sat de razesi

Zi de luni dar de sarbatoare. Ploaia invioareaza natura. Intru in satul pitit dintre dealuri. Un nume greu de retinut si doar cateva case. Cam 12 la drum si cateva pitite pe uliti. La cum arata sigur sunt locuite de batrane. La capatul satului o gospodarie frumoasa. Iar la poarta o troita. Marimea imi atrage atentia. Probabil la inceput a fost doar cladirea hexagonala cu un mic pridvor de 1,5 m. Mai tarziu i s-a atasat un alt pridvor de 2.5 m din termopan cu plastic. Ferestrele aburite si lumina discreta imi spune ca nu e goala. Inauntru cateva batrane asteapta cuminti pe bancute, preotul. Din cand in cand se oficiaza aici Sfanta Liturghie. Cele cateva babute din sat nu pot parcurge cei 7 km pana la biserica asa ca vine preotul la ele. In troita doar doi barbati: gospodarul garbovit de ani si un barbat mai tanar. Cel tanar foarte grijuliu cu babutele. Le ajuta cu colivele, le trage scaune la cele care nu pot sta in picioare. La un moment dat, ingrijorat ca una din batrane nu a ajuns (oare ce a patit?), a plecat in graba pana la ea acasa. Venea incet cu coliva si umbrela. Asa ca i-a tinut el si umbrela si coliva pana la troita. La finalul slujbei toata lumea se retrage in cladirea din lemn din spatele troitei. Din cauza florilor nu o observasem.
-Avem si praznicar, imi spune mandra o batrana. Si e tare frumos!
Si avea dreptate. Dusumeaua in 2 culori, icoane mari pe pereti si scoarte traditionale care imbracau mesele lungi si scaunele m-au impresionat placut. Pe fiecare icoana, ca si in troita, era trecut numele gospodarului care a platit pictura. Uneori era doar un nume iar alteori erau mai multe sau familii.
In capatul salii era pusa masa. Cu cozonac si paine de casa, cu bors de gaina si ceapa verde. Toate pregatite de gospodina curtii careia anii i-a ingreunat mersul.
- Doar suntem urmasi de razesi! imi spune mandra gazda.... Sa vina parintele la noi si sa nu il asteptam cum se cuvine?