc la o tema in ton cu proiectele mele din ultima perioada, intr-un impuls de moment am schimbat domeniul si tema. Am zis sa ies din confortul obisnuitului si sa ma provoc cu o tema la psihologia religiei. E o tema foarte frumoasa si provocatoare in acelasi timp despre care o sa mai povestesc pe aici.
Dar toate astea au venit cu un consum emotional destul de mare si zilele astea am simtit nevoia sa ma intorc la lucruri simple: gradina mea, pusul pe iarna, casa, crosetatul si mai ales cititul de drag si nu de nevoie.
Si toate astea au venit cu bucuria de face parte din micul meu univers casnic, de a ma distanta de toate proiectele mele si sa fiu mai atenta la ce simt, la ce imi face bine emotional, la ce ma bucura..
Bucuria de a aduna legumele din gradina ca simbol a abundentei, de a culege nucile „doborate” de vant, de a privi focul din semineu cu o cana de compot de mere aromata in mana sau joaca pisoilor.
Acele mici bucurii care ne fac sufletul sa cante si mai apoi viata mai frumoasa.
Care sunt micile voastre bucurii de octombrie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.