Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora)

Duminica 6 septembrie 2015 ora 9:40

Afara:

Ploua marunt, de toamna. Asa de dor mi-a fost de ploaie, de racoarea diminetilor de toamna, de mirosul strugurilor si de serile cu miros de fum de lemne....

Mă gândesc:

La inceputul de scoala. Pentru mine toamna a fost mereu un nou inceput, un inceput cu senzatii noi, cu emotii, cu multe culori si multa agitatie

Din locurile de unde invatam:

Din eternele reinventari ale naturii...

Sunt recunoscător pentru:

Cartile fantastice primite de la Anca. Cartile calatoare au fost interesante. Le-am citit pe nerasuflate intr-o singura zi dar cartea despre Principesa Ileana mi-a placut in mod special. Nu stiu prea multe despre regalitate (am terminat scoala in '91 deci am invatat istoria permisa de regimul comunist) si citesc cu mare curiozitate tot ce tine de acea perioada. M-a impresionat puterea de a o lua mereu de la capat, puterea de daruire si de compasiune de care a dat dovada si  mai ales atasamentul fata de poporul roman. Dorinta de a naste copii pe pamant romanesc si cum a nascut in strainatate dar cu pamant romanesc sub pat, m-a emotionat.

Din bucătărie:

La ora asta doar cafea. Vreau sa fac pentru pranz snitele de pui cu piure de cartofi si salata de varza cu morcov.

Cu ce sunt imbracata:

O rochitica cu maneci scurte dar din lanita (e racoare afara). E neagra cu borduri rosu inchis.

Citesc:

Astazi retete de branzeturi.

Am gasit aici o chestie interesanta de folosit la tara atunci cand s-a terminat butelia :) 

Iar aici reteta clasica de crema de galbenele. Eu am mai imbunatatit-o si am transformat-o intr-o crema regeneratoare pentru piele (maini, calcaie si orice alte probleme ale pielii)

La Anca se simte nostalgia verii...

Iar Loredana se bucura de venirea toamnei chiar mai mult decat mine. Nu credeam ca ma poate depasi cineva la asta dar se pare ca "inima" toamnei ei e mai bogata.... Iar patutul e tare dulce 

La Cristina pe langa retetele "dunkanite" citesc despre carti si despre aventurile ei in piata sau la medic. Ma bucur penttru violelele ei. Eu nu am avut niciodata noroc la violete, begonii iar de cand m-am mutat aici nici de levantica...

Ceea ce astept (sper):

Nimic. 

Ce mai mesteresc:

Ca de obicei am multe proiecte incepute dar saptamana asta chiar nu mi-a ajuns timpul sa lucrez ceva...

Ascult:

Ploaia...

În casa:

E liniste si ordine. Linistea de dinaintea furtunii pentru ca saptamana asta e programata o curatenie generala in camera lui Matei si zugraveala in bucataria de iarna dupa ce curatam cosul de fum.... 

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Toamna. 

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Prostia se plateste

sursa: internet

Acum 4 saptamani m-am trezit cu o durere de obraz. Ma uit in oglinda nu vad nici o carie in acea zona (drepta sus) asa ca, ca orice roman care se pricepe la toate, ma gandesc ca o fi de la curent. Cu o zi inainte petrecusem cateva ore intr-un spatiu cu multe usi deschise. Iau un paracetamol in ideea ca va trece. Nu a trecut asa ca luni dimineata, dupa cateva nopti nedormite si cu o durere de falca care crestea in intensitate ma duc la medicul de familie, in oras. Atat doamna doctor dar mai ales doamna asistenta, foarte dragute si amabile, ma trimit la stomatolog ca sa elimine din start o cauza. Acum nu as putea spune motivul pentru care, in loc sa ma duc la medicul meu obisnuit m-am dus la cabinetul alaturat medicului de familie. Sa zicem ca ar fi distanta, medicul de familie era intr-un capat de oras iar cel stomatolog in celalat capat iar eu eram pe jos. Dar am zis ca doctorita stomatolog care era in cabinetul proaspat deschis in aceeasi cladire cu medicul de familie nu are cum sa nu stie daca e de la dinti sau nu. Logic ca m-a trimis sa fac o radiografie si la fel de logic e ca am intrat la doamna doctor de familie sa ii spun. Doamna, draguta, a zis ca impuscam doi iepuri dintr-un foc, sa fac si pentru sinusuri ca sa eliminam alta cauza a durerii de falca. M-am intors iar stomatoloaga mi-a zis clar "nimic din ce aveti la dinti nu justifica durerea de falca". In schimb m-a anuntat ce e de facut la dinti si  ca pretul e mai mic decat la alt medic din oras. Si cum pe mandibula imi lipsesc ceva dinti printre care si o masea de minte a declarat: placa. Am plecat putin pe ganduri pentru ca totusi am trecut cu putin peste 40 ani si e cam devreme sa pun placa. Mai glumesc eu ca sunt baba deja dar parca nici chiar asa...
Medicul de familie mi-a dat o reteta pentru antibiotic pentru ca durerea era de la o infectie ce parea sa fie de la sinuzita veche si mi-a zis sa revin peste cateva zile sa vada cum sunt si eventual sa ma trimita la un specialist. Mi-am facut programare pe finalul saptamanii si la stomatoloaga pentru a elimina un ciot si pentru o detartrare in cazul in care ar fi vreo carie pitita pe undeva si nu o vad eu. Ma cam durea zona la apa rece... A trecut o saptamana, imi face extractie ciotului superficial si curatarea. Deja semnele de intrebare s-au inmultit. In primul rand era singura in cabinet si i-am tinut eu intrumentele pentru extractie, acele tuburi de aspiratie. Nu ar fi fost o problema daca nu mi-ar fi facut observatii ca nu le tin cum trebuie si nu ar fi bombanit tot timpul pe tema asta de parca asta faceam zilnic. Apoi s-a speriat de sangerare chiar daca ii spusesem ca viteza de coagulare a sangelui e mica si mereu trebuie sa spun asta ca sa nu fie surprize. Mi-a tinut morala ca nu am venit cu analiza glicemiei si mi-a pus 2 fire ca sa opreasca sangerarea fiind extrem de afectata. Apoi a ridicat tonul ca era o picatura de sange pe jos (din cauza mea evident) si am calcat fix in ea. Am sters picatura de pe talpa pantofului cu servetelul dar deja ma enervasem.
Astazi, dupa 2 saptamani, m-am dus sa imi scoata firele, acele fire care spusese ca vor fi eliminate de catre gingie in 5-7 zile. Normal ca nu ma programasem pentru ca era treaba de 2-3 min si m-am dus inainte de inceperea programului pentru ca aveam treaba in oras. Normal ca s-a tipat la mine ca e foarte ocupata in conditiile in care agenda ei de programari era goala si ca as fi putut sa mi le scot si singura acasa. Ii explic ca nu am scapat de durerea de falca, ca am in spatele unui dinte o carie ascunsa (pe care ea nu a vazut-o nici la curatare si nici pe radiografie) care ma doare la rece si cald si cred ca e necesar scoaterea nervului. Surpriza: "Cum doamna, sa va doara, nu e nimic aici? Cred ca vi se pare! Sau ma invatati pe mine meserie?!". Am ramas tablou. Cum sa mi se para ca ma doare cand de o luna o tin cu calmante? Nici dupa antibiotic nu a cedat iar ea imi explica ca e din cauza faptului ca folosesc periuta clasica si nu electrica. "E prea mult un milion pentru dumneavoastra sa va luati o periuta electrica?" Poate ca e, poate ca nu, e dar modul cum a pus problema mi s-a parut penibil. Si ma mai ia si cu: "Acolo, la dumneavoastra la tara aveti oglinda in baie, in care sa va uitati cand va periati?"
Am iesit de acolo pachet de nervi si m-am dus tinta la medicul pe care il stiu de mult, care stie sa si asculte si caruia ii place ceea ce face. E una din acele persoane pasionate de meseria pe care o face.
Nu i-ai trebuit decat 2 min, fara sa se uite la radiografie, sa constate ca am o infectie la maseaua de minte si ca trebuie scos nervul la caria ascusa pe care el a vazut-o. M-am intors dupa radiografie (ramasese la stomatoloaga) si sa ii zic ca renunt la serviciile ei. Nu mai are rost sa povestesc atitudinea ei superioara si comentariile la adresa "colegilor care nu stiu meserie".
Medicul meu, mi-a aratat pe radiografie si caria si punga de infectie, mi-a prescris si medicatie pana sambata dimineata cand m-a programat pentru extractie si scoaterea nervului. Si m-a intrebat daca sigur rezist la durere pana atunci dar ca nu se poate mai devreme pentru ca trebuie sa iau un minim de pastile ca sa nu apara complicatii dupa extractie.
Deci prostia mea am platit-o cu o luna de durere insuportabila si ceva umilinte. Adica daca locuiesc la tara, in opinia stomatoloagei, inseamna ca sunt atat de proasta incat nu stiu cand ma doare. Iar ea e atat de desteapta incat isi permite sa ma lase, in timpul extractie cu instrumentele in gura ca sa vorbeasca la telefon despre un cadou. Era foarte important cadoul. Probabil oglinda mea din baie (pe care e posibil sa nu o am daca stau la tara) era vinovata ca ea nu a vazut caria din spatele dintelui sau pe radiografie si infectia de la radacina maselei de minte. Si da, cred ca e vina mea ca sunt atat de de suparata pe atitudinea ei pentru ca ma asteptam macar la politete daca nu intelegere si empatie de la cineva pe a carei usa la cabinet scrie "maica medic stomatolog"

Cartile calatoare

Azi au ajuns la mine cartile calatoare. Spre marea mea suprindere au venit si cu daruri.
Multumesc, Anca pentru mormanul de bucurie pe care mi l-ai trimis. M-am bucurat enorm si pentru celelalte 2 carti pe care le vazusem la tine pe blog si care ma tentau sa mi le cumpar.

Fire sunt mult mai multe. Am pus la poza doar o parte ca sa nu eclipsez cartile :). Eram ca un copil sub bradul de craciun cand le-am desfacut si le-am planificat, cuplat, pregatit pentru lucru. Spre disperarea sotului meu care s-a saturat de fire prin casa :).
Anca, multumesc mult si vacanta frumoasa, cat a mai ramas din ea!

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):

Duminica, 9 august 2015, ora 14:00

Afara:

Cald. Zapuseala. O noua zi de canicula. Vara asta a fost cumplit de cald iar eu extrem de moale din cauza caldurii...

Mă gândesc:

La oameni frumosi, la momente unice si la saptamana ce urmeaza....

Din locurile de unde invatam:

Cineva spunea ca din traditii si tind sa ii dau mare dreptate. Privind in urma noastra, la mosii si stramosii nostri am putea reinvata un stil de viata sanatos atat fizic dar mai ales mental si emotional...

Sunt recunoscătoare pentru:

Fiecare clipa, fiecare moment....

Din bucătărie:

Porumb fiert, clatite de post, salata de rosii ... Usoare si de vara...

Cu ce sunt imbracata:

Top de bumbac gri deschis si fusta lunga, evazata cu alb si negru...

Citesc:

Despre prepararea branzeturilor...

Ceea ce astept (sper):

Sa se racoreasca afara si sa ploua....

Ce mai mesteresc:

Am terminat o vesta de bumbac colorata si as incepe un penar crosetat tot din bumbac...

Ascult:

Pasarile molesite de caldura...

În casa:

E mai racoare decat afara...

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Cafeaua cu lapte dimineata in zori...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:

fara planuri doar linii generale trasate. Ar fi o curatenie generala in curte si poate reusim sa incepem renovarea grajdului...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):

Sambata 17 iulie 2014 ora 16:30

Afara:

O noua zi caniculara. Blanosii stau tolaniti pe unde apuca la umbra, gainile sunt pitite la umbra iar cele care se incumeta sa mearga isi tin aripile departe de corp si's tare haioase. Purceii s-au pitit in cotet si nu se aude decat vantul sau masinile care trec din cand in cand pe drum starnind praful...

Mă gândesc:

La bun simt. Ca la o doamna de peste 70 de ani fara bun simt, nu poti da vina nici cei 7 ani de acasa (intre timp s-ar mai fi educat si singura), nici de lipsa de cultura/studii (persoana la care ma refer eu sustinea ca are ceva studii) si nici mediul. Cred ca e nativ. Sau poate cultivat. Dar sa va spun despre ce e vorba.

Eram ieri la piata si o doamna eleganta trecuta bine de varsta de pensionare se tocmea cu o bunicuta de 80 de ani la 10 bani la un out. Vroia sa cumpere doar 4 oua si 0.60 lei/ buc i s-a parut scump. Bunicuta a incercat sa ii explice ca e seceta, grauntele sunt scumpe, sunt greu de ingrijit gainutele, plateste si taxa la piata si autobuzul si macar de ar lua toata punguta cu 10 oute... Doamna a replicat pe un ton un pic cam de sus ca stie ea mai bine cum e cu gainile: "Nu le faci nimic, doar le culegi ouale, ca doar si eu am crescut la tara". Bunicuta necajita de tot ii spune: "Bine, maica, daca e asa de ce nu cresti mata gaini si doar sa culegi ouale?" replica doamnei elegante ne-a lasat pe toti cu gura cascata: "Pentru ca eu am invatat". 

Mi-au trebuit cateva minute sa inteleg ce a vrut sa spuna si inca cateva minute sa imi revin din nauceala. Dar m-am dezmeticit prima si am replicat: "Nu se vede doamna. Daca ati fi invatat, ati fi stiut sa apreciati si munca bunicutei, si varsta ei si pe ceilalti din hala care din munca lor aduc la piata..." Din fericire doamna s-a simtit si i-a cumparat bunicutei toata punga de oute la pretul cerut de ea iar bunicuta i-a multumit cu un "Saru'mana" cum numai la oamenii in varsta il poti auzi. 

Si am ramas intrebandu-ma pe de o parte cat timp mai e nevoie sa treaca sa scapam de ideea ca doar "prostii" muncesc la tara, ca la tara nu inseamna plug de lemn si sapa in spate pe camp toata ziua, cum nici locuitul in oras nu te face "domn". Iar pe de alta parte ma intrebam cum s-a ajuns ca "trimisul la scoli" si  locuitul in oras sa ii faca pe unii sa uite de bun simt si de omenie. Sau poate ca m-am invatat eu sa vad doar oameni cu bun simt, doar oameni frumosi si am ajuns sa cred ca mai toti sunt asa si mai am nevoie si de lectii mai aspre...

Din locurile de unde invatam:

Din piata :)

Sunt recunoscătoare pentru:

Amabilitatea personalului din spitalul Municipal Roman (o mare schimbare fata de anul trecut), in special a doamnei de la oftalmologie care a fost foarte amabila, dimineata la ora 5 cand am ajuns cu sotul meu la urgente. 

Oamenii frumosi din jurul meu care stiu sa zambeasca si sa vorbeasca frumos chiar si atunci cand le este greu.

Si nu in ultimul rand pentru tot ce mi-a dat Dumnezeu.

Din bucătărie:

Pai salata de vinete pentru dupa-amiaza. O prajitura televizor, biscuiti cu vin si gem de mure si un chec din care voi face un platou pentru biserica maine, la botez. Iar pentru zilele urmatoare sarmalute si un bors de vita.

Cu ce sunt imbracata:

O rochie de bumbac comoda, in culoarea zmeurei cu niste desene albe "hipiote" :)

Citesc:

Bloguri:

La Ancuta m-a distrat descrierea restaurantului raw-vegan. Chestia cu castronul de tabla a fost tare de tot. Eu nu as renunta la "dieta" romaneasca pentru nimic altceva. Nu zic ca nu am incercat diverse bucatarii dar unele ma fac sa ma tin bine la distanta. Mai ales chestiile crude...

Prietena-Japoneza mi-a facut pofta de porumb fiert...

Iar Oana de faguri de miere.

La Catrinel am aglat ca a mai slabit si ca nu mai are sa faca nimic din activitatile relaxante. Deci nu sunt singura care duce dorul lucrului :). Ma bucur in schimb ca a slabit, stiu ca isi doarea mult.

Iar la Taniusa am redescoperit "energia relativitatii". Foarte frumoasa ultima formula...

Si urez un week-end placut tuturor celor ce imi citesc blogul! In continuare nu pot comenta pe nici un blog :(

Ceea ce astept (sper):

Ploaia...

Ce mai mesteresc:

Mai impletesc uneori cate un rand la un sal de toamna, inceput intr-un fel si reinventat de mai multe ori. Sunt curioasa ce va iesi la final...

Ascult:

Linistea casei ca nu indraznesc sa ies in curte de caldura...

În casa:

Mai e de "finisat" mai pe seara dar in principiu e ordine...

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Sa merg la cules plante dimineata pe malul apei sau pe marginea padurii... 

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:

Botezul. E prima data cand botez si am emotii. Finuta e micuta tare si eu nu am experienta cu bebelusii....

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

sursa: pinterest

un altfel de turism

Am citit o postare pe FB care mi-a placut mult. Ce nu mi-au placut au fost comentariile rautacioase care au urmat.
Dar sa va spun despre ce e vorba:
O familie tanara oferea cazare GRATUITA celor care vor sa petreaca o vacanta in aer liber. Indiferent daca vacanta e mica sau mare si nu stiu daca locatia e la munte dar cu siguranta era la tara. Pozele aratau curte, livada, verdeata multa si o cabanuta "modesta" cum spun proprietarii. Pozele din interior aratau ca mai e de munca dar ca proprietarii se straduie si au investit munca lor in primul rand si apoi ceva materiale. Din comentarii reiesea ca tinerii au mai facut asta si in anii precedenti si au primit in schimb ajutor la fan, produse sau chiar banuti.

M-am dus pe pagina familiei si am constata ca sunt tineri (dupa poze), ca si-au pus bazele unei ferme cu pasari si animale si ca vand din produsele fermei pe baza de comanda si cu livrarea gratuita in zona lor.
Nu doar initiativa mi se pare de laudat ci tot ce fac ei. Incepand de la faptul ca pagina indica o mutare din orasul natal la tara (adica oraseni mutati la tara asta inseamna multa munca, adaptare, deprinderi noi) continuand cu povestirea lor de prezentare (ca au inceput cu cateva pasari si au ajuns sa faca livrari) pana si ideea de a "inchiria" cabanuta lor in schimbul unor servicii (gletuit, construit gratar, ajutat la fan si altele). Nu toata lumea are bani de concedii exotice, unii nu isi pot permite nici macar biletul de tren pana in acea locatie iar posibilitatea de a avea cateva zile de vacanta contra unui ajutor in gospodarie mi se pare o oportunitate pentru multe familii cu copii (sau nu) care locuiesc la bloc.
Locatia a fost criticata pe un grup de pe reteau de socializare iar proprietatii au explicat "de-a lungul timpului am gazduit gratuit copii de la casa de copii, familie fara casa, evacuati fortat....tot gratuit.Terenul il tin pt copilul meu, peste 10-15 ani poate-si face o casuta acolo, pana atunci ofer cabana gratuit si pe masura ce pot o mai infrumusetez la interior si exterior,curtea cosita, mobilier in casa util, soba si lemne pt. iarna, butelie de gaz cu resou (nu am gasit aragaz ieftin), am facut gard si am tras curent electric...etc." 
Asa cum spuneam daruire in primul rand si nu interese materiale.
Imi amintesc ca pe vremea cand eram studenta eram super incantati ca puteam dormi in fanarie o saptamana fara bani dar sa ajutam la strans fanul. Mai mult, daca tot eram asigurati cu cazarea mai dadeam cate o mana de ajutor prin gospodariile din zona (la prasit, la cules, la udat) ca sa ne asiguram si cele necesare pentru masa (legume, fructe, oua, lactate). Si uite asa, cu rucsacul in spate si bani de drum puteam evada la munte. Ne intorceam "tonifiati", bronzati si fericiti.
Asa ca bravo lor, Cristina si Costin Ene pentru munca depusa. Iar dintre voi, cititorii blogului meu, daca vreti, nu ezitati sa petreceti cateva zile departe de casa. Cabana se afla intr-o zona de deal,in marginea satului Gageni, com. Paulesti, la 10 km de Ploiesti. Contact pentru doritori 0723138926 - Cristina. Iar daca gasiti cu ce sa ii ajutati la mica lor cabana ganditi-va ca e doar un execitiu de omenie sa faci o bucurie cuiva.
Cred cu tarie ca putem face mai mult decat sa fim rautaciosi, sa criticam sau sa cautam nod in papura. Nu cred ca e greu sa laudam, sa apreciem munca si efortul si sa promovam initiative. Trebuie doar sa ne re-obisnuim sa vedem frumusete si sa fim frumosi. Si uneori chiar putem intinde o mana de ajutor sau chiar putem sa dam o mana de ajutor atunci cand vedem vointa, daruire, perseverenta.
O vacanta frumoasa!

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):

duminica 5 iulie 2015, ora 8:10

Afara:

E cald. Si e o amorteala ce anunta canicula. Nici macar randunele (cele ciufulite din cuib) nu mai fac galagie. Blanosii sunt deja tolaniti la umbra iar puisorii s-au pitit pe sub vie. Doar purceii cersesc cat mai multa apa...

Mă gândesc:

La multe. Sunt intr-o pasa mai putin buna in care mi se pare ca ma misc ca melcul si fac mai putine decat ar trebui sau as putea. De la caldura sunt molesita iar incheieturile mele ma anunta ca am depasit o anumita varsta si ar trebui sa o las mai incet. Dar mintea si mai ales sufletul au ramas cred ca pe la jumatatea varstei din buletin cand credeam ca pot munta muntii din loc doar pentru ca asa vroiam...

Din locurile de unde invatam:

Nu mai stiu. In ultimile zile nu prea am fost atenta la ce pot sau trebuie sa invat. Am fost un robotel care doar a aplicat ce a invatat pana acum cu toate ca fraza de incheiere a unui mic "siropel" citit luni (zi de sarbatoare) m-a cam urmarit toata saptamana: "a fost nevoie de un muribund ca sa o invete sa isi traiasca viata".

Sunt recunoscătoare pentru:

Nu cred ca imi ajunge timpul sa scriu pentru cate sunt recunoscatoare asa ca ma limitez la un singur cuvant: TOT

Din bucătărie:

Cafea proaspata la ora asta. Apoi mai sunt niste biscuiti cu zmeura si o tarta cu visine. Pentru pranz o ciorbita de purcel si mamaliguta cu branza de capra (cas, framantata si urda) iar pentru seara pastai cu usturoi tot cu mamaliguta. Mamaliguta  e ultima mare dragoste a lui Matei asa ca o aducem la masa cat de des putem.

Cu ce sunt imbracata:

O rochie usoara de vara cu aspect de camasoaie traditionala (ie lunga)

Citesc:

Bloguri la ora asta asa ca va fac un tur:

La Micaela am gasit o pernuta crosetata foarte frumoasa.

Mariana mi-a facut un dor de duca, de munte, de frumusete.

La Prietena am gasit o intamplare cu pisoi si un curcubeu minunat.

La Anca am gasit, pe langa povestile cu Ilincuta, un dor... de ceva. Sa iti ajute Dumnezeu sa se materializeze ce iti doresti. Manecile sigur vor iesi minunat!

La Catrinel sunt imagini superbe si entuziasm. 

La Irina e un contrast interesant intre fire si pisoi. Si colosistic dar si pentru ca pisoiul nu smotoceste firele :). Si firele dar si pisica sunt superbe!

Iar la Oana e o adevarata incantare si gradina dar si copacii

Ceea ce astept (sper):

Ploaie...

Ce mai mesteresc:

Am inceput cu mult timp in urma un sal tricotat si acum incerc sa il termin dar nu m-am hotarat cum. As incerca o dantela crosetata pe capete dar mai vedem...

Ascult:

Muzica veche: Modern Talking...

În casa:

E racoare, liniste si curat. Miroase a levantica dar maldarul de rufe de calcat in loc sa scada s-a marit (am spalat ieri asa ca a compensat ce am calcat deja)...

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Plimbarile cu masina in munti...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:

Sa le iau la rand si sa ajung la un echilibru...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

imagine luata d epe net

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):

duminica 28 iunie 2015 ora 8:30

Afara:

E un pic racoare. Pasarile ciripesc si e o stare de timp oprit in loc....

Mă gândesc:

Ca suntem binecuvantati. In ultima perioada lucrurile se leaga mult mai usor si vin mai de la sine, fara foarte mare efort...

Din locurile de unde invatam:

De la oameni frumosi...

Sunt recunoscătoare pentru:

fiecare zi

Din bucătărie:

Cafea si o mancare de fasole boabe. Poate, mai pe seara, niste placinte cu visine....

Cu ce sunt imbracata:

Rochie dintr-un in mai plin in nuate de verde oliv...

Citesc:

Bloguri:

- Irina cu planurile de vacanta si ii doresc sa ii ajute Dumnezeu in ce si-a propus.

- Taniusa cu planuri de nunta a surorii sale (Sa ii dea Dumnezeu numai impliniri!) si minunatiile din lemn facute de sotul ei.

- La Anca e bucurie multa cu pisoi, lucruri facute de mana si Ilinca. Sa ii dea Doamne Doamne numai trandafiri, sirene si printi...

- la Roxana alti pisoi nastrusnici

Ceea ce astept (sper):

Sa ajung cu treaba la o oarecare normalitate. 

Ce mai mesteresc:

mai nimic. deocamdata gradinarit, dulcegarit si altele de sezon...

Ascult:

Linistea casei...

În casa:

E ordine in sfarsit. Asta daca ignor teancul de rufe de calcat :)

Unul dintre lucrurile mele preferate:

sa cos goblen dar din pacate nu am mai avut timp de mult....

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:

Sa termin de plivit gradina, sa leg si sa copilesc rosiile, sa fac compot si dulceata de visine pe langa visine conservate si sa termin de calcat rufele :). A! Si sa imi scot atestatul de producator....

Aici este un link pe care am gândit să o împărtășesc:

http://www.frenchcountrycottage.net/2015/06/feathered-nest-friday_25.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+blogspot%2FQoLtm+%28FRENCH+COUNTRY+COTTAGE%29

Si asta pentru ca la finalul articolului sunt multe trimiteri spre alte bloguri/articole

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):

Miercuri 24 iunie 2015, ora 8:00. Ziua de Sanzaiene

Afara:

E racoare. O racoare placuta de dimineata de vara. Pasarile ciripesc. "Maina Maicii Domnului" e incarcata de flori si zumzaie. Animalele sunt molesite, dar acea moleseala placuta de dimineata racoroasa....

Mă gândesc: 

La cate sunt de facut. La faptul ca au inceput sa imi iasa si mie plantele in gradina (intarzierea e datorata secetei), la lipsa de timp dar si la oameni frumosi.

Din locurile de unde invatam:

Anul care a trecut a fost o mare lectie pentru mine. Am invatat multe si din multe locuri, uneori de unde nici nu ma asteptam...

Sunt recunoscător pentru

Ploile din ultima vreme, gradina mea care infrunzeste, animalele mele "nebune" si asta pe langa familia mea frumoasa si tihna din gospodaria noastra.

Din bucătărie

In ultima vreme bucataria mea e zona de testare daca tot am trecut la "cea de vara". Am testat multe retete dar am si facut multe preparate pentru iarna dar si pentru vanzare. Acum am alinite pentru depozitare: compot de cirese dulci roz, dulceata din cirese dulci, siropul de tei si o portie mica de proba de dulceata de agrise. La macerat am o crema cu ardei iute, un sirop de menta si 2 sortimente de branza de capra in ulei de floarea soarelui presat la rece cu diverse condimente. La scurs am un cas de capra si o urda de capra iar in lighean am aluatul de placinte la dospit. Doar in ce priveste mancarea sunt in pana de idei. Am o ciorbita cu zarzavat mult si cam atat.  Si tot in bucatarie am agatat la uscat pana le ordonez la locul lor ceva buchetele de plante medicinale. 

Cu ce sunt imbracata: 

Inca sunt in pijamaluta maro primita de la o prietena draga in urma cu 2-3 ani: Pantalon scurt si un maieu cu dantela de saten.

Citesc: 

Bloguri deocamdata.

La Anca am descoperit o mica sportiva care merge la tenis si niste "croseturi" superbe. Anca face mici minunatii. Sa stii ca si eu am ceva de lucru in geanta in caz ca trebuie sa stau sa astept pe undeva... Si mi s-a facut dor de Copou. Perioada asta a anului e speciala pe Copou: sesiune de examene, emotii, ultimile plimbari inainte de vacanta, alergatul spre sali de curs sau biblioteci...

Iar colectia de cani e mai mult decat superba. Iti doresc sa ai bucataria la care visezi!

La Loredana mi-au placut randurile despre iubire. Sunt mai mult decat indemnuri, sunt pasi spre o viata frumoasa si implinita...

La Laura am gasit o reteta rapida de lichior de cafea. E practica atunci cand ai musafiri "neasteptati" si vrei sa pui si altceva pe masa...

La Irina mi-a placut mult articolul despre ordinea din camera copiilor si despre cum ii ajuti sa aiba anumite deprinderi. Mai tarziu e mai greu de deprins anumite obiceiuri. Iar in jurnalul ei am gasit o stare de pace si liniste. 

Iar la Claudia am admirat poze frumoase. Ceasul imi place mult de tot, sa te bucuri de el si sa iti marcheze doar clipe frumoase. Imi plac sandalele si "ceva frumos" e atat de frumos pentru suflet..  

Ceea ce astept (sper):

O perioada de odihna. Prefer odihna activa dar mai sunt ceva restante de rezolvat pana atunci si apoi pot sa ma ocup de proiecte mai de suflet...

Ce mai mesteresc: 

Am multe proiecte incepute si care trebuie terminate dar momentan "mesteresc" in gradina...

Ascult:

Linistea din casa si ciripeala de la fereastra...

În casa:

E oarecum ordine dar am inceput o "curatenie de vara" cu eliberarea si reorganiarea dulapurilor. Am multe de aruncat/dat asa ca sunt cutii de sortare cam peste tot...

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Turul gospodariei dimineata. Imi place cum ma intampina pisoii la usa, caraiala gainilor cand le deschid usa cotetului, cocosul care se catara pe ceva si isi striga "cucurigul", grohaitul purceilor care cer buruiana, behaitul caprelor care asteapta mulsul si latratul lenes al cateilor, urmat de labele lor pe mine si botul care cauta mana pentru alintat... 

Unele planuri pentru săptămâna asta:

Dulceata de cirese amare.

Aici sunt link-uri pe care vreau sa le împărtășesc:

http://shabbychicinteriors.blogspot.ro/

http://warrengrovegarden.blogspot.ro/

o pilda frumoasa

Un ţăran cam rău la suflet a găsit, într-o zi, pe păşunea sa, vaca vecinului. Mânios, omul a luat animalul la bătaie, după care l-a legat şi l-a dus înapoi, spunându-i vecinului său:
- Dacă mai găsesc o singură dată vaca ta la mine-n grădină, să ştii că o bat şi mai rău, ai auzit?
A doua zi, însă, vecinul cel dintâi găsi şi el, în bătătura sa, două oi ale celuilalt, ce se strecuraseră printr-o spărtură a gardului. S-a apucat omul şi a reparat gardul, după care a luat frumos oile şi le-a dus stăpânului lor, celui crud, spunându-i:
- Am găsit la mine-n curte două dintre oile dumitale. Le-am adăpat şi ţi le-am adus acasă. Dacă am să le mai găsesc şi altă dată în curtea mea, să ştii că am să fac la fel: am să le port de grijă şi am să ţi le aduc nevătămate.
- Iţi mulţumesc, i-a răspuns ţăranul. Puteai să faci la fel ca mine, dar acum îmi dau seama ca eu am greşit. Vei vedea că a doua oară nu se va mai întâmpla!
Şi, într-adevăr, ţăranul s-a ţinut de cuvânt.
Când vrei să-i arăţi cuiva că a greşit, nu trebuie să o faci cu răutate, ci cu blândeţe şi răbdare şi, atunci, cu siguranţă, vei reuşi.

"Învăţătura din constrângere nu este făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna".

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):

duminica 7 iunie 2015, ora 13

Afara:

E foarte cald. Nu a plouat de multe saptamani si incepe sa se simta foarte tare. 

Mă gândesc:

La faptul ca nu am scris de mult pe blog. In parte din cauza timpului dar nu e singurul vinovat. A fost o perioada aglomerata...

Din locurile de unde invatam:

Din jurul nostru. Cand lucrurile se vor mai aseza vreau sa scriu o serie de articole despre oameni frumosi. Oameni pe care i-am descoperit in ultimul an si nu doar. Oameni de la care am invatat multe si mult. Oameni care nu se plang nici de conducere, nici de bani. Oameni care traiesc frumos. Oameni care se simt impliniti. Oameni care se bucura de ce le-a dat Dumnezeu. 

Sunt recunoscător pentru:

Lectiile de viata.

Din bucătărie:

M-am mutat in bucataria de vara - locul meu de "creatie". Azi e liniste dar a inceput campania de "borcaneala". Am inceput depozitarea la siropuri (menta, patlagina, salcam, brad si trandafir). Dulceturile sunt timide inca (salcam si capsuni) iar la compoturi sunt la primul pas - compotul de cirese dulci. Iar vedeta fiecarei zile e casul de capra. Dupa multe incercari si greseli sunt multumita de ce iese si asta se simte si la buzunar pentru ca am comenzi. 

Cu ce sunt imbracata:

Rochita vaporoasa in culoarea cerului...

Citesc:

Deocamdata nimic dar daca plictiseala imi da tarcoale am un siropel necitit...

Ceea ce astept (sper):

Ploaia!

Ce mai mesteresc:

Si aici sunt in pauza. Astept vacanta...

Ascult:

Ciripitul pasarilor

În casa:

E dezordine. In saptamana care a trecut m-am ocupat de amenajarea bucatariei de vara asa ca unele treburi din casa au ramas in urma...

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Mirosul florilor din curte in amurg...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:

In ultima vreme am cam evitat planurile dar cateva obiective tot am: sa aduc la zi calcatul si spalatul rufelor si sa aduc la zi proiectele de lucru de mana, eventual sa revin la ac si panza macar pentru o vreme. 

Si bineinteles sa sarbatoresc cei 16 ani ai lui Matei.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

ceaiul de iasomie merge si cu gheata

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):

duminica, 3 mai 2015, ora 8.30

Afara:

Azi e soare. O dimineata insorita si parfumata de primavara. Perii sunt inca infloriti si cred ca merii imprastie un parfum suav. Si pentru ca ieri a plouat, azi e liniste. Toata lumea se bucura de soarele caldut a diminetii.

Mă gândesc:

La zilele de inceput de mai din copilaria mea si am gasit aici descrise acele zile.

La Loredana am regasit o pilda pe care am preluat-o si eu la un momet dat pe blog si care mi s-a parut tare, tare frumoasa. Si tot la ea, dar pe fila de jurnal am constatat ca nu sunt singura care a exilat televizorul intr-o lume a lui. Ma bucur mult pentru linistea de pe jurnalul ei, aproape ca m-am simtit acolo, langa ea, ascultand fetele bucurandu-ma de ciorbita de cocos....

La Anca, am admirat doua fete frumoase pe biciclete si m-am simtit iar foarte tanara, hoinarind pe dealurile din Tatarasi, bucurand-ma de verdeata si aromele primaverii. Si m-am bucurat alaturi de ea hoinarind prin oras, mancand prostioare dar mai ales stand la o cafea... E mare nevoie de zile de astea....

Aici mi-am amintit de ingerii dintre noi, plecati prea repede, prea curand si prea brusc... dar ma bucur ca au ramas in gandurile si sufletele noastre...

La Claudia am admirat niste poze superbe si ii doresc o saptamana linistita si fara muci :)

Catrinel m-a facut sa rad cu peruca si Dei. E un model tare dragalas caruia ii place sa pozeze....

Sunt recunoscătoare pentru:

Tot ce mi-a dat Dumnezeu

Din bucătărie:

Cafea. Mai tarziu voi face o ciorba cu cartofi si multe buruiene de primavara acrita cu lapte prins (chisleag)

Cu ce sunt imbracata:

Inca in pijamale. E zi de leneveala.

Citesc:

Sper ca voi avea o dimineat linistita in pat cu o carticica de Mary Jo Putney. Imi place cum scrie si cum construieste personajele iar cei de la "Libertatea pentru femei" au scos destul de multe carti scrise de ea.

Ceea ce astept (sper):

O saptamana linsitita, cu mai multe satisfactii micute (vanzari mai mari la produsele facute de mine)

Ce mai mesteresc:

Nimic pe andrele, croset sau ac. In schimb am facut creme din produse naturale: crema de ardei iute pentru reumatism, crema de sanzaiene pentru ciocuri, creme de plante uscate pentru maini. Si cum plantele abia au inceput sa iasa urmeaza sa fac a doua serie de sirop de papadie, siropul de menta, siropul de patlagina si vreau sa incerc un vin cu pelin pentru ficat...

Ascult:

Televizorul din camera de la Matei si ceva la radio din bucatarie...

În casa:

E ordine si miroase a narcise. Am o vaza plina cu narcise parfumate.

Unul dintre lucrurile mele preferate:

cafeaua la ibric cu frisca naturala

Unele planuri pentru săptămâna urmatoare:

Sa termin cu gradina si sa fac siropuri :)

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Nu-ma-uita in lumina diminetii