Jurnal saptamanal - 4/52

 S-a dus si saptamana a patra din acest an, dar si prima mea saptamana de sesiune. A mai ramas una. Emotii au fost amestecate. La inceput a fost teama ca nu retin dar m-au ajuta mult cunostintele acumulate in ani, apoi ca nu imi ajunge timpul dar se pare ca scriu destul de repede. Saptamana viitoare am cateva examene cu materie relativ noua pentru mine dar interesanta. Cu ajutor de Sus va fi bine. 

In alta ordine de idei, afara vremea a fost destul de calduta asa ca in pauze am mai facut una, alta prin curte. Incerc sa mai fac din treburile primaverii ca sa reduc aglomeratia din aprilie, cand vor fi si sarbatorile pascale. Pot bifa si prima tura de slaninuta in afumatoare cu perspectiva ca saptamana viitoare sa o pot depozita (si slaninuta, si afumatoarea).

Chiar daca solarul comandat a venit destul de repede, inca sta in cutia de transport pentru ca timpul nu a permis amenajarea spatiului unde va fi montat. La cum arata vremea, sper ca saptamana asta sa ii vina si lui randul. 

Vineri noaptea a plouat destul de tare iar ploaia s-a transformat in zapada sambata dimineata. Doar ca a fost putintica, cat sa pudreze natura cu un strat fin si stralucitor. Astazi a fost cu nori si ceata. Soarele s-a aratat destul de putin. In schimb au ciripit pitigoii toata ziua. Inca nu imi e clar ce spun dar e ianuarie abia. Mai e timp sa ne suprinda iarna. Gainile mele s-au decis sa ma mai bucure cu cate un ou din cand in cand iar purcelele au devenit papacioase. Doar vitica e linistita suprinsa probabil de burta ei care creste incet si sigur. Mai e o luna si un pic pana sa apara vitelul...

Pe parte de dezvoltare personala, ieri am incheiat o calatorie de 4 luni de zile, calatorie in care am fost mentor intr-un curs intens al Alinei Sutu.  O calatorie fascinanta alaturi de femei minunate, atat cursante cat si mentori. Am invatat multe despre mine, despre ce pot si cum pot, despre fragilitatea si forta sufletelor oamenilor. Mereu ma surprinde forta cu care o persoana se poate ridica din cea mai adanca deznadejde daca are un punct de sprijin. 

Printre invatat si gospodarie pregatesc lansarea unui curs lung interesant despre care o sa povestesc mai multe saptamana viitoare cand voi avea si materialele gata si editia a doua a unui curs mai scurt dar intens. Vineri seara analizam date si pespective pentru noile cursuri si chiar cochetam cu ideea de a amana putin ca sa am timp sa imi trag sufletul cand primesc un mesaj care suna cam asa: „Nu imi vine sa cred cum eram anul trecut si cum sunt acum. Nu pot sa cred cate pot face si cat de repede imi iese ce imi propun”. Bucuria pe care am simtit-o m-a ajutat sa planific tot ce mi se parea ca poate fi amanat pentru ca imi doresc sa primesc cat mai multe mesaje de acest gen...

Am inceput sa sustin cursuri pe platforma LiveGood si mi se pare foarte interesant tot ce se intampla acolo. Imi doresc sa aloc mai mult timp dupa ce termin sesiunea, pentru ca e o lume interesanta cu informatii interesante si multe, multe cursuri.

Cam asta a fost saptamana trecuta...

Jurnal saptamanal - 3/52

 A treia saptamana din ianuarie s-a dus. maine, poimane ajung la 51 si ma intreb cand a trecut anul.... 

Astazi ma bucur pentru ca am trecut de primele 2 examene la facultate cu bine. Aveam emotii legate de modul cum se desfasoara, de timp (daca ma incadrez) si de cat pot asimila atunci cand invat ca deh nu mai am 25 de ani, dar cineva acolo Sus ma iubeste si inca fac fata (cu bine zic eu).

A fost o saptamana cu o noua dinamica a zilei. A aparut rubrica cu „invatat” in programul zilei si, daca la inceput a fost mai greoi procesul, pe la mijlocul saptamanii, a inceput sa imi placa trezitul de dimineata si acele cateva ore singura, cu foile mele. Pe final de saptamana a fost cald si frumos afara si mi-as fi gasit de trebaluit la soare afara. In gospodarie a aparut pachetul cu solarul iar motorul la motosapa a cerut pensionarea si, de voie, de nevoie, i s-a aprobat asa ca a fost inlocuit. In functie de vreme si de timpul meu, vom instala solarul in gradinuta din fata. Abia astept sa vad cum va fi aceasta noua aventura in gradina.

Acum un an eram in perioada de lansare a primului meu curs de dezvoltare personala dupa terminarea cursului de formare. Erau o gramade de emotii. Acum, se pare ca emotiile sunt de alta natura. Sunt in fata primei sesiuni din cadru facultatii de psihologie. Si imi place ce invat, ce citesc, plec de la o idee din curs si caut mai multe informatii pe aceeasi tema. Uneori sunt ca un copil care vrea sa stie mai mult si mai repede. Alteori obosesc si ies in curte. Si daca unele planuri de viitor legate de curte si de gospodarie nu le vedeam realizabile, acum se aseaza in mintea mea ca un viitor posibil. Si apare acel fior de nerabdare. Si apar oportunitati noi, si activitati noi, si oameni alaturi de care sa pot face toate astea cu bucurie iar asta aduce si mai multa bucurie in viata noastra.

Acum doi ani ma bucuram de laptopul meu nou. Si astazi caut altul pentru ca nu mai face fata. Se pare ca dinamica lumii se schimba extrem de repede si asta poate fi un motiv de stres. Un stres de adaptare la schimbari. Si cum se spunea intr-o reclama la var lavabil, ca singura constanta din viata noastra este schimbarea, e nevoie sa ne adaptam din ce in ce mai repede la schimbare.

Vremea in saptamana urmatoare va fi cam asa:

Destul de cald pentru perioada asta. Cred ca Doamne Doamne are grija sa putem monta solarul si pregati zona de gradinuta de primavara. Si cum am 4 examene saptamana viitoare o sa am nevoie sa descarc din emotii pe afara.
Inca lucrez la rutina zilnica pentru ca timpul nu se dilata iar activitatile noi din program iau din timpul altor activitati, dar cu rabdare si cu blandete se aseaza toate la locul lor.

O saptamana spornica si cu bucurie tuturor!

Jurnal saptamanal - 2/52

 Am decis sa scriu pe cat posibil duminica rubrica de jurnal saptamanal. 

A doua saptamana din ianuarie a inceput cu vant si frig, ca de Boboteaza, apoi ne-a aratat ce frumoasa poate fi primavara in mijlocul iernii si s-a terminat cu o pudra de zapada peste intreaga natura inghetata, dar luminata de un soare vesel. A fost o saptamana frumoasa ca vreme, cu alergatura dar si cu momente de bucurie. A fost si ziua mea de nume si am fost surprinsa la biserica (iarași) de atentia si grija celor din jurul meu. Am primit un cadou destul de costisitor (noroc ca l-am desfacut acasa ca altfel ofeream un spectacol pe cinste) si practic. Ceva ce imi doream de mult dar tot am amanat ca sa gasesc un moment potrivit. Nu prea am reusit sa imi gasesc cuvintele (dovada sta postarea precedenta scrisa inainte de a procesa toate emotiile) pentru acele vorbe de apreciere pe care le-am auzit pentru ca eram coplesita, pentru cadou cu atat mai putin mi-as fi gasit cuvintele acolo, cand toti ochii erau pe mine. Cadoul a fost atat pentru ziua de nume cat si pentru cea de nastere asa ca nu am certat pe nimeni pentru cheltuiala mare.
Cu o zi inainte am fost surprinsi, toti din biserica de data asta, de aparitia unui mic mare gospodar cu calul sau. De fapt era o iapa mare, frumoasa si foarte blanda. A fost adusa conform traditiilor stravechi pentru „botezul cailor” de boboteaza si a fost „imbracata” foarte frumos pentru aceasta ocazie. Am admirat atat pozitia mandra a calului cat si a foarte tanarului gospodar calare. De incantarea tanarului ce ingrijeste iapa nu e nevoie sa amintesc. Avea un zambet demn atat in coltul gurii dar mai ales in priviri. Toata familia merita felicitari pentru modul in care ingrijeste animalele dar si pentru modul in care a ales sa ne incante sufletele in zi de sarbatoare.
Tot la capitolul bucurie sufleteasca o sa adaug o alta initiativa a tinerilor gospodari din comuna care au ales sa isi petreaca duminica trecuta calatorind dupa gheata la Lacul Rosu pentru ca toate bisericile comunei sa aiba o cruce de gheata la sarbatoarea Bobotezei. Nu am reusit sa suprind in poze bucuria cu care lucrau pentru a „modela” cu drujba crucea din curtea Bisericii noastre dar am simtit-o privindu-i.

Apoi m-am apucat de invatat. Pasii sunt mici dar perseverez pentru ca „pofta vine mancand”. Odata cu „apucatul de invatat” au aparut si emotii neprocesate din adolescenta pe cand eram studenta la fizica. Asa ca am avut de lucru in paralele cu invatatul.
Ieri, sambata am avut ultima intalnire „lucrativa” ca mentor intr-un curs din cadrul pachetului de cursuri al Academiei de coaching in care m-am format. A fost cu multe emotii, mai ales ca tema a fost o incununare a intregului parcurs, un plan de viitor bazat pe cunostintele acumulate dar si emotiile evocate si asimilitate din timpul cursului. Sunt incantata de rezultatele obtinute de fete, de zambetele largi ce au inlocuit lacrimile sau incrancenarea de la inceputul cursului. Supriza a fost astazi, cand una din cursante m-a vizitat. Imi plac trecerile din online in ofline. Ma bucur sa vad ca se pot crea legaturi frumoase si in online si ca pot simti oamenii aproape la fel de bine ca in interactiunile directe.

Urmeaza o saptamana in care pare ca vremea va arata asa:

 Asta in timp ce eu am de bifat o lista lunga de activitati pe langa invatat si facut teme.

Va las cateva poze din ultima perioada:

de ziua mea

crucea de gheata

echipa „crucea de gheata”

dezbateri

Jurnal saptamanal - 1/52

 Au trecut si sarbatorile intr-un iures de activitati si emotii. 

Si daca in anii precedenti ma amuza expresia „vacanta de dupa sarbatori”, anul asta i-am simtit nu doar sensul ci si utilitatea. Din pacate sau poate din fericire incep astazi, in prima zi lucratoare a anului 2025 nu doar cu intentii serioase ci si cu un calendar plin si un orar zilnic incarcat. Imi doresc sa imi pastrez nu doar entuziasmul ci si capacitatea de a pune in practica tot ce imi doresc. 

Sarbatorile de iarna m-au surprins prin forta manifestarii emotiilor. Am constatat ca ceea ce imi place mie legat de traditii si de obiceiuri nu doar ca place in general sau ca gaseste un ecou in sufletele celorlalti ci uneste oamenii. Poate ca asa am redescoperit sensul lor, acel sens profund pe care stramosii nostri il stiau:  acela de a lega oamenii, de a-i aduce impreuna, de a-i face sa se simta parte din ceva mai mare si mai frumos. Filmand evenimentele am surprins bucuria de pe chipurile celor prezenti in cele mai diverse forme: zambete, lacrimi, barbii tremurande, scripiri in priviri. Iar suvoiul de comentarii frumoase din online, de apreciere m-a coplesit.

Sarbatorile s-au incheiat ieri, de Sf Ioan cand cea surprinsa am fost eu. Pe langa discursul mestesugit si urarile de ziua mea de nastere si de nume, am fost suprinsa de o cutie imensa, cu o funda frumoasa deasupra - codoul pentru mine. Si a fost destul de costisitor pe langa faptul ca a fost un cadou practic, dovada a faptului ca au inceput sa ma cunoasca. Atentia si grija celor din jur nu doar ca ma bucura dar ma si responsabilizeaza.

Am inceput ziua de astazi cu program de invatat, de miscare si program atent de mese. Cel mai frumos a fost ca gandurile mi s-au limpezit in momentul in care am inceput sa scriu iar solutiile si ideile creative au aparut mai repede decat ma asteptam eu.
Si cum „semne bune anul are” imi doresc sanatate si liniste sufleteasca ca sa ma pot bucura de tot si toate.

2025 - intentii si directii

 Mi-am dorit sa scriu postarea asta in prima zi a anului ca sa incep anul cu toate asezate. 

Bineinteles ca am un panou cu imagini colorate pentru vise si obiective dar vreau sa le am si scrise pentru aducere aminte. Zilele astea am constatat cu surprindere ca intr-un fel sau altul am bifat tot ce am scris ca intentii pe 2024. 

Dupa un an in care am testat ce am invatat in anii din urma dar in care am inceput si o noua calatorie intr-un univers drag mie, cel al psihologiei, imi doresc ca anul acesta sa consolidez tot ce am invatat in ultimul timp si sa dezvolt directii noi bazandu-ma pe experienta anului incheiat. Si cum voi face asta?

Pai sa vedem:

• sa imi iau toate examenele la facultate din prima
• sa fac a doua editie (imbunatatita) a programelor din trecut adica 5 programe scurte cu plata
• sa deschid calea celor 2 programe abonament ce se vor intinde pe mai multe saptamani.
• sa am minim 25 de persoane inscrise in fiecare program
• sa lucrez alaturi de persoane mai experimentate in cateva programe
• sa explorez si sa valorific la maxim oportunitatea aparuta in perioada sarbatorilor
• sa continui sa public materiale valoroase 
• sa scriu mult atat aici pe blog cat si pe hartie
• sa deschid magazinul
• sa reorganizam activitatea din gospodarie 
• sa realizam planurile de reparatii si imbunatatiri ale gospodariei
• sa lucrez cu mai multe persoane
• sa cunosc mai multe persoane
• sa leg prietenii frumoase
• sa fiu creativa
• sa ma bucur mai mult
• sa ma plimb mai mult
• sa vad locuri noi
• sa invat mai mult
• sa citesc mult
• sa castig mai mult

In plus imi doresc ca 2025 sa ma suprinda placut cu activitati noi, cu directii noi si cu oportunitati noi. 

Cuvantul anului 2025

 Am vrut sa aleg un cuvant frumos dar cred ca cuvantul pentru 2025 s-a ales singur.
E vorba despre capitalizare. Vine din sfera economica dar se poate aplica tuturor ariilor din viata noastra. Dupa ani in care am experimentat diverse domenii imi doresc ca 2025 sa fie anul in care facem inventarul a tuturor calitatilor, deprinderilor, cunostintelor pentru a putea nu doar dezvolta toate ariile din viata noastra ci si de a le integra intr-un tot complet si complex. Si da, as vrea ca si in sfera economica sa putem consolida directiile in care ne-am dezvoltat in ultimii ani.

prima zi a anului 2025

 Sunetul alarmei a venit prea devreme. Inca era intuneric afara. Inca nauca am facut repede ce era de facut si inapoi in pat la somn. Cand m-am trezit din nou soarele imi batea vesel in geam. Aroma cafelei a fost revigoranta. Fiind prima zi a anului m-am apucat de actualizat fisierele cu finantele familiei. Anul trecut a fost un an destuld e echilibrat asa ca am folosit rezultatele lui 2024 ca baza pentru previziunile anului 2025. A fost nevoie de cateva ajustari si fisierul e gata. Imi plac sumele centralizate pentru ca imi da o alta perspectiva asupra intregului an si a intregii activitati. 

A urmat o plimbare prin gospodarie cu gaini cotocodacind vesele prin jurul meu alaturi de masculii de bibilici care se dadeau in petec scotand sunete ascutite. Purceii m-au salutat veseli in timp ce vitica a dat din cap lenesa. Doar cateii inca mai stau pititi prin custile lor, dupa nebunia de azi-noapte.

Sunt recunoscatoare anului ce a inceput astazi cu un soare vesel, cu temperaturi pozitive, cu o stare de bucurie si de abundenta care vin din interior. 

Seara de revelion a fost cu multa bucurie. A inceput pe la ora 10 la Biserica unde am fost asteptati de enoriasii din parohie iar uraturile lor haioase ne-au ajutat sa incheiem anul cu ras si veselie, a urmat slujba de multumire pentru anul ce s-a incheiat cu toate ale sale si re decunostinta pentru anul ce abia a inceput. Sampaniile desfacutepentru a marca evenimentul alaturi de platourile cu prajituri au incheiat momentul cu alte zambete si momente de bucurie. Pana si sampania din parul meu a generat multe zambete. Am continuat seara alaturi de oameni frumosi cu povesti si zambete. 

Asa ca soarele dimineatei a fost doar o continuare a unei stari de bine.

Final de an 2024

 De regula retrospectiva anului o faceam la inceputul anului urmator dar anul asta am vrut sa il inchei cu o retrospectiva ca sa pot incepe 2025 cu intentii si obiective. 

In postarea precedenta am povestit despre cum a fost anul 2024 faptic. Acum as vrea sa adauga cum m-am simtit in acest an.  Stiu ca peste tot se vorbeste despre desprinderea de nevoia de validare. Si se pune cumva la colt aceasta nevoie, fapt care aduce dupa sine vinovatia si uneori chiar rusinea.  De ce? Pentru ca e natural sa avem nevoie de validare. Pentru ca suntem persoane sociale iar traiul in comunitate vine cu o calibrare la grup, calibrare pe care nu o poti face fara raspunsul celorlalti, si oricat ne-am da pe dupa degete aceste raspunsuri poti fi validari sau critici, fie ele constructive sau mai acide, dar tot invitatie la schimbare raman. Asa ca da, avem nevoie de validare din jur ca sa stim ca ceea ce facem, facem bine. Nu e normal sa depindem de validare, sa cautam validarea in mod continuu si constant, asa cum nu e normal ca tot ce facem, sa fie pentru validarea celor din jur. Sa nu confundam validarea a ceea ce facem, care e normala intr-o anumita masura, cu validarea noastra ca persoana, care se duce spre zona unui comportament toxic.

Inceputul anului 2024 a venit cu validari pentru mine. Discursul de la Gala „Primeste Schimbarea”, invitatia de a face parte din echipa „Academiei de Coaching”, scoala pe care abia o terminasem, au fost validari pentru mine. Acele semne ca ceea ce fac, fac bine. Iar asta m-a motivat sa fac mai mult, sa ma implic mai mult, sa ma bucur mai mult de ceea ce fac, de ceea ce ofer. Apoi au venit alte validari. Inchei anul o o lista de femei minunate care, alaturi de mine si de mica comunitate adunata in jurul meu au facut pasi uriasi in a se cunoaste, a se prioritiza, a-si gasi drumul spre bucuria sufletului. Imi dau lacrimile cand le ascult cu cate bucurie povestesc despre ceea ce fac, despre cum si-au invins unele frici, despre cum s-au redescoperit. Si da, imi doresc sa ascult cat mai multe povesti de felul acesta in 2025.

M-am simtit ca o adolescenta cand am depus actele pentru inscrierea la facultate. Am retrait emotiile admiterii iar afisarea rezultatelor a semanat cu multe alte admiteri din viata mea (liceu, facultate) dar de data asta nu au mai fost nemultumiti prin preajma mea, persoane care sa se simta dezamagiti de loc, pozitie sau nota mea. Eram doar eu care s-a bucurat de succes si cei dragi ai mei care s-au bucurat pentru mine. As zice ca am reusit sa rescriu povestea asta pana in acest punct. Pentru ca in ultimile luni am descoperit multe povesti din perioada primei facultati pe care e nevoie sa le „rescriu”. Atunci eram un copil speriat, care s-a simtit abandonat in marele oras studentesc, intimidat de tot sistemul si presat sa se adapteze la conditii nu prea dragute. Eram prea preocupata de un soi de supravietuire ca sa ma pot bucura de succesul meu de atunci si am luat multe decizii care atunci mi s-au parut proaste dar ale caror consecinte m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum.
Au fost si multe bucurii de suflet: cadoul primit de ziua mea nu atat ca valoare ci ca numar de persoane care s-au gandit la mine, vizitele unor persoane dragi, discutiile interminabile cu doamnele din comunitatea mea, chiar si saluturile din fiecare dimineata de pe grup care ma fac sa incep ziua cu bucurie. 
Si pentru ca cineva m-a intrebat ce e recunostinta as putea spune ca e o stare chiar daca se ajunge la ea cu ajutorul unei rutine zilnice. Recunostinta e o emotie spontana care dureaza relativ putin dar care poate fi cultivata si atunci poate fi o stare permanenta.  E acea emotie din care putem aduce lucruri multe si frumoase in viata noastre. Si pot spune ca vorbesc din experienta.
Anul 2024 a fost incununat de emotiile de la Biserica aduse de copiii din comunitate atat de Craciun (colinde) cat si de An Nou (datini si obiceiuri).
Asa ca inchei 2024 cu recunostinta pentru totate intamplarile, pentru toate emotii si pentru toti oamenii minunati in prezenta carora m-am aflat in acest an!

La multi ani!

2024

 Si uite ca a venit si finalul lui 2024.

Ca si anul trecut, incerc un bilant de final de an in a doua zi de craciun. E ziua in care incepe sa se simta linistea sarbatorilor si a finalulului de an. Un an destul de incarcat cu de toate. Scriam la inceputul lui, aici, cam ce imi doream de la 2024 si cu mici exceptii am cam bifat toata lista. Nu am reusit sa scriu atat de mult cat mi-am dorit dar in rest totul a fost mai mult decat imi imaginam la inceputul anului. Iar cuvantul anului s-a resimtit in toate. Cumva totul a inceput sa se aseze in prorpia matca. Inca ma gandesc la cuvantul ce ar putea sa imi guverneze 2025. Este unul ce tot apare dar voi vedea zilele viitoare daca este cel potrivit.

Deocamdata multumesc si sunt recunoscatoare anului ce sta sa se incheie pentru toate oportunitatile oferite. 

Am inceput ianuarie cu un minicurs gratuit pe FB care m-a scos bine din zona de confort si care a continuat cu un curs de 9 saptamani pe care l-am sustinut din dorinta de a oferi si altora acea eliberare data de concedierea impostorului din mintea noastra. Finalul lunii ianuarie a venit cu un taifun de emotii pentru ca m-am urcat pentru prima data pe o scena si am vorbit despre emotiile mele, atat cele care m-au condus la acel moment cat si cele care erau pe punctul de a ma coplesi atunci. A fost un moment greu de uitat pentru ca atunci am dus unele relatii de la zona online la cea offline. Cele doua seri petrecute la Bucuresti au fost nu doar speciale ci chiar motivatia de a face ceea ce incepusem timid la finalul lui 2023. Asa incat am inceput februarie sub semnul succesului. A fost luna in care mi-am luat masinuta si am demarat proiectul gratuit de pe whatsapp care este inca functional si imi aduce multe satisfactii. E locul in care se intalnesc virtual doamne absolut minunate fie pentru a sta la povesti din 2 in 2 saptamani fie de a comenta cartonase de dezvoltare personala dimineata la cafea, e locul unde vindecam emotii si ne straduim sa devenim, zi dupa zi, variante mai bune ale noastre, locul in care dam sens trecutului si creionam un viitor in care bucuria sa isi gaseasca locul mai des. Si tot februaria a fost luna in care am intrat ca mentor in Academia de Coaching, cursul in care m-am format ca coach. A fost provocator din multe puncte de vederea dar m-a ajutat nu doar sa vad lucrurile din alta perspectiva ci si sa ma vad din alta perspectiva. Mai ales ca inceperea cursului a fost amanata din motive medicale.

Martie a inceput cu bucurii. Pe intai martie am intampinat primavara, dimineata in comunitatea parohiei cu o sarbatorita iar apoi, seara, la o receptie eleganta cu oameni frumosi. A fost luna dedicata curtii dar si unui noi curs scurt de iertare la inceput de post si am terminat cu finalizarea cursuluid espre impostor si primele intalniri in Academie. Am ales sa nu mai demarez alte proiecte pe partea de coch si dezvoltare personal pana la finalizarea cursului din Academie. A fost un martie asezat, cu vreme amestecata care mi-a creat contextul de a ma ocupa atat de activitatile online cat si de cele din gospodarie.
Aprilie a venit cu nebunia frumoasa a primaverii, cu plantat, semanat si joaca iedutilor. Finalul lunii aprilie a venit cu pregatirea sarbatorilor Pascale si oricat m-am planificat sa le fac in tihna, tot pe ultima saptamana m-am ocupat de tot. Iar mai a continuat in acelasi ton: sarbatorile pascale si gospodaria cu plante, semanat, rasadit dar si animalute si pui. Si astea printre timp deoarece am facut parte din biroul electoral local unde am petrecut destul de mult timp. 

Iunie a inceput cu alegerile locale, a continuat cu ziua lui Matei care a fost prins intre examene si banchet iar apoi cu explozia de fructe si borcane. Cumva iunie vine cu startul borcaniadei anuale iar productia de cirese si visine de anul asta a vrut sa compensenze lipsa din anii precedenti.

Iulie a venit cu multa treaba dar si multe plimbari, cu citit mult si cu organizare. Biroul meu a inceput sa capete forma printre treburile din gospodarie si plimbari lungi de relaxare. A fost o luna cu festivaluri, concerte si locuri noi vizitate dar si cu inscrierea la facultate.

August, ca tot e ultima luna din anul bisericesc a venit ca o furtuna de bucurie si impliniri. A debutat cu sarbatorirea unui an de la revenirea sotului meu pe calea lui, a continuat cu Hramul Bisericii, cu admiterea la facultate, o petrecere frumoasa si l-am incheiat cu o iesire de o noapte la Slanic Moldova unde ne-am intalnit cu oameni frumosi, cu finalizarea cursului din academie dar si cu lansarea unui program de incredere in sine „Personaj principal sau figurant in viata ta”. 

Septembrie a venit cu asezare, cu altfel de emotii, cu timp pentru mine, cu citit si acumulare informatii. Septembrie a venit cu multe culori si arome de toamna, cu bilantul anului agricol, cu inventarierea din beci, camara si hambare. Septembrie a fost, ca de obicei, cu recentrare, cu cursul nou dar si planificarea provocarii de octombrie. In timp ce octombrie a venit cu inceprea anului universitar, cu modulul doi din ”Personaj principa sau figurant in viata ta”, cu un nou proiect in care sunt mentor, cu decoruri de toamna si reorganizare. Octombrie vine si cu recoltari dar si cu pregatirea terenulurilor pentru iarna.

Noiembrie se anunta destul de linistit dar a venit cu publicarea (intai pe Amazon) si apoi fizic a agendei pe 2025, cu lansarea editiei a doua a programului despre iertare (imbunatatita) dar si cu demararea  provocarii d epe blog ”Calatoria spre Craciun”. Astea pe langa o calatorie la Iasi cu buburuza mea, prima zapada, amintiri si doruri dar si multe carti citite, terminarea biroului meu intr-o prima forma, pregatirile de iarna de prin curte si planurile de sarbatori.

Decembrie a venit cu avalansa de liste, cu decoruri si curatenie, cu bucurie atat acasa cat si la Biserica, cu daruri primite si oferite, cu colinde si colindatori. Decembrie a fost cumva incununarea intregului an. Un an in care m-am provocat si m-am bucurat deopotriva. Un an in care aparent a fost mai mult PROVOCARE decat ASEZARE dar la finalul caruia simt ca toate s-au asezat la locurile lor intr-un fel sau altul...

2024 a fost anul in care am invatat ca pot si sunt recunoscatoare pentru tot ce mi-a adus si m-a invatat.

2025  va fi anul caruia deja ii sunt recunoscatoare pentru tot ce imi va aduce.

„Calatoria spre craciun” - saptamana 5

 Daca saptamana trecuta am incurcat imagiunile, pentru saptamana asta nu am avut timp sa il pun.. Asa ca chiar daca e cu intarziere, cartonasul saptamanii este despre detalii.

Este despre a face totul cu drag, de a pune un strop de dragoste in tot ce facem.

„Calatoria spre Craciun” - saptamana 4

 Iata ca am ajuns si in saptamana a patra.

Cumva e penultima saptamana. Saptamana in care ne ocupam de noi si de cei dragi. Este saptamana cu programari la coafor, la unghii, la masaj sau cosmetica. Daca aceasta calatorie spre craciun o incepem si o terminam cu curatenia sufleteasca (spovedit si impartasit), aceasta saptamana e dedicata trupului si felului in care ne simtim si aratam. 
Tot in aceasta saptamana ne ocupam si de cadouri si cumparaturi. 

Inarmati cu liste din care oricum vom mai sari ca „calculele de acasa nu se potrivesc cu cele din targ” dar care ne vor ghida prin hatisul magazinelor si a rafturilor, plecam la vanatoarea de comori.

Va recomand liste facute de acasa atat pentru aprovizionare cat si pentru cadouri chiar daca la un moment dat vor fi doar repere.

Programati si o pauza de cafea fie cu cineva drag, fie cu o prietena astfel incat aceasta saptamana sa fie una de incarcat bateriile pentru ultima suta de metri de pregatiri. Puteti ca pe finalul ei sa va oferiti si momente de liniste pentru a linisti mintea si sufletul. Acestea pot fi o plimbare, o slujba la biserica, o baie parfumata si inspumata sau un film bun de craciun cu cei dragi alaturi.

O saptamana spornica si cu bucurii sa aveti!

Jurnal de advent - 7/12

 O zi de sambata cu ploaie marunta. 

O zi cu oragnizare, cu trebaluit prin casa si bifat/refacut liste. 

Jurnal de advent - 6/12

 A fost o zi incarcata emotional.

Dimineata a venit cu strat alb de zapada. Nu gros, dar suficient cat sa acopere tot. S-a topit spre pranz dar a ramas imaginea de dimineata cu totul alb. Imi place cum se vad muntii de la fereastra dormitorului. Nu a fost senin sa vad Ceahlaul dar se vedeau in departare dealurile subcarpatice pudrate cu alb. Spre pranz, in timp ce imi faceam postarile pe grupuri si pe FB, au revenit amintiri dintr-o perioada in care nu prea ma intorc cu mintea... Chiar daca amintirile nu au venit cu emotii puternice am aplicat pasii predati in cursul de iertare pe fiecare eveniment amintit, pe principiul ca orice amintire poate ascunde o lectie sau o neiertare mai subtila ca altfel nu ar fi revenit... 

Dupa pranz m-am bucurat ca un copil facand cumparaturi pentru un pustiulica de 3 ani pe care nu il cunosc dar pentru care am vrut sa fiu un ajutor al Mosului. Cand am ajuns acasa, Matei a intrebat daca nu am luat nimic pentru mamica lui asa ca voi trimite pachetul luni ca sa pun ceva si pentru mamica.

Seara a venit cu schimbarile de pe scena politica care au adus dupa sine usoare ingrijorari si o atentie sporita la discutiile din jurul evenimentelor.

Si iarasi au revenit amintiri ale unui craciun mai vechi, care a venit tot cu schimbari pe care, atunci le credeam bune, dar privind la ultimii 35 de ani vedem doar zbatere, cautari si ... interese. 

Acum ceva vreme ascultam ceva previziuni pentru perioada urmatoare si mi-a ramas in minte „urmeaza o perioada foarte buna, dar inainte pare ca e nevoie de trecut prin iad pentru purificare daca nu ai facut-o inca”... Astazi, privind stirile mi-am amintit, dar ma gandeam ca uneori iadul e doar in mintea noastra si daca reusim sa purificam gandurile poate ca lucrurile se aseaza usor si frumos...
Inchei ziua de Sf Nicolae cu gandul la „lucrurile se aseaza usor si frumos” si o sa imi tot repet asta in urmatoarea perioada....

Jurnal de advent - 5/12

 Ziua de joi a fost plina. 

De la lista de sarcini care parea scurta dar se pare ca timpul alocat e din ce in ce mai mare, un drum in oras si ceva treburi organizatorice. Ziua s-a incheiat cu ultima intalnire din programul „Iertare si Ratiune: 21 de zile pentru sufletul tau”. A fost o seara emotionanta, cu multe constientizari, cu o recapitulare si impresii impartasite.
Cititnd ce scriu si ce am scris in urma imi dau seama ca literele nu se mai aseaza pe coala virtuala asa ca inainte. Cumva exista o oboseala care ma impiedica sa astern pe hartie tot ce simt. Poate ca au fost prea multe emotii in ultima vreme si am nevoie cumva de o pauza emotionala pentru ca acestea sa se aseze...

Jurnal de advent - 4 decembrie

 O noua zi de decembrie.

O zi la fel de umeda si fara soare. 
O zi cu pasi mici pe calea realizarii obiectivelor mele.
O zi in care mi s-a (re)confirmat ca „scopul nu scuza mijloacele”.

O zi cu bucuria de a fi la locul potrivit si la momentul potrivit. O zi in care m-am bucurat de grija celor din jurul meu. O zi in care am gasit luminitele pentru balcon (am tot mutat cutiile cu decorurile de craciun si nu reuseam sa le localizez), in care am visat, am zambit si m-am bucurat.

Jurnal de advent - 3 dec

 A fost o zi aglomerata. O zi cu multe bucurii. 

Daca ieri a ajuns bradul la Biserica, astazi, impreuna cu un grup de gospodine si gospodari am pregatit Biserica de sarbatori. De la curatat covoare si sters lemnaria pana la globurile din brad, toate au fost facute cu zambete, cu glume si cu voie buna....
In paralele in curte s-a lucrat la amenajarea intrarii in curte. 

De maine revin la programul de curatenia de acasa. In program, saptamana asta este despre bucatarie si baie, doar ca eu am doua bucatarii (cea mare - de vara - si cea mica din casa) asa ca sunt la bucataria de vara, spatiul unde voi pregati preparatele din carnea de porc dar si bucatele de sarbatori.

In aceasta seara a fost ultima intalnire lucrativa din cursul de iertare. A fost cu bucurie si impartasire iar memoria mea mi-a „livrat” o amintire de la 12 ani, cu un puternic impact emotional de care uitasem cu desavarsire: 
O pustoica bruneta, care urca treptele scenei unde se desfasura serbarea de final de an. Alaturi de ea, era sora ei mai mica pe fruntea careia se vedeau o gramada de cicatrici. Atitudinea ei a fost cea care m-a impresionat pentru ca era demna dar si sfidatoare. Daca nu as fi stiut ca nu trecuse nici un an de cand isi pierdusera mama intr-un accident de masina cand se intorceau de la mare, as fi zis ca e aroganta. Dar la mai putin de un an de cand mama ii murise in brate si fusese la un pas de a-si pierde si sora, urca demna si stoica, sfidand pe toata lumea pentru a dansa la serbarea de final de an unde obtinuse inca o coronita. Atunci i-am admirat puterea, acum stiu cata fragilitate se ascundea sub acea atitudine si cum dansul era singura „normalitate” din viata ei de copil de doar 10 ani. Nu cerea nici mila, nici compasiune ci doar pastrarea acelei iluzii de normalitate care o tineau pe linia de plutire. Astazi ii mai vad chipul pe retelele sociale si ii admir puterea si determinarea de a lasa o urma frumoasa pe unde trece prin viata. 

Afara,vremea e umeda si cu ceata, soarele isi face rar simtita prezenta iar sinuzita mea isi face de cap: nasul e mai mult infundat decat liber. Ma bucur ca e doar nasul implicat in poveste....
Se pare ca ziua de astazi  fost despre luminite... 

Jurnal de advent

 Daca in noiembrie v-am provocat la o postare pe zi care sa includa si o recunostinta, in decembrie va provoc la o postare pe zi in care sa mentionati o activitate ce anticipeaza craciunul. Fie ca amintiti de pregatirile de craciun, decoruri de craciun, cadouri de craciuni sau de bucurii, e important sa ne amintim ca e o perioada de bucurie.

Nu stiu daca voi reusi sa scriu zilnic dar voi fi blanda cu mine si ma voi bucura de fiecare zi in care voi putea scrie

Pot sa povestesc astazi ca am dat startul la decorurile de craciun cu ghirlanda luminoasa de la grinda din salon. A fost cu provocari, deoarece m-am urcat pe manerul canapelei pentru a aseza globurile si m-am dezechilibrat ceea ce a dus la modificarea fomei manerului.

De fapt ultima perioada a tot fost cu tot felul de provocari ceea ce a facut sa ma simt obosita. Iar asta ma face neatenta si fac tot felul de nefacute...

„Calatoria spre craciun”- saptamana 3

 Deja au trecut 2 saptamani din aceasta minunata perioada. Am intrat intr-un oarecare ritm si anticipam un ritm mai alert pentru urmatoarea perioada. Sapatamana aceasta este despre zonele „fierbinti” din casa. Acele zone necesare zilnic: baia si bucataria. Oricum pe aici o sa trecem si in ajunul craciunului, dar acum, vom face partea mai nevazuta a acestor zone: dulapuri, sertare, zone mai putin accesibile sau unde ajungem mai rar spre deloc. E un moment potrivit de a elibera zonele, de a arunca sau dona ce nu mai e de folos, de a verifica termenele de garantie si de a reface listele de aprovizionare.

Sa nu uitam sa ne bucuram, sa decoram si sa petrecem timp cu familia.

E un timp al bucuriei.

Faceti din curatenia de sarbatori o declaratie de dragoste pentru voi insiva, pentru cei dragi, pentru casa voastra. Nu uitati ca acea casa este extensia si proiectia sufletului vostru. Ingrijitiva de casa ca de sufletul vostru si de suflet ca de casa.

Iubirea si bucuria este cheia in tot ce facem.

„Calatoria spre craciun” - saptamana 2

 

Teoretic am terminat curatenia in dormitor. Asta nu inseamna ca nu voi reveni la dormitor mai aproape de craciun ci ca am terminat curatenia in dulapuri si sertare, acele locuri de care nu am timp atunci cand fac curat in casa. O ocazie numai buna de a sorta si a mai elibera din spatiu. Fie ca am aruncat, fie ca am donat ce nu am folosit in acest an, am eliberat din spatiu, am sters si am reasezat. Cumva si gandurile si emotiile mele au trecut prin acest proces. Intai s-au invalmasit si mi-au adus o stare de oboseala iar apoi au aparut ganduri, amintiri, explicatii care m-au ajutat sa inteleg ca totul a fost spre binele meu, spre formarea mea in omul de astazi. Si asa durerile, dorul si multe alte emotii mai putin dragute au fost eliberate astfel incat sa faca loc bucuriei in sufletul meu.. 
Saptamana viitoare urmeaza spatiile comune si probabil prima decoratiune isi va face prezenta in salon. Momentul in care pun ghirlanda la grinda din salon e momentul cand simt ca vin sarbatorile si probabil, anul acesta, o voi pune vineri, inainte de Sf. Andrei. 
Am simtit nevoia de o perioada (cam 2 saptamani) fara decoruri de sezon in casa. Am strans decorurile de toamna si am lasat un pic de timp si spatiu pana a le pune pe cele de craciun.
Voi cum stati cu pregatirile?

Postarea zilei - 21 noiembrie

E zi de sarbatoare in satucul dintre dealuri unde am crescut.
E hramul bisericii in care am crescut si in care m-am cununat.
E ziua in care, bunica, acum 98 de ani a venit pe lume, chiar daca in certificat e trecuta cu o zi mai tarziu. 
Si e la o zi distanta de ziua in care a plecat „la deal”, la bunicul. 

E o zi speciala. 

O zi cu multe amintiri si multe doruri. 

Dor de o lume mai buna, dor de brate primitoare, dor de drag si de bine.

Si astazi m-am trezit cu alb in jur. O imensitate de alb curat si pufos. Ieri adunam frunze iar azi e zapada.

Si poate nu intmplator, aseara a sunat telefonul. Un nume pe care nu l-am mai vazut de un de zile. 

Am raspuns si a fost doar o propozitie pe langa salut. 

Dar e un inceput. 

Si ca de fiecare data sper ca de data asta poate va fi altfel. 

Dar datile din urma, pe care nu le mai contabilizez de multa vreme au fost la fel. 

Acelasi tipar... 

Si ma intrebam zilele trecute cand s-a format acel tipar...

De unde e preluat acel tipar.

Si uite ca am aflat.

Nu sunt foarte incantata dar macar stiu.

Ce voi face cu el? 

Voi vedea...

Acum ma bucur de zapada.

Ma bucur de liniste.

Ma bucur de focul din semineu si de cartea inceputa.

Ma bucur de placintele cu varza primite ieri...

E sarbatoare!

E prima zi de colinde!

Se apropie cea mai frumoasa perioada din an: Craciunul.

Ce poate fi mai minunat de atat?