o cafea

Dupa o saptamana de febra si tuse, azi m-am alintat cu prima cafea. Inca nu sunt functionala, nu am chef de nimic si lancezesc in speranta venirii primaverii. Dar faptul ca mi-am dorit o cafea in loc sa dorm e semn de insanatosire. Poate iarna e de vina sau poate nu dar ma simt straniu. Nimic din ce imi facea placere inainte, nu imi mai face acum. Sunt irascibila, iritabila si melancolica. Am sentimentul ca am ratacit ceva important. Si nu doar ca nu il gasesc ci nici nu stiu ce caut.....

E perioada martisoarelor si eu nu am facut niciunul. Nici macar nu am scos cutia sa vad daca am ce imi trebuie. Am inceput unul cusut si l-am lasat ....inceput. Goblenele imi fac cu ochiul de pe raft dar eu ma fac ca nu le vad. Vesta de lana mai are nevoie de cateva randuri sa o termin dar zace in cosulet asteptand. Papucieii de lana lucrati asteapta sa fie incheiati de mai bine de o luna. In schimb am un spor la desirat..... Tot ce nu imi vine, ce e parlit sau atins cumva de incendiu si care se poate desira s-a transformat in gheme. Ce voi face din ele inca nu stiu dar poate intr-o zi imi va veni inspiratia. E frig afara, e frig pe hol si in bucatarie si asta ma face sa ma cuibaresc in pat. Televizorul merge ca sa fie un zgomot in casa, rar imi atrage atentia ceva iar eu stau cu gandurile aiurea....

Am citit cateva articole de la "nasterea blogului". Nu doar ca aveam ce scrie dar imi si gaseam cuvintele usor si frumos. Se insirau de la sine. Acum, le gasesc greu, le leg si mai greu si am senzatia ca in sufletul meu e un mare gol. Ca si cum s-a asezat un capac peste toate cuvintele si sentimentele. Unul afumat si ud pe care nu il pot da la o parte ca bucuria si cuvintele frumoase sa infloreasca iar in sufletul meu. Si cel mai dureros e ca acest gol se rasfrange asupra celor dragi.

Stiu ca am mai terminat o etapa din viata mea. Stiu ca trebuie sa scriu cuvintele de final de capitol. Ca fara incheiere nu pot scrie numele noului capitol dar nu gasesc "concluzia". Sau poate imi e teama sa o gasesc. Poate ca noul capitol ma sperie pentru ca are elemente dintr-o alta "viata". Poate ca imi e teama sa nu repet greselile din trecut si aman pe cat posibil inceperea lui. Poate....