Jurnal saptamanal - 7/52

Teoretic o saptamana de vacanta de la facultate.
Practic o saptamana aglomerata.
O saptamana cu multe intalniri atat fizic cat si online.
Am inceput promovarea cursului „Eu merit sa ma bucur - gestionarea sindromului impostorului” doar ca au fost multe situatii neprevazute in plan fizic si nu am reusit sa postez in tik-tok mai deloc. Probabil e nevoie de o strategie de postari. Nu functionez fara o directie clara. As fi spus plan dar de fapt e doar o directie pentru ca las destul de mult si in seama Lui Doamne Doamne, adica ma adaptez din mers, dar de directie am nevoie. Daca nu am o directie clara si obiective cat de cat realiste am sentimentul de „munca in zadar”.

Dar sa recapitulez: am fost de 2 ori pana la Tg Neamt pentru acoperamintele noi din biserica, am participat la un eveniment fizic cultural care mi-a placut foarte mult. Am participat si la editia din ianuarie cu o lansare de carte. Am vazut oameni pe care ii cunosteam intr-o nou versiune a lor, un nou rol care mi-a placut mult. Am avut multe de invatat si sper ca voi mai avea si pe viitor. 

M-am ocupat de unele detalii ale unui proiect foarte interesant, aflat la inceput de drum despre care voi mai povesti in viitor. Sunt toate atat de noi si cu multe emotii incat cred ca mai am nevoie de timp sa le pot pune in cuvinte, aici.

Am avut si sesiuni individuale iar pasii pe care ii fac clientii mei sunt uimitori: incredere in sine castigata, planuri concrete pentru viata, observarea modului in care se manifesta iubirea, o abordare mai calma si mai linistita a vietii si multa, multa bucurie

Din pacate, in acesta seara cand am vazut orarul la facultate am cam intrat in panica. Oricat mi-as spune ca am atat timp cat am nevoie imi dau seama ca cer enorm de multe de la mine: 

- gospodarie cu animale (urmeaza fatarile la capre in 2 saptamani) si produsele din gospodarie

- facultatea a carui orar e destul de incarcat si are cursuri foarte interesante. Din experienta timpului trecut, la ore se povestesc multe din experienta de cabinet a profesorilor, lectii de viata profesionala pe care nu le gasim in varianta pdf a cursului si din care inveti destul de mult cum se aplica practic acele informatii. 

- solarul de care ar fi bine sa ma ocup cat de curand pentru a avea verdeata in farfurie macar de paste daca nu si in post

- curtea si gradina care are iar nevoie de ceva timp mai mult primavara si daca vremea se incalzeste o sa cam fie nevoie de mine prin curte.

- intalnirile de grup de pe cele 2 platforme de cursuri online pe care sunt

- sesiunile individuale care imi hranesc sufletul cu bucurie pentru rezultatele pe care le au clientii mei

- comunitatea mea online

- comunitatea in care traiesc 

- familia si activitati pentru suflet 

Oare cate ore o avea ziua?

Si la voi e asa de lunga?

Cred ca de la vreme mi se trage. A inceput sa ninga mai devreme si acum viscoleste....

„hotul se teme de furat si ......”

 E o zicala romaneasca pe care nu am inteles-o pana pe la 19 ani. Nu mi se parea ca are sens. Iar atunci, la 19-20 de ani am inteles partea a doua a zicalei. Aia pe care nu am scris-o aici....

Dar sa va spun povestea:

Odata cu plecarea la Iasi am cunoscut pe cineva. La inceput gelozia lui mi se parea o dovada de dragoste. Ce e drept se si manifesta asa mai discret. Pe masura ce relatia evolua si gelozia crestea. La cateva luni bune, cand el era in vacanta am gasit o domnisoara la el in camera care spunea ca e prietena lui si care nu intelegea de ce eu am cheie. Si de ce am haine acolo. Apoi, odata cand am pierdut autobuzul si m-am intors in camera de camin in loc sa plec acasa, l-am gasit cu o alta domnisoara care ii facea clatite. Am lamurit-o atunci si eram tare mandra de mine. In acea vara ne-am intors acasa in vacanta si au inceput chestii aparent mici la inceput: un repros ca privesc oamenii in ochi cand vorbesc, altul ca zambesc pe strada si poate fi inteles ca avans, apoi eram condusa acasa la ora 10 seara si ma suna apoi sa imi zica noapte buna. Au aparut planurile de nunta si eu eram super incantata. Aveam 20 de ani, faceam planuri de nunta, el era inalt, blod, par cret si ochi albastri. In curand au aparut remarci de genul „nu te uiti cum arati? ar trebui sa imi multumesti ca stau langa tine”... Apoi am primit aceeasi pereche de cercei ca o colega de facultate si cand am remarcat asta, ea mi-a spus ca a iesit cu el intr-o duminica dupa-amiaza (nu stia ca eu sunt enervanta de viitoare sotie si era fix perioada cand eu invatam pentru un partial) si i-a primit de la el. 
A mai fost un episod urat cand masina cu care eram plecata la Sibiu dupa marfa a cedat pe Oituz si am ramas peste noapte stand la o masa la popas. Ploua foarte tare si liniile telefonice erau cazute. Am ajuns acasa a doua zi, cu o ocazie. Acasa ma astepta el cu scandal ca nu am mai stat acolo inca o noapte pana venea el dupa mine. Ca cine stie cum am platit eu la ocazie....
In acel an, ne facusem niste prieteni: el - elev la seminar, ea - eleva la cel mai bun liceu din oras. Prietenul meu terminase facultatea si era acasa in timp ce eu inca eram studenta. Cand veneam acasa, ne vedeam toti 4 la mine acasa sau la el. Stateam la povesti si jucam remmy. De pe atunci faceam prajituri bune. 

De ziua mea ne-am vazut toti 4 la mine. Am ramas tablou cand cartea primita de la cealalta domnisoara se numea „Eseu despre sinucidere”. Teoretic era psihologica, mie imi placea psihologia de pe atunci si era inchis peste tot. Am trecut peste. Am zis ca mi se pare mie. A venit pastele. Vacanta ne-am ocupat-o cu planurile de nunta. Imediat dupa vacanta de paste eu aveam un partial la informatica asa ca am plecat mai devreme la Iasi. Miercuri seara a venit si una din colegele de camera care era din acelasi oras ca noi. Eu voiam sa invat, ea era toata numai povesti si am intrat intr-un mic conflict. Si ca sa ma raneasca mi-a povestit ca toata vacanta s-a intalnit la petrecei cu dragul meu prieten. Mi-a spus tot programul meu din vacanta si ca el ma ducea acasa la ora 10 dupa care era pe la petreceri. Ma suna de acolo sa verifice daca nu cumva am iesit ca sa aflu ca el nu e acasa. Si in ultima seara el i-a zis sa isi pastreze un As in maneca si sa nu imi spuna mie.
Nu am vrut sa cred, dar parca toata discutia explica unele neconcordante asa ca a doua zi m-am urcat in microbuz si m-am dus acasa. Am ajuns in jurul orei 13 si m-am dus direct la el acasa (la parintii lui de fapt). Aveam cheie asa ca am intrat. Nu am apucat sa zic nimic pentru ca din camera lui se auzeau niste sunete ciudate. Am intrat in liniste si i-am vazut: el si prietena celui mai bun prieten in pat, prietena care teoretic era la ore in acel moment si care era cu 10 ani mai mica ca el adica minora. Am facut un pas inapoi, am iesit, am incuiat usa, am plecat inapoi la autogara si cu primul microbuz inapoi la Iasi. Cand am ajuns, mi-am sunat parintii de la un telefon public si i-am anuntat ca relatia s-a rupt, ca nu vreau sa il mai vad niciodata, sa ii pregateasca toate lucrurile pe care le avea pe la mine si sa i le trimita. Atunci i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a deschis ochii la timp. Nu m-a mirat cand peste ani am auzit ca eu l-as fi inselat si parasit pentru altcineva. Era oarecum in ton cu toata intamplarea....

Asa am inteles eu ca „hotul se teme de furat si ....... de.....”
Stiind ce face el avea impresia ca toata lumea face la fel. 

Asa e si cu hotul: el stie cum acumuleaza bunuri si are impresia ca toata lumea care „are” face la fel ca el......

Final de ianuarie si inceput de februarie

 Ieri am dat ultimul examen din sesiunea de iarna.
A fost o saptamana provocatoare, cu orgolii atinse, cu mesaje panicoase, cu muschi aratati, dar la final cu note bune. Am avut 3 examene pe saptamana timp de 3 saptamani. Partea buna e ca am inceput cumva cu cele mai solicitante si am terminat cu cele cu materie multa dar lejere emotional. Amuzant a fost ca am participat la un eveniment cultural dedicat atat inceputului de an cat si nasterii lui Eminescu in dupa-amiaza dintre doua examene orale care mi s-au parut mie provocatoare. Atmosfera, oamenii frumosi, muzica, versurile, omagiile aduse artistilor locali dar si marelui poet m-au ajutat sa privesc provocarile sesiunii cu un pic mai multa liniste.
Imi place sa cred ca am depasit provocarile cu gratie si ca totul se aseaza pe fagasul pregatit de Doamne Doamne. 
Week-end-ul trecut a fost cu oameni minunati intr-un eveniment minunat. Un nou inceput, o noua calatorie alaturi de femei minunate, un spatiu de crestere si formare, unde voi tine clase de incredere in sine.
Maine voi fi prezenta intr-un alt summit, chiar in deschidere, intr-o alta comunitate frumoasa unde tin o clasa saptamana despre incredere in sine si unde sprijin oameni in drumul lor spre un venit pasiv.
Pe parte de sesiuni individuale, inceputul lui februarie a venit cu clienti noi, cu teme de viata interesante si multa incredere in mine.

Imi doresc un februarie cu multa bucurie. Un februarie in care:

• sa am o lansare frumoasa si inscrieri in cursul despre sindromul impostorului
• sa am claritate pentru a pregati tot ce e mai potrivit pentru doamnele din comunitatea mea
• sa pregatesc solarul pentru verdeturi si rasaduri
• sa pregatim tarcul caprelor
• sa recoltam porumbul ramas pe camp 
• sa inceapa aratul
• sa semnez un contract si sa fac pasi in acea directie
• sa citesc minim 4 carti
• sa pastrez chiuveta de la bucatarie curata :))))
• sa gatesc mai des (in seara asta a fost cu papanasi)

 

Jurnal saptamanal 3/52

 A doua saptamana din an a fost de fapt ultima saptamana din semestru inainte de sesiune. A fost cu multe emotii, cu stabilirea examenelor, a modului de examinare, a materiei, o invalmaseala totala. Partea buna e ca am vazut si o alta fata a profesorilor, acea de dincolo de materia pe care o predau, acea umana, calda, empatica si a fost frumos. 
Nu prea cred in previziuni astrologice si uneori le citesc de amuzament dar pentru saptamana asta s-au cam potrivit. Spuneau ca pana pe 15 pot aparea tot felul de „furtuni” de orgolii, pot aparea rupturi in relatii dar si dezvaluirea unor „calitati” ascunse ale celorlalti. Credeam despre mine ca pot „citi” caractere dar uneori cred ca sotul meu are dreptate si refuz sa vad acele comportamente mai uracioase. Continui sa vreau sa vad ce e mai frumos in oameni, sa cred ca exista oameni frumosi si ca doar uneori ies ranile la sufrafata in nici un caz ca unii se lasa condusi de ranile din ei. Si e adevarat ca refuz sa cred ca sunt oameni pe care ranile ii incranceneaza si ii fac sa raneasca pe toti din jur. Ca pisicile prinse in colt si care zgaraie, scuipa si musca. Asta ar explica de ce sunt unii care ranesc gratuit fara sa se gandeasca ca isi fac rau si lor sau mai ales lor...
La noi in casa a fost cu raceala multa. Toti tusim, toti avem nasul infundat si am avut febra. Avantajul e ca suntem decalati cu o zi doua, sotul meu fiind ultimul care a inceput sa stranute.
Saptamana a inceput cu o petrecere duminica seara. Una la care am mers cu retinere, eu fiind deja cu  tratament pentru pneumonie iar sotul meu obosit emotional de la tot felul de discutii inutile. Am luat un nurofen si am zis ca macar mai schimbam peisajul. Si a fost o seara foarte frumoasa, cu oameni faini, cu situatii comice, cu muzica buna, cu dans si multe zambete. M-am simti foarte bine chiar daca a doua zi am inceput sa stranut. A meritat!

In rest a fost cu mult frig afara, cu 2 purcei plecati la casele lor, cu veterinarul in vizita la vacuta si scroafa pentru a pregati terenul de monta, cu planuri pentru primavara si stat in casa la caldura.
Vremea pe saptamana viitoare se anunta cam asa:

Numai buna de invatat pentru cele 3 examene de saptamana viitoare...

La voi cum a fost a treia saptamana din ianuarie?

Jurnal saptamanal 2/52

De fapt a fost prima saptamana „intreaga”. 
In mod ciudat nu imi amintesc prea multe lucruri din aceasta saptamana. In primul rand a fost cu sarbatori. Si cu raceala la mine. In ziua de boboteaza a fost frig tare. A fost cu gerul bobotezei. Din pacate frigul sau poate vantul care sufla destul de tare a facut ca ziua sa nu mai fie cu cai frumosi la biserica. Atmosfera din biserica a fost apasatoare si nu am inteles de ce. Ziua de Sf Ioan a fost cu tort la biserica, fiind ziua mea de nume, cu cadouri si oameni frumosi. In primul rand am primit cadouri direct la biserica. Apoi am primit un altfel de „cadou”, de la un domn din parohie certat cu bunul simt si care nu a auzit niciodata de politete. Stie el, decide el, face el. Dar padure fara uscaturi nu se poate....
Apoi am fost plecati pe meleagurile lui Creanga si ne-am intalnit cu o doamna care imi e tare draga. Tot capricorn ca si mine, ziua ei fiind pe 4 ianuarie. A fost o dupa amiza cu zambete, cu impartasire si comuniune. Un cadou minunat.
Pe total a fost o saptamana minunata cu bucurii si cu lectii, cu oameni frumoi si cu oameni raniti...

Ganduri la zi aniversara

 Sunt intre 2 sarbatori: ziua mea de nastere si ziua mea de nume.
Intre implinirea a 53 de ani si Ionela, cel de-al doilea nume al meu. Imi place mult ca incep anul cu sarbatori. De fapt de la Craciun pana la Sf Ioan e cea mai frumoasa perioada din an. Am inceput anul asa cum l-am terminat pe celalat, cu raceala si adaptari. Cumva resimt la un nivel mai subtil toata nebunia din lume sau poate cu varsta bucuria nu mai e atat de efervescenta ci se aseaza si e mai linistita. M-am bucurat de oameni in primul rand, de comunitatea din care fac parte atat online cat si fizic. M-am bucurat de atmosfera, de bucuria celorlalti, de mici si mai mari bucurii. Incepem anul cu prosperitate: o mica schimbare de grila salariala la sotul meu, mici proiecte la mine care incep sa se simta si financiar, cadouri primite si perspective noi. Doar o mica ingrijorare privind modul cum se va desfasura sesiunea de la facultate imi strica un pic bucuria dar cu ajutor de la Doamne Doamne ma voi adapta la orice situatie.
Privesc inainte la 2026 si imi doresc sa ma bucur de fiecare zi asa cum vine, de fiecare oportunitate asa cum apare, de intelepciunea cu care aleg intre ce imi e de trebuinta si ce imi e de folos, de fiecare persoana care este in viata mea asa cum vreau sa ma bucur de fiecare persoana care poate aparea in viata mea, de fiecare lectie, de fiecare poveste si de fiecare ceasca de cafea cu toata recunostinta de care sunt capabila.
Si nu incep anul cu entuziasm ci doar cu bucuria constientizarii ca fiecare zi e la fel de importanta ca cele care vor urma dar mai importanta decat cele trecute pentru ca ziua de azi poate aduce o schimbare.

Bilant la inceput de an

 Poate ca daca nu as fi avut „cutia cu bucurii” nu as fi fost constienta de bucuriile anului 2025. Si au fost multe bucurii. Pentru 2026 as vrea sa fac acea rubrica aici, pe blog, cu bucuriile lunii, unde sa pun si imagini. In felul asta poate sunt mai constienta de toate etapale frumoase prin care trecem. O sa recapitulez cateva din bucuriile mai mari pentru a le putea citi anul viitor pe vremea asta. 

In primul rand mi-am luat toate examenele din prima la facultate si cu note mari. Era una din fricile mele de la inceputul anului trecut pe motiv de varsta si „harsaiala” mentala si emotionala, dar am depasit-o cu bine. Asta nu inseamna ca nu am emotii pentru sesiunile anului 2. 

In al doilea rand am avut rezultate foarte frumoase in sesiuni individuale si mi-am atins tinta atat ca numar de sesiuni saptamanale cat si ca incasari. De fapt pe final de an mi-am depasit serios pragul stabilit. 

Un alt obiectiv atins a fost in gospodarie. Pe final de an am reusit sa incepem adapostul nou pentru vaca. Era un pas necesar pentru a putea face terasa de la bucataria de vara - un obiectiv neatins anul trecut dar posibil in anul acesta.

Am reusit sa luam un solar si sa experimentam cumva cultura in solar. Si anul acesta va fi tot la nivel experimental dar cu un pas mai departe. 

Si am schimbat unele electrocasnice mari si am luat unele pe care nu le aveam. Cumva a fost anul electrocasnicelor atat mici cat si mai mari

Cutia cu bucurii ramane ca instrument de baza. E tot o cutie cu tema de craciun, un pic mai mare ca sa incapa si un pix pe langa biletele necompletate dar si cele completate cu bucurii. M-am uitat dupa altfel de „biletele” dar inca nu am gasit ceva care sa imi placa asa ca raman cu cele de anul trecut. Voi schimba culoarea pixului cu care le voi nota. Pozitia cutiei e tot in salon ca sa fie accesibila tuturor. 

Si pentru ca e un instrument util in pastrarea starii de bine, de bucurie si de implinire va recomand acest exercitiu: o cutie sau un borcan care sa va placa, un teanc de biletele albe sau colorate, un pix interesant puse intr-un loc accesibil. Notati fiecare bucurie mica sau mare, ca o celebrare a fiecarui pas sau bucurie, si o puneti in cutie/borcan. O deschideti de craciun sau in noaptea dintre ani pentru recapitulare, dar o puteti deschide si de cate ori simtiti ca stati pe loc, sau cand aveti nevoie de o reamintire a faptului ca viata e facuta si din bucurii.

Cum ma simt la inceput de an va voi scrie maine, la zi aniversara.

Un an 2026 cu bucurii sa aveti ca sa umpleti cutia/borcanul cu bucurii!

Cuvantul anului 2026

 Am stat mult sa aleg cuvantul pentru 2026. Au fost multe care se invarteau prin mintea mea, multe care as fi vrut sa imi ghideze anul. Am ales un sinonim al cuvantului ales de sotul meu... Si nu se refera doar la partea financeara ci la stare. O stare data de sentimentul ca suntem pe drumul nostru, ca merge inainte, ca tot ceea ce suntem si am facut pana acum se oglindeste in jurul nostru: in oamenii  in primul rand. Oamenii frumosi care ne sunt in preajma sau in sufletele noastre sunt oglinzi a ceea ce suntem. Frumosul din jurul nostru e o oglinda a ceea ce e in sufletele noastre. Ce vrem sa facem sau sa realizam sunt proiectii a ceea ce suntem, ce simtim si cum am ajuns aici. Asa ca anul acesta as vrea sa stea sub semnul PROSPERITATII:

2026 - intentii si directii

A fost un final de an aglomerat. 
Chiar daca fizic am reusit sa le fac incet, in timp, emotional a fost pe fuga si presant. Cumva tot anul m-am simtit presata din mai multe directii. Astazi mi-am dat voie sa ma relaxez chiar daca o draguta de durere de cap ca de raciala mi-a dat tarcoale toata ziua. Am lenevit, am vorbit si am ascultat muzica. Si am lipit pietricele intr-un kit creativ. 
Intentii la inceput de an am multe si pe multe planuri:
- facultate:
        - sa iau toate examene din prima
        - sa imi fac practica intr-un loc de crestere si invatare
        - sa imi iau lucrarea de licenta la un profesor bun si cu un titlu care sa ma ajute sa cresc profesional
- dezvoltare personala:
        - cele 4 programe de grup cu plata deja obisnuite si cel putin unul nou
        - sa sustin grupul de whatsapp in continuare cu informatii si teme provocatoare
        - sa ajung la 10 sesiuni individuale pe saptamana
        - sa incasez pe luna dublu suma incasate in noiembrie 2025
        - sa ma formez continuu atat citind cat si in cursuri
        - sa postez mai mult in tik-tok
        - o intalnire cu doamnele mele dragi - fizic
- in gospodarie:
        - sa scot maximul posibil din solarul instalat in 2025
        - sa eficientizez productia din gospodarie 
        - sa finalizam proiectele incepute anul acesta (adapostul animalelor si pasarilor, gardurile interioare si terasa de la bucataria de vara plus montat panourile fotovoltaice)
- firma:
        - sa finalizez actele si sa deschid magazinul
        - sa finalizam amenajarea cladirii
        - sa documentam urmatorii pasi
- personal:
        - o plimbare pe luna
        - o carte de beletristica pe luna
        - o iesire in oras de relax o data pe saptamana
        - sa ma bucur de tot ce e in jurul meu
        - sa fac mai multe poze
        - sa zambesc mai mult

Citindu-le mi se par multe obiective stabilite dar stiu din experienta ultimilor ani ca am lasat loc si pentru suprize placute si de lucruri frumoase si poate mari pe care poate nu indraznesc sa le scriu sau poate nici macar nu visez sa fie posibile. Tot din experienta stiu ca Dumnezeu ma suprinde frumos atunci cand imi pun nadejdea in EL, asa ca abia astept sa fiu suprinsa in mod placut.