26 decembrie, 2024

2024

 Si uite ca a venit si finalul lui 2024.

Ca si anul trecut, incerc un bilant de final de an in a doua zi de craciun. E ziua in care incepe sa se simta linistea sarbatorilor si a finalulului de an. Un an destul de incarcat cu de toate. Scriam la inceputul lui, aici, cam ce imi doream de la 2024 si cu mici exceptii am cam bifat toata lista. Nu am reusit sa scriu atat de mult cat mi-am dorit dar in rest totul a fost mai mult decat imi imaginam la inceputul anului. Iar cuvantul anului s-a resimtit in toate. Cumva totul a inceput sa se aseze in prorpia matca. Inca ma gandesc la cuvantul ce ar putea sa imi guverneze 2025. Este unul ce tot apare dar voi vedea zilele viitoare daca este cel potrivit.

Deocamdata multumesc si sunt recunoscatoare anului ce sta sa se incheie pentru toate oportunitatile oferite. 

Am inceput ianuarie cu un minicurs gratuit pe FB care m-a scos bine din zona de confort si care a continuat cu un curs de 9 saptamani pe care l-am sustinut din dorinta de a oferi si altora acea eliberare data de concedierea impostorului din mintea noastra. Finalul lunii ianuarie a venit cu un taifun de emotii pentru ca m-am urcat pentru prima data pe o scena si am vorbit despre emotiile mele, atat cele care m-au condus la acel moment cat si cele care erau pe punctul de a ma coplesi atunci. A fost un moment greu de uitat pentru ca atunci am dus unele relatii de la zona online la cea offline. Cele doua seri petrecute la Bucuresti au fost nu doar speciale ci chiar motivatia de a face ceea ce incepusem timid la finalul lui 2023. Asa incat am inceput februarie sub semnul succesului. A fost luna in care mi-am luat masinuta si am demarat proiectul gratuit de pe whatsapp care este inca functional si imi aduce multe satisfactii. E locul in care se intalnesc virtual doamne absolut minunate fie pentru a sta la povesti din 2 in 2 saptamani fie de a comenta cartonase de dezvoltare personala dimineata la cafea, e locul unde vindecam emotii si ne straduim sa devenim, zi dupa zi, variante mai bune ale noastre, locul in care dam sens trecutului si creionam un viitor in care bucuria sa isi gaseasca locul mai des. Si tot februaria a fost luna in care am intrat ca mentor in Academia de Coaching, cursul in care m-am format ca coach. A fost provocator din multe puncte de vederea dar m-a ajutat nu doar sa vad lucrurile din alta perspectiva ci si sa ma vad din alta perspectiva. Mai ales ca inceperea cursului a fost amanata din motive medicale.

Martie a inceput cu bucurii. Pe intai martie am intampinat primavara, dimineata in comunitatea parohiei cu o sarbatorita iar apoi, seara, la o receptie eleganta cu oameni frumosi. A fost luna dedicata curtii dar si unui noi curs scurt de iertare la inceput de post si am terminat cu finalizarea cursuluid espre impostor si primele intalniri in Academie. Am ales sa nu mai demarez alte proiecte pe partea de coch si dezvoltare personal pana la finalizarea cursului din Academie. A fost un martie asezat, cu vreme amestecata care mi-a creat contextul de a ma ocupa atat de activitatile online cat si de cele din gospodarie.
Aprilie a venit cu nebunia frumoasa a primaverii, cu plantat, semanat si joaca iedutilor. Finalul lunii aprilie a venit cu pregatirea sarbatorilor Pascale si oricat m-am planificat sa le fac in tihna, tot pe ultima saptamana m-am ocupat de tot. Iar mai a continuat in acelasi ton: sarbatorile pascale si gospodaria cu plante, semanat, rasadit dar si animalute si pui. Si astea printre timp deoarece am facut parte din biroul electoral local unde am petrecut destul de mult timp. 

Iunie a inceput cu alegerile locale, a continuat cu ziua lui Matei care a fost prins intre examene si banchet iar apoi cu explozia de fructe si borcane. Cumva iunie vine cu startul borcaniadei anuale iar productia de cirese si visine de anul asta a vrut sa compensenze lipsa din anii precedenti.

Iulie a venit cu multa treaba dar si multe plimbari, cu citit mult si cu organizare. Biroul meu a inceput sa capete forma printre treburile din gospodarie si plimbari lungi de relaxare. A fost o luna cu festivaluri, concerte si locuri noi vizitate dar si cu inscrierea la facultate.

August, ca tot e ultima luna din anul bisericesc a venit ca o furtuna de bucurie si impliniri. A debutat cu sarbatorirea unui an de la revenirea sotului meu pe calea lui, a continuat cu Hramul Bisericii, cu admiterea la facultate, o petrecere frumoasa si l-am incheiat cu o iesire de o noapte la Slanic Moldova unde ne-am intalnit cu oameni frumosi, cu finalizarea cursului din academie dar si cu lansarea unui program de incredere in sine „Personaj principal sau figurant in viata ta”. 

Septembrie a venit cu asezare, cu altfel de emotii, cu timp pentru mine, cu citit si acumulare informatii. Septembrie a venit cu multe culori si arome de toamna, cu bilantul anului agricol, cu inventarierea din beci, camara si hambare. Septembrie a fost, ca de obicei, cu recentrare, cu cursul nou dar si planificarea provocarii de octombrie. In timp ce octombrie a venit cu inceprea anului universitar, cu modulul doi din ”Personaj principa sau figurant in viata ta”, cu un nou proiect in care sunt mentor, cu decoruri de toamna si reorganizare. Octombrie vine si cu recoltari dar si cu pregatirea terenulurilor pentru iarna.

Noiembrie se anunta destul de linistit dar a venit cu publicarea (intai pe Amazon) si apoi fizic a agendei pe 2025, cu lansarea editiei a doua a programului despre iertare (imbunatatita) dar si cu demararea  provocarii d epe blog ”Calatoria spre Craciun”. Astea pe langa o calatorie la Iasi cu buburuza mea, prima zapada, amintiri si doruri dar si multe carti citite, terminarea biroului meu intr-o prima forma, pregatirile de iarna de prin curte si planurile de sarbatori.

Decembrie a venit cu avalansa de liste, cu decoruri si curatenie, cu bucurie atat acasa cat si la Biserica, cu daruri primite si oferite, cu colinde si colindatori. Decembrie a fost cumva incununarea intregului an. Un an in care m-am provocat si m-am bucurat deopotriva. Un an in care aparent a fost mai mult PROVOCARE decat ASEZARE dar la finalul caruia simt ca toate s-au asezat la locurile lor intr-un fel sau altul...

2024 a fost anul in care am invatat ca pot si sunt recunoscatoare pentru tot ce mi-a adus si m-a invatat.

2025  va fi anul caruia deja ii sunt recunoscatoare pentru tot ce imi va aduce.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.