Cei care ma cunosc stiu ca anul acesta candidez la primaria comunei Dulcesti. Ce stiu mai putini este motivatia din spatele acestei decizii. A fost o decizie luata in timp. M-am hotarat greu, mai razgandit de cateva ori si pana la urma am depus dosarul de candidatura in ultimul moment. O sa vorbesc mai mult despre motivele care m-au facut sa ma razgandesc pentru ca sunt mai multe. In primul rand nu imi place politica si ma refer la modul in care se face politica la noi. Nu imi plac criticile si negativismele. Nu imi plac atacurile la persoana. Nu imi plac barfele de pe la colturi si nu imi place risipa de bani din campaniile electorale. Bani aruncati pe afise si fluturasi care zac prin santuri murdarind imaginea satelor. Bani care se dadeau pe bannere care impanzeau satele (bine ca anul asta nu mai e voie) si care ajungeau pe capitele de fan ale oamenilor (macar aveau o utilitate si dupa campanie). Bani aruncati pe pixuri, sorturi de unica folosinta si multe alte produse promotionale nefunctionale care umpleau ghenele de gunoi. Cu acei bani se puteau face proiecte mici in comunitati care sa fie utile.
Apoi nu imi plac discutiile interminabile de prin media, cu critici si acuze. Nimeni nu foloseste exprimarea "eu as fi facut..." sau "eu cred ca..."ci doar tonuri acuzative gen "de ce era nevoie de...?", "cui foloseste...?". Daca primarul in functie ar fi vazut lucrurile la fel ca ceilalti candidati nu ar mai fi fost nevoie sa candideze ceilalti. Fiecare candidat are propria viziune despre ce e nevoie sau ce se poate face intr-o comunitate iar oamenii decid ce e mai bine pentru ei in urmatorii 4 ani. Si pentru ca nu exista unanimitate ne supunem majoritatii iar minoritatea va fi nemultumita. Asta e situatia.
Dar cred ca critica e o trasatura predominanta a romanilor. E mai usor sa critici decat sa faci ceva. E mai usor sa arunci cu noroi sau sa arati cu degetul greseala altuia decat sa iti dai silinta sa faci ceva constructiv. Probabil se ghideaza dupa acea vorba populara: "cand vad unul mai prost ca mine parca imi creste inima". Oare e nevoie sa aratam cu degetul ca sa ne simtim destepti? Pentru ca in mod clar nu consideri desteapta o persoana rautacioasa care "arata cu degetul" greseala altuia.
Dar sa revin la campania electorala. Am vrut sa candidez ca sa fac unele lucruri pentru comunitatea in care traiesc in felul meu. Nu ca ce au facut altii pana acum ar fi gresit ci doar pentru ca eu vad necesitatea unor anume activitati si stiu cum sa le pun in practica prin prisma experientei mele de pana acum. Pentru ca imi doresc sa vad mai multi copii pe ulitele satului, pentru ca vreau sa nu mai vad batrani tristi pe bancutele de la poarta asteptand, pentru ca nu mai vreau sa mi se ceara sfatul in privinta scolii la care sa mearga copilul: la scoala din sat sau la o scoala in oras cu sacrificii atat din partea parintilor dar si a copilului. Iar lista ar putea continua. Dar pentru ca nu m-a interesat pana acum implicarea in politica, nu stiu prea multe despre administratia locala, despre modul cum functioneaza si cum se pot lua decizii sau de ce resurse dispune, am decis sa ma informez intai. Cum? Candidand. Nu pentru a castiga aceste alegeri ci pentru a invata cum sa le castig pe urmatoarele. Si intre timp sa ma documetez cum pot face mai multe pentru comunitate.
De ce m-am razgandit? Pentru ca in perioada pre-electorala cand adunam acele semnaturi de sustinere am cunoscut un tanar istet si curajos care mi-a pus cateva intrebari incuietoare. Sincer mi-ar fi placut sa am mai multi tineri isteti si curajosi ca el in jurul meu. Dar sa revenim. M-a intrebat direct cu toata candoarea celor 18 ani ai sai daca am de gand sa fur in cazul in care ies primar. M-am blocat. Si pentru ca asta s-a vazut pe fata mea a continuat cu explicatiile: "adica, de exemplu, daca aveti o masina de 500 euro, o puteti vinde primariei cu 5000 euro". Prin minte imi veneau tot felul de intrebari retorice gen "Cum sa faci asa ceva?" sau afirmatii gen "Sunt organe de control care nu ar permite una ca asta.."dar il priveam si nu eram capabila sa articulez nici un cuvant. Fiind istet tanarul a inteles dilema mea asa ca a continuat cu alta intrebare: "daca asa ganditi sunteti constienta in ce va bagati?". Am raspuns un "imi place sa cred ca da" dar ajunsa acasa mi-am dat seama ca nu stiu in ce ma bag. Am analizat tot ce stiam, am pus intrebari in jurul meu, am continuat strangerea de samnaturi incercand sa inteleg ce asteapta lumea de la un primar, ce isi doresc sa aiba in comunitate, ce cred ei ca e nevoie in comunitate ca viata sa fie mai frumoasa. Raspunsurile m-au facut sa ma retrag. Nu mai asteapta nimeni nimic. Sunt atat de satui de promisiuni, de vorbe si de atentia care li se acorda doar in campaniile electorale incat nu fac decat sa priveasca spectacolul. Si sa voteze cu cine apuca fara sa cumpaneasca decizia. Cuvintele unui batran sintetizeaza toata amosfera "toti sunt o apa si un pamant".
Asa ca acum, in plina campanie electorala ma intreb daca oamenii sunt pregatiti pentru un alt fel de politica, una cu bun simt in care candidatul se intreaba "ce pot face eu pentru comunitate daca ajung primar" sau "Cum pot mobiliza oamenii sa facem ceva impreuna pentru comunitate?". O politica in care odata alesi la conducerea primariei, fie ca primar, vice-primar sau consilier, interesul comunei sa primeze in fata intereselor personale sau de grup politic. O politica in care sa se puna bazele unor proiecte pe termen lung fara teama ca urmatoarea conducere va "desfiinta" tot ce s-a facut si isi va impune propria viziune fara a analiza daca e spre binele comunitatii sau doar a orgoliului propriu... Si mai important e daca sunt oameni care sa faca o asemenea politica...
La aceste intrebari voi primi singurul raspuns posibil: numarul de voturi de pe 5 iunie.
un loc in care gandurile isi fac cuib, in care speranta ridica iubirea la rangul cuvenit.......
13 mai, 2016
06 mai, 2016
moto....carat
Si pentru ca avem animale rumegatoare avem nevoie de multe furaje verzi sau uscate. Implicit avem nevoie de utilaj cu care sa le aducem acasa. Caruta iese din calcul pentru ca sotul meu nu are o relatie prea buna cu caii. Sunt animale superbe dar preferam doar sa ii admiram. Dar se pricepe la "mestereala" asa ca a "mesterit" o remorcuta atasata la motosapa. Cam asta e povestea in imagini:
fila de jurnal
Pentru astazi (data/hora):
6 mai 2016 ora 11
Afara:
Vremea e schimbatoare: acum e soare, mai devreme picura. Pasarile ciripesc. In rest e liniste, toate animalele "isi fac amiaza"....
Mă gândesc:
La multe:
- in gradina au inceput sa iasa plantele dar si buruienile
- planificarea rasadurilor
- planificarea reparatiilor prin gospodarie
Sunt recunoscătoare pentru:
- familie si oamenii din jurul meu
- gospodaria incluzand animale, pasari, gradina, teren, casa, constructii
- pentru faptul ca nu mi-am pierdut entuziasmul si pentru ca ma bucur de provocari, de lucruri/situatii/intamplari noi si de schimbari.
Din bucătărie:
Cafea, lapte fiert, cas de capra, friptura de ied...
Cu ce sunt imbracata:
pantalon sport gri si bluza de lanita verde olive cu maneca lunga pentru ca e racoare
Citesc:
Bloguri si informatii despre prelucrarea branzei
In gospodarie:
Am dus iedurii la stana asa ca avem lapte de capra si dimineata si seara. Negruta (vaca batrana) a crescut productia de lapte odata cu furajul verde, proaspat si suculent. Roscatica (vacuta tanara) se rotunjeste pe masura ce creste sarcina. O gaina s-a hotarat sa isi adune cateva oua si sa scoata puisori. Cele doua generatii de puisori scosi la incubator se fac mai mari si mai frumosi pe zi ce trece. Pisicile sunt lenese, cateii dorm ziua si sunt galagiosi noaptea...
Ce mai mesteresc:
Mai mult prin gradina.
Ascult:
Sunetele curtii.
În casa:
E racoare si liniste. Am pus cateva lalele galbene intr-un pahar vopsit cu oja...
Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa citesc in leagan, sa imi beau cafeau afara...
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
Sa imi organizez "bucataria de afara" sambata si duminica sa citesc...
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
13 aprilie, 2016
amintiri la ceas aniversar
Luata de valul primaverii am uitat insemnatatea lunii aprilie. Mai ales ca anul asta primavara s-a grabit si plantele medicinale nu asteapta sa imi face eu timp. Astazi, caldura molateca de dupa ploi m-au facut sa revin la primele postari ale blogului. Si sa constat cu surprindere ca au trecut 8 ani de la prima postare, "ganduri pe o banca", ce pare mai actuala ca oricand. Citesc postare dupa postare si gandurile imi zboara spre acele zile de "renastere" cand ma bucuram de fiecare clipa din noile mele redescoperiri. Si au trecut 8 ani in care ma bucur in fiecare dimineata de razele de soare sau de fulgii jucausi atunci cand deschid usa. Ma bucur si ma scald in maretia naturii zi dupa zi. Iar mirosul animalelor din curte imi dau o stare de belsug. Am invatat intelesul cuvantului "belsug" cu fiecare vietuitoare care poposea in curtea noastra in ultimii ani. Am invatat ca belsugul si abundenta nu au nimic in comun cu banii si veniturile. Si nici laptele muls in fiecare seara cu cel din supermarket. Asa cum ouale luate din cuibar au alt gust in comparatie cu cele "industriale". E o alta stare, un alt sentiment...
Iar pe langa aniversarea blogului, pe care recunosc l-am cam neglijat uneori, peste 2 zile aniversam si ziua in care am spus "da" in fata ofiterului de stare civila. O doamna foarte draguta pe care o cunosteam din copilarie si care mi-a fost colega in anii de scoala si nu numai.. Si ca in fiecare an, aniversam in familie si in gospodaria noastra care incet, incet, prinde forma la care visam....
12 aprilie, 2016
fila de jurnal (aprilie)
Pentru astazi (data/hora):
12 aprilie 2016, ora 12:00
Afara:
E umed. Ieri a plouat toata ziua iar duminica seara a fost o furtuna mica dar cu ploaie multa. Parca toate plantele s-au grabit sa prida ploaia. Au crescu peste noapte "ca din apa"... Pasarile ciripesc vesele. Puisorii au vrut afara si acum se bucura de firele de iarba. Doar capritele stau bosumflate ca nu le-am scos la iarba din cauza umezelii...
Mă gândesc:
La multe. La faptul ca nu imi plac termenele limita. Ca imi place sa vad ansamblul unei situatii si apoi sa o planific eu in functie de ritmul si de modul cum vreau sa fac lucrurile. Cred ca drumul e la fel de important ca finalul cursei. Cred ca in orice situatie, ca sa te poti bucura de o reusita trebuie sa te bucuri de drumul pana la ea. Daca drumul e greu, anevoios si cu sacrificii o sa fie o dezamagire alaturi de reusita. Pentru ca oricat de mare e reusita nu poate compensa frustrarile acumulate pe drumul pana la ea. Cu cat frustrarile sunt mai mari, cu atat asteptarile sunt mai mari si implicit dezamagirea... Asa ca prefer sa fac planificari in pasi mici, cu satisfactii la fiecare final de etapa dar si cu bucuria fiecarui pas, a fiecarei clipa...
Din locurile de unde invatam:
De la noi insine daca avem rabdare sa fim atenti la sentimentele noastre, la gandurile noastre...
Sunt recunoscătoare pentru:
Ploaie de ieri, umezeala de azi, bucuria verdelui din jur...
Din bucătărie:
O ciorba de cartofi cu stevie si leustean, cafea si o negresa. Mai dupa-amiaza bucataria va avea arome de solutii de curatat ca intra in programul "smotru de primavara".
Cu ce sunt imbracata:
Pantalon catifea crem si tricou galben.
Citesc:
Am primit cateva carti superbe de la o prietena draga si daca ma incadrez azi in planificari, pe seara ma voi relaxa cu o carte in mana. Nu stiu care va fi aleasa dar cu siguranta va fi una...
Ceea ce astept (sper):
Sarbatoarea Pastelui. Imi place efervescenta din saptamana mare. Amalgamul de treburi garnisit cu slujbele de seara si linistea amurgului....
Ce mai mesteresc:
Pentru ca ploua poate reusesc sa termin sarafanul. In rest gradinarit...
Ascult:
Linistea casei cu trosnetul lemnelor din foc si ciripeala pasarilor. E o stare de tihna.
În casa:
Linistea de dinaintea furtunii. Asa cum am mai spus incepe marele smotru de primavara.
Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sunetul ploii pe acoperisul de tabla.
Mersul descult in iarba umeda de roua...
Unele planuri pentru săptămâna asta:
Spalat si calcat rufe. Schimbat hainele groase din dulapuri cu cele de primavara, reorganizarea dulapurilor si "aerisirea" lor atat la propriu cat si la figurat :)
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
| flori de nu-ma-uita |
03 aprilie, 2016
Fila de jurnal
Pentru astazi (data/hora):
Duminica 3 aprilie 2016; ora 12:30
Afara:
Afara e soare. Bate putin vantul dar mai linistit ca zilele trecute. Mirosul florilor de corocodus scalda tot satul. Pe ici pe colo se mai simte si mirosul florilor de cais sau zambilelor albastre proaspat deschise. Galbenul narciselor batute se vede pe ici, pe colo. In curte, concertul pasarilor este completat de iedutii ai caror mamici au plecat la iarba, dar si a puisorilor ce fug dupa gaze in cutia amenajata pentru ei...
Mă gândesc:
La bucurii marunte dar si mai mari... La faptul ca uneori viata te forteaza sa iti depasesti limitele punandu-te in situatii la care nu te-ai gandit.
La bucuriile mari ale unor doamne speciale pe care le stiu doar din mediul virtual dar pe care le urmaresc cu drag..
Din locurile de unde invatam:
Din gesturile mici ale celor din jur...
Sunt recunoscătoare pentru:
Tot ce e in jurl meu: oameni, bucurii, intamplari, zambete, animale, pasari...
Din bucătărie:
Cartofi prajiti cu usturoi verde si fasole batuta...
Cu ce sunt imbracata:
Pantalon negru, tricou oliv si jacheta galbena...
Citesc:
mai nimic, din lipsa de timp...
Ceea ce astept (sper):
ce ne da Doamne Doamne!
Ce mai mesteresc:
mai nimic lucru de mana... rar mai apuc sa impletesc cate un rand. e perioada gainilor si a "juniorilor" in gospodarie...
![]() |
| se vede umbra ca iedutul sare la doar 4 zile :) |
Ascult:
sunetele curtii
În casa:
miros de zambilute si cam atat
Unul dintre lucrurile mele preferate:
diminetile de primavara cu misosul curtii si soarele caldut...
Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
gradinarit...
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
![]() |
| leustean si zambile galbene |
![]() |
| Coloratul cu mama lui |
![]() |
| straturile de flori in fata casei |
![]() |
| roaba cu "suculente" |
![]() |
| o zambila alba si cateva fire de nu-ma-uita |
![]() |
| agrisele inflorite |
![]() |
| zarzarul |
![]() |
| cateva flori de cais |
13 martie, 2016
fila de jurnal
Pentru astazi (data/hora):
13 martie 2016; ora 8:15
Afara:
Ploua marunt. E umed si noroi. Ceapa a inceput sa traseze randuri in straturi iar firele de usturoi (din samanta) sunt "periuta". Gazonul sclipeste vesel iar florile de primavara cresc vazand cu ochii. Tare le place ploaia asta marunta si rece de primavara...
Mă gândesc:
Ma gandesc la incapacitatea multora de a-i accepta pe ceilalti exact asa cum sunt. Ma gandesc la mastile pe care le purtam in ochii celorlalti. Sau poate ca le-am purtat odata si ceilalti nu mai pot trece de imaginea care si-au facut-o candva despre noi. Aud des de cativa ani incoace replici de genul "nu mai esti cea care te stiam", "ce te-ai schimbat in ultimul timp", "ce diferenta este intre ce ai fost si ce ai devenit". Cand aud asta de la oameni care m-au intalnit de cateva ori in viata mi se pare normal pentru ca diferenta dintre stilul de viata pe care il aveam acum 10 ani si cel de acum e mare. Dar cand aud de la oameni cu care ma vad/vorbesc destul de des, care se presupune ca sunt prieteni ma ca oboseste. Pentru ca nu consider ca m-am schimbat ci doar am schimbat modul de viata. Toti o facem la un moment dat, toti simtim ca modul in care traim sau ne desfasuram activitatea zilnica nu ni se mai potriveste, nu ne mai face sa ne simtim impliniti, nu ajungem in starea de liniste/confort pe care am dorit-o. Si atunci facem schimbari. Unii fac schimbari mai subtile altii mai radicale. Eu fac parte din categoria celor care fac schimbarile radicale ca sa inteleg ce e nevoie si ajustez mai apoi. Cu toate ca a schimba o casa in oras cu 240 mp de curte cu o casa la tara cu 2.400mp nu e chiar atat de radical. Faptul ca acea curte din oras o vedeam doar pe intuneric (plecam dimineata devreme la munca si ma intorceam seara tarziu), ca gazonul il tundea tata si il vedeam numai duminica cand nu eram prea obosita sau ca cele 2 randuri de flori de langa alee le ingrijea mama iar eu habar nu aveam ce flori am in curte (cand m-am hotarat sa ma uit am constatat ca niciuna nu era din categoria "imi place") nu cred ca era chiar un statut de invidiat. Acum stiu exact ce plante am si imbunetatesc aspectul curtii an de an. Si nu doar ca stiu dar ma si bucur de fiecare frunza care rasare, de fiecare inflorire iar in gradina imi cunosc plantele de la samanata pana la recoltare. Diferenta mare e faptul ca am schimbat biroul de la munca unde stateam 10-14 ore pe zi cu nasul in cifre (oferte, devize de lucrare, comenzi, situatii si mai ales credite/cec-uri/plati) cu animalele carora le acord maxim 2 ore pe zi. Cum aud frecvent, am ajuns "la coada vacii". Pentru mine, nimic nu se compara cu satisfactia pe care o am atunci cand vine pe lume un nou puiut si cand il vad cum creste de la o saptamana la alta...
Sunt recunoscătoare pentru:
Tot ce ne da Dumnezeu: liniste, implinire, munca....
Din bucătărie:
Cafea calda si mucenici cu miere si nuca, in frigider am bors cu fasole si urzici dar in bucatarie miroase a cas proaspat de vaca pus la scurs.
Cu ce sunt imbracata:
pantalon gri de tricot, un tricou cu maneci largi si o vesta tricotata lunga si cu guler rulat
Citesc:
Am descarcat de pe net carti scrise de Amanda Quick si in zilele de sarbatoare (implicit duminica) citesc de pe tableta cate una. Sunt usurele si merg bine cu oboseala fizica si febra musculara care isi face simtita prezenta aproape zilnic...
Ceea ce astept (sper):
Nu stiu. iau fiecare zi asa cum vine, cu intamplarile ei...
Ce mai mesteresc:
Sunt pe ultima suta de metri la sarafan si deja planific urmatorul proiect...
Ascult:
Vrabiile ciripind la streasina...
În casa:
E cald si putina dezordine pentru ca aseara am terminat tarziu ce imi propusesem si nu le-am mai strans. Dar se rezolva in urmatoare jumamate de ora...
Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa privesc iedutii cum se joaca. Celui alb ii cresc cornitele si le testeaza pe catelusa pitica din curte. iar ea se intoarce cu pieptul sus de fiecare data cand o rastoarna...
Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Daca nu mai ploua voi continua curatenia prin curti (pe langa a mea mai ingrijesc cateva a caror proprietari locuiesc in oras) iar daca ploua voi continua curatenia de primavara printre haine (sortat, aruncat, inlocuit)
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
![]() |
| gradinuta din fata, cu ceapa pusa in toamna si randurile de mazare |
01 martie, 2016
Martisoare
29 februarie, 2016
Fila de jurnal
Pentru astazi (data/hora):
29 februarie 2016, ora 9:15
Afara:
E umezeala. E o ceata joasa care mentine o umezeala "groasa". Nu e rece tare, cred ca sunt in jur de 7-8 grade iar pasarile ciripesc vioi. Atat vrabiile adunate in cerdac cat si pitigoii din copaci. Se aude o ciocanitoare in nucul batran si o pupaza in marul vecinei. Mai e o pasare mare, cam cat un porumbel dar cu multe culori in penaj care vine sub geamul meu si scoate triluri lungi. Chiar nu stiu ce pasare este dar de primavara pana toamana tarziu, daca nu e agitatie prin curte vine sub geam. M-am bucurat tare mult zilele trecute cand am revazut-o. E semn ca frigul nu mai are putere...
Mă gândesc:
La piticii din curte, la piticii care intarzie (mai am 2 caprite gestante), la tratamentele ce trebuie facute animalelor in fiecare primavara impotriva parazitilor dar si celor cu problemute (o caprita care are nevoie de antibiotic dupa fatare si Negruta care trebuie pregatita de insamantare).
La primavara asta timpurie si capricioasa...
La faptul ca am racit tare de tot si nu pot face mai nimic.
La martioare, la micile daruri de 8 martie....
Sunt recunoscătoare pentru:
tot ce ne da Dumnezeu..
Din bucătărie:
Miroase a lapte proaspat, fiert; a cafea si cam atat de dimineata. Urmeaza un bors cu carnita de purcel si la felul doi nu m-am hotarat inca...
Cu ce sunt imbracata:
Pantalon rosu de stat in casa si o bluza tricotata galbena.
Citesc:
Romane de dragoste in zilele de duminica si cele de sarbatoare...
Ceea ce astept (sper):
Nimic
Ce mai mesteresc:
Am lasat sarafanul in pauza cat am lucrat martisoare si daruri de martie, si abia astept sa ma intorc la el...
Ascult:
Se aude din bucatarie radio Zu in surdina iar de afara pasarile ciripitoare...
În casa:
E cald si ordine si pace... Pisicile s-au intors din plimbarile nocturne si s-au pitit pe unde au putut sa doarma...
Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa culeg plante medicinale. Abia astept sa infloreasca toporasii...
Unele planuri pentru săptămâna asta:"
Chiar nu am nimic in plan. Doar treburile obisnuite: animale, spalat, calcat, gatit si daca vremea e buna si mie imi trece raceala, sa mai "bibilesc"straturile cu flori...
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
Taniusa gazduieste jurnalele saptamanale si tot la ea gasiti lista cu toate blogurile ce s-au alaturat acestui proiect...
20 februarie, 2016
Ieduti
Ei sunt iedutii capritei Griuta: Cafeluta (el) si Cenusica care au venit pe lume joi seara:
Cenusica e mai timida si nu ii plac pozele, dar are multe nuante de gri, un ciuf aproape negru si e "machiat" si "rujata" cu negru. O domnisoara delicata si cocheta:
Iar el e cel mai mic:
Are doar cateva ore, il cheam Late si este langa mamica lui, Baba Neagra:
Cea mai haioasa pereche din curte...
Cenusica e mai timida si nu ii plac pozele, dar are multe nuante de gri, un ciuf aproape negru si e "machiat" si "rujata" cu negru. O domnisoara delicata si cocheta:
Iar el e cel mai mic:
Are doar cateva ore, il cheam Late si este langa mamica lui, Baba Neagra:
Cea mai haioasa pereche din curte...
17 februarie, 2016
Capucino
Banuiesc ca va asteptati la o ceasca de cappuccino...
Asa a crezut si Matei cand l-am trezit dimineata si l-am intrebat daca ii place cappuccino. Ajuns in bucatarie a inceput sa rada pentru ca il astepta :
A venit pe lume dimineata inainte de rasaritul soarelui dar are o culoare foarte interensanta de cafea cu lapte si care i-a adus si numele....
Asa a crezut si Matei cand l-am trezit dimineata si l-am intrebat daca ii place cappuccino. Ajuns in bucatarie a inceput sa rada pentru ca il astepta :
Capucino
A venit pe lume dimineata inainte de rasaritul soarelui dar are o culoare foarte interensanta de cafea cu lapte si care i-a adus si numele....
16 februarie, 2016
Negruta
Astazi s-a marit din nou efectivul nostru de animale.
A mai venit o vacuta, mai batrana dar tare blanda, pe care am botezat-o Negruta
A mai venit o vacuta, mai batrana dar tare blanda, pe care am botezat-o Negruta
11 februarie, 2016
Despre branza de capra
Articolul l-am gasit aici si l-am preluat integral, e un blog cu multe articole interesante si il puteti vizita cu drag.Brânza din lapte de capră, este superioară ca gust şi proprietăţi, faţă de cea de oaie sau vacă.
Brânza de capră este foarte apreciată în ţări ca Franţa, Italia sau Grecia.
În ultimii ani a început să fie căutată şi pe piaţa românească, mai ales ca brânză telemea, fiind mai scumpă decât telemeaua de vacă sau oaie.
Se poate cumpăra la preţuri de 15-30 lei, mai proaspătă, sau 20-50 lei mai uscată, în funcţie de zonă şi de cupiditatea producătorului...
Desigur există şi alte varietăţi de brânză dar la noi se produc mai rar.
Una din marile minciuni propagate de unii producători, este aceea că laptele de capră nu ar avea colesterol. De fapt, 100 gr. brânză de capră, conţine 25mg colesterol.
Doar că, conţinutul de colesterol este mai redus decât la laptele de vacă sau oaie şi este un colesterol bun.
Laptele de capră conţine 35% trigliceride cu lanţ mediu (laptele de vacă 17%), ceeace însemnă că produce energie fără a depune depozite de grăsime în corpul uman.
Laptele de capră:
- susţine producţia de hemoglobină fiind de ajutor în tratarea anemiei;
- este asemănător laptelui uman;
- este hipoalergic;
- este mai uşor digerabil deoarece conţine mai puţină lactoză;
- conţine o cantitate mai mare de acizi Omega-6: acid linoleic şi arachidonic.
- este bogat în calciu, fosfor, zinc, seleniu, potasiu, minerale care îmbunătăţesc sistemul imunitar şi previn bolile neuro-vegetative;
- mai conţine vitamina A, B6, B12, C, D şi E.
100 gr. brânză de capră proaspătă are 270 cal., semi-uscată 365 cal., uscată 450 cal.
Desigur că în afară de telemea, există o multitudine de brânzeturi din lapte de capră, produse după metode tradiţionale proprii sau zonale, de la cea proaspătă la aceea învechită 6-12 luni, cu densităţi şi gusturi diferite.
Există o varietate în Franţa, produsă în regiunea Deux Sevres care este ţinută la învechit învelită în frunze de castan (comestibil), ce-i oferă un gust deosebit, de nucă.
Eu nu cumpăr brânză de capră de la marii producători multi-naţionali.
Există şansa ca respectiva brânză sa nu fi văzut vre-un gram de lapte de capră iar învechirea să fie făcută pe bază de E-uri...
08 februarie, 2016
Oameni frumosi - Oana
Asa cum am precizat si in articolele precedente, numele nu e cel real.
Cand am cunoscut-o avea o sarcina avansata, in jur de 7-8 luni. Tot in piata, tot in hala de lactate. Venea 2 zile pe saptamna si era coada la masa ei. Avea branza de vaci, smantana, lapte si cas. Mi s-a parut extrem de tanara. Cand am aflat ca are 22 de ani nu mi-a venit sa cred. Venea cu masina, singura, de la douazeci si ceva de km, pe un drum prin padure cu multe serpentine. Si avea si bulina de incepatoare in geam. I-am admirat curajul, perseverenta si hotararea. Apoi am intrat in vorba si mi-a povestit despre ea. Cu bune si mai putin bune.
E un pic impulsiva ca oricine la varsta aceea. Apara persoanele dragi din viata ei indiferent de situatie iar asta o pune in situtii diverse de multe ori mai putin placute. Dar nu renunta...
A venit la piata si cu 2 zile inainte de a naste, asa cum a venit si la o saptamana dupa ce a nascut. Sotul facea naveta zilnic la 60 si ceva de km, schimband autobuzele de 2 ori. Dar facea efortul asta zilnic pentru a fi seara alaturi de familia lui. Familie din care faceau parte ei doi, bebelusul ce era pe drum si inca 2 copii acasa. S-au casatorit de foarte tineri si isi doreau cel putin 4 copii. Deocamdata aveau 3. Isi facusera si o casa. Erau bucurosi ca aveau apa curenta, baie, geamuri termopan si mobila frumoasa. Asa cum erau bucurosi ca ea reusise sa isi ia permisul de conducere si sa isi cumpere si o masinuta. Fereasca Dumnezeu daca aparea o problema in gospodarie aveau cum sa ajunga in oras la orice ora...
De multe ori imi povesteau ca inca nu le vine sa creada ca au reusit atat de multe intr-un timp relativ scurt si plecand de la foarte putin. Cum? Cu multa munca, cu sutinere recipoca, cu incredere in fortele lor si in ajutor de la Domnul..
Cresteau animale. Nu am fost la ei in gospodarie dar din povestile lor aveau 2-3 vaci cu lapte, in jur de 10 caprite, purcei si vitei la ingrasat si iepurasi (la un moment dat aveau in jur de 40). Si bineinteles gaini. Trezirea era dimineata la 4 cand pleca sotul la munca si se incheia seara la 10-11 seara cand venea sotul de la munca. De multe ori mergea in oras dupa el, daca nu mai prindea masina... Uneori platea pe cineva sa o ajute la carat gunoiul...
Intr-o perioada in care multi tineri se plang ca nu le dau parintii tot ce isi doresc, ei sunt un exemplu ca se poate. Trebuie doar sa vrei, sa iti placa si sa crezi. Sa crezi ca Dumnezeu te va ajuta daca pui osul la treaba. Sa crezi ca visele se pot implini daca sunt realiste si daca muncesti pentru ele. Sa crezi ca poti sa ai o familie numeroasa, o gospodarie frumoasa si copii frumosi...
Iar ce mi-a placut cel mai mult la ea era zambetul frumos chiar si cand ochii erau umezi, bunul simt si modul simplu in care primea complimentele fiind o femeie frumoasa si luminoasa. Cu acel "saru'mana" din suflet, ce numai la tara l-am intalnit, completat de bucuria din ochii ei.
07 februarie, 2016
Fila de jurnal
Pentru astazi (data/ora):
duminica 7 februarie 2016 ora 8.30
Afara:
E soare dar inghetat. Anunta cald pe astazi si prognoza dar si pitigoii. E o ciripeala vesela in curte. Chiar si o ciocanitoare isi face treaba in nuc.
Mă gândesc:
Ca e prea cald pentru vremea asta si mugurii la copaci au inceput sa apara. Dar poate are grija Doamne Doamne de ei si nu vine nici un inghet intarziat...
Ma gandesc ca au trecut 25 de ani de la terminarea liceului si in vara e revederea.
Ma mai gandesc la organizarea gradinilor si culturilor din primavara si la faptul ca mi-as dori sa vina primavara mai repede sa pun in practica ideile pe care le am...
Mai e o saptamana si capritele se pregatesc de adus pe lume ieduti frumosi si jucausi, apoi trebuie pus incubatorul sa avem si pufosenii piuitoare. Incepe sezonul de juniori in gospodarie. Si sunt atat de frumosi....
Am invatat:
Ca lupul isi schimba parul dar naravul ba...
Sunt recunoscătoare pentru:
Familia si gospodaria mea. Incet dar sigur, gospodaria prinde contur. Fiecare an aduce ceva nou atat la constructii cat si in efectivul de animale...
Din bucătărie:
Cafea, paine facuta in casa, unt facut in casa si miere de albine. Pentru pranz am fasole cu carnaciori de casa si muraturi iar pe seara as pune niste cartofi si gutui la cuptor...
Cu ce sunt imbracata:
Pantalon de tricot negru si bluza de lana moale si verde olive...
Citesc:
Cu pauze, "Jurnalul Fericirii" si in paralel doua carti despre vindecarea celor 5 tipuri de rani si efectul lor asupra greutatii: "Asculta, mananca si inceteaza sa te controlezi" si "Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine" ambele scrise de Lise Bourbeau.
Ceea ce astept (sper):
Sa revina tihna in sat...
Ce mai mesteresc:
Sarafanul degrade cu rosu, portocaliu, roz si mov. Suna ciudata combinatia dar rezultatul e foarte frumos...
Ascult:
Pasarile in curte, motanul care miorlaie sa intre in casa...
În casa:
E cald si ordine. As vrea sa intre mai mult soare in casa asa ca urmeaza ca saptamana viitoare sa sterg geamurile si sa schimb perdelele... Poate ca schimbarea da macar iluzia de primavara luminoasa...
Unul dintre lucrurile mele preferate:
Lumanarile parfumate...
Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Un smotru general cu spalat rufe si schimbat pamantul in ghivece...
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:
Etichete:
jurnalul unei femei simple
Abonați-vă la:
Postări (Atom)








































