Mereu am visat. Mereu mi-am lasat gandul sa zboare pe aripile fanteziei. Nimic spectaculos, nimic extraordinar dar pastrand o anumita tema. Am citit undeva ca visele copilariei ajung sa se implineasca mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul. Unul din visele mele din copilarie pare sa prinda contur. Deocamdata e la stadiul de idee. Pe zi ce trece noi idei se aduna in jurul acelui vis din copilarie ca o dantela lucrata de mana: fiecare ochi definitiveaza modelul lasand posibilitatea imbogatirii lui. Iar planurile tind sa prinda forma si culoare chiar daca doar in mintea mea.
Ideea s-a nascut cand aveam in jur de 10 ani, in drum spre padure, trecand pe langa o cladire parasita, plina de muschi si iarba crescuta prin crapaturi. Cladirea in jurul careia se cladesc acum planurile nu a ajuns inca sa fie imbracata in iarba si muschi cu toate ca poarta acelasi nume venit din istoria locului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.