Jurnal saptamanal - 24/52

 O noua duminica.

 E „duminica tuturor sfintilor” si zicea un parinte aseara ca in fiecare din noi e un sfant nedescoperit. Mi-a placut ideea asa ca am dezvoltat-o ca venim de la Doamne Doamne curati si luminosi, apoi aplicam tot felul de straturi „sociale” incat, uneori nu ne mai vedem nici noi pe noi de sub ele. Nu mai stim cine suntem, spre ce ne indreptam. Ca o gluma as zice ca sa avem ce da jos dupa o anumita varsta, sa nu ne plictisim cam dupa ce ne pleaca copiii de acasa...

Saptaman trecuta a fost una incarcata. Pe langa examene si scoala am reusit, cu ajutor, sa terminam de asezat gradina de rasaduri. Am mai reusit si sa golim fantana de vreo 2 ori la udat. In acest weekend m-am ocupat de ordonat un pic casa. Inca nu e adusa la normal dar e mai bine decat era. Programul de curatenie saptamanala e inca insuficient pentru cate sunt de facut. 

In bucataria de vara, sticlele de sirop de menta si o parte de sirop de trandafiri stau aliniate in asteptarea etichetelor. O portie de sirop e inca in oala si asteapta sa fie pusa in sticle. O gramada de borcane cu petale de trandafiri sunt in frigider fie pentru a se transforma in dulceata fie in sirop intr-un viitor apropiat. Si capsunile au poposit in pungi in congelator in timp coacazele au inceput sa se innegreasca. Cand prind un pic de timp liber ar trebui sa verific si agrisele cat de coapte sunt in vederea unei portii de dulceata de fructe de padure dar cred ca o voi face in vacanta. Mai am in plan o tura de dulceata de nuci verzi daca ma incadrez cu timpul zilele astea.

In curte iarba trebuie cosita iar. Mana Maicii domnului ne invaluie seara cu mirosul ei. Luminita Noptii a deschis o prima floare gingasa si galbena. Tradafirii au explodat de culoare si miros.  Cele doua clematide din fata geamurilor de la dormitor au inebunit de flori. Mai intai a fost cea aproape neagra si de doua zile s-au deschis si cea obisnuita, mov-deschis.

Temperaturile au fost mai de sezon adica destul de ridicate peste zi si mici peste noapte. Imi place racoarea noptii care te invaluie si te trimite in casa la caldura. Imi place si dimineata, cand caut pilota sa ma cuibaresc in ea. E o stare de care am nevoie zilele astea. Saptaman cuutoare se anunta cu vreme amestecata:

Sunt mai obosita decat ma asteptam la finalul acestei sesiuni. Si cred ca si mai sensibila. In ultima vreme am tot fost acuzata de diverse chestii. Cum ca as fi dominatoare, ca incerc sa controlez totul in jurul meu, ca umilesc, ca ma dau mare, ca sunt lingusitoare, ca nu stiu de gluma. La inceput m-am retras si m-am uitat in „curtea mea” sa vad daca ceilalti au dreptate. Apoi am intrebat pe cei care ma cunosc daca e posibil sa fiu asa. Am luat in calcul si posibilitatea de a lucra la mine in directia unei schimbari in acele directii in care mi s-a aratat. Am zis ca e ceva in neregula la modul in care transmit. Si daca tot vorbesc prin cursuri despre oglinzile eseniene le-am luat la rand. Recunosc ca am fost un pic afectata de remarcile auzite asa ca am lucrat serios cu mine. Apoi am intors „oglinda” si am privit spre oamenii care le-au facut. Despre control, dominatie si umilire a vorbit cineva care chiar incearca sa controleze totul, sa domine chiar umilind daca altfel nu reuseste sa obtina ceea ce isi doreste. Si vine dintr-o nevoie foarte mare afectiva, dintr-o dependenta emotionala cauzata de o rana de respingere. Am evitat sa intru in conflict, am inteles si am dat spatiu sperand intr-o relatie viitoare bazata pe respect reciproc. Despre lingusire a vorbit cineva cu o rana de nedreptate foarte mare. O persoana careia i se pare nedrept si faptul ca cei din jur exista. Nimic nu ii place si totul i se pare a nu fi corect. Si a plecat de la faptul ca eu fac complimente atunci cand chiar imi place ceva. As vrea sa zic ca le fac gratuite dar de fapt scopul e sa obtin un zambet pe chipul celuilalt. Uneori imi iese, alteori nu, dar sunt perseverenta. Nu m-am uitat la explicatia lingusirii dar daca e legata de a obtine un beneficiu atunci pot spune ca e lingusire ca sa vad lumea zambitoare. Despre povestea cu „dat mare” cred ca e mai mult de scris. Pentru ca si aici e interpretabil. Deoarece valoarea mea principala e respectul e posibil sa intru in defensiva cand respectul nu exista. Mai exact e posibil sa povestesc ca nu sunt chiar proasta atunci cand sunt luata de proasta. Dar e o forma „draguta” de a atrage atentia asupra modului de relationare. La fel de bine e posibil sa ating rani ce se cer vindecate atunci cand impartasesc bucuria mea. Ideea e ca o fac din bucuria de a impartasi si nu din nevoia de a demonstra. De fapt aici mai e o situatie, atunci cand sunt nesigura pe mine (am avut program pe sindromul impostorului tocmai pentru ca am lucrat cu el si sunt momente cand descopar forme subtile ale lui), povestesc pentru a vedea reactiile din jur. Nu i-as zice chiar validare ci doar feedback pentru a ma asigura ca ceea ce fac e bine. E posibil ca si aici sa existe o alta interpretare a celor din jur. Asa cum si acum,  aici, cei ce citesc ce am scris ar putea interpreta in fel si chip cand de fapt intentia a fost sa ma lamuresc eu cu mine si sa arat modul in care lucrez pe o situatie de acest gen. Asta nu inseamna ca nu voi fi atenta la mine pentru a vedea cand si cum apar astfel de interpretari. 

Sa avem o saptamana cu multa bucurie si liniste sufleteasca!

Jurnal saptamanal - 23/52

 Trece timpul. Inca o zi si inca o saptamana, inca o luna si acusi vin sarbatorile de iarna... 

Saptamana abia incheiata a trecut fulger intre activitati la scoala, activitati in curte si examene. Serile au fost lungi cu invatat in timp ce zilele au fost un iures. Am trecut de la seri in care faceam focul la nopti cu geamul deschis de pe o zi pe alta. 

Prima serie de 5 examene am trecut-o, zic eu cu bine. Mai dureaza pana apar notele dar important e ca am stiut. Mai am 3 examene saptamana viitoare si apoi inca unul la modulul pedagogic pe 19 sau 20 iunie.

La scoala ne pregatim de final de an ceea ce implica curs festiv, serbare si banchet. Emotiile sunt mari, se mai lasa cu lacrimi din cand in cand dar per total sunt copii nazdravani si frumosi. Cumulat cu caldura, nevoia lor de a iesi afara, mirosul de vacanta si emotiile despartirii, reusesc sa fie un cocktail naucitor uneori.

Prin gospodarie lucrurile sunt intarziate. Abia acum ne ocupam de rasaduri printre timp. Trandafirii de dulceata imi ocupa fiecare seara pentru ca au inflorit ca nebunii si trebuie culesi zilnic. Deocamdata am facut doar o portie de sirop, restul petalelor stau cuminti in borcane in frigider. Capsunile ne coplesesc si ele cu roadele rosii si dulci. Am improvizat o prima inghetata doar din capsuni, smanatana si un pic de zahar. In solar pandesc primii castraveti cand vor fi buni de cules pentru ca inca sunt mici si sper in fiecare zi ca vor atinge dimensiunea potrivita. Au aparut si primele rosii dar inca sunt mici si verzi....

Iar in curte, mai ales seara, se impleteste mirosul bujorilor cu cel al trandafirilor de dulceata. Aseara s-au adaugat nuante suave si discrete de la primele flori ale „Mainii Maicii Domnului”. Crinii inca isi cresc bobocii ca si Luminita Noptii.

Jurnal saptamanal - 22/52

 E duminca, e soare, e 1 iunie!

Ultima saptamana a lui mai a fost cu ploi multe. Abia pe joi s-au mai linistit iar vineri a iesit doarele. 

Doua zile cu soare, doua zile in care am incercat sa ordonam curtea ce incepea sa semene a jungla din cauza ierburilor crescute mari. 

Pe langa tunsul ierbii, am curatat un strat de flori si am plantat si semanat flori de vara, am facut un fel de suporti la trandafirii de dulceata din fata casei, am instalat cortul si masa din fata bucatariei de vara dar si doua zone cu umbrele pentru cafea si stat la povesti. 

Micile proiecte ce erau doar pe hartie pana acum incep sa se vada prin curte. Pe cele mai mari le lasam pentru luna august cand e mai mult timp. Asta pana se mai usuca un pic si putem intra prin gradini.

Am mancat si primele capsuni, mai mult crude decat coapte dar dulci pentru ca sunt de la noi din curte, iar bujorii si garofitele umplu curtea de miros. Pe seara am simtit mai mult trandafirii de dulceata ce si-au deschis primele flori.
Mirosul de iarba taiata e cel ce imi aminteste cel mai mult de vara. E un miros proaspat care ma duce cu gandul la copilarie, la bunicul meu, la vacanta si la un soi de libertate: fara telefoane, fara ceas, doar eu si natura. 

De astazi sunt oficial in sesiune iar maine am primul examen. De fapt voi avea examen in fiecare zi saptamana viitoare apoi cu 1 sau 2 zile intre ele. Pe 20 iunie e ultimul si e si ziua in care se termina scoala.