E ziua României!
De azi incepe numaratoarea inversa spre craciun.
Si pentru ca in noiembrie am inceput acea provocare cu o postare pe zi, provocare pe care nu am reusit sa o tin tot timpul, vreau sa continui cu o postare pe zi pana la Craciun.
Mi-am zi sa fie un „Jurnal de Craciun”
Am deschis acest jurnal cu zi de curatenie la Biserica, cu poadoabe si brad inpodobit. Avem un brad donat cu tot dragul de un domn din parohie. De fapt e un varf de brad. Bradul era inalt si am primit doar varful. E un brad de craciun cu multa personalitate. A vrut sa fie impodobit cu scara in 3 parti si tot nu au ajuns pana sus sa puna globuri. Matura i-a ajutat pe temerari sa agate firul cu beculete si ghirlandele in varful lui.
Apoi am descoperit pe FB amintirea zilei in care am primit diploma de coach. Amintirile mi-au dat navala: rezistenta de a lucra cu mine pe parcursul cursului, doamnele din curs care nu m-au lasat sa renunt atunci cand am crezut ca nu mai pot si care mi-au devenit foarte bune prietene. Sustinerea celor dragi in acel proces provocator, bucuria „recunoasterei” cand mi s-a propus sa fiu mentor in urmatorul curs si „teama” ca e doar un vis frumos, femeile minunate cunoscute de atunci incoace, rezultatele frumoase obtinute atat in cursuri cat si in sesiunile individuale, dar mai ales modul in care mi s-a schimbat viata de atunci incoace. Si ce e mai frumos urmeaza. Mi-am amintit neincrederea cu care am raspuns la intrebarea „unde te vezi peste 5 ani? dar peste 10?” si cum acum, dupa 2 ani fac planuri pentru ceea ce credeam ca va fi peste 10 ani.
E o zi cu recunostinta si ma bucur ca simt asta. Pentru ca din recunostinta pot construi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.