despre ... "revista presei"

De cateva saptamani sotul meu a renuntat la cafeaua de dimineata. Eu inca nu..... Asa ca imi beau cafeaua frunzarind blogosfera. Nu ma uit la stiri deoarece imi stric ziua cu catastrofe, accidente si alte intamplari mai putin placute iar ziarele nu le mai citesc demult pentru ca inafara de stiri de speriat, politica, barfa "mondena" si horoscoape nu prea gasesti nimic interesant de citit. Asa ca m-am refugiat in lumea virtuala unde gasesc informatii utile.Aici, pe langa dragele mele prietene virtuale de pe forum am si multe, foarte multe bloguri pe care le urmaresc. Domenii variate: bucatarie, casa, gradina, copii, lucru de mana, psihologie, religie si ... viata. Incerc sa aflu noutati, idei poate sfaturi sau poate indrumare. Nimic in mod special si de toate in general. Dar de o vreme ma surprinde faptul ca gasesc un text pe mai multe bloguri in acelasi timp. Pana si anunturile umanitare cred eu ca ar putea fi postate prin prisma autorului de blog. Procedeul "copy/paste" se pare ca incepe sa inlocuiasca gandurile si opiniile. Pe blogurile cu tematica religioasa rar gasesc o idee sau o opinie. Doar citate. E de laudat in schimb initiativa de a face cunoscuta invatatura crestina in aceasta lumea din ce in ce mai nebuna si mai tumultoasa dar cred eu scrierea propriilor pareri raportate la citate sau incluzand citate pentru a intari afirmatiile ar fi mai pe intelesul celor care abia fac cunostinta sau care nu au aprofundat invataturile Sfintilor Parinti.
Iar cum sa aduc si eu cu "copy/paste" cateva strofe scrise de M. Eminescu in Epigonii care imi par potrivite vremurilor pe care le traim:

"Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

Şi de-aceea spusa voastră era sântă şi frumoasă,
Căci de minţi era gândită, căci din inimă era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi sântem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!

Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri;
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
Căci al nostru-i sur şi rece - marea noastră-i de îngheţ.
Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine,
Când, plutind pe aripi sânte, printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeţi.

Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune,
Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune,
Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat.
Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră,
Ce la vântul cald ce-o mişcă, cântări molcome respiră;
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.

Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari.
O convenţie e totul; ce-i azi drept, mâne-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.

"Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte",
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;
Oamenii din toate cele fac icoane şi simbol;
Numesc sânt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează,
Împărţesc a lor gândire pe sisteme numeroase
Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.

Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită
Unor lucruri nexistente; carte tristă şi-ncâlcită,
Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos jos de icoane şi cu glasuri tremurate,
Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.

Rămâneţi dară cu bine, sânte firi vizionare,
Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină,
Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină -
Toate-s praf... Lumea-i cum este ... şi ca dânsa suntem noi"