Jurnal saptamanal - 7/52

Teoretic o saptamana de vacanta de la facultate.
Practic o saptamana aglomerata.
O saptamana cu multe intalniri atat fizic cat si online.
Am inceput promovarea cursului „Eu merit sa ma bucur - gestionarea sindromului impostorului” doar ca au fost multe situatii neprevazute in plan fizic si nu am reusit sa postez in tik-tok mai deloc. Probabil e nevoie de o strategie de postari. Nu functionez fara o directie clara. As fi spus plan dar de fapt e doar o directie pentru ca las destul de mult si in seama Lui Doamne Doamne, adica ma adaptez din mers, dar de directie am nevoie. Daca nu am o directie clara si obiective cat de cat realiste am sentimentul de „munca in zadar”.

Dar sa recapitulez: am fost de 2 ori pana la Tg Neamt pentru acoperamintele noi din biserica, am participat la un eveniment fizic cultural care mi-a placut foarte mult. Am participat si la editia din ianuarie cu o lansare de carte. Am vazut oameni pe care ii cunosteam intr-o nou versiune a lor, un nou rol care mi-a placut mult. Am avut multe de invatat si sper ca voi mai avea si pe viitor. 

M-am ocupat de unele detalii ale unui proiect foarte interesant, aflat la inceput de drum despre care voi mai povesti in viitor. Sunt toate atat de noi si cu multe emotii incat cred ca mai am nevoie de timp sa le pot pune in cuvinte, aici.

Am avut si sesiuni individuale iar pasii pe care ii fac clientii mei sunt uimitori: incredere in sine castigata, planuri concrete pentru viata, observarea modului in care se manifesta iubirea, o abordare mai calma si mai linistita a vietii si multa, multa bucurie

Din pacate, in acesta seara cand am vazut orarul la facultate am cam intrat in panica. Oricat mi-as spune ca am atat timp cat am nevoie imi dau seama ca cer enorm de multe de la mine: 

- gospodarie cu animale (urmeaza fatarile la capre in 2 saptamani) si produsele din gospodarie

- facultatea a carui orar e destul de incarcat si are cursuri foarte interesante. Din experienta timpului trecut, la ore se povestesc multe din experienta de cabinet a profesorilor, lectii de viata profesionala pe care nu le gasim in varianta pdf a cursului si din care inveti destul de mult cum se aplica practic acele informatii. 

- solarul de care ar fi bine sa ma ocup cat de curand pentru a avea verdeata in farfurie macar de paste daca nu si in post

- curtea si gradina care are iar nevoie de ceva timp mai mult primavara si daca vremea se incalzeste o sa cam fie nevoie de mine prin curte.

- intalnirile de grup de pe cele 2 platforme de cursuri online pe care sunt

- sesiunile individuale care imi hranesc sufletul cu bucurie pentru rezultatele pe care le au clientii mei

- comunitatea mea online

- comunitatea in care traiesc 

- familia si activitati pentru suflet 

Oare cate ore o avea ziua?

Si la voi e asa de lunga?

Cred ca de la vreme mi se trage. A inceput sa ninga mai devreme si acum viscoleste....

„hotul se teme de furat si ......”

 E o zicala romaneasca pe care nu am inteles-o pana pe la 19 ani. Nu mi se parea ca are sens. Iar atunci, la 19-20 de ani am inteles partea a doua a zicalei. Aia pe care nu am scris-o aici....

Dar sa va spun povestea:

Odata cu plecarea la Iasi am cunoscut pe cineva. La inceput gelozia lui mi se parea o dovada de dragoste. Ce e drept se si manifesta asa mai discret. Pe masura ce relatia evolua si gelozia crestea. La cateva luni bune, cand el era in vacanta am gasit o domnisoara la el in camera care spunea ca e prietena lui si care nu intelegea de ce eu am cheie. Si de ce am haine acolo. Apoi, odata cand am pierdut autobuzul si m-am intors in camera de camin in loc sa plec acasa, l-am gasit cu o alta domnisoara care ii facea clatite. Am lamurit-o atunci si eram tare mandra de mine. In acea vara ne-am intors acasa in vacanta si au inceput chestii aparent mici la inceput: un repros ca privesc oamenii in ochi cand vorbesc, altul ca zambesc pe strada si poate fi inteles ca avans, apoi eram condusa acasa la ora 10 seara si ma suna apoi sa imi zica noapte buna. Au aparut planurile de nunta si eu eram super incantata. Aveam 20 de ani, faceam planuri de nunta, el era inalt, blod, par cret si ochi albastri. In curand au aparut remarci de genul „nu te uiti cum arati? ar trebui sa imi multumesti ca stau langa tine”... Apoi am primit aceeasi pereche de cercei ca o colega de facultate si cand am remarcat asta, ea mi-a spus ca a iesit cu el intr-o duminica dupa-amiaza (nu stia ca eu sunt enervanta de viitoare sotie si era fix perioada cand eu invatam pentru un partial) si i-a primit de la el. 
A mai fost un episod urat cand masina cu care eram plecata la Sibiu dupa marfa a cedat pe Oituz si am ramas peste noapte stand la o masa la popas. Ploua foarte tare si liniile telefonice erau cazute. Am ajuns acasa a doua zi, cu o ocazie. Acasa ma astepta el cu scandal ca nu am mai stat acolo inca o noapte pana venea el dupa mine. Ca cine stie cum am platit eu la ocazie....
In acel an, ne facusem niste prieteni: el - elev la seminar, ea - eleva la cel mai bun liceu din oras. Prietenul meu terminase facultatea si era acasa in timp ce eu inca eram studenta. Cand veneam acasa, ne vedeam toti 4 la mine acasa sau la el. Stateam la povesti si jucam remmy. De pe atunci faceam prajituri bune. 

De ziua mea ne-am vazut toti 4 la mine. Am ramas tablou cand cartea primita de la cealalta domnisoara se numea „Eseu despre sinucidere”. Teoretic era psihologica, mie imi placea psihologia de pe atunci si era inchis peste tot. Am trecut peste. Am zis ca mi se pare mie. A venit pastele. Vacanta ne-am ocupat-o cu planurile de nunta. Imediat dupa vacanta de paste eu aveam un partial la informatica asa ca am plecat mai devreme la Iasi. Miercuri seara a venit si una din colegele de camera care era din acelasi oras ca noi. Eu voiam sa invat, ea era toata numai povesti si am intrat intr-un mic conflict. Si ca sa ma raneasca mi-a povestit ca toata vacanta s-a intalnit la petrecei cu dragul meu prieten. Mi-a spus tot programul meu din vacanta si ca el ma ducea acasa la ora 10 dupa care era pe la petreceri. Ma suna de acolo sa verifice daca nu cumva am iesit ca sa aflu ca el nu e acasa. Si in ultima seara el i-a zis sa isi pastreze un As in maneca si sa nu imi spuna mie.
Nu am vrut sa cred, dar parca toata discutia explica unele neconcordante asa ca a doua zi m-am urcat in microbuz si m-am dus acasa. Am ajuns in jurul orei 13 si m-am dus direct la el acasa (la parintii lui de fapt). Aveam cheie asa ca am intrat. Nu am apucat sa zic nimic pentru ca din camera lui se auzeau niste sunete ciudate. Am intrat in liniste si i-am vazut: el si prietena celui mai bun prieten in pat, prietena care teoretic era la ore in acel moment si care era cu 10 ani mai mica ca el adica minora. Am facut un pas inapoi, am iesit, am incuiat usa, am plecat inapoi la autogara si cu primul microbuz inapoi la Iasi. Cand am ajuns, mi-am sunat parintii de la un telefon public si i-am anuntat ca relatia s-a rupt, ca nu vreau sa il mai vad niciodata, sa ii pregateasca toate lucrurile pe care le avea pe la mine si sa i le trimita. Atunci i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a deschis ochii la timp. Nu m-a mirat cand peste ani am auzit ca eu l-as fi inselat si parasit pentru altcineva. Era oarecum in ton cu toata intamplarea....

Asa am inteles eu ca „hotul se teme de furat si ....... de.....”
Stiind ce face el avea impresia ca toata lumea face la fel. 

Asa e si cu hotul: el stie cum acumuleaza bunuri si are impresia ca toata lumea care „are” face la fel ca el......

Final de ianuarie si inceput de februarie

 Ieri am dat ultimul examen din sesiunea de iarna.
A fost o saptamana provocatoare, cu orgolii atinse, cu mesaje panicoase, cu muschi aratati, dar la final cu note bune. Am avut 3 examene pe saptamana timp de 3 saptamani. Partea buna e ca am inceput cumva cu cele mai solicitante si am terminat cu cele cu materie multa dar lejere emotional. Amuzant a fost ca am participat la un eveniment cultural dedicat atat inceputului de an cat si nasterii lui Eminescu in dupa-amiaza dintre doua examene orale care mi s-au parut mie provocatoare. Atmosfera, oamenii frumosi, muzica, versurile, omagiile aduse artistilor locali dar si marelui poet m-au ajutat sa privesc provocarile sesiunii cu un pic mai multa liniste.
Imi place sa cred ca am depasit provocarile cu gratie si ca totul se aseaza pe fagasul pregatit de Doamne Doamne. 
Week-end-ul trecut a fost cu oameni minunati intr-un eveniment minunat. Un nou inceput, o noua calatorie alaturi de femei minunate, un spatiu de crestere si formare, unde voi tine clase de incredere in sine.
Maine voi fi prezenta intr-un alt summit, chiar in deschidere, intr-o alta comunitate frumoasa unde tin o clasa saptamana despre incredere in sine si unde sprijin oameni in drumul lor spre un venit pasiv.
Pe parte de sesiuni individuale, inceputul lui februarie a venit cu clienti noi, cu teme de viata interesante si multa incredere in mine.

Imi doresc un februarie cu multa bucurie. Un februarie in care:

• sa am o lansare frumoasa si inscrieri in cursul despre sindromul impostorului
• sa am claritate pentru a pregati tot ce e mai potrivit pentru doamnele din comunitatea mea
• sa pregatesc solarul pentru verdeturi si rasaduri
• sa pregatim tarcul caprelor
• sa recoltam porumbul ramas pe camp 
• sa inceapa aratul
• sa semnez un contract si sa fac pasi in acea directie
• sa citesc minim 4 carti
• sa pastrez chiuveta de la bucatarie curata :))))
• sa gatesc mai des (in seara asta a fost cu papanasi)