ianuarie si gradina

Pentru ca anul trecut nu am scris nimic in calendarul gradinii imi doresc ca anul acesta sa ma tin de planuri si de planificari. Am constat in anul care a trecut ca vara e un pic cam scurta la mine in gradina si ardeii nu au avut timp sa se coaca. Deci anul asta o sa grabesc un pic plantarea lor. Si daca anul trecut am pus rasadurile de ardei odata cu cele de rosiile as vrea ca anul asta sa le pun un pic mai devreme iar asta inseamna sa pregatesc rasadurile mai devreme. Si pentru ca timpul pana la rasarire la ardei e destul de lung voi semana in rasadnita (adica pe pervazurile ferestrelor) la sfarsitul lunii ianuarie. Am cautat fazele lunii pentru anul 20012 si am gasit ca in ianuarie luna e in crestere de pe 25 ian pana pe 31 ian. In restul timpului voi face planurile pentru gradina, voi pregati semintele si le voi clasifica in functie de perioada cand trebuie plantate si probabil vom studia ofertele la motocultoare.

despre ..... femei care vor sa fie in centru atentiei

Din fericire nu imi doresc sa fiu in centru atentiei pentru ca din pacate nu prea pot trece neobservata. M-a inzestrat Dumnezeu cu acest dar si chiar daca o vreme m-a deranjat asta, m-am obisnuit. De-a lungul timpului am incercat sa aflu care e motivul pentru care atrag atentia dar raspunsurile au fost atat de diferite si chiar ciudate incat am renuntat. Consider ca nimic nu e intamplator si ca Doamne-Doamne are planul Sau.
Una din modalitatile de a atrage atentia care ma deranjeaza este acel "divide et impera". Probabil de-a lungul timpului fiecare dintre noi am aplicat acest principiu cu sau fara intentie clara. Dar exista persoane, in special femei, care si-au creat un mod de viata din acest "indemn". Din dorinta de a se mentine in centru atentiei creeaza tot felul de situatii conflictuale, exagereaza micile informatii culese pe ici si colo, atribuindu-le unei persoane, "ambalate" intr-o forma convingatoare ("stii, pentru ca tin la tine, si iti doresc binele, tin sa te informez despre ce spune prietena ta despre tine") pozand intr-o buna prietena cand de fapt tot ce isi doreste este sa fie o buna prietena. Chiar daca atitudinea ma deranjeaza singurul sentiment care ma cuprinde in cazul in care intalnesc o astfel de femeie este mila. De ce mila? Pentru ca isi doreste cu atat disperare sa fie cea mai buna prietena a cuiva incat alege cele mai nepotrivite metode de abordare iar rezultatul nu intazie sa apara: singuratatea. De ce? Pentru ca "pacalita" isi va da seama mai devreme sau mai tarziu ca a fost pacalita si se va distanta, pentru ca "infierata" in cel mai fericit caz se va tine la distanta iar "intriganta" va fi mereu singura in cautarea unei bune prietene. Asta ar fi un motiv. Altul e ranile adanci din sufletul ei. Copilul abandonat in eterna cautare a cuiva pentru care sa fie "centrul universului" mereu nemultumit, mereu pozand in ceva ce nu este, mereu cautandu-se si negasindu-se, mereu in cautarea iubirii dar tinandu-se la distanta din teama de a nu fi parasit.

Plan pe 2012

Am atat de multe proiecte pe anul care vine.... Daca reusesc sa le fac sa mearga pe toate ar fi foarte bine dar eu sper ca macar sa le pot incepe si pune pe o directie cat de cat uniforma iar roadele sa incep sa le culeg in anii care vin.
Un prim proiect ar fi inca un blog cu lucruri de mana. Mici "accesorii" facute de mine cu andrelele, acul sau foarfeca si lipiciul, cu mult drag si puse spre vanzare pentru cei ce nu au timp sau indemanare dar vor sa aiba sau sa daruiasca mici obiecte unicat.
Un altul ar fi un magazin online cu plante medicinale culese si uscate de mine si cu ceva produse din ele pe care eu le fac pentru casa mea de cativa ani si pe care, in anul ce a trecut, le-am mai dat si prietenilor sau cunostintelor si am remarcat ca au fost cu folos.
Banuiesc ca inceputul va fi mai greu pana cand ma voi obisnui cu sistemele, pana cand cumparatorii vor testa micile mele "comori", pana cand "voi culege" roadele mai ales ca pentru mine "roadele" nu se pot masura deoarece sunt de valoare emotionala dar cred eu ca merita sa incerc si sa incep...

Azi!

Am mai imbatranit cu un an. Azi am pus cel de-al 39-lea trandafir in frumosul meu buchet de .... amintiri. Si surprinzator am avut o zi speciala. Foarte speciala. Am fost inconjurata de dragoste, de apreciere si de multa bucurie. Si ca bonus am stat pe coama unui baraj si mi-am incarcat bateriile de la imensitatea de apa linistita care se pregatea sa treaca cu zgomot prin turbine pentru a ne bucura pe noi de minunile tehnicii si telecominicatiilor. Am mers pe dealuri si m-am simtit puternica ca ele, am ascultat freamatul padurilor, m-am bucurat de razele caldute ale soarelui si m-am simtit speciala si unica dar mai presus de toate am simtit ca fac parte dintr-un intreg, acel intreg al Creatiei, acel fir de nisip insignifiant pe o plaja dar atat de important intr-o clepsidra....

Un an nou cu bucurie - 2012

Pentru ca mai sunt cateva ore pana cand 2011 va fi doar o amintire as vrea sa urez tuturor celor care urmaresc ce scriu sau celor care ajung intamplator pe aici, ca 2012 sa vina cu sanatate, bucurie, intelegere si armonie....
La multi ani!

set: caciulita si fular

Marti am fost putin la cumparaturi in oras. Si pentru ca in ultima saptamana de scoala Matei a tot probat fularele de prin casa fara sa ii placa vreunul (toate sunt mult prea scurte....) am cautat un fir mai "amuzant" care sa aiba in compoziti un pic de lana si sa nu fie foarte subtire. Am gasit un degrade cu nuante de gri si maro care mi-a placut si am luat 3 bobine de 100 g. Aveam un set de andrele nr.4 asa ca ieri dimineata la cafea am pus ochii "de proba". Asa de bine a mers "proba" ca azi dupa amiaza fularul avea lungimea corespunzatoare si mie imi mai ramasese o bobina. Si cum il vazusem pe Matei in oras intorcand capul dupa niste caciulite mai "ciudate" am facut tot de "proba" una din bobina ramasa dupa ce am pus franjurii la fular. Am "improvizat" si un mot "netuns".

 Si cam asta a iesit:

Fularul l-am facut cu 2 ochi pe fata si 2 ochi pe dos.

La caciulita am combinat mai multe modele: margine cam de 5 cm in "fagure de miere" , o portiune cam de 10 cm cu 4 "tornade" si am incheiat cu 2 ochi pe fata si 2 ochi pe dos, zona pe care am scazut caciulita.

scaune in haina noua

Pentru ca ma plictisisem de "haina" veche a scaunelor si pentru ca erau destul de "obosite" am decis sa le pun hainuta noua. Am cautat, am masurat, m-am tot gandit si am gasit o fusta veche plisata (de lungime mai mare) care sa poata imbraca cele 4 scaune de la masa din hol.
Asa aratau triste (cate 2 din fiecare model):

Apoi cu un capsator, un sot, fusta plisata, un foarfec si cateva capse:

despre daruri si "a darui"

Cu un an in urma am simtit din plin "magia craciunului". Intr-o zi in care am invatat sa pretuim ce suntem si nu ce avem din simplu fapt ca nu mai aveam mare lucru, intr-o dimineata in care am privit flacarile care mistuiau acoperisul, intr-un rasarit in care priveam apa curgand peste ce mai ramasese, purtand fum si funigine distrugand ce a ramas neatins de flacari am descoperit OAMENI cu suflete mari, cu compasiune si daruire. Atunci am redescoperit omenii din jurul meu si nu doar fiintele, persoanele. Poate ca nu de fiecare data am putut sa multumesc indeajuns pentru ca uneori imi era teama sa nu se termine acel vis frumos, alteori am fost rugata sa nu vorbesc despre fapta sau despre persoana dar de cele mai multe ori am considerat cuvintele insuficiente pentru a putea multumi. Nu am uitat nici o persoana care intr-un fel sau altul mi-a fost alaturi in acele momente grele. Nu am uitat nici gestul, nici vorba si nici gandurile bune care m-au insotit atunci pentru ca toate s-au constituit intr-un Mos Craciun darnic si bun. Si toate acele nume s-au adunat intr-o lista lunga caruia i-am pus numele de pomelnic. Dar am mai facut ceva: am incercat sa dau mai departe acele momente de bucurie. Asa cum m-am priceput eu si cum m-a indrumat Dumnezeu. Privind astazi copiii de la gradinita emotionati si fericiti ca a venit Mosul, privind parintii care au fost rugati doar sa ajute sa fim gazde bune pentru Mos cred ca macar o farama din bucuria mea din anul trecut am reusit sa o dau mai departe chiar daca eu am fost doar o mica rotita din marele mecanism al ... bucuriei de azi.
Ii multumesc Domnului pentru toti OAMENII din viata mea, pentru toti Mosii Craciuni pe care ii calauzeste spre bucuria celor mici si spre incantarea celor mari si le doresc tuturor celor care au daruit ca bucuria celor ce au primit sa se intoarca inmiit in viata si in sufletele lor. Pentru ca de craciun sarbatorim nasterea lui Isus care a venit printre noi pentru a ne fi un exemplu de dragoste si daruire.

Cadou de Mos Nicolae

Cred ca anul acesta am primit cel mai frumos cadou de Mos Nicolae: zambete, tipete de bucurie, chipuri de copii fericiti si chiar lacrimi de bucurie. Povestea lor la gradinita Climesti. Din pacate telefonul nu a reusit sa surprinda intrega incarcatura emotionala.

eu sunt "Bleaga"

Asa m-a botezat mama cand eram mica pentru ca nu ma bateam la mancare ci asteptam sa se sature ceilalti si apoi mancam si eu. Acum...... o ajut la spalat geamurile. Cand ea sterge pe interior eu .... lustruiesc pe exterior. Si mai fac si galagie cand gasesc cate o pata:

schimb sau nu decorurile din casa?

E o intrebare care ma macina de cateva zile. Cum la gradinita am inceput noile decoruri de iarna ma bate gandul sa fac cateva si pentru acasa. Dar parca totusi as astepta sa decorez intai casa de Craciun si abia dupa Boboteaza sa "instalez" iarna in casa.
Motivul?
Daca incepe sa miroase a brad si a lumanari prin casa de la inceputul lunii decembrie ma gandeasc ca nu voi mai savura farmecul sarbatorilor de iarna cu toata bogatia de culori, arome si colinde.... Oricum colinde se vor auzi in casa incepand de maine odata cu aromele solutiei de geamuri si de mobila, detergentilor si balsamului de rufe si chiar var proaspat si vopsea.... Dar toate astea sunt un soi de anticipare a bucuriei craciunului, o pregatire sufleteasca pentru a intampina Nasterea Lui Isus.....
Imi place sa pun perdelele la geamuri si covoarele proaspat scuturate in casa in dimineata de Ajun. Ca mirosul de "curat" si "proaspat" sa intensifice aroma bradului si mirosul de cimbru din oala in care fierbe chisca... Asa a ramas in sufletul meu craciunurile copilariei: un amestec de mirosuri si arome - detergenti ("curat"), ger, zapada, brad si chisca....

inceput de decembrie

Odata cu ziua Romaniei incepe si numaratoarea inversa a zilelor pana la Craciun. Zile prea pline, prea scurte si pline de emotia anticiparii. Zile in care curat, asez nu doar prin casa ci si in ganduri si in suflet. Zile in care cern anul care se sfarseste de tristeti si adun bucuriile si lectiile de viata in cutia de cadouri a noului an. Zile in care asez la locurile lor atat lucrurile de prin casa cat si gandurile, sentimentele si invatamintele anului ce se incheie pentru a-l primi cu bucurie si intr-o deplina ordine pe cel care vine. Si cumva a randuit Dumnezeu ca odata cu anul sa se incheie si multe "chestii" sacaitoare care stateau atarnate de viata mea intr-o incercare inutila de a-mi aminti de intamplari mai putin placute dintr-o alta viata. Incet, incet ma indrept spre noul an cu multa liniste si ordine atat interioara cat si exterioara. Incet, incet odata cu zapada iernii se asterne impacarea si in micul nostru camin. Incet, incet viata intra pe un fagas mai linistit, ca un rau ajuns la campie ce lasa in urma coturile, cascadele si bustenii agatati in albia mica pe unde curgea ca parau...

cerc pedagogic la gradinita

Astazi am mai facut un pas pe calea experientelor, a lectiilor de invatat si cred eu si a lectiilor invatate. Si ca orice "lectie de invatat" din viata mea a fost cu orgolii ranite, cu cuvinte aruncate dar si cu taceri adanci, cu munca multa. Poate ca am un caracter mai ... colturos care se lasa greu slefuit...
Dar sa vedem gradinita:

intrarea....

am primit oaspetii cu paine si sare

holul d ela intrare- un amestec de traditii si fantezie

masutele in asteptarea oaspetilor



prezentarea temei - educatia imaginativa



discutii libere la o prajiturica de casa....



dor de "acasa"

E acel dor nesfarsit de ceva nedefinit si imaterial. Un dor nedefinit dar sfasietor... Un dor care pare sa nu aiba sfarsit. Dar are....
Cu ani in urma eram in cautarea a "ceva" si nimic nu ma multumea. Am incercat mereu si mereu sa schimb ceva in casa, sa o fac cumva dupa standarde moderne sau traditionale (care sunt extrem de dragi sufletului meu). Adunam obiecte decorative mai sclipicioase sau mai vechi cu istorie si farame din sufletele celor care le-au avut si iubit, tiparite pe ele. Apoi o prietena mi-a zis intr-o discutie ca:
- "Acasa" e doar in sufletul fiecaruie. "Acasa" e linistea si pacea, e sentimentul de multumire si impacare din sufletul fiecarui. E doar o stare si nu un loc.
Cuvintele ei mi-au rasunat multa vreme in minte. Nu le gaseam sensul dar nici nu le uitam. Apoi, intr-o perioada in care totul se prabusea in jurul meu, in care viata mea, asa cum mi-o cladisem murise am inteles. Mi s-a parut o idiotenie la inceput iar mai tarziu am zarit sentimentul acesta pe chipul tuturor cunostintelor mele dar am realizat ca tot ce e in suflet se reflecta in jur. Ca multumirea, implinirea si pacea nu vine din exterior spre interior ci invers. In momentul in care am facut pace cu mine, cand nu am mai avut asteptari nici de la mine, nici de la ceilalti si nici de la viata totul s-a linistit si acel sentiment de implinire chiar de fericire a pus stapanire pe sufletul si pe caminul meu indiferent de lipsuri, de restrictii si de vorbele celor din jur. Asa am descoperit ca ACASA nu e nici o casa, nici un camin si nici un loc ci doar o stare. Nu tine de "a avea" ci doar de "A FI". Asa ca m-am straduit sa nu pierd starea si sa elimin din viata mea tot ce imi punea in pericol echilibrul sentimentului de multumire....
Iar acum, la inceput de post incerc sa elimin fiecare farama de nemultumire sau de "asteptare" de la mine si de la ceilalti ca sa ma pot bucura de linistea si impacarea necesara acestei perioade de "curatenie" cu tot ce implica ea...

Postul Craciunului

Saptamana aceasta incepe postul. Un post la capatul caruia ne asteapta bucuria Nasterii Lui Isus dar si bilantul finalului de an. Bilant in care, eu personal, pun atat realizarile cat si neimplinirile dar mai ales sperantele pentru viitorul apropiat. Si asa cum ne-a obisnuit Natalia a initiat o "calatorie impreuna" prin acest post. O calatarie cu intalniri in rugaciune seara de seara si cu sentimentul ca impreuna putem fi mai buni, mai intelepti si chiar mai iubitori.

despre snobi si snobism

Traind la tara am sperat ca nu voi intalni la fel de mult sau de des snobi sau snobism ca in orasele de provincie. Dar... speranta moare ultima. Si daca tot am adus in discutie cuvantul, pentru a fi sigura ca nu gresesc si ca exprima tocmai acea stare sau sentiment la care ma refer am deschis dictionarul. Si iata ce am gasit: Snob = persoana care respecta si imita tot ce e la moda Cred ca pot completa cu criticarea tuturor traditiilor, obiceiurilor si desfiintarea oricarei persoane care nu se pliaza pe aceasta atitudine. Probabil plecand de la aceste "mici" manifestari de snobism am ajuns o natiune care "importa" obiceiuri si sarbatori "sclipicioase" sau "consumatoriste" adica acele sarbatori in care "cumparaturile" sunt elementul central. Asa am ajuns la "Sf. Valentin" cu inimioare de plus cand avem Dragobetele nostru romanesc, sau Halloween cu costumatii scheletice sau fantomatice cand la noi strigoii vin de Sf. Andrei diferenta fiind ca in loc sa ii "sarbatorim" ii "fugarim" dand cu usturoi pe la ferestre si usi. Dar probabil "da mai bine" o petrecere decat mirosul de usturoi. Asa cum pare mai interesant luciu unei tesaturi decat munca depusa pentru a prelucra canepa. Ce e drept canepa e mai aspra dar sa nu uitam ca stramosii nostrii nu doar le mestereau ci le si foloseau. Si daca asta se intampla acum 100 de ani iar tesatura s-a pastrat ca noua de ce sa ne obosim sa o expunem si sa poevstim despre truda cu care a fost lucrata cand o putem piti si "cumpara" un voal pentru expunere?
In incercarea de a povesti si exemplifica copiilor despre datini, obiceiuri, mestesuguri sau mod de viata in general al stramosilor nostri, a celor care au pus temelie vetrei satului pe vremea Voievodului Stefan m-am izbit de piedici tocmai acolo unde ma asteptam mai putin: in randul cadrelor didactice. Mandria stramoseasca, demnitatea razesilor, onestitatea si simplitatea stramosilor nostri s-a pierdut undeva de-a lungul veacurilor fiind inlocuita de cuvinte din engleza, de incrancenare, de linguseala si orgolii personale...
Asa ajungem sa educam generatii intregi carora sa le fie rusine ca sunt romani pentru ca stiu prea putine despre istoria celui mai vechi popor de pe pamant si in cadrul educatiei lor s-a "uitat" sa se cultive mandria de a se fi nascut pe aceste locuri pline de istorie, de traditie dar mai ales de iubire. Am fost unul dintre cele mai ospitaliere popoare si nu doar pentru ca ne-a dat Dumnezeu o tara frumoasa ci pentru ca asta era spiritul romanesc. Dar asta s-a pierdut undeva intre cuvinte de genul "democratie", "bani", "cumparaturi" si s-a inlocuit "a fi" cu "a avea"....

prajitura cu bezea

foile:
3 galbenusuri
50 gr margarina
50 ml lapte cald
praf de copt
125 gr zahar
Se freaca galbenusurile cu margarina la temperatura camerei si de adauga zaharul, praful de copt si laptele cald, mirodenii si faina cat cuprinde pentru un alut potrivit. Se lasa la rece jumatate de ora apoi se imparte in 2 si se coc 2 foi pe fundul tavii.
crema:
 un borcan 800 gr gem acru (prune, caise...)
un pachet unt la temperatura camerei
o farfurie adanca cu nuca pisata
mirodenii (cine vrea)
2 linguri cacao (facultativ)
Se mixeaza crema si se pune intre foi. Se lasa la presat (cu un fund de lemn deasupra) cca 24 ore
bezea
3 albusuri
1 praf de sare
o lingurita otet
225 gr zahar
Se bate spuma pana nu se mai simte zaharul apoi se aseza vasul (de preferat un castron metalic) deasupra unei oale cu apa care fierbe (sa raman cel putin 6 cm de la fundul castronului pana la suprafata apei) amestecand continuu cu o lingura pana isi schimba consistenta si apar cristale pe margine. Se rastoarna peste prajitura si se rade ciocolata deasupra.

bugetul familiei

Un subiect abordat de multe bloguri in ultima vreme cred eu indispensabil in aceasta perioada de "criza" dupa unii sau de echilibrare... Pentru ca dupa imbratisarea "democratiei" s-a imbratisat si un stil de viata mai "consumatorist" care a cam daunat atat moral, emotional, afectiv cat si financiar.
Un punct de plecare in administrarea bugetului e caietul de "venituri si cheltuieli". Un caietel, agenda sau chiar un fisier excel. Am plecat de la caietel in '91 cand am luat la facultatea iar in ultimii ani am un fisier cu multe pagini excel. Pagini cu estimari, categorii in buget si nelipsita rubrica "cheltuieli zilnice". In "cheltuieli zilnice" trec fiecare leut cheltuit sau incasat, grupat pe categorii de cheltuieli, care la final de luna sunt comparate cu estimarile iar la finalul anului va fi baza prognozelor si estimarilor pe anul urmator. Din fericire, anul acesta am redus anumite cheltuieli semnificativ dintr-un soi de "inertie" sau consecinta a anului trecut. Si ma refer la cheltuieli cu telefoanele, transportul, utilitatile si chiar mancarea. Din pacate o categorie de cheltuieli la care nu s-a schimbat plafonul este cea a detergentilor. Nu am gasit inca metoda de economisire si nici nu fac rabat la calitate.....
Dar nu am ajuns inca la stadiul in care sa putem economisi. Si asta pentru ca inca mai avem de facut investitii in casa. Investitii pe care speram sa le finalizam anul urmator (fosa, fantana si baia) si care vor fi urmate de investitiile in utilaje si apoi in animale. Din fericire, anul acesta, din toamna bugetul familiei s-a marit cu salariul meu care ne permite realizarea unor investitii mai devreme decat preconizasem. Am reusit sa mentinem"oarecum" nivelul cheltuielilor la nivelul estimat iar "plusul" neestimat sa mearga integral pe investitii.
Cumparaturile le facem dupa lista pregatita de acasa si care contine produsele, cantitatea si magazinul unde gasim un raport pret/calitate multimitor si doar o data pe luna. Datorita listei de cheltuieli in care trec atat pretul cat si cantitatile folosite, pot face o estimare lunara cu produsele si cantitatile necesare, luand in calcul si lunile cu bugete mai mari pentru produsele de curatenie - decembrie, aprilie - sau septembrie - cu buget mai mare pe rechizite si imbracaminte.
 Si absolut necesat e fondul permanent sau de rezerva. E acea suma permanenta in casa pentru "urgente" casnice care pot fi butelia terminata mai repede decat preconizasem, o zi onomastica, o carte la scoala sau o plecare prin imprejurimi...Nu stiu daca administrarea grijulie a bugetului sau poate grija Celui de Sus a facut ca anul acesta sa nu simtim nici lipsuri si nici grija zilei de maine iar asta ne face ca seara sa putem spune "Multumim pentru ziua de astazi si pentru cea de maine!"

oboseala de toamna

sursa: net

Mai am cateva zile si sper eu sa pot incetini ritmul... Sau poate voi reusi sa mai lucrez ceva si pentru mine nu doar cu "tema data"... Oboseala ultimilor saptamani isi spune cuvantul si deja simt nevoia unui ritm constant si "monoton". As putea sa ii spun "astenie de toamna" sau poate altfel, dar indiferent ce denumire i-as da remediul ar fi acelasi: un ritm constant de somn, mancare si treaba. Un ritm care sa imi asigure confortul fizic in primul rand si apoi cel mental... Un program relativ stabil in care sa pot acoperi cu succes toate aspectele vietii...

Curriculum

FEMEILOR !!!

Amintiţi-vă că un strat de praf protejează lemnul mobilelor...
O casă se transformă în cămin când poţi să scrii "Te iubesc" pe praful de pe mobilă.
Muncim uneori cel puţin 8 ore în fiecare sfârşit de săptămână pentru a lăsa totul perfect "pentru cazul că vine cineva". In final, "nu vine" nimeni, pentrucă toată lumea îşi trăieste viaţa petrecând-o bine !!!
Acuma, dacă vine cineva, nu trebuie să explicam în ce condiţii este casa: sunt mult mai interesaţi să asculte despre lucrurile pe care le facem ca să ne trăim viaţa şi să ne distram.
Dacă nu v-ati dat seama...Viaţa este scurtă, petrece-o bine !
Fă curat, dacă e nevoie...
Dar ar fi mai bine să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare, să faci o prăjitură sau un desert, să plantezi o sămânţă, să te gândeşti la diferenţa între "a vrea" şi "a trebui".
Fă curat, dacă e nevoie, dar nu ai mult timp...
Cu atâtea plaje pentru înotat şi munţi de escaladat, râuri de navigat, o berică de băut, muzică de ascultat, cărţi de citit, prieteni de iubit şi viaţă de trăit.
Fă curat, dacă e nevoie, dar...
Lumea de afară : cu soarele pe faţă, aerul în păr, zăpada care cade, o răpăială de ploaie...Ziua asta nu se mai întoarce...
Fă curat, dacă e nevoie, dar...
Ţine cont că bătrâneţea va sosi şi nu mai eşti ca acuma...Şi când îţi vine rândul să pleci, te vei transforma tot în praf.
Eu am facut-o deja !