Mici/mari nemultumiri si intrebari

Pe tot parcursul anului scolar trecut am stat in dubii daca sa scriu sau nu despre un subiect care mi-a dat mari batai de cap. Am ales sa nu scriu pana la urma. Dar uite ca a inceput noul an scolar si nemultumirile din urma au rabufnit iarasi.
Imi place treaba bine facuta sau deloc si sa spun in fata ce gandesc. Asa ca nu sunt o persoana foarte agreabila pentru cei care nu au aceleasi preferinte. Eu prefer sa nu fac ceva daca nu il pot face bine sau cu daruire. Am constata de-a lungul timpului ca o treaba facuta ca sa fie facuta pe principiu "las ca merge si asa" aduce mai multe dureri de cap si complicatii. Ajungi sa pierzi mai mult timp in timp decat ai castigat nefacand treaba bine. Din pacate sunt domenii in care nu mai poti "repara" raul facut. Poti ameliora, poti imbunatati situatia dar nu poti "repara". Si astea sunt domenii in care lucrezi cu oameni: invatamant, sanatate si chiar religie. Urmarile principiului "las ca merge si asa" lasa urme adanci si de multe ori pe viata. Iar cand acest princpiu este aplicat alaturi de "ziua trece, leafa merge" dezastrul e si mai mare.
Am intalnit la scoala la Matei, in cursul ultimilor 2 ani cadre didactice "mucegaite" pe postul pe care sunt titulare de multi ani. Nu m-am legat de studiile pe care le au sau nu le au, de modul cum au dobandit diplomele dupa revolutie ci strict de daruirea cu care si-au facut treaba, de atitudinea de la ora si de mesajul transmis elevilor. Am crezut ca odata cu terminarea gimnaziului Matei va depasi nemultumirile legate de aceste "cadre didactice". Dar asa cum spuneam e un domeniul unde greselile lasa urma adanci. Si odata cu inceputul liceului si cu testele initiale au aparut frustrarile si golurile din urma.
Primul obiect de care s-a lovit a fost romana. Dupa o profesoara in generala care le spunea sa nu citeasca prea mult ca vor fi obositi, dupa vacante fara liste de lecturi (obligatorii sau suplimentare) de la scoala, dupa 2 ani de "odihna" si discutii interminabile cu mine care il puneam la citit fara sa tin cont de sugestia profesoarei, a  intalnit o profesoara cu daruire care le-a facut o lista lunga de lecturi ramasa deschisa care se completeaza mereu cu sugestiile elevilor. Si de la "odihna" s-a trezit ca are de citit cam o carte pe saptamana pentru imbogatirea vocabularului, a capacitatii de a-si sustine punctul de vedere si a culturii generale.
Apoi a fost matematica. La scoala i s-a tot spus ca nu va face fata la liceu, ca nu e capabil chiar daca a fost singurul din scoala care a mers la olipiada faza judeteana. Si dupa orele de matematica din gimnaziu in care li se spunea ca nu sunt in stare sa rezlve exercitii mai grele (subiectul III din testele pentru admitere) a ajuns sa faca doar exercitii de nivel de olimpiada. I-au trebuit 3-4 zile in care a trecut prin diverse faze, de la plans ca nu intelege, ca el nu a facut asa ceva la scoala, apoi cautat informatii pe net, citit din cartile mele din facultate, frustrarea ca se rade de el la scoala pana la a intelege ce se face la liceu si chiar sa le considere provocari si sa ii placa. Azi are testul initial de care nu ii mai era teama dimineata. O alta schimbare a fost atitudinea profesorilor. De la adresari gen "dracul ista", "sa va ia dracu' de prosti" a trecut la atitudinea relaxata a unui profesor care zambeste, care glumeste cu ei si care ii striga pe numele mic.
Socul mare care a fost sursa multor crize de plans si disperare a fost chimia. A constata ca nu stie nimic inafara de explicatiile pe care i le-am dat eu in clasa a 7-a cand inca mai dorea sa invete la chimie. Materia de clasa a 8-a e o mare gaura neagra. Asta pentru ca la chimie ca si la fizica (le-a facut cu aceeasi profesoara, fosta directoare a scolii) nu a facut nimic in ultimii 2 ani. Doamna ii punea sa conspecteze din carte timp in care dumneaei citea la catedra. Citit care a fost subiectul multor glume intre elevi: de la faptul ca uneori tinea cartea cu fundul in sus pana la faptul ca in 2 ani a avut aceasi carte la dumneaei. Iar notele se puneau pe planse. Elevii erau pusi sa faca planse cu informatiile din fiecare lectie cat mai colorate si inventive. Ceva de genul unui soare in mijlocul caruia era trecuta o definitie iar pe razele soarelui erau trecute proprietatile. Din pacate Matei s-a plictisit de desene de genul asta pe masura ce se apropia examenul asa ca a avut media 9 la "desen-chimie". Si pentru ca a mai venit pe la ore cu informatii noi si a avut tupeul sa o provoace pe profesoara cu teme noi, cu explicatii suplimentare deranjand-o pe doamna din cititul de la catedra, a fost catalagat ca fiind arogant: "prea arogant ca sa intre la Roman-Voda". Se pare ca a fost suficient de arogant ca sa intre dar nu a fost suficient de arogant ca sa si scrie ceva la testul initial de chimie chiar dupa un week-end de invatat pe rupte de pe net cu un programel special pentru asta. O sa vedem pe parcurs cum vom umple acest mare gol numit "chimie".
Iar la materia de care ii era cel mai teama, informatica, a inteles ce li s-a predat de la prima ora si e foarte incantat atat de materie cat si de domnul profesor.
Iar profesorul care l-a impresionat cel mai mult este domnul diriginte. Abia astepta sa il cunoasca deoarce a fost profesorul meu de fizica si m-a auzit de multe ori povestind. Mai ales ca pentru mine, nu a fost doar un profesor care m-a facut sa iubesc fizica ci si un model de dascal ca daruire, profesionalism si formator de oameni. M-a bucurat mult faptul ca va avea acelasi model daca pana la terminarea liceului isi va mentine dorinta de a deveni dascal.
Sa speram ca pe parcurs vom depasi problemele de gol de materie ca si cele de "incredere in sine" create de cadre didactice cu orgolii, cu mandrii prost intelese si care normal ar fi sa le lase la usa clasei daca nu la poarta scolii.
Dar asta nu ma opreste sa ma intreb cum ar arata societatea noastra daca fiecare persoana si-ar face treaba pentru care e platita cu daruire si cu responsabilitate.
Daca unele cadrele didactice care predau la scolile de la tara ar incerca sa faca performanta si nu doar "scoala de masa" cum mi-a spus doamna de matematica.
Daca pricipiu axarii pe elev promovate de sistemul actual de invatamant ar fi puse in practica de toate cadrele didactice?
Daca unele cadre didactice nu ar uita  ca intr-un fel sau altul toti au plecat de la tara si ca toate numele mari s-au format la tara, de la Eminescu la Titu Maiorescu.
Cum ar fi daca unele cadrele didactice ar fi mai mandre de copiii pe care ii formeaza decat de masina sau casa pe care o au?
Nu generalizez pentru ca am cunoscut profesori minunati care se lasa pe ei pentru clasele lor, dar sunt unele "specimene" care chiar fac de ras numele.
Eu nu inteleg de ce unii, carora nu le place meseria aleasa, nu cauta alta care sa le faca placere si unde pot fi buni.
De ce sunt ocupate posturi de profesori blazati, plictisiti, mucegaiti cand sunt atatia tineri cu entuziasm, cu initiativa si daruire care stau pe alte posturi decat cele pentru care s-au pregatit si au har.
Si de ce, in momentul cand ajunge intr-un astfel de colectiv "mucegait", o persoana cu imaginatie, entuziasm si daruire i se tot pun bete in roate?
Oare cate generatii mai trebuie sa treaca pana vom invata sa ne ajutam unii pe altii, sa invatam unii de la altii, sa incercam sa ne autodepasim de le o zi la alta. Cat va mai trebui sa treaca ca sa renuntam la orgolii prost intelese si sa fim mai buni unii cu altii? Si asta in conditiile in care in fiecare an sunt mii de absolventi de psihologie si de teologie care ne pot ajuta sa vindecam ranile trecutului ca sa putem sa fim mai buni, mai iubitori si mai altruisti.

Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi (data/hora):

vineri 19 septembrie 2014, ora 10

Afara:

E toamna deja. Miroase a struguri timpurii, a mere, a frunze uscate strivite sub talpi. Pasarile ciripesc, soarele nu mai are forta dimineata, abia acum incepe sa se simta...

Mă gândesc:

La vesnicele "prime zile" din viata mea. La cat de ciudata e viata uneori si cum, peste timp oamenii se intalnesc si vorbesc de parca au trecut cateva zile si nu cativa zeci de ani. 

La primele zile de scoala din viata mea fie ele traite ca elev, ca dascal sau ca parinte. La emotiile si spaimele inceputurile, la provocarile vietii si la cum ne putem sprijini unii pe altii in momente dificile.

La faptul ca uneori putem fi doar oameni si doar prieteni si ca ar trebui sa experimentam mai des sentimentele de apropiere intre oameni fara a le compromite de sabloane impuse.

Din locurile de unde invatam:

De la viata intotdeauna. Fiecare minut e o lectie, fiecare intamplare e un examen si fiecare persoana intalnita e un profesor.

Sunt recunoscător pentru:

Viata mea linistita, oamenii dragi de langa mine, oamenii pe care mi i-a scos viata in cale si lectiile de fiecare zi.

Din bucătărie:

E un amalgam de arome. De la cafeaua proaspat facuta, incercarea de moccacino de dimineata, ciorba dreasa cu smantana si taitei de casa pentru week-end, fasolea pusa la fiert pentru astazi si otetul pregatit pentru borcanele cu patlagele marunte si ardei iuti. 

Borcanele cu zarzavat asteapta aliniate coborarea in beci iar castravetii culesi isi asteapta randul la conservat...

Cu ce sunt imbracata:

Destul de gros pentru ca la ora 6 cand ies cu Matei la autobuz e rece. Pantalon gros de treining, tricou rosu stil ie, jacheta de lana si o vesta matlasata. Acusica incep sa le dau jos ca baba Dochia pe munte.... Ca sa am ce culege diseara cand se raceste...

Citesc:

Oscilez intre notiuni de multimi pentru a-l sprijini pe Matei, retete de conserve si o carte inceputa de mult dar care are nevoie de timp pentru a asimila informatiile de pe fiecare pagina :"Vindecarea sentimentelor din inima mea"

Ceea ce astept (sper):

Astept week-endul sa nu mai aud ceasul sunand la 5.30 ci abia la 7. Astept duminica sa ma odihnesc si pentru ca s-au anuntat musafiri. Si astept sa imi intru in ritm cu programul de la 5.30 pentru ca sunt tare bulversata cu somnul, cu mancarea si cu treaba....

Ce mai mesteresc:

Am inceput o vesta de lana lui Matei ca se plange de frig dimineata dar merge greu din lipsa de timp.

Ascult:

Sunetele toamnei in curtea mea: pasari, vantul, cateii si puii. Din cand in cand mai miorlaie cate un pisoi care vrea alintat...

În casa:

E putina dezordine dar e pe lista "de rezolvat" astazi. E racoare si miroase a toamna. As vrea sa fac si ceva decoruri de toamna daca imi ajunge timpul in week-endul asta...

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Toamna cu tot ce inseamna ea: culori, arome, bogatie chiar si zgribuleala de seara si de dimineata.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:

Pai le-am cam spus: ordine in casa si curte, sa fac ceva dulciuri, sa termin cu conservaraia, sa ma odihnesc si sa stau la povesti cu oameni de demult...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Lampinioane deasupra satului: vise implinite intr-un fel sau altul...

Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi (data/hora):

Sambata 16 august 2014 ora 15:00...

Afara:

E cald. Nu sufocant dar e cald. Se simte ploia de aseara oricat de putina a fost. Mirosul crinilor cu frunza lata sa imbina ziua doar cu cel al Maicii Domnului iar seara e o nebunie alaturi de Regina Noptii a florii galbene a carei nume nu il stiu dar al carei miros aduce a vanilie... Puii mici au deja aripioare si orgolii de "adolescenti" asa ca sunt prin toata curtea ignorand chemarile clostii. Puii mari deja s-au lenevit, nu s emai joaca, nu mai cauta iarba, stau ca lenesii sub tufele de salcam... Despre pisoii nu mai povestesc ca sunt latiti pe sub tufele de dumitrite....

Mă gândesc:

La cat de ciudata e mintea omenesca si cum asociaza mirosuri si gusturi cu evenimente din viata noastra. Am facut dulceata de boabe de soc ani la rand si totusi, de cate ori simt mirosul dulcetii fierbinte imi amintesc de primul an cand am facut-o. Aveam 12 ani si ne mutasem la casa. "Gardul" din spatele casei era din tufe de soc cu salcam. Si cum se lucra inca la casa, si eu eram pe post de "paznic" deoarece tata lucra iar mama impacheta in apartamentul de la bloc, m-a invatat sa fac dulceata la ceaun, la foc in curte ca sa nu ma plictisesc. Si astfel parfumul dulcetii din boabe de soc imi readuce aminte de aroma  foc cu tencuiala, cu lemn taiat si crini cu frunza lata. Iar imagine evocata de acest miros e a bunicului in ultima vara pe care am petrecut-o impreuna. Doar noi doi, la casa in constructie. El cu mana stanga blocata intr-o pozitie ciudata, piciorul stang care cu greu facea fata deplasarii chiar si cu baston, langa bancul improvizat unde lucra cu lemn, ca intotdeauna,  dar supraveghea atat lucrarile cat si pe mine in preajma ceaunului cu dulceata...

Din locurile de unde invatam:

As putea spune ca de la ceilalt dar de fapt invatam de la noi insine atunci cand ne simtim raniti de o vorba, un gest sau un comentariu. Impropriu spunem ca ne-au ranit ceilalti cand de fapt ne simtit raniti pentru ca acele cuvinte, comentarii sau gesturi rezoneaza cu o rana veche a noastra, pitita, acoperita si nevindecata. Si daca in loc sa ripostam cand suntem raniti am cauta sa vedem ce rani avem nevindecate am putea invata de la noi sa fim mai buni, mai sanatosi emotional si mai intelepti...

Sunt recunoscător pentru:

Starea de bucurie cu care m-am trezit astazi. Stare care nu are nici o motivatie si nici o logica. Pur si simplu m-am trezit dimineata o bucurie imensa in suflet. Bucurie care nu a disparut astazi si sper eu sa o pot pastra cat mai mult timp...

Din bucătărie:

Miroase a dulceata de boabe de soc. Am supa cu galuste de gris pentru seara si salata beof pentru cine mai vrea gustari. Porumbul asteapta sa fiarba dulceata pentru a poposi si el pe flacara aragazului. 

Cu ce sunt imbracata:

Pantalon 3/4 negru si un tricou alb cu medele gri inchis...

Citesc:

Mai nimic. Oboseala ultimilor saptamani si-a spus cuvantul. 

Ceea ce astept (sper):

Sa nu dispara bucuria, sa reincep pregatirea cu mai multi copii de nivele diferite, sa fac zarzavaturi si sa ii reuseasca sotului planurile de amenajare a anexelor....

Ce mai mesteresc:

Fusta crosetata care merge greu....

Ascult:

Radio Zu

În casa:

E liniste. Matei se uita la televizor, eu tacanesc tastele calculatorului iar sotul e prin vecini...

E ordine si miroase a crini din vaza din bucatarie...

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Sa cos la goblen dar din pacate in vara asta ochii imi sunt un pic obositi si nu am apucat sa cos nimic....

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:

O mica plimbare la o inmormantare dar ne bucura iesirea chiar daca evenimentul e trist...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Un loc foarte drag mie: Manastirea Neamt

august si fructele negre

Deja am ajuns la jumatatea lunii august. Miroase a toamna, se apropie sezonul legumelor de pus pe iarna. Dar pana atunci ne mai putem bucura de fructele marunte, negre si aromate a lunii august.
Primele fructe negre si aromate despre care as vrea sa scriu sunt murele. Negre, aromate, cu multe bobite care ne umple gura de arome atunci cand le spargem pe cerul gurii. Indiferent daca sunt marunte de padure sau mari si bogate crescute in cultura acasa. Le putem pastra pentru iarna in congelator (in pungute sau in caserole) sau le putem pune la uscat pentru a ne aroma ceaiurile fierbinti la iarna. Alte produse pe care le putem face pentru iarna sunt: dulceata, gemul si siropul. Murele au si efecte terapeutice in cazul constipatiei, durerilor in gat si a raguselii; impotriva ciclului menstrual prelungit si a infectiilor urinare.  

Alte fructe negre pe care le gasim in perioada asta in special la munte sunt afinele. Cunoscute in special de cei cu problemele cu glicemia. Principala lor calitate e reglarea acesteia. Urmeaza continutul mare de vitamine usor de asimilat de organism care ajuta la imbunatatirea vederii si daca mai adaugam si efectul antiinflamator cred ca e destul. Dar gusutul lor special le face sa merite sa le pastram pe iarna fie congelate, fie uscate sau intr-un preparat dulce: dulceata, gem sau sirop.

Ultimile dar nu cele din urma sunt boabele de soc.Mici, negre si aromate, considerate multa vreme otravitoare au un gust special in dulceata sau sirop iar efectele terapeutice sunt regasite in special in tinctura. Printre cele mai importante efecte terapeutice sunt detoxifierea, efect diuretic si depurativ. 

Pentru dulceata din fructe negre avem nevoie de 1 litru de apa, un kilogram de zahar, o farfurie adanca plina varf de fructe si cateva felii de lamaie. Se face siropul de zahar pana se leaga. Se probeaza ridicand lingura pe cant. Cand se formeaza 3 picaturi in acelasi timp pe cantul lingurii, siropul este gata. Se adauga fructele si se fierbe iarasi la foc mic pana se leaga dulceata. Se pune lamaia si se mai lasa 3-5 min pe foc. Daca dulceata este facuta in tuci se opreste focul cand se formeaza 2 picaturi pe cantul lingurii deoarece tuciul pastreaza caldura mai mult timp si fierberea nu se opreste odata cu oprirea flacarii. 

Gemul  se face adaugand un kilogram de zahar la o farfurie adanca plina varf cu fructe. Se fierbe la foc mic de preferat la tuci.

Siropul se poate fac in 2 moduri. Se trec fructele prin masina de tocat cu sita mica sau se pun fructele intr-un tifon si se storc bine cu mana. Se poate pune la fiert cu zahar in proportie de 1:1 zeama de fructe si apa la foc mic pana face bule mari. Sau se face un sirop de zahar cu apa in proportie de 1:1 care se fierbe pana face bule si nu spuma. Apoi se adauga 250 ml zeama de fructe la un kilogram sirop de zahar. Se fierbe iarasi pana face bule. 

Tinctura se face prin adaugarea de alcool in zeama de fructe tot in proportie de 1:1.

Fructele se usuca la soare, cu un tifon deasupra pentru a fi ferite de praf si insecte si pot parfuma ceiurile in serile lungi si reci de iarna.

O sugestie de a folosi fructele congelate peste iarna ar fi tarta de fructe. sau placinta cu fructe.

Viata tihnita (slow living) - iulie 2014

Provocarea a fost lansata de Irina iar mie mi-a placut mult ideea asa ca o continui.

Obiectivele lunare sunt:

HRANESC (sa gatesti  si sa coci cat mai mult in casa, de la zero,cu ingrediente cat mai simple, integrale, naturale si, pe cat posibil, proaspete. Impartaseste aici o reteta preferata/un link/un secret de bucatareala) 

Luna iulie a fost bogata in salate de castraveti din gradina, in ciorbe de legume dar si branza de capra cu mamaliguta calda...

PREVAD (sa conservi produse de sezon (la borcan, congelator sau prin deshidratare) si  sa faci un stoc de alimente si produse de igiena (folosind, pe cat posibil, reducerile din magazine sau cumparaturile angro). Ce ai conservat/stocat luna aceasta?)

Luna asta am depozitat:
- sirop de galbenele

- mazare la congelator

- pastai la borcane si la congelator 

Am uscat plante: patrunjel, marar,leustean si galbenele

Si am depozitat fan si lucerna pentru iarna.

REDUC (reduc cheltuielile si consumul recicland, refolosind sau reparand lucrurile. Ce ai reciclat,  refolosit sau reparat luna aceasta?Impartaseste proiecte sau idei.)
Am reparat impreuna cu sotul si baiatul poarta de la intrare si am revopsit-o. Am transformat un tricou mai vechi intr-o husa pentru scaunul de haine din camera lui Matei, iar din niste tevi mai vechi de la o instalatie de incalzire si un portbagaj de Aro, vechi a facut sotul o scara mare pentru murul din curte.

INVERZESC- (traieste "verde" incercand sa folosesti cat mai multe produse naturale pentru  curatenie, igiena si sanatate. Impartaseste ce ai facut luna aceasta in domeniul  inverzire" :).

- aici nu am nimic nou 

CRESC (plante, animale si pasari. Ce ai cules/ crescut in gradina/curtea ta luna aceasta? (sau in gradina/curtea bunicilor, a vecinilor sau de pe balcon)

O noua generatie de pui, de data asta cu o closca adoptiva

CREEZ  (creeaza ca sa-ti hranesti sufletul sau sa realizezi ceva util.Creeaza pentru tine sau pentru altii  (cadouri hand-made). Ce ai creat luna aceasta - proiecte de lucru de mana, craft-uri, etc.?)

Crosetez o fusta din bumbac si probabil voi mai scrie despre ea si in urmatoarele luni deoarece merge greu din lipsa de timp...

MA BUCUR - (bucura-te de viata, de momentele frumoase impreuna cu familia sau cu prietenii. Creeaza traditii, sarbatoreste, praznuieste... Impartaseste un moment pe care ai dori sa nu-l uiti.)

Ceaiul de seara din leagan, dupa ce am terminat de strans din curte, de inchis la pasari si animale, intre baia de seara si bagatul in pat. Recapitulam ce am facut peste zi pentru a incheia ziua multumiti....

SIMPLIFIC - (simplifica-ti viata scapand de lucrurile, relatiile, angajamentele si activitatile care nu sunt esentiale si nu se potrivesc cu valorile tale si cu felul in care ti-ai dori sa traiesti. Impartaseste ce ai facut luna aceasta pentru a-ti simplifica viata.).

Inafara de aruncatul unor haine si lucruri inutile, odata cu curatenia generala nu am facut nimic la capitolul simplificare...

Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi (data/hora):

duminica 3 august 2014, ora 14:00

Afara:

E canicula. Cele 30 de grade din termometru ma molesesc bine. Se aude ciripeala puisorilor adoptati de o gaina care nu a stat pe oua. Doar a inceput sa cloncane cand a ajuns in preajma puisorilor si de atunci e o closca tare grijulie...

Mă gândesc:

La saptamana care a trecut, la bucuria de a ajunge in locuri dragi mie. Ne-a ajutat Dumnezeu si duminica trecuta, dupa-amiaza am reusit sa ajungem la manastirile din zona. Le-am regasit cu drag, unele mai frumoase decat le-am lasat acum 3 ani dar si una mai trista, unde delasarea a lasat urme. 

Din locurile de unde invatam:

De unde ne asteptam mai putin. Acum ceva vreme, cand am ajuns in satucul asta, am sperat ca am ceva de invatat de la o doamna a locului. Din pacate oricat am incercat sa gasesc un exemplu in modul ei de "prezentare" nu s-a potrivit nimic sufletului meu. Asa ca de ceva vreme am renuntat sa imi cenzurez actiunile ca sa ma "incadrez" in unele tipare. Si am inceput sa fac ce imi spune sufletul si intuitia. Spre surprinderea mea, am fost usor asimilata locului iar acum, cand vorbesc cu vreo femeie din sat imi povesteste de parca as fi de-a locului si as cunoaste pe toata lumea inclusiv pe unii plecati de mult la Domnu'....

Sunt recunoscător pentru:

Tot ce inseamna viata mea. De la brazica caprelor pusa la saramura pe iarna, la vitica ce trebuie sa o aducem acasa, amosfera din casa si cei dragi care imi sunt alaturi...

Din bucătărie:

Ciorba de legume, mamaliguta cu cartofi la ceaun si usturoi iar pentru desert pepene.

Cu ce sunt imbracata:

Fusta pana sub genunchi, clos, alb cu negru si maieu alb....

Citesc:

 Bloguri si articole de pe net.

Ceea ce astept (sper): 

nimic. incerc sa ma bucur de prezent asa cum este, clipa de clipa...

Ce mai mesteresc:

Din cand in cand aceasi fusta crosetata din bumbac...

Ascult:

pasarile care ciripesc vesele, natul care adie prin frunze si zgomotele curtii...

În casa:

e curat, cu covoare proaspat spalate, perdele parfumate abia puse la geamuri, 

Unul dintre lucrurile mele preferate:

dimineata cand deschid usa la poiata gainilor si zboara puii "adolescenti" si se umple toata curtea pasarilor. E un sentimet tare frumoas...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:

Sa scot ceapa si sa pregatesc o noua zona din curte de renovat...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

scaune din casa memoriala Al. Vlahuta de la Agapia

Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi (data/hora):

joi 24 iulie 2014 ora 8:30

Afara:

E umed, e ud tare pamantul si nu pot intra in gradina. N-a mai plouat de ieri noapte dar inca e umed...

Mă gândesc:

La firea oamenilor, la piedicile pe care ni le punem unii altora in loc sa ne ajutam sa dam inainte cu bucurie, la orgolii marunte si amanunte care sunt deranjante pentru ca vrem noi sau pentru ca am uitat sa iertam. La iertare in general si la bucuria si usurarea care vine supa ce iertam. La temerile din suflete noastre...

Din locurile de unde invatam:

De peste to si de unde ne asteptam mai putin, daca vrem. Daca nu vrem nu invatam niciodata nimic....

Sunt recunoscătoare pentru:

Puterea de a merge mai departe atunci cand nu mai gasesc motive, pentru bucuria lui Matei, pentru familia noastra si pentru oamenii frumosi la suflet pe care ii intalnim zi de zi sau doar uneori. Pentru ca dupa ceva ani adevarul a iesit la ieveala si chiar si cei mai incapatanati au inceput sa accepte unele adevaruri...

Din bucătărie:

Miroase a cafea proaspat facuta, a braza dulce pusa la scurs si a dresuiala facuta aseara. Inca nu stiu daca sa fac placinte sau papanasi. Probabil o sa hotarasca Matei cand se trezeste....

Cu ce sunt imbracata:

Rochie lunga cu "poalele" ample in culoarea cafelei cu lapte

Citesc:

Nimic zilele astea. Doar bloguri si in special bloguri de amenajari si decoratiuni.

Ceea ce astept (sper):

Astept sa se implineasca si visele sotului meu dupa ce s-a implinit cel a lui Matei.

Ce mai mesteresc:

In rarele momente de pauza de peste zi crosetez o fusta din bumbac.

Ascult:

Ciripitul puilor mici din cutie. Ciripit care se inteteste pentru ca vor afara....

În casa:

E cald, e umed, e liniste iar faptul ca am scos carpetele de pe jos pentru spalat ii da casei un aspect de camin studentesc la sfarsitul sesiunii de vara. Cand incepeam sa impachetez de plecat acasa....

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Plimbarea cu masina in locuri dragi mie: Manastirea Neamt, Barajul de la Bicaz, Manastirea Sihastria, Agapia, Varatec, Cheile Bicazului...

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii aceasta: 

Trebaluit prin casa/curte/gradina. Nu mai planific nimic pentru c ain ultima perioada oricat as planifica apare ceva ce imi da peste cap planurile asa ca merg pe inspiratia de moment....

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Rugaciunea multumirilor

a Parintelui Arsenie Boga descoperita aici

 Iti multumesc Doamne Iti multumesc azi,ca sunt, pentru ziua de maine,
 Iti multumesc ca am pe masa o paine,
 Iti multumesc pentru stropii de ploaie,
 Pentru fructe, pasari,flori,
Pentru soarele care rasare in zori,
Pentru cerul cu licar de stele,
Pentru toate zilele vietii mele,
 Pentru firul de apa izvorat din fantana,
 Pentru harul ce-mi poarta a mea mana
Pe-arcus de vioara, pe panza, pe piatra,
Pentru viersul ce curge din mine spre Cer.
 Multumesc pentru omul blajin si sincer.
Multumesc pentru haina pe care o port
Pentru tot ce ma doare si totusi suport
Iti multumesc pentru cantecul de pasarele
Pentru toate incercarile vietii mele.
 Multumesc pentru puiul de om ce se va naste.
 Iti multumesc ca ai Inviat in noapte de Paste.
Am atatea lucruri pentru care sa-ti multumesc,
Ca nu ar fi deajuns o mie de ani sa traiesc!

Multumesc mult, Ana

Castigi bani de acasa cu Viespar

Pentru ca suntem intr-o perioada aglomerata si pentru ca nu as vrea sa stau mai bine de jumatate de zi plecata la o slujba care nici sa nu imi placa si nici sa nu imi aduca satisfactii morale macar daca nu si financiare am cautat tot felul de alternative. De la productii proprii gospodariei pana la servicii facute de acasa. Din pacate fiind inca in amenajare casa/curte necesarul financiar e destul de mare. Chiar daca toate lucrarile le facem singuri costurile cu materialele tot exista. Si pentru ca sunt deschisa la diverse sugestii m-am bucurat cand am descoperit viespar. Am mai incercat divese programe de afiliere dar imi ingreuna tare, tare accesibilitatea blogului si cum netul il avem pe mobil era destul de dificil.
Mi-am facut cont intr-un timp foarte scurt, apoi am inceput sa rezolv sarcini. In doar 2 zile suma aflata la aprobare e destul de promitatoare. Si asta in conditiile in care am alocat maxim jumatate de ora pe zi in pauzele de odihna cand oricum hoinaream pe net fara nici un scop...

Pentru o slujba cu norma intreaga in gospodarie nu strica un pic de ajutor financiar doar pentru hoinareala pe net. Pentru cine e interesat accesati Viespar  ca sa va alaturati echipei mele.

Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi (data/hora):

duminica 6 iulie 2014, ora 12:00

Afara:

E cald. Luna iulie isi intra in drepturi. "Mana Maicii Domnului" de la fereastra imi parfumeaza intreaga casa...

Mă gândesc:

La multe. In primur rand ca sunt in urma cu gradina. Buruiana a crescut ca nebuna parca sa imi faca in ciuda. E o gramada de treaba. Pe langa plivit trebuie sa culeg mazarea si pastaile si sa le conserv/congelez, sper sa pot face ceva din zmeura pentru ca s-a facut cam marunta (sunt putine bobite intr-un fruct), la ciresele negre nu am reusit sa fac nimic pentru ca s-au stricat in copaci de la ploi, visinele nu s-au facut deloc asa ca beciul meu e cam gol la ora asta.... In plus asteptam repartizarea computerizata la Matei si stam cu grija ca suntem un pic la limita fara de ultima medie de anul trecut de la informatica la CNRV. Deci chef de treaba nu prea e... La mine, ca sotul oricum nu poate face fiind cu glezna imobilizata...

Ce am invatat:

Ca unii dascali nu au ce cauta la catedra. Ca acea evaluare psihologica obligatorie la angajare ar trebui facuta mai cu simt de raspundere si ar trebui sa fie "eliminatorie". Ca sunt profesori care nenorocesc generatii intregi de copii doar ca sa aiba un salariu si o pensie la batranete. Cumva mi s-a confirmat ca daca nu ai dar pentru ceva si nu faci cu dragoste si daruire mai bine nu mai faci...

Sunt recunoscător pentru:

Nota 10 a lui Matei la matematica, pentru familia mea minunata si oamenii speciali pe care mi-i scoate Dumnezeu in cale...

Din bucătărie:

Miroase a cafea si a ceai de iasomie. Pastaile stau cuminti pe masa in asteptarea combinarii cu ceapa si dovleceii in ceaun si a intalnirii pe masa cu mamaliguta si usturoiul... Sunt intr-o perioada in care gatesc doar pentru masa urmatoare si cat mai simplu si "traditional". Matei spune ca e ca la dacii despre care citeste el acum...

Cu ce sunt imbracata:

Colorat. Un tricou cu bretele elastic si rosu si o fusta pana sub genunchi, "clos" cu modele "fractale" in nuante de roz si lila

Citesc:

Ceva din colectia romantica achizitioanata la pachet la un ziar acum ceva vreme. "Fete rele" se numeste dar nu am retinut autorul. Usurica de vacanta si de asteptare a "admiterii la liceu"...

Ceea ce astept (sper):

Astept cu bucurie tot ce crede Doamne Doamne ca avem nevoie. Nu e prioritar nici un liceu atata vreme cat Matei e fericit si face informatica asa cum vrea el. Am analizat impreuna avantajele si dezavantajele fiecarui liceu cu sectie de informatica pentru a nu fi dezamagit in cazul in care nu se incadreaza la Colegiul National. In schimb asteptam data de 14 cand sotul meu scapa de imobilizare si cea de 16 cand se vor afisa rezultatele...

Ce mai mesteresc:

Am luat un fir superb de la Carmen, un bumbac "bucle" cum ii zice mama din care am inceput o fusta crosetata de vara....

Ascult:

Radio Zu si zgomotele curtii. Cocosul a sarit gardul si e pe balustrada din fata geamului meu intr-un concert de zile mari. Ii raspunde si cocosul vecinei asa ca e mandru tot...

În casa:

E racoare, mirosul de cafea si impleteste cu cel al florilor de la geam. Sotul doarme, Matei e la joaca prin vecini iar eu "tacanesc" la tastatura....

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Diminetile inmiresmate si racoroase de vara...

Unele planuri pentru azi: 

O vizita la parintii mei pentru ca e ziua tatei. Si cam atat...

Unele planuri pentru saptamana viitoare: 

Sa aduc la zi restantele printre inscrierea lui Matei, un drum la doctor si analizat inscrierile la licee pe net...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

E o imagine de sus a Arhiepisrcopiei Romanului. Am gasit-o zilele trecute pe FB si m-am gandit ca merita impartasita. In planul din spate curge Moldova iar in stanga, in cartierul de case din planul indepartat, au locuit parintii mei (acum s-au mutat la tara si in casa a ramas fratele meu cu familia lui). La o strada distanta, in casa bunicului de pe mama, am locuit si eu dupa ce am revenit din Iasi. In perioada liceului ieseam seara in gradina Episcopiei de atunci (a fost ridicata la rang de Arhiepiescopie relativ recent). Era locul unde imi gaseam linistea in pauzele de invatat. Eram doar eu, Dumnezeu si creatia Sa - natura. Imi placea iazul, verdeatea dar mai ales linistea.... Imi luam caietul de comentarii si stateam pe o bancuta sub un pom batran si uneori il mai deschideam. Dar de cele mai mai multe ori doar ma bucuram de acea oaza de liniste in aglomeratia si zgomotele orasului....

Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi (data/hora):

sambata 21 iunie 2014 ora 9.30

Afara:

ploua. nici nu zici ca e inceput de vara. ploaia e de sfarsit de vara, asezata, cu stropi marunti si afara e rece...

Mă gândesc:

Ca am o stare tare proasta si nu gasesc cauza/motivul. Poate si s-au adunat multe pe care am incercat sa le ignor sau am strans din dinti si am mers mai departe dar parca nu justifica starea de nemultumire pe care o am. Pentru ca atunci cand privesc in jur am doar motive de multumire: Matei a terminat cu medie foarte mare, a luat premiul I si premiul special pentru matematica, lucreaza bine teste pentru examen si a reusit sa le faca fara sa sara peste etape, nivelul de dificultate la evaluarea natioanala pentru olimpici a fost destul de mic deci ne asteptam la un nivel mic de dificultate si saptamana viitoare la examen. Doar gradina care e nu e asa cum as vrea eu din cauz aploilor ar fi un motiv de nemultumire. Dar nici asta nu justifica faptul ca sunt carcotasa...

Am invatat:

Ca atunci cand faci ceva pentru copii mereu se vor gasi carcotasi sau invidiosi care sa te critice sau sa iti puna bete in roate.

Sunt recunoscătoare pentru:

Copilul istet si constiincios care mi l-a dat Dumnezeu sa il cresc, pentru sotul intelegator si pentru tot ce imi rezerva Dumnezeu in viitor.

Din bucătărie:

Am facut o mancarica cu multa ceapa verde, mazare verde si cartofi noi. Urmeaza o mamaliguta si gata pranzul. 

Deocamdata mirosul cafelei proaspete invaluie casa alaturi de mirosul crinilor primiti saptamana trecuta...

Iar pe masa, dulceata de capsuni, etichetata si ambalata asteapta dulceata de nuci sa fie duse impreuna in beci. Cea de nuci nu are etichetele inca puse...

Cu ce sunt imbracata:

Pantalon 3/4 negru si tricou cu dungi in mai multe nuante de roz...

Citesc:

Am inceput un roman de dragoste dar nu am avut timp decat de primele pagini. Probabil maine, ca e sarbatoare voi lenevi in leagan cu carte ain mana...

Ceea ce astept (sper):

Sa treaca mai repede urmatoarele saptamani cu examene, afisari de rezultate, inscrieri la liceu si afisarea repartitiei coputerizata.

Ce mai mesteresc:

Incerc sa termin o cescuta cusuta in cruciulita si crosetez un mieu mic si rosu. Dar imi pregatesc materialele sa imbrac pernele din leagan. Inca nu am puterea sa ma apuc de ceva asa de mare...

Ascult:

pasarilele la geam si radio Zu din bucatarie...

În casa:

E un pic racoare, miroase a crini (ii tin in bucatarie si parfumeaza discret toata casa) e ordine pentru ca atunci cand sunt prost dispusa ori le las pe toate vraiste ori ma apuc de curatenie generala. Ieri am fost in a doua extrema.

Unul dintre lucrurile mele preferate:

diminetile in care toata lumea doarme si eu imi beau cafeau cu goblenul in mana...

Unele planuri pentru azi:

Inca nu stiu pentru ca ploaia mi-a stricat planurile. Probabil voi calca (e vreme potrivita pentru asta) si voi incerca o reorganizare a debaralei de haine. Am o idee de mai multa vreme dar nua a fost timp de asta pana acum.

Unele planuri pentru maine:

Sa citesc dupa amiaza.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: