Daca ieri a ajuns bradul la Biserica, astazi, impreuna cu un grup de gospodine si gospodari am pregatit Biserica de sarbatori. De la curatat covoare si sters lemnaria pana la globurile din brad, toate au fost facute cu zambete, cu glume si cu voie buna....
In paralele in curte s-a lucrat la amenajarea intrarii in curte.
De maine revin la programul de curatenia de acasa. In program, saptamana asta este despre bucatarie si baie, doar ca eu am doua bucatarii (cea mare - de vara - si cea mica din casa) asa ca sunt la bucataria de vara, spatiul unde voi pregati preparatele din carnea de porc dar si bucatele de sarbatori.
In aceasta seara a fost ultima intalnire lucrativa din cursul de iertare. A fost cu bucurie si impartasire iar memoria mea mi-a „livrat” o amintire de la 12 ani, cu un puternic impact emotional de care uitasem cu desavarsire:
O pustoica bruneta, care urca treptele scenei unde se desfasura serbarea de final de an. Alaturi de ea, era sora ei mai mica pe fruntea careia se vedeau o gramada de cicatrici. Atitudinea ei a fost cea care m-a impresionat pentru ca era demna dar si sfidatoare. Daca nu as fi stiut ca nu trecuse nici un an de cand isi pierdusera mama intr-un accident de masina cand se intorceau de la mare, as fi zis ca e aroganta. Dar la mai putin de un an de cand mama ii murise in brate si fusese la un pas de a-si pierde si sora, urca demna si stoica, sfidand pe toata lumea pentru a dansa la serbarea de final de an unde obtinuse inca o coronita. Atunci i-am admirat puterea, acum stiu cata fragilitate se ascundea sub acea atitudine si cum dansul era singura „normalitate” din viata ei de copil de doar 10 ani. Nu cerea nici mila, nici compasiune ci doar pastrarea acelei iluzii de normalitate care o tineau pe linia de plutire. Astazi ii mai vad chipul pe retelele sociale si ii admir puterea si determinarea de a lasa o urma frumoasa pe unde trece prin viata.
Afara,vremea e umeda si cu ceata, soarele isi face rar simtita prezenta iar sinuzita mea isi face de cap: nasul e mai mult infundat decat liber. Ma bucur ca e doar nasul implicat in poveste....
Se pare ca ziua de astazi fost despre luminite...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.