un loc in care gandurile isi fac cuib, in care speranta ridica iubirea la rangul cuvenit.......
Se afișează postările cu eticheta oameni frumosi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oameni frumosi. Afișați toate postările
08 februarie, 2016
Oameni frumosi - Oana
Asa cum am precizat si in articolele precedente, numele nu e cel real.
Cand am cunoscut-o avea o sarcina avansata, in jur de 7-8 luni. Tot in piata, tot in hala de lactate. Venea 2 zile pe saptamna si era coada la masa ei. Avea branza de vaci, smantana, lapte si cas. Mi s-a parut extrem de tanara. Cand am aflat ca are 22 de ani nu mi-a venit sa cred. Venea cu masina, singura, de la douazeci si ceva de km, pe un drum prin padure cu multe serpentine. Si avea si bulina de incepatoare in geam. I-am admirat curajul, perseverenta si hotararea. Apoi am intrat in vorba si mi-a povestit despre ea. Cu bune si mai putin bune.
E un pic impulsiva ca oricine la varsta aceea. Apara persoanele dragi din viata ei indiferent de situatie iar asta o pune in situtii diverse de multe ori mai putin placute. Dar nu renunta...
A venit la piata si cu 2 zile inainte de a naste, asa cum a venit si la o saptamana dupa ce a nascut. Sotul facea naveta zilnic la 60 si ceva de km, schimband autobuzele de 2 ori. Dar facea efortul asta zilnic pentru a fi seara alaturi de familia lui. Familie din care faceau parte ei doi, bebelusul ce era pe drum si inca 2 copii acasa. S-au casatorit de foarte tineri si isi doreau cel putin 4 copii. Deocamdata aveau 3. Isi facusera si o casa. Erau bucurosi ca aveau apa curenta, baie, geamuri termopan si mobila frumoasa. Asa cum erau bucurosi ca ea reusise sa isi ia permisul de conducere si sa isi cumpere si o masinuta. Fereasca Dumnezeu daca aparea o problema in gospodarie aveau cum sa ajunga in oras la orice ora...
De multe ori imi povesteau ca inca nu le vine sa creada ca au reusit atat de multe intr-un timp relativ scurt si plecand de la foarte putin. Cum? Cu multa munca, cu sutinere recipoca, cu incredere in fortele lor si in ajutor de la Domnul..
Cresteau animale. Nu am fost la ei in gospodarie dar din povestile lor aveau 2-3 vaci cu lapte, in jur de 10 caprite, purcei si vitei la ingrasat si iepurasi (la un moment dat aveau in jur de 40). Si bineinteles gaini. Trezirea era dimineata la 4 cand pleca sotul la munca si se incheia seara la 10-11 seara cand venea sotul de la munca. De multe ori mergea in oras dupa el, daca nu mai prindea masina... Uneori platea pe cineva sa o ajute la carat gunoiul...
Intr-o perioada in care multi tineri se plang ca nu le dau parintii tot ce isi doresc, ei sunt un exemplu ca se poate. Trebuie doar sa vrei, sa iti placa si sa crezi. Sa crezi ca Dumnezeu te va ajuta daca pui osul la treaba. Sa crezi ca visele se pot implini daca sunt realiste si daca muncesti pentru ele. Sa crezi ca poti sa ai o familie numeroasa, o gospodarie frumoasa si copii frumosi...
Iar ce mi-a placut cel mai mult la ea era zambetul frumos chiar si cand ochii erau umezi, bunul simt si modul simplu in care primea complimentele fiind o femeie frumoasa si luminoasa. Cu acel "saru'mana" din suflet, ce numai la tara l-am intalnit, completat de bucuria din ochii ei.
03 februarie, 2016
Oameni frumosi - Marioara
Asa cum am spus, numele nu e cel real. Chiar daca mi-ar place sa citeasca aceste randuri si sa se recunoasca nu i-am cerut voie doamnei sa scriu despre dumneaiei asa ca am schimbat numele. E o doamna pe care am cunoscut-o la piata, in hala de lactate. E o femei apriga, cum se spune pe la noi. Adica hotarata, luptatoare si de neclintit atunci cand stie ca are dreptate. O foarte buna prietena dar si un dusman de temut. E singura, barbatul s-a dus sa aiba grija de ea din ceruri. Are fata un pic mai mica decat mine si baiatul mult mai mic. In schimb nepoata cea mai mare, are in jur de 13 ani, o ajuta in vacante si in week-end. I-am ascultat povestile de viata, unele frumoase, altele triste dar care au intarit-o si au facut-o femeia de nadejde care e acum, femeia cu o capacitate infinita de a ierta si de a iubi atat pe cei care merita dar si pe cei care au nevoie de sprijinul ei. E o femeie care are puterea de a vorbi frumos chiar si despre oamenii care au ranit-o.
Zilele astea i-am vizitat gospodaria si am constat cu surprindere ca e mult mai frumoasa si mai bine organizata decat povestea ea. Gospodaria cuprinde 2 vaci cu lapte foarte frumoase, un vitel jucaus, probabil 1-2 purcei (nu i-am vazut dar stiu ca are), gaini si iepuri. Mult pentru o femeie singura pe care o mai si supara un picior si mai nou inima. Stiu ca are ceva teren din care isi intretine gospodaria dar si ceva arendat pentru ca nu il mai poate lucra. Sira de lucerna era impresionanta la inceput de februarie iar cocenii de porumb erau asezati in stoguri circulare inalte si frumos construite.
Munca e multa si mai tot anul: primavara la insamantat, vara la cosit, adunat si stivuit nutretul, toamna la adunat de pe camp si tot timpul anului la ingrijit singura animalele. Iar in ce priveste conservele si ce mai pune o gospodina in camara si in beci, pot oricand invata de la ea...
Iar veniturile....
Despre venituri vroiam sa vorbesc pentru ca aud mereu oameni care se plang ca salariile sunt mici si ca "statul" nu le da mai mult. Venitul principal al doamnei este cel obtinut din vanzarea produselor din gospodarie. Iarna, pentru ca vanzarea e mai buna, merge de 2 ori pe saptamana la piata cu lapte, branza, smantana si oua. Vara in schimb, vanzarea e slaba asa ca merge doar o data pe saptamana. Veniturile din vanzarea purcelului crescut in plus (clar ca unul e pentru gospodarie) si a vitelusilor ingrasati sau nu, sunt directionate de regula pentru intretinerea casei, a adaposturilor pentru animale si a gospodariei in general. Mai e subventia la teren care acopera intr-o oarecare masura lucrarile agricole dar fiind singura are multe sarcini de platit (cositul, caratul, stivuitul). Si asta nu e tot. Doamna merge la piata cu autobuzul in general numai ca de la casa dumneaiei pana la statia de autobuz sunt aproape 2 km. Doi kilometri pe care ii parcurge pe jos indiferent de vreme cu gentile pline cu produse pentru piata. Doi kilometri pe care ii parcurge la intoarcere cu gentile cu ambalajele goale si cele cateva cumparaturi cu cele necesare pentru casa. Si asta de ani de zile, ani in care si-a crescut copiii, ani in care si-a ajutat nepoata cea mare pentru ca mai are 3 nepoti mai mici, prescolari inca.
Si ca tot am vorbit de nepoata, pot sa va spun ca e o fata frumoasa si isteata foc, care locuieste si inavata in oras. Dar ce m-a suprins placut e ca ii place la tara. In cele cateva dati in care am mers impreuna in masina mi-a povestit cu mult drag de animalele din curte bunicii, de treburile care o asteapta in week-end. Stia bine rostul treburilor... Si are doar 13 ani dar viseaza sa revina la tara dupa terminarea studiilor...
Iar pentru cei care se intreaba cam ce vanzare poate face doamna la piata cu produsele obtinute de la cele 2 vaci va pot spune ca daca ar vinde la cel mai bun pret al lor, ar putea iesi un salar minim pe economie. Dar nu intotdeauna isi vinde toate produsele. Si nu intotdeauna obtine pretul care sa acopere munca, furajele si lucrarile agricole. Si mai mult, din venitul obtinit trebuie sa plateasca transportul, taxa la piata, impozitul pe venit si de anul trecut si sanatatea. Astea pe langa taxele pentru obtinerea certificatului de producator. Si ca in orice gospodarie sunt si facturi de platit...
Si totusi viata la tara te invata sa chivernisesti banii astfel incat sa iti ajunga pentru toate.
02 februarie, 2016
Oameni frumosi - prima parte
Sub acest nume voi scrie o serie de povesti despre oameni frumosi pe care i-am intalnit in ultimii ani. Voi scrie despre cum se poate trai la tara, frumos si decent, despre cum se pot creste copiii, la tara fiind... Si asta pentru ca privesc in jur si vad prezentate si promovate imagini sclipicioase fara nici o valoare, persoane care poate au multe calitati si trasaturi frumoase dar se promoveaza jucand roluri proaste si idioate iar valorile reale ale comunitatilor sunt ascunse, pitite sub presul de la intrare pentru ca nu sunt la moda, sclipicioase sau nu sar in ochi.
Am intalnit oameni frumosi cu mai mult sau mai putina scoala, care au realizat lucruri frumoase cum sunt familii inchegate sau gospodarii functionale dar care sunt marginalizati pentru ca nu au o imagine in ton cu cele promovate in media. Nimeni nu mai apreciaza munca cinstita, traiul decent, copii bine-crescuti, intrajutorarea discreta... Iar daca cineva are curajul sa traiasca decent si frumos este criticat, discreditat, marginalizat. Iar motive pentru a face asta se gasesc din belsug.
In articolele viitoare nu voi folosi numele reale ale personajelor, nu voi povesti despre necazurile cu care se confrunta pentru ca nimeni nu duce lipsa de asa ceva ci voi scoate in evidenta realizarile lor, perseverenta cu care si-au urmarit scopurile, chiar daca perseverenta vine uneori din nevoie, curajul de a face ceva pentru ei si familia lor, asa cum le vad eu. Uneori voi aminti si cateva din intamplarile din viata lor care i-au intarit dar fara a intra in detalii. Am constatat ca toti cei care au intampinat greutati in viata si le-au depasit au caractere mai puternice si sunt mai motivati sa isi faca viata frumoasa. Mai bine zis tihnita.
Multe din aceste povesti m-au motivat, m-au incurajat si m-au facut sa fiu mandra ca i-am cunoscut.
Am decis sa scriu aceste povesti pentru ca m-am saturat sa aud cat de grea si cat de lipsita de "conditii" e viata la tara, cat de umilitoare e munca la camp si la animale sau cat de de jos a putut fi dusa denumirea de "taran".
Sper sa pot aduna cuvintele cele mai potrivite pentru a creiona imaginile asa cum le-am vazut si simtit eu...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


