Chiar daca prima saptamana „intreaga” a inceput deja mai e timp pentru a face sarcinile din aceasta saptamana.
E vorba despre zonele de dormit deoarece ele au multe dulapuri, e cu schimbarea de sezon a hainelor, cu ordinea prin dulapuri dar si stersul pe dupa dulapuri si prin ganduri si emotii.
Unele ne pregatim de spovedit asa ca o ordonare a gandurilor e binevenita...
Mai tineti minte calatoria spre craciun de anul trecut?
A fost o calatorie in pasi mici astfel incat sa ne putem bucura de sarbatorile de iarna. O calatorie care pe mine m-a ajutat sa nu ma simt coplesita si obosita de sarbatori. O calatorie care m-a ajutat sa ma bucur de craciun pe toata perioada postului.
Anul acesta am intarziat cu postarile de inceput dar probabil asa a fost sa fie.
Prima zi de post, prima zi a calatoriei spre craciun.
Primele zile sunt despre organizare.
Unul dintre obiectivele anului acesta a fost sa fiu mai organizata. Ma gandeam ca nu l-am atins deoarece am multe restante. Apoi am vazut un video in care spunea ca daca il rogi pe Dumnezeu sa iti dea rabdare iti va da o gramada de oportunitati pentru a-ti testa rabdarea. Asa ca, se pare ca si eu am primit o gramada de oportunitati de a-mi testa capacitatea de ma organiza. Asta inseamna mai multe sarcini. Si daca ma uit in urma constat ca in ciuda restantelor, sunt un pic mai organizata raportat la numarul de sarcini pe care le am.
Si multumesc Domnului ca odata cu noi directii care, in ultimii doi ani, au avut nevoie de toata atentia noastra (ca sa nu zic implicare), s-au mai redus unele activitati in gospodarie pentru ca, mi s-a parut mie, nu „s-au aliniat planetele”. Si ca sa nu bat campii fara sa inteleaga nimeni nimic, cu putin timp inainte ca visul sotul meu sa se implineasca, am fost nevoiti sa renuntam la vacuta, dar am ramas cu vitica, care a avut nevoie de cei doi ani in care sa creasca pana la maturitate si in care „mulsul” nu a mai fost pe lista de treburi zilnice. La fel s-a intamplat si cu sectorul porcilor, unde scroafa avuta nu a vrut sa faca purcei asa ca, timp de aproape 2 ani, la capitolul porci a fost doar dat manacare si facut curat. Anul asta am luat alte doua porcute si cred ca va reveni capitolul „fatat si intarcat purcei” de anul viitor. Ca sa nu spun ca o doamna vulpe a avut grija ca si „adunatul oualor” sa nu mai fie pe lista de sarcini zilnice dar ne revenim anul viitor si pe aceasta directie.
Eu zic ca am reusit sa integram in viata de zi cu zi activitatile noastre personale astfel incat sa putem sa ne organizam fara a ne simti coplesiti. Asta nu inseamna ca nu mai sunt perioade din an cand simtim ca avem nevoie de pauza, sau cand prioritizam o activitate in defavoarea alteia. Pentru ca uneori pe ritmul gospodariei care are minime si maxime se suprapun ritmurile activitatilor noastre care si ele la randul lor au minime si maxime si asta inseamna perioade pe care le vom simti mai intense urmate clar de perioade in care avem nevoie de pauze. De exemplu perioada de sesiune de iarna (invatat) se suprapune cu inceputul postului mare (unde eu am un curs nou iar sotul este foarte ocupat) care aduce dupa sine primavara cu campania de semanat dar si cu pitici/puiuti si la capre si la vaca si la pui si poate si la purcei. Aparitia piticilor in gospodarie e o perioada destul de solicitanta dar atat de frumoasa... Nimic nu e mai relaxant ca privelistea iedutilor care alearga si se joaca, sau a puilor mici care descopera furnicile, sau a vitelului mic care te priveste candid si care se dezechilibreaza cand incearca sa dea cu capul in pulpa vacii si nu o nimereste.
Avantajul planurilor anuale, atunci cand exista o ciclicitate anuala, este ca nu te plictisesti deloc. Dezjavantajul este ca nu poti „corecta” o planificare decat anul urmator. Lectiile sunt anuale.
Aseara a nins!
A nins cu fulgi mari si pufosi!
Prima ninsoare din iarna 2024-2025 a fost scurta dar frumoasa.
Azi a iesit soarele. A fost ca si cum doamna Iarna ne-a spus ca e pe aproape, sa ne rezolvam restantele si sa ne pregatim de stat la caldura. Asa ca am profitat de soarele caldut si m-am ocupat de strans resturi vegetale de prin curte si sa le dau foc.
A fost zi cu activitati fizice care mi-au facut bine si la suflet si la minte. Ma bucur de caldura focului, de un ceai fierbinte si oboseala fizica.
Maine incep programul „Iertare si Ratiune: 21 de zile pentru sufletul tau”. E varianta imbunatatita a celui din primavara de la inceputul postului. Sunt nerabdatoare sa vad cum se formeaza grupul pentru aceasta calatorie. Si de poimane demarez provocarea ”Calatorie spre craciun”...
Incepe cea mai frumoasa perioada a anului si sunt recunoscatoare pentru asta!
M-am ocupat mai mult de postari si de scris materiale. Dupa o zi cu pauza din online, aveam nevoie sa recuperez. Am incheiat seara cu o intalnire cu doamne faine dar oboseala si-a spus cuvantul si am uitat sa inregistrez intalnirea.
Ziua de ieri a fost cu peripetii. Dupa mult timp am plecat singura la drum pana la Iasi. De fapt pana pe Bucium. Buburuza mea s-a comportat impecabil la drum, muzica faina in difuzoare doar eu am fost cu capul in nori. Mi-am zis sa ocolesc traficul din oras si sa merg pe ocolire. Si normal ca a fost o decizie nu prea stralucita ca m-am trezit dupa o ora, pe coclauri cu tot cu maps-ul deschis. A fost nevoie sa ma opresc, sa inchid si sa redeschid maps-ul ca sa imi arate inca 24 de minunte de mers pana la destinatie. Iesirea din Iasi spre Bucium s-a schimbat mult in ultimii 16 ani de cand nu am mai fost prin zona. Doar serpentinele au ramas. Pana si teama mea de serpentine s-a mai schimbat si mi-a facut ceva probleme la coborare. In schimb, la intoarcere am trecut prin Iasi fara nici o probloema. Mai multe semafoare ca pe vremuri, mai multe benzi pe traseu dar am iesit in mai putin de jumatate de ora. Drumul pana acasa a fost linistit si am ajuns destul de repede. Muzica veche in difuzoare, sotul in apelul telefonic, telefonul in suportul de pe bord, luminile oraselor, cerul instelat mi-au facut drumul frumos. M-am bucurat de plimbare, de eveniment, de oamenii frumosi de la eveniment si de ziua de toamna cu toate amintirile ce si-au facut aparitia.
Sunt recunoscatoare pentru tot!
Am luat o pauza fortata de la postari ieri.
Din cauza unor lucrari in zona, s-a rupt fibra optica pe la ora 9 dimineata. Am sunat la firma de furnizare servicii prin cablu si ni s-a spus ca echipa e in teren si lucreaza intens la rezolvarea problemei. La ora 15 eram in oras langa sediul local al firmei cu pricina si echipa de muncitori era la o cafea. Toti cei 4-5 muncitori erua rezemati de masina de interventie. Serviciile pe cablu au revenit azi dimineata la cateva minute dupa ce am revenit cu un telefon in care am precizat despre „munca intensa” a echipei din ziua precedenta, dar dupa ce am fost asigurata ca este inregistrata convorbirea.
Aseara am fost recunoscatoare pentru faptul ca „sunt de moda veche” si inca mai am stocat in calculator muzica si filme. Am putut sa ma bucur de ele in condintitii de „deconectare” de la internet.
Ziua de astazi a inceput cu o mare bucurie: a venit masina de lemne. Iar pe dupa-amiaza a sunat baiat care ne mai ajuta la treaba in curte ca poate veni maine la crapat si stivuit lemnele. Singurul domeniu la care sunt un pic intaziata este curatatul gradinii. Sper sa mai tina vremea ca sa pot termina si asta zilele urmatoare.
Si am mai avut o bucurie pe ziua de astazi cand am gasit gaini in piata. Anul acesta am avut „bucuria” de a avea in vizita, destul de des, o cumatra vulpe care mi-a redus drastic efectivul de gaini. Astazi am reusit sa mai refac un pic numarul astfel incat cozonaculd e craciun sa fie galben si gustos de la ouale din gospodarie.
Pe seara am reusit sa incarc pe Amazon „Agenda sufletului tau”. Este o agenda-jurnal pentru 2025 facuta pentru nevoile mele, asa cum am simtit-o eu, cu nelipsita rubrica de planificare pe ore a zilei, cu pagini de jurnal pentru fiecare zi dar si cu mici rubrici care sa creasca sau sa consolideze incredere in sine si bucuriile zilei. Am incheiat ziua cu un email la editura pentru a scoate si un tiraj mic pe hartie.
.png) |
| copertile agendei |
Doar raceala, care a venit in vizita duminica seara cu nas infundat, si care azi si-a adus o prietena buna - tusea - mi-a redus un pic zambetul.
Sunt recunoscatoare pentru tot ce am reusit sa fac!
A fost o zi frumoasa, de stat in casa, la caldura.
De fapt am inceput ziua cu o plimbare pe jos de la Biserica spre casa. M-am bucurat de privelistea peste valea in care locuiesc dar si de muntii ce se vad in departare. Apoi am intrat la cursuri. Prin pauze m-am ocupat si de putina treaba in casa dar si de amenajarea biroului care merge in pasi de melc. Daca sambata am pus perdelele noi, azi am pus covorul in fata canapelei si o masuta mica. Apoi am asezat o parte din carti „pe teme” astfel incat sa le gasesc usor. Pasii sunt mici dar imi place rezultatul. Maine vreau sa asez ghivecele cu flori si sa trec la dulapurile de de acte. Imi doresc sa termin cu biroul saptamana asta. Apoi urmeaza spatiul dedicat magazinului si mai imi doresc un colt pentru „sport” pentru care am ceva idei si sunt curioasa cum se vor concretiza...
Sunt recunoscatoare pentru informatiile noi si cunostintele nou dobandite dar si pentru ideile creative care apar mult mai usor si se concretizeaza mult mai repede....
O zi calda de duminica.
Pai daca tot vorbesc despre recunostinta si motive pentru a fi recunoscatoare, probabil m-a auzit Doamne Doamne si imi tot da motive de recunostinta sau imi arata motivele pentru care sunt recunoscatoare.
Astazi a fost o zi cu multe recunostinte in sufletul meu fie ca le-am zis, scris sau doar le-am simtit...
Dupa rutina diminetei am intrat la un curs. De data asta ca mentor. Au fost 3 ore fascinante cu povesti uimitoare a unor femei uluitoare. Sunt povesti motivationale, povesti din care invat mereu cata putere exista in spatele unor zambete, cata forta in spatele unor chipuri frumoase. Dupa curs, cand am deschis usa am descoperit ca vremea s-a uitat in calendar si a vazut ca deja e 2 noiembrie asa ca s-a adaptat. Un vant rece dansa pe sub stratul gros de nori. Frunze uscate zburau suparate prin aer. Pasarile s-au adapostit zgribulite si nu se mai auzeau. Doar stoluri de ciori alergau prin vazduh anuntand apropierea iernii. O vreme de stat la gura sobei cu lucru de mana sau o carte buna...
Sunt recunoscatoare pentru vremea care ma trimite la gura sobei, pentru oamenii frumosi ce apar in viata mea si pentru lectiile de viata.
E al treilea an in care ma provoc la o postare pe zi in luna noiembrie despre recunostinta. Cred ca e singura sarbatoare „importata” care imi place prin mesajul pe care il transmite iar eu am extins-o la toata luna noiembrie.
Acum cativa ani vedeam recunostinta dintr-o alta perspectiva, mai mult de relationare interumana decat de emotie/sentiment... Eram focalizata pe a avea si a face in timp ce a fi si a simti erau undeva in coada listei de prioritati. Ca orice adolescent copletit de emotii le-am pus bine la cutie in ideea ca actiune ne defineste ca oameni iar succesul e definit prin posesie. A fost nevoie de un cutremur in viata mea pentru a invata ca a fi si a simti sunt esentiale, ca doar ele iti aduc bucuria sincera si durabila dar mai ales acea stare de liniste sufleteasca si impacare...
Acum, chiar daca recunostinta face parte din viata mea in orice minut, imi place ideea de a-i acorda o luna pe an pentru a o consemna aici, pe blog, si nu numai.
O alta provocare terminata!
In ciuda faptului ca am avut un octombrie extrem de aglomerat si ma gandeam ca nu voi putea face provocarea m-a surprins faptul ca tocmai provocarea m-a ajutat sa imi iau mici ragazuri de incarcat bateriile. Probabil fara aceasta provocare, as fi ajuns epuizata emotional la final de luna. Multumita acestei provocari, in forma ei atat de usoara am reusit sa raman creativa si chiar sa pun pe hartie cateva proiecte interesante pentru luna noiembrie.
Cum ati simtit aceasta provocare?
Cat ati putut face din ea?
Ce va placut cel mai mult?
Mai e putin si se termina luna octombrie.
A fost ca o tornada din care nu am putut nici sa ma opresc si nici sa ies din ea. Doar m-am lasat purtata de curent incercand sa ma adaptez, sa integrez si sa descopar bucuria in tot. Facultatea a inceput cu o nebuloasa specifica inceputului de scoala, cu orar in miscare continua, cu grupuri multe de whatsapp, cu o platforma necunoscuta si cu multe sincope. Incet, incet, orarul se aseaza, apar si teme de seminar, proiecte de semestru, materie de invatat si multe carti de citit. In acelasi timp, curtea, casa si mai ales gradina are nevoie de atentie pentru a fi pregatite de iarna. De treburile zilnice nu mai amintesc pentru ca organizarea in casa e deficitara. Ea a suferit cel mai mult in procesul meu de reorganizare. Imi place sa cred ca incep sa sa ma obisnuiesc cu noul program si de la zi la zi ma organizez din ce in ce mai bine. Ma bucur de fiecare etapa, de fiecare colt de curte asezat, de fiecare dimineata insorita.
In acelasi timp am decis sa merg si la stomatolog iar zambetul meu e in plina reorganizare. As zice ca e in ton cu sarbatoarea imprumutata ce urmeaza. Asta ca la Craciun sa zambesc increzatoare.
Urmeaza o saptamana libera de cursuri in online ceea ce imi da ragaz sa pregatesc materialele pentru ce am pregatit in luna noiembrie pe partea de dezvoltare personala.
Uneori am impresia ca pun prea multa presiune pe mine, uneori chiar devin irascibila si morocanoasa dar imi place mult ceea ce fac si imi doresc doar sa pot sa le fac pe toate si sa ma bucur de toate in aceeasi masura.
Si daca pana de curand imi doream o clona ca sa le fac pe toate luna asta ma gandeam la mai multe....
O saptamana in care punem muzica si zambim.
O saptamana cand exersam politetea chiar si atunci cand spunem lucruri mai putin dragute. Si exersam politetea mai ales cu cei dragi si cu noi insine.
Ati observat ca atunci cand iesim din casa ne aranjam si ne punem un zambet frumos, dar cand intram inapoi in casa ne imbracam cu ce avem dar mai ales dispare zambetul si devenim morocanosi, agasati si plictisiti? Ca le oferim celorlalti cea mai buna versiune a noastra dar celor dragi cea mai nesuferita versiune?
Cum ar fi daca saptamana asta le oferim celor dragi si oglinzii (adica noua) cea mai buna varianta a noastra?
Incercati sa va redescoperiti in raport cu cei dragi, oferindu-le cea mai buna versiune a voastra.
Priviti-va in oglinda si oferiti-va cel mai frumos zambet, cea mai frumoasa imagine a voastra! La urma urmei sunteti cea mai importanta persoana din viata voastra pentru ca sunteti singura cu care va petreceti tot timpul....
Puneti muzica, aprindeti lumanarea, bucurati-va de decoratiunile de toamna, iesiti la plimbare uneori si mai ales zambiti!
Si ca sa va iasa zambetul, gasiti in fiecare zi 3 motive pentru care va apreciati si notati-le in jurnal.
A trecut deja prima saptamana din octombrie.
A fost cu multe ploi. Ploi repezi si abundente care au venit cu tunete ca de vara. Ploi marunte de final de toamna cu aroma de zapada si textura de lapovita. Ploi cu vant si furtuna de nu mai stiam ce se aude afara. Ploi de toamna linistite care au intesificat aroma de iarba, de struguri si gutui. Dar si zile calde in care soarele mangaia pamantul si ajuta iarba sa creasca.
In curte se vede iarba verde, proaspat crescuta presarata de frunze colorate de toamna. Astept sa se linisteasca ploaia ca sa pot aduna nucile, alunele si gutuile cazute de la vant.
In casa am inceput sa facem focul seara. Imi place contrastul caldurii din casa cu vremea rece si ploioasa de afara. A revenit ciocolata calda ca vedeta serii si am pus si cate un film de craciun care sa completeze atmosfera. Si normal ca am facut si noi comenzi de carti care sa ne insoteasca in perioada rece mai ales ca a fost cu reduceri in acest final de saptamana.
In gospodarie incercam sa terminam treburile planificate pentru anul acesta dar intarziate din cauza altor activitati mai urgente. Pentru ca a fost primul an in care am avut recolta de floarea soarelui au aparut noi provocari pentru a o depozita. Intentionam sa facem si ulei. Apoi a mai fost de reorganizat beciul deoarece avem o productie foarte buna de cartofi si cu ocazia asta am reorganizat si camara de pe beci.
Pe partea de dezvoltare personala, cursul sustinut de mine „Personaj principal sau figurant?” e la inceputul celui de-al doilea modul in timp ce am inceput ca mentor „cum sa fii propriul tau coach”, curs din cadrul Academiei de Coaching unde m-am format eu. Mai pregatesc cateva surprize pe aceasta parte asa ca adun materiale si citesc foarte mult. Am inceput si facultatea cu multa curiozitate, o alta modalitate de a invata pentru a deveni o varianta mai buna a mea.
Si pentru ca acest proces continuu vine si cu provocari din cand in cand, am cateva zile care m-au pus pe ganduri pentru ca mi-au revenit in minte intamplari dintr-o anumita perioada din viata mea din care, credeam eu, ca mi-am invatat lectia. Se pare ca mai sunt subtilitati care se vor vazute.
La capitolul obiective pentru aceasta luna cred pun pregatirea curtii si gradinii pentru iarna, recoltatul porumbului si depozitarea lui, ceva modificari la bucatarie si ceva grija de mine - programare la medic iar obiectivul cel mai important este sa ma bucur de tot.
A doua saptamana din octombrie.
Imi place momentul cand aprind lumanarea de toamna in casa. E momentul ce imi aminteste ca vara s-a dus, ca ziua e mai scurta, seara e mai lunga si stam tot mai mult impreuna in casa. E momentul cand constientizez ca femeia e sufletul casei iar starea ei de spirit se rasfrange in toata casa asa ca e nevoie de liniste in suflet ca linistea sa domneasca in casa. E cumva momentul cand imi reamintesc ca eu sunt importanta in caminul nostru, ca zambetul meu e molipsitor.
Chiar daca octombrie a venit cu frig, se anunta zile mai caldute asa ca as vrea sa incepem provocarea lunii octombrie cu contemplarea naturii si adunatul materialelor naturale pentru decoruri. E un moment bun pentru a linisti mintea concentrandu-ne pe frumusetea naturii si momente efemere: zambetul unui copil vazut in parc, un fluture, o frunza de o culoare mai altfel, o crenguta cu forme ciudate, un pamatuf de iarba, castane sau flori de toamna. Puteti trece si prin piata sa va incarcati cu aromele fructelor si legumelor de toamna, sa admirati bogatia de culori si sa simtiti belsugul toamnei. Puteti cumpara sau nu, dar macar simtiti recunostinta unei toamne bogate. Cautati decoruri care sa va aminteasca toate astea atunci cand le priviti si aduceti toamna in casa voastra.
Si ca sa ramana in amintire, scrieti impresiile si emotiile in jurnalul vostru (agenda sau blog). Poti fi ancore de abundenta si recunostinta pe care sa le folositi atunci cand aceste emotii sunt greu de amintit.
O saptamana minunata sa aveti!
Si a venit cu toamna, cu ceata si ploi. Pentru mine a fost o saptamana linistita, de aseazare dupa o vara agitata. O vara in care nu de putine ori m-am simtit coplesita. O vara in care am facut multe dar se pare ca organizarea nu a fost chiar punctul meu forte. O vara in care, prinsa in tot felul de proiecte am avut impresia ca m-am ratacit la un moment dat, ca ceea ce fac pentru mine nu mai fac cu drag. Am citit mult dar nu pentru suflet ci pentru a aduna/acumula informatii. Casa si curtea a fost lasate pe un loc mai jos in lista de prioritati iar asta m-a obosit cumva. Am vorbit cu oameni, multi, am cunoscut oameni frumosi, am ascultat si sustinut cu drag multe persoane pana in punctul in care am simtit ca ma pierd. Poate si pentru ca programul meu din toamna aceasta este despre a te pune pe primul loc, aveam nevoie sa vorbesc din experienta si dintr-o experienta recenta. Saptamana asta am schimbat focusul pe mine. Saptamana asta am fost mai atenta la ce simt, la ce nevoie am eu si tot ce am facut am facut cu drag.
In casa am trecut pe curatenie si eliberare. Acea curatenie in care sa pun mana pe fiecare lucru, sa reorganizez fiecare sertar si raft si fiecare element sa fie asezat cu drag la locul lui. Am scos cartile din dormitor. Mi-am lasat doar o carte pe care o citesc acum (am cred ca 5 incepute si treceam de la una la alta in functie de nevoie). Am inceput sa aduc decorurile de toamna pe masura ce termin reorganizarea dar cate unul ca sa ma bucur de fiecare si sa simt unde e locul lui. Normal ca am inceput acest proces cu spalat perdelele si sters geamurile pentru mai multa claritate. Si intentia pusa la inceputul acestui proces a fost sa imi fac curat in ganduri si in emotii odata cu curatenia din casa. Inca nu am terminat dar simt deja linistea cum isi face loc in suflet si deja am idei despre modificari prin casa in aceasta toamna spre disperarea sotului meu. M-a ajutat si un frigider care s-a stricat si care mi-a aratat ce e nevoie sa mai schimb si ploaia care m-a tinut mai mult in casa.
Apoi am inceput programul „Personaj principal sau Figurant in viata ta?”. Un program care implica multa energie pentru ca e frumos si transformational. Deja am avut doua intalniri din acest program si am vazut si rezultate inca de la momentul in care evaluam situatia. Imi place grupa, imi plac legaturile ce se formeaza intr-un astfel de program, imi place calatoria cu fiecare pas al ei.
Din pacate unele persoane din preajma mea au simtit aceasta schimbare de focus a mea iar cele care au ceva rani emotionale active in aceasta perioada au resimtit-o ca fiind o respingere, un abandon sau chiar tradare sau nedreptate. Ceea ce e bine, pentru ca pot vedea ce mai au de vindecat fie singure, fie alaturi de mine pentru ca eu continui sa fiu acolo cand e nevoie de mine, la un clic distanta.
Am auzit/citit la un moment dat ca sunt persoane care ies din relatii fara sa se uite in urma si fara sa se gandeasca la ce simte celalalt. Eu zic ca daca te simtit respins, abandonat, tradat su nedreptatit nu e despre cel ce ai tu impresia ca a plecat ci e despre tine si ranile tale. Poate ca rolul celuilalt a fost doar sa iti arate acele rani ca tu sa le poti vindeca. Si daca te duci tu spre celalat e posibil sa vezi ca de fapt nu s-a schimbat nimic, ca relatia e aceeasi chiar daca a existat o pauza sau o neintelegere mai mica sau mai mare. Ceea ce pentru tine a fost taifun de emotii, pentru celalalt a fost doar o adiere. In general daca ceva te doare, e despre tine...
In ceea ce ma priveste, respectul este una din valorile mele principale, asa ca respect si decizia celuilalt de a fi sau a nu fi in viata mea. Mi s-a atras atentia la un moment dat ca ar fi un soi de respingere pasiva ce vine din frica de a nu fi respinsa si m-am observat dar se pare ca e din limitele sanatoase. Asa cum eu am uneori nevoie de spatiu consider ca fiecare are nevoie de spatiul lui si de timp ca sa se observe, sa simta, sa vindece sau pur si simplu sa aseze emotii si ganduri. Si cei ce ma cunosc stiu ca ma duc spre ei daca simt eu ca au nevoie de mine, dar la fel de bine astept sa vina spre mine daca simt ca au nevoie de asta....
Oricum astazi e o zi care ma duce cu gandul la efervescenta inceputului de an scolar in copilarie, la maini patate de nuci, la flori culese din gradina, la caietele carora le puneam coperti si etichete, la mirosul de caiete noi, la camasile albe sau albastre apretate si calcate si la sarafanele de uniforma asezate frumos pe umeras in asteptarea primei zile de scoala.
E o zi inceputa cu o cana mare de cafea fierbinte si aromanta de toamna (dovleac, scortisoara si ghimbir), muzica in surdina, fereastra deschisa pentru a auzi ploaia, o carte buna si o stare de bine, de recunostinta pentru tot ce a fost si ce va fi sa vina.
Astept sa ma suprinda restul zilei precum si ziua de duminica.
De luni inapoi la organizare si la treburile toamnei in curte, gradina si camp...
