O femeie aflata în coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit în fata Scaunului Judecatii de Apoi.
" - Cine esti? a întrebat-o o Voce "
" - Sunt sotia primarului, a raspuns ea. "
" - Nu te-am întrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu. "
" - Sunt mama a patru copii. "
" - Nu te-am întrebat a cui mama esti, ci cine esti tu. "
" - Sunt învatatoare. "
" - Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine esti tu. "
" - Sunt crestina. "
" - Nu te-am întrebat care e religia ta, ci cine esti tu. "
" - Sunt cea care a fost la biserica în fiecare zi si a dat de pomana celor sarmani. "
" - Nu te-am întrebat ce ai facut tu, ci cine esti tu."
Când s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, întreaga ei viata s-a schimbat.
Morala:
In viaţa noastră trebuie "să fim" noi. Nu să fim meseria noastră (şi să nu ne schimbăm numele în doctor X, inginer X, profesor X ), să nu fim "soţia" sau "soţul" primarului, domnului doctor, directorului... Când plecăm din lumea asta o facem goi, fără "haine".
Pleacă doar "cel ce este".
e foarte bine cand aflam cine suntem.
RăspundețiȘtergerede ce;le mai multe ori stim dar preferam sa ne ascundem in spatele altor etichete.
Foarte frumoasa povestioara... De cate ori o citesc ma gandesc la fiecare femeie aflata in pielea acesteia - nu putine deloc!
RăspundețiȘtergereIoana...pe blogul meu ai de ridicat un premiu :).
Cred că în acest fel, vreau să îţi mulţumesc pentru posturile frumoase de pe blogul tău - semn de om frumos la suflet :).
http://ladyallia.blogspot.com/
Suntem noi, cei ce ar trebui să ducem cu noi picătura de dumnezeire cu care am fost înzestraţi. Suntem noi cei din El. Sau cel puţin asta ar trebui să fim.
RăspundețiȘtergere