o naluca pe sosea

O dupa-amiaza friguroasa de toamna. Venisem obosita si infrigurata acasa dar din cauza brumei cazute de dimineata trebuia sa culeg gogonelele si ardeii. Si daca tot i-am cules in vant si stropi marunti de ploia am hotarat sa ii si depozitam in putinica langa pepenii zgribuliti. Dupa ce le-am asezat cat mai artistic am descoperit ca nu ne ajunge sarea de muraturi. Si cum la ora 7 la noi in sat totul e inchis am urcat in masina si sa iesim la soseaua judeteana dupa sare (adica in al 3-lea sat). Amurgea si in serpentinele dintre sate se vede un animal pe marginea soselei, cam nauc. Nu avea nici o directie clara pentru a fi ocolit asa ca am incetinit. In lumina difuza a amurgului ni s-a parut a fi un caine mai mare. Dar cand ne-am apropiat, farurile ne-au aratat in toata splendoarea sa o caprioara speriata. Cu pasi nesiguri in loc sa se indeparteze se uita fix la faruri si parea hotarata sa se arunce in fata masinii. Am schimbat faza farurilor iar ea s-a hotarat sa ne arate superbul puf alb de la codita in timp ce se indrepta gratioasa spre dealurile de unde venise....