"avem biserici dar nu avem spitale"

E un titlu pe care il citesc foarte des in ultima vreme si de care m-am cam saturat...
Se compara bisericile cu spitalele dar cred ca ar fi corect sa comparam spitalele cu catedralele si bisericile cu cabinetele medicale. De medicii de familie nu se aminteste chiar daca sunt tot medici, primesc fonduri tot de la casa de asigurari si au grija de sanatea noastra a tuturor. Inainte de a ajunge in spitale trecem pe la cabinetul medicului de familie, cel care ar trebui sa ne fie la fel de apropiat ca duhovnicul.

In ultima vreme, din pacate am ascultata multe povesti cu spitale. Si chiar impresii din spitale atat de stat cat si private, spitale acreditate sau nu...

O sa spun punctul meu de vedere privind comparatia intre biserici, spitale si scoli. Si asta pentru ca am avut acces intr-un mod sau altul la toate cele 3 tipuri de institutii.
Pentru a construi, repara sau dota sunt cateva surse financiare accesibile tuturor celor 3 tipuri de institutii: fondurile proprii, fondurile de la buget si fondurile atrase. Astea le stie fiecare elev/student de la economic ca sa nu mai vorbim de cei care au incercat la un moment dat sa deschida o activitate privata...
In primul rand voi vorbi despre fondurile de la bugetul de stat. Bisericile au acel fond pentru culte la care cotizeaza prin lege fiecare firma cu o suma relativ mica anual. In oras parca plateam 500 lei/ an (asa imi amintesc sper sa nu gresesc) in schimb in mediul rural suma este mult mai mica, undeva la 100 lei/anual. Acest fond este impartit anual la toate unitatile de cult arondate primariei respective. Ca sa nu mai faceti calcului cam cate firme sunt intr-o comuna si cam cate biserici, pot sa va spun ca uneori o biserica dintr-o comuna moldoveana poate primi 3.000-5.000 lei/an pentru intretinere si reparatii. Garantat ca din suma respectiva nu se poate face mare lucru. Dar tinand cont ca parohul primeste de la stat, lunar cam jumatate din salarul trecut pe cartea de munca in conformitate cu legislatia, studiile si functia pe care o detine, diferenta si-o va completa din fondurile proprii parohiei si are tot interesul sa imbunatateasca, construiasa sau sa isi doteze locul de munca. Pentru ca nimeni nu merge intr-o biserica darapanata, fara icoane sau insalubra. Acel paroh are tot interesul sa atraga fonduri din donatii pentru a-si putea desfasura activitatea si pentru a putea plati impozitele la stat pentru salariul trecut pe cartea sa de munca. La un anumit moment dat impozitele datorate statului aferente fiecarui angajat (angajat + angajator) se ridicau la 71% din valoarea salariului trecut pe cartea de munca. Deci nu avea cum sa le acopere din ajutorul de la stat care nu depaseste 50%. Iar la salariul parohului se mai adauga salariul personalului neclerical aferent fiecarei parohii...
In comparatie cu scolile si spitalele care sunt subventionate integral de stat si nimeni nu isi bate capul cu administrarea lor din punct de vedere financiar.
Apoi discutam de fondurile proprii. Aici despre biserica se spune ca e avantajata deoarece are fonduri proprii odata din terenurile agricole si apoi din diverse servicii pe care le ofera. Asta nu inseamna ca si celelalte doua institutii nu au fonduri proprii cum ar fi din "scoala de dupa scoala", meditatii, servicii medicale cu plata, coplata, diverse investigatii etc. Aici se discuta de chitante date sau nedate, de spagi si plicuri. Din pacate aici se vad masinile preotilor dar nu se vad "casele cumparate din meditatii". Nu cred ca numarul preotilor din tara depaseste numarul medicilor sau a cadrelor didactice. Dar spre deosebire de preot care vine la capataiul unui bolnav atunci cand e chemat, medicul de familie nu se deranjeaza decat in cazuri speciale. Si asta o spun din experienta ultimilor saptamani. Preotul a ajuns in 15 min fara sa se uite ca e dimineata foarte devreme sau sa se planga ca a fost trezit,  iar medicul de familie a cerut o gramada de acte la cabinet dar dupa inceperea programului,  astfel incat s-a sunat la 112. Si medic de familie care sa mearga in teren, la bolnavi acasa eu nu am vazut decat pe hartia de pe usa cabinetului pentru a justifica faptul ca nu sunt de gasit decat 4 ore pe zi. Asta nu inseamna ca nu ar fi si medici care fac asta...  Iar de cadre didactice care merg in familiile elevilor sa ii cunoasca in mediul lor, asa cum am prins eu in perioada in care eram eleva, am auzit foarte rar.
Iar apoi vorbim de fondurile atrase. Fonduri pentru care trebuie muncit. Fie ca sunt donatii benevole sau la cerere, fie ca sunt accesate diverse programe de finantare nerambursabila trebuie depus efort pentru a fi accesate. Din pacate bisericile au acces la putine programe de acest gen iar cele care sunt nu sunt pentru constructia sau repararea bisericilor. Dar sunt mult preoti care acceseaza fonduri pentru stabilimente pentru persoane defavorizate (batrani, copii, violenta domestica), pentru "scoala de dupa scoala", pentru integrare sociala sau cantine gratuite. Si e mult mai usor sa accesezi un fond pentru "scoala de dupa scoala" avand cladirea scolii, pastrand copii in mediul si cu dascalii cu care sunt obisnuiti la ore decat sa construiasca biserica un nou amplasament si sa caute voluntari pentru supraveghere si educare. Dar multi preoti o fac spre deosebire de multi directori de scoli care nu o fac, asa cum spitalele avand bucatarie si sali de mese ar avea logistica necesara pentru o cantina sociala sau saloane sociale. Si aici ajung la un spital pe care il cunosc. Un spital municipal care nu se bazeaza doar pe fondurile primite de la stat si a carei echipa manageriala (cu sau fara ajutorul preotul prezent la capataiul bolnavilor din spital) au reusit sa atraga fonduri din donatii si sa doteze saloane cu echipamente moderene, cu mobilier nou si comod si chiar cu televizoare. Adica se poate daca se vrea. Si presupun ca nu e singurul. Si probabil aceleasi principii se pot aplica si la scoli. Pentru ca sunt multe proiecte in mediul online prin care se pot "castiga" fonduri pentru scoala locala. Iar a "castiga" inseamna concursuri, inseamna performante, inseamna creativitate si daruire.
Se da mereu vina pe guvern, pe stat pe orice ne vine la indemana dar uitam ca "omul sfinteste locul".
Daca am uita de orgolii personale si ne-am concentra la interesul de grup, am putea face echipe extinse (scola-biserica-cabinet medical) din colaborarea carora ar avea de castigat comunitatea si fiecare din noi. Ca daca nu s-ar mai lupta pentru asumarea meritelor si pentru aratarea cu degetul spre celalat, cel putin la nivel local, cele trei institutii impreuna cu administratia locala ar vedea ca au acelasi interes: bunastarea comunitatii. Daca fiecare am incerca sa schimbam ceva, cat de putin, in jurul nostru, am trai intr-o lume mai buna....
Dar asta e doar parerea mea...