Jurnal săptămânal

 In ultima vreme totul a fost amestecat. Vremea a fost când ploioasă, când cu nori dar si cu dimineți însorite. Iar eu am fost ca vremea. Am avut zile cu multă energie dar si cu o stare de bucurie inexplicabilă, când am făcut sarcini pe 2 zile dar si zile in care am tras de mine să imi realizez macar sarcinile zilnice. Numarul meu de kilograme se micsorează intr-un ritm sănătos adica in jur de 1 kg pe săptămână iar gândurile mele nu se mai adună pentru a crea scenarii in care să imi justific unele actiuni dar am descoperit că incă mai există vinovăție. E o formă mai subtilă, mai pitită sub acțiuni de asumare a răspunderii in situații in care nu e cazul. Mi-a atras atenția o frază dintr-un articol legat de iertarea de sine. Era ceva despre faptul că atunci când actionam sau spunem ceva ce nu ne reprezintă e spre crestere atat a noastră cât si a celorlalți implicați. Cum nimic nu e intâmplător pe lumea asta, are logică asa că am inceput să analizez situațiile care imi revin in minte, să vad dacă a existat un proces de crestere/invățare. Si pentru că am descoperit ca da, încet, incet mă eliberez de mai mult balast din trecut dar asta vine cu stari ciudate si perioade de adaptare la noua mea viată.

În gospodarie, Vivi devine din ce in ce mai alintată, a făcut 3 luni deja dar incă papa lapte, Iza, căprița mică continuă să imi aplice masaj la umeri prin sărituri când sunt aplecata la muls, Stufoșica ne-a daruit 3 pisoi poznași care ne relazează seara de seară cu joaca lor, Blue motanul mare vine doar din cand in cand acasă să se recupereze in timp ce Juniorul, motanul tânăr adună o gramadă de pisici prin curte.

In camp am terminat de semanat de săptămana trecută iar in gradină deja e nevoie de sapă chiar daca mai am bostănoșii de semanat si ceva fasole boabe dar asta după ce trece cu ierbicidul la porumb. Pregătim gradina de acasă pentru răsaduri. În grădinuța mică spanacul si salata deja e bună pentru salată in timp ce mazarea creste frumos iar cartofii au scos nasul din pământ.

Am inceput sa citesc „Foamea sufletului” de Mihaela Bilic, o carte care imi comfirmă multe lucruri pe care le stiam deja dar care vine cu o perspectivă nouă, aceea că schimbarea vine din interior spre exterior și nu invers. O carte in care se vorbește din nou despre tradiții, despre continuitate si onorare a inaintașilor. Interesant e că atunci când mi-am comandat cartea (de fapt un pachet cu 2 cărti pe aceeasi tema) mi-a atras atenția si un pachet (tot 2 carti) despre moștenirea unor obiceiuri de la stramoși (in termeni moderni „constelații familiare”) pe care mi l-am comandat. Trec printr-o stare ciudata in care as citi mult (imi fac timp doar seara si in zilele de sărbătoare) dar trec de la ocarte la alta fără să le termin si apoi mă intorc. Nu stiu daca e nevoie să se sedimenteze informația sau tine doar de nevoia din acel moment. Acum citesc in paralel „Rezerva” de prințul Harry, una cu temă religioasă si mai am un capitol din „Codul emoțiilor” plus ceva ușurel, romantic. E cam aglomerată noptiera mea, știu. Probabil asa e si in mintea mea si nu doar....

Si cum e soare afara am făcut o tură de poze din curte: