Jurnal de advent - 6/12

 A fost o zi incarcata emotional.

Dimineata a venit cu strat alb de zapada. Nu gros, dar suficient cat sa acopere tot. S-a topit spre pranz dar a ramas imaginea de dimineata cu totul alb. Imi place cum se vad muntii de la fereastra dormitorului. Nu a fost senin sa vad Ceahlaul dar se vedeau in departare dealurile subcarpatice pudrate cu alb. Spre pranz, in timp ce imi faceam postarile pe grupuri si pe FB, au revenit amintiri dintr-o perioada in care nu prea ma intorc cu mintea... Chiar daca amintirile nu au venit cu emotii puternice am aplicat pasii predati in cursul de iertare pe fiecare eveniment amintit, pe principiul ca orice amintire poate ascunde o lectie sau o neiertare mai subtila ca altfel nu ar fi revenit... 

Dupa pranz m-am bucurat ca un copil facand cumparaturi pentru un pustiulica de 3 ani pe care nu il cunosc dar pentru care am vrut sa fiu un ajutor al Mosului. Cand am ajuns acasa, Matei a intrebat daca nu am luat nimic pentru mamica lui asa ca voi trimite pachetul luni ca sa pun ceva si pentru mamica.

Seara a venit cu schimbarile de pe scena politica care au adus dupa sine usoare ingrijorari si o atentie sporita la discutiile din jurul evenimentelor.

Si iarasi au revenit amintiri ale unui craciun mai vechi, care a venit tot cu schimbari pe care, atunci le credeam bune, dar privind la ultimii 35 de ani vedem doar zbatere, cautari si ... interese. 

Acum ceva vreme ascultam ceva previziuni pentru perioada urmatoare si mi-a ramas in minte „urmeaza o perioada foarte buna, dar inainte pare ca e nevoie de trecut prin iad pentru purificare daca nu ai facut-o inca”... Astazi, privind stirile mi-am amintit, dar ma gandeam ca uneori iadul e doar in mintea noastra si daca reusim sa purificam gandurile poate ca lucrurile se aseaza usor si frumos...
Inchei ziua de Sf Nicolae cu gandul la „lucrurile se aseaza usor si frumos” si o sa imi tot repet asta in urmatoarea perioada....