Provocarea lunii noiembrie - „o postare pe zi”

 Si daca s-a incheiat provocarea lunii octombrie, luna in care ne-am schimbat focusul de pe exterior spre interior, si daca luna noiembrie ne tine mai mult in casa va propvoc la „o postare pe zi” in noiembrie.

In ultima vreme am cam pierdut inspiratia de a scrie printre teme si carti de psihologie si dezvoltare personala. Am incercat sa le ascult dar nu asimilez informatiile la fel ca atunci cand citesc. Sunt vizuala si ma ajuta mult memoria fotografica. Asa ca provocarea de noiembrie vine la fix pentru a (re)exersa scrisul. Nu promit postari interesante cel putin la inceput dar vreau sa scriu zilnic macar putin.
Povesteste in fiecare zi ce ai facut, descarca ganduri sau pune unul din visurile tale. In plus, pune in fiecare postare si cel putin o recunostinta. Recunostinta e acea emotie de bucurie si multumire pentru ceea ce ai sau ce esti. Cauta macar un motiv de recunostinta zilnic si impartaseste-l in postare pentru reamintire dar si inspiratie. As mai adauga si un motiv de autoapreciere. Ceva in fiecare zi pentru care te apreciezi. Ceva ce iti place la tine sau un moment in care ti-a placut mult de tine fie pentru cum aratai, fie pentru cum ai reactionat sau pentru felul in care te-ai purtat cu ceilalti. 

Cine raspunde la provocare?
Scrie in comentarii ca sa te putem urmari.
Daca nu ai insparatie la scris, posteaza orice: o fotografie a unui moment care te-a impresionat, un citat, o imagine. Orice crezi tu ca merita pastrat in amintirea blogului. 

Doar posteaza!

Un noiembrie cu multe postari!

Caminul meu un colt de rai - concluzii

 Octombrie, pentru mine, a fost o luna foarte plina. O luna in care am experimentat recunostinta in multe forme si pentru multe aspecte la care nu ma gandisem pana acum.
Provocarea a fost acel element care mi-a adus echilibru, care m-a facut sa imi reamintesc ca e nevoie si de momente de pauza.
Imi place casa decorata de toamna.
Imi place lumina lumanarii care imi reaminteste ca nu pot oferi decat din preaplinul meu.
Imi place pagina de jurnal care ma asteapta seara de seara sa ii impartasesc ce am facut peste zi.
Imi place sa rememorez cele mai importante momente ale zilei inainte de a merge la somn. Ma ajuta sa adorm cu sentimentul de recunostinta in suflet.
Iar provocarea ce are deja 13 ani imi reaminteste cine sunt, cine devin dar mai ales de unde am plecat. In mod surprinzator imaginea lumanarii decorata cu boabe de porumb de la prima provocare imi tot revine in minte. Era la un an dupa incendiu, prinsa in tot felul de frici si neincredere, ma agatam de fiecare semn ca va fi bine. Provocarea a avenit la fix atunci pentru a-mi schimba atentia de pe ce „nu mai e” pe ce am deja....
Asa ca multumesc pentru aceasta provocare si va astept si anul viitor!
Ce obicei pastrezi din aceasta provocare?