Provocare de octombrie - caminul tau un colt de rai

 

Dupa alergatura si emotiile lunii septembrie, avem nevoie de un ragaz. Chiar daca e toamna si e multa munca, avem nevoie de un ragaz. Asa mi-am amintit de provocarea lunii octombrie despre care scria Irina in anii din urma. 

Saptamana 1:

4-10 octombrie - cumparati o lumânare deosebită și aprindeți-o zilnic, 

 la vremea cinei, sau oricând vă face plăcere. Eu o voi așeza în bucătărie- inima casei noastre. De câte ori priviți la ea amintiți-vă să faceți o mică rugăciune pentru pacea căminului vostru.

Saptamana aceasta se lucreaza la pace si rabdare.

Saptamana 2

11-17 octombrie- puneți zilnic o muzică plăcută si un element de decor de toamna

Alegeți muzică clasică, ambientală sau religioasă, sau alt fel de muzică care face plăcere întregii familii. Folositi mici elemente de decor de toamna fie in casa fie in curte. Dovlecii si culoarea portocalie sunt vedetele toamnei. Străduiți-vă să folosiți cuvinte plăcute și să nu vă certați cu nimeni. Reamintiți familiei să evite mânia, bârfa, criticismul sau răspunsurile obraznice. 

Saptamana aceasta se lucreaza la politete si autocontrol.

 Saptamana 3

18-24 octombrie- Continuați să țineți lumânarea aprinsă, muzica pornită, și adăugați câteva momente plăcute petrecute împreună cu familia. 

Faceți o petrecere cu perne în sufragerie- aduceți toate păturile și pernele din casă și simțiți-vă bine împreună cu copiii sau cu soțul (sau cu toții)! Bucurați-vă de o seară liniștită, cu ciocolată fierbinte și/sau popcorn. Chiar dacă locuiți singură puteți face asta.
Oferiți câte un gest de afecțiune și de încurajare fiecărei persoane din casă, și ca o provocare dublă, faceți asta zilnic! În timpul momentelor petrecute cu familia întrebați-i ce părere au de această provocare. Le face plăcere? E de ajutor? E ceva ce ar dori să fie făcut altfel? 

Dăruiți familiei voastre niște urechi care ascultă.Veți fi binecuvântată prin reacția pozitivă pe care o veți primi!

Saptamana aceasta se lucreaza la bunatate si bucurie.

Saptamana 4

25-31 octombrie - Concentrați-vă pe bucătărie, inima căminului vostru. Gătiți feluri de mâncare cu aromă plăcută. 

 Alegeți un fel pe care familia să-l poată găti împreună - dați tuturor câte o sarcină și faceți fotografii, astfel încât toți să-și poată aminti momentele petrecute împreună - gustând, fiind creativi, râzand și iubind. Reamintiti-va de importanta meselor luate in familie. Alungați nemulțumirea privitoare la casa sau familia voastră, și mulțumiți lui Dumnezeu pentru căminul pe care vi l-a dat, unde puteți crea un liman linistit pentru familia voastră.

  Saptamana aceasta arata familiei tale dragoste, bunatate, credinciosie.

 

Alta revedere

- Ce faci? Vocea tatalui ei la telefon suna trista...

- Ce s-a intamplat? il intreaba 

- A murit Costica...

I-a trebuit cateva secunde bune sa inteleaga despre cine era vorba. Costica a fost profesor de sport, pensionar de multi ani. A fost casatorit cu sora mamei ei pana in urma cu cca 14 ani. Era un barbat "spumos". Radea mult, facea glume deochiate, vorbea tare dar locuia la casa. Pe vremea copilariei, cand ea locuia la bloc mergeau des la ei. Cei doi verisori mai mari o fascinau. Ii placea casa lor pe malul apei, libertatea data de paduricea ce incepea dincolo de gardul gradinii lor. Masina lor (parca TV ii zicea) vesnic desfacuta cu zeci de piese pline de vaselina in jur il atragea pe fratele ei ca un magnet. Serile de duminica de iarna petrecute in camera mica la tv, langa sau dupa soba, pe jos sau pe lada la recamier, cu un castron mare de floricele ce se plimba de la unul la altul ii alina dorul de casa bunicilor. Din pacate au crescut, s-au mutat si ei in acelasi cartier si grijile, scoala, maturitatea i-au indepartat.

-Cand e inmormantarea? s-a auzit intreband

- Peste 2 zile dar va fi in satul lui natal. O sa fie depus la biserica din cartier doar maine dupa amiza, urmand ca poimane dimineata sa plece spre locul de veci. Mergi si tu? intreaba tata. Matusa ta nu merge si unii zic ca nu e bine sa mergem daca ei sunt divortati.

Iar a picat pe ganduri. Cum adica sa nu se mearga pentru ca sunt divortati? Si cum ramane cu amintirile? Au divortat si de ele? Sau cu verisorii? Nu i-au facut impreuna? Oricate amintiri neplacute s-au adunat intr-o viata de om, ei exista, deci au fost si momente frumoase...

- Probabil voi merge la biserica - s-a auzit spunand. Am crescut in casa lor, am stat la masa cu ei si am multe amintiri. E normal sa merg.

- Si eu zic la fel...

Ajunsa in oras privi atenta in jur. Curtea bisericii era in reamenajare. Disparusera brazii inalti asa cum nici parintele batran, vesnic cu zambetul pe buze nu mai era. Erau doar verisoara cu sotia verisorului. putina lume. Nu s-a putut apropia de sicriu, ca de obicei. oricum nu il vazuse de multi ani si voia sa ii raman in minte rasul lui "spumos" si chipul vesel. Au depanat amintiri, au remarcat ca a ramas la fel de incapatanat si de hotarat pana in ultima clipa. Au regretat ca, din cauza situatiei mondiale, a fost singur la final si se pregateau sa plece cand, a aparut si verisorul.

- Arati bine!

-Multumesc! i-a raspuns gandindu-se doar la cateva din incercarile la care a supus-o viata..

- Arati..... fericita! a zis si verisoara.

A zambit, si-a luat sotul de brat si a raspuns:

- Chiar sunt!

Pe drumul spre casa se gandea la raspunsul venit firesc "chiar sunt". Era cat se poate de adevarat. Chiar era. Si nu era singurul moment cand se gandea ca e fericita. Chiar era. Fericirea nu e data de ce avem sau de cum ne fac ceilalti sa ne simtim. Fericirea vine din multumirea sufleteasca, din convingerea ca suntem pe drumul cel bun, si ca ceva frumos ne asteapta la capatul lui...

ganduri despre campania electorala - (4)

 Imi plac ideile care se promoveaza in aceasta campanie. Am ascultat candidatii, am ascultat si propuneri ale electoratului si se pare ca initiativa civica ar functiona daca cineva ar gasi liantul care sa lege oamenii intre ei si de autoritatea locala. In privinta asta am auzit unul din candidati vorbind despre implicarea cetatenilor atat in initierea dar si dezvoltarea unor proiecte pentru comuna, ceea ce mi-a placut mult.

Mai toti candidatii vin cu idei care cica vor fi puse in practica in mandatul dumnealor daca vor iesi primari. Unele sunt atat de irealizabile (in viitorul apropiat) incat ma intreb daca cineva ar putea crede ca e posibil sau doar "aplauda"ca suna bine. Altii vin cu "desene pe asfalt" in culori colorate. Da! Arata foarte bine! Dar vor disparea la prima ploaie daca nu vor fi puse pe hartie, intr-un dosar bine documentat atat legal cat si economic. Iar altii chiar vin cu solutii pentru unele probleme dar nu sunt atat de vocali si galagiosi pentru a fi bagati in seama.

Spunea cineva ca avem nevoie de utilitati intai. E adevarat! Avem nevoie de utilitati, cam asta s-a facut in ultimii ani. S-a initiat, s-a documentat si s-au demarat proiecte pentru utilitati (asfalt, apa si canal, si gaze) dar avem nevoie si de spatii pentru timp liber atat pentru copii, tineri, adulti si batrani. Avem nevoie de servicii in comuna (medici de familie sau specialisti, birou de avocatura sau notariat, banca sau un oficiu postal modern, un serviciu ISU cu dotarile necesare) asa cum avem nevoie de spatii pentru comercializarea atat a produselor agricole cat si a animalelor dar si de spatii comerciale moderne. Avem nevoie de locuri de munca, de un transport decent si in siguranta. Mai pe scurt avem nevoie de modernizare dar fara a ne uita traditiile/radacinile (bisericile, cimitirele, eroii) si valorile (familia, neamul, cinstea, onestitatea). Avem nevoie de toate acestea si inca ceva pe deasupra. Dar toate acestea nu se pot face intr-un an sau intr-un mandat. Nu este nimeni atat de vizionar incat sa prevada tot ce e nevoie oricat de buna ar fi echipa din spatele lui. De asta e nevoie de continuitate intre mandatele la primarie. De asta e nevoie ca cel ce vine sa continuie si sa construiasca pe baza a ce a lasat cel ce pleaca. Am obosit sa tot auzim de "greaua mostenire", de "se putea dar nu s-a vrut", de acuzatii despre ce s-a facut (sau nu s-a facut) de la Adam si Eva incoace. Avem nevoie de unitate intre oameni. Avem nevoie de o comunitate legata, unitara in care oamenii se respecta unii pe altii si lucreaza impreuna pentru dezvoltarea si modernizarea comunei din care facem cu totii parte. Am obosit de dezbinari si de intrigi intre oameni. Cred ca a venit vremea sa ne crestem copiii in respect fata de trecut si de oameni, dar privind spre viitor. Cred ca ar trebui sa ne gandim cu totii, zilele astea, la vorbele lui Stefan cel Mare dintr-o opera celebra - comuna "n-a fost a strãmosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastrã, ci a urmasilor vostri s-a urmasilor urmasilor vostri în veacul vecilor…"

Ganduri despre campania electorala (3)

 Surpriza saptamanii trecute a fost o doamna. Habar nu am ce varsta are, habar nu am unde locuieste sau cu ce se ocupa. Nu stiu decat ce e public pe profilul ei de pe o retea de socializare. Dar ce pot spune e ca ii admir curajul. Curajul de a "varsa" cuvinte pe net, fara cap si fara coada, pe aceeasi tema. Si nu doar ca le varsa pur si simplu fara a avea o insiruire logica, o punctuatie, o frazare ci veninul si rautatea din spatele acestor cuvinte. Si poate ca si asta ar trece nebagata in seama (ca doar suntem in campanie electorala) daca ar posta doar pe pagina sa sau a candidatului pe care il sustine. Dar "doamna" denigreaza oameni, comuna si satele comunei pe grupuri care nu au legatura nici cu campania electorala locala, nici cu comuna din care, cred eu, face parte. Din pacate nu e constienta ca isi face rau singura iar "diareea" verbala/digitala acuta, de care sufera zilele astea, ajuta mult, nu doar contracandidatii pe care ii denigreaza, ci si un buget personal viitor. Am pastrat declaratiile doamnei si, cat de curand ma voi adresa unei persoane abilitate pentru indrumare legala deoarece a preluat una din postarile mele de pe blog, a postat-o pe pagina dumneaei fara a mi se cere acordul si fara a mi se acorda posibilitatea de a raspunde acuzatiilor atasate.

O sa atasez, pentru exemplificare, o postare, dar cu nume (comuna, sate sau oameni) sterse, din respect pentru lege in primul rand (folosirea datelor cu caracter personal) dar si pentru oamenii implicati. 

ganduri despre campania electorala (2)

 O alta tema de campanie folosita de multi dintre candidati este tema utilitatilor publice. Si aici vorbim de retelele publice de utilitati: apa, canal, gaze si cea electrica. Ar mai fi si reteaua de internet dar sunt functionale retelele mobile cu rezultate din ce in ce mai bune asa incat avem doar un candidat care insista pe acest domeniu.

O sa le iau pe rand: reteaua de gaze naturale. Din fericire (datorita unui fiu gospodar al comunei) suntem printre putinele comune care beneficiaza de retea de gaze naturale de multi ani. Deci sloganul cu "e inadmisibil sa nu avem gaze naturale in comuna" cam pica. Mai mult, datorita unor proiecte nationale cu fonduri guvernamentale/europene, operationale de vreo 2 ani, se insista pe racordarea tuturor comunelor la reteaua nationala de distributie a gazelor naturale. Comuna noastra, avand avantajul existentei retelei, intra destul de repede in program, in masura in care isi poate sustine partea de cofinantare. Singurul dezavantaj este ca depindem si de ritmul in care intra comunele invecinatre in acest program deoarece conductele se dimensioneaza in functie de estimarea consumului pe multi ani inainte. Iar asta o stiu deoarece, in urma cu 20 de ani am activat in domeniul instalatiilor. Asa incat, racordarea satelor Carlig si Britcani depind de ritmul in care comunele Valeni si/sau Ruginoasa intra in program (dimensionarea conductelor din retea depinde si de consunatorii estimati in aceste comune). In ce priveste racordarea satului Corhana proiectul de extindere este aprobat, avizat si chiar s-a semnat contractul de executie a extinderei ce trebuia sa inceapa undeva prin martie. Doar ca pandemia a cam amanat/incurcat planurile si proiectul sta uitat pe undeva pe la un minister in asteptarea unui ultim aviz.

Reteau de apa si canal are o poveste cu totul speciala: proiectul exista si este un proiect comun cu cateva comune din zona printre care si Ruginoasa, Valeni sau Faurei. Partea cea mai costisitoare din acest proiect este statia de epurare (curatarea apelor murdare si redarea lor in circuitul natural) motiv pentru care s-a mers pe proiect comun. Din informatiile mele (surse externe comunei) proiectul a fost aprobat in toamna trecuta si era planificata inceperea executiei la finalul lunii mai. Dar, ca si cel de extindere a retelei de gaz doarme pe undeva in asteptarea unui ultim aviz, incurcat de pandemie.

Despre extinderile retelei electrice nu mai vorbesc deoarece este stiut ca in ultimii ani s-a tot lucrat in acest domeniu, exemplu fiind extinderea de la Carlig spre Condor si inca una in Dulcesti (nu stiu exact locatia).

Si pentru ca e frumos ca unele spuse sa fie sustinute de acte, postez aici o pagina din Hotararea Consiliului Local din februarie cu precizarea ca ea este publica si poate fi gasita pe site-ul Primariei.

ganduri despre campania electorala (1)

Pentru ca suntem in campanie electorala si fi cumpaneste bine decizia ce o va lua in legatura cu votul, ar fi bine sa mai analizam unele aspecte din seria una zicem/promitem si alta facem. Astazi este despre tineri si oarecum despre invatamant. Se folosesc ca slogane de campanie "sustinem invatamantul", "invatamant de calitate in mediul rural" si altele pe aceeasi tema...

 Ideea e buna.

Invatamantul rural are nevoie de sustinere, de promovare si de multa atentie. Din pacate s-a inradacinat ideea ca la tara nu se face carte sau cum mi-a spus mai demult o doamna profesoara: "la tara se face scoala de masa, daca vrei performanta iti duci copilul la o scoala de prestigiu". Dar eu sunt mai incapatanata si nu mi-am dus copilul la o scoala de prestigiu pentru ca s-a dus singur la un colegiu de prestigiu ca urmare a notelor obtinute la examen. Pentru mine, si poate si pentru altii, a fost dovada ca se poate. Cu un pic de interes din partea unui adult/profesor si ceva mai mult interes din partea elevilor si a parintilor dar si cu un dram de motivatie, din clasa baiatului meu de la scoala din comuna sunt, acum, 5 sau 6 studenti in ani terminali. Deci cred eu ca se poate. In ultimii ani, dupa plecarea baiatului la liceu, singura mea legatura cu scoala au fost discutiile cu parinti care au copii la scoala. Dar schimbarile s-au vazut: autobuze scolare noi, trasee noi pentru liceeni, o gradinita noua, burse scolare, sustinerea profesorilor navetisti si altele mai marunte si mai putin evidente. 

Acum ma uit la promisiunile de campanie. Vrem un invatamant de calitate la tara si garantam asta inscriindu-ne copiii la scolile din oras "de prestigiu", iar pentru asta, eventual, sotiile au domiciliu legal tot in oras.

Ce putem intelege din asta?

Pai ori sustinem ori nu sustinem? 

Ori ne intoarcem la radacini, ori suntem jumate aici, jumate in oras?

Ori vrem sa facem ceva pentru viitorul copiilor si nepotilor nostri facand parte din comunitate ori ne "securizam" doar valorile familiale iar restul sunt doar "de masa"?

Ori candidam si daca castigam comuna devine familia noastra largita ori candidam si primaria devine doar un loc de munca relativ caldut?

Cum sprijinim invatamantul rural daca nu il recomandam copiilor nostri?

Cum sprijinim tinerii daca pe ai nostri copii nu ii integram in comunitatea locala?

Raspunsurile vi le puteti da singuri.....

Eu imi doresc sa imi pot creste nepotii intr-o comuna civilizata dar cu valori traditioanale. Imi doresc ca, in viitor, baiatul sa locuiasca cu familia lui in comuna si sa ii pot vedea cat de des ne putem permite. Imi doresc sa nu mai fiu nevoita sa ajung in oras pentru lucruri mici sau activitati de rutina. Imi doresc sa imi pot petrece dupa-amiezile libere impreuna cu oamenii din comunitatea restransa. Imi doresc vecini de varsta apropiata daca nu mult mai tineri. Imi doresc sa aud rasete de copii pe strada si pentru asta incerc, sustin si votez oameni care, cred eu, pot face o comuna atractiva pentru tineri dar si o comuna in care cei in varsta se pot simti pretuiti.

Revedere

Era o dupa amiza calde de ianurie cand a sunat telefonul. Era mama ei. 

- A murit fratele meu!

- Care din ei? Mama ei are 2 frati asa ca e usor de diferentiat.

- Cel mai mare...

Cauta prin amintirile bine incuiate in sertarase separate. Nu l-a mai vazut cred ca de vreo 20 de ani. De cand a plecat el din oras. Sau poate de mai mult... Incet, incet ies la iveal amintiri din adolescenta. Petrecerile de Sf Ion, revelioane dar mai ales intalnirile de la inmormantari.

- Cand e inmormantarea?

- Pai, pai peste 2 zile...

Pana in orasul unde are loc inmormantarea sunt peste 100 km. Prognoza arata viscol si alerta de vreme rea. Mama ei conduce destul de greu in mare parte datorita varstei. Iar vremea e rea, drumul lung si curbe multe... Nu a stat pe ganduri si intreaba:

- Daca mergem si noi, mergeti cu noi?

- Bineinteles!

Cetava minute mai tarziu, cand amintirile din cufarul abia deschis s-au revarsat, incepe sa isi regrete decizia de moment. Nu a pastrat legatura cu rudele din ramura asta a familiei. In pare parte din cauza discutiilor. Fiind mai multe surori, fiecare avand fete de varste apropiate, a existat un soi de competitie din care ea a iesit mereu prost. Fie ca lua bataie de la mama ei cand una din surori isi lauda propria fata scotand in evidenta gresilele ei, fie era apreciata de vreun adult si aparea invidia intre verisoare si era data la o parte, in cel mai fericit caz. Mereu a starnit barfe. Dar era unchiul ei si era normal sa isi ia ramas bun. Se gandea la faptul ca ea nu se poate apropia de sicriu ceea ce cu siguranta va da nastere la discutii dar asta e. Va fi acolo.

- La ce ora va fi inmormantarea?

- Dupa pranz..

- Asa tarziu? Inseamna ca nu putem sta la pomana. Drumul e lung, se anunta viscol si noi trebuie sa fim acasa pentru masa de seara a animalelor...

- Oricum nu voiam sa stam la pomana - fu raspunsul mamei ei care  i-a risipit grijile.

Drumul la dus a fost frumos. O dimineata de iarna insorita, soseaua curatata asa ca au ajuns cu mult mai devreme. S-au mai oprit pe ici pe colo si au ajuns inainte de slujba de la biserica. 

Intalnirea a fost cum se astepta: unii verisori o priveau curiosi, altii erau curiosi in privinta sotului ei pe care nu il stiau iar unii au ignorat-o. Unul singur a venit sa ii vorbeasca, cu o mandrie fireasca, despre copii lui. Odata incheiata slujba de la biserica, s-au pregatit sa plece. Au mers in urma sicriului o bucata de drum dar vremea se cam infoia asa ca si-au luat ramas bun de la rude si au plecat. Pe la jumatatea drumului a inceput viscolul. Ultimii kilometri i-au parcurs foarte incet din cauza zapezii viscolite dar au ajuns cu bine si la timp. In timp ce infrunta vantul prin curte si-a amintit ca la plecare o matusa a exclamat:

- Pari luminoasa, ca o raza de soare printre nori...

Candidati la primarie - primele impresii

O sa scriu despre primele impresii facute de candidatii la functia de primar, fara a da nume sau numele partidului pe care i-a desemnat, pentru ca prima impresie conteaza. Nu am scris pana acum pentru ca am crezut ca sunt doar impresiile mele dar, in urma unor discutii, am constatat ca nu doar eu am fost atenta la aceste aspecte si ca asta a fost parerea mai multor persoane. Chiar am descoperit detalii pe care nu le observasem atunci.

Consider ca, in calitate de primar, candidatul de acum va reprezenta comuna in diverse zone sociale, fie ele media sau de afaceri, si de regula rezltatul unor negocieri tin si de prima impresie. In alta ordine de idei, votul il vom da candidatului care ne reprezinta. Asa ca:

Saptamana depunerii dosarelor de candidatura. Primele 2 zile au trecut linistite. S-a discutat ca fiecare partid sa anunte, prin reprezentantul sau in sectia de circumscriptie electorala, depunerea dosarului de candidatura cu o zi mai devreme. Fiind 2 dosare de candidatura (pentru primar si pentru consiliu local) si fiecare in 4 exemplare, s-a luat in calcul ca va dura verificarea lor si, din respect fata de candidati dar si fata de membri biroului, sa nu se depaseasca programul stabilit.

Se anunta prima depunere prin reprezentantul partidului si se stabileste ora. 

Primul candidat si prima impresie - tinuta eleganta de zi: camasa cu maneca lunga, deschisa la culoare, chiar daca afara erau 33 de gr, pantalon sport-elegant de o culoare inchisa, punctual si-a anuntat prezenta si a asteptat sa fie invitat. Cand a intrat a salutat pe toata lumea si s-a asezat in fata doamnei presedinte si a doamnei loctiitor de circumscriptie electorala. Sigur pe el si relaxat isi stapanea bine emotiile inevitabile. Dosarele au fost puse in ordine, formularele fiind pe o memorie externa s-a putut remedia orice scapare. Fiind multe date, multe formulare completate de persoane diferite si cerinta de a se folosi diacritice au existat scapari la fiecare candidat. Orice observatie, fie ele blande sau critice, au fost primite cu calm si bunavointa si rezolvate pe loc.

Al doilea candidat si prima impresie - aceeasi tinuta eleganta (de zi) cu pantalon inchis la culoare si camasa cu maneca lunga deschisa la culoare, punctual si politicos anuntandu-si depunerea candidaturii cu o zi inainte prin reprezentantul partidului. La intrarea in sala a vorbit cu toata lumea inainte de a lua loc in fata comisiei. Nu reusea sa isi mascheze emotiile (fiind o persoana emotiva) asa ca a facut cateva glume pe tema asta si chiar si-a aratat grija fata de comisie. Din pacate s-au gasit cateva aspecte de remediat pe paginile ce aveau semnatura presedintelui organizatei judetene de partid si a fost nevoit sa revina cu dosarele dupa remediere si resemnarea lor. Observatiile le-a primit in pic in defensiva reactionand in consecinta probabil din cauza emotiilor.

Al treilea candidat si prima impresie - tinuta sport neglijenta: pantofi si pantalon sport deschisi la culoare si un tricou polo cu maneca scurta descheiat si necalcat. A ajuns la prima ora, neanuntandu-si depunerea candidaturii prin reprezetantul partidului ci prin telefon, direct la doamna presedinta. A intrat in sala fara sa salute, ignorand reprezentantii partidelor si "s-a tolanit" pe scaun in fata doamnelor. Atitudinea dispretuitoare s-a regasit si in completarea formularelor. A fost nevoit sa revina in aceeasi zi cu dosarele puse in ordine si resemnate. Orice observatie a fost primita cu aroganta, dand vina pe cei de la partid care nu au stiut sa ii pregateasca dosarele. Inainte de a intra in sala s-a plans de presiunile celorlalti candidati asupra sa si a intrebat de unde ar putea lua lista cu decesele din ultimii 4 ani..

Urmatorii 2 candidati au venit in aceeasi zi si s-au anuntat, prin reprezentantii partidelor, cu o zi inainte.

Al patrulea candidat a venit insotit de primele 2 persoane de pe lista de candidati la functia de consilier local cu mult inainte de ora stabilita dar a plecat in momentul depunerii dosarelor (o problema urgenta, neprevazuta). Doarele au fost depuse de catre unul din cei doi insotitori. Din pacate lipseau cate ceva din ele si nu era indeplinia conditia de a avea o doamna pe listele de consilieri asa ca a revenit mai tarziu.

Prima impresie (la revenire): tinuta stil texan: camasa alba cu maneca lunga, blugi deschisi la culoare, clasici ce pareau cu un numar mai mic si ciocate. Intrarea a fost "furtunoasa" explicata de revenire si probabil de "problema urgenta" aparuta anterior, vocea destul de ridicata iar pozitia pe scaun dictata sau scuzata de imbracamintea ce parea cam incomoda. Observatiile au fost primite in defensiva privind spre sustinatori si asteptand aprobarea lor dar si implicarea lor in remedierea micilor scapari aparute. 

Al cincilea candidat si prima impresie - tinuta lejera: pantalon deschis la culoare, camasa cu maneca lunga deschisa la culoare si peste pantalon. Intrarea a fost timida, un salut jenat cu privirea in pamant, nu a luat loc in fata comisiei ci mai departe langa reprezentantul partidului care l-a desemnat. Acesta din urma a descoperit o incompatibilitate pe listele de candidati la functia de consilier local. A revenit mult mai tarziu, in aceeasi zi, cu dosarele modificate dar din cauza emotiei si a aglomerarii la sediile judetele de partid (eram deja in penultima zi de depunere) au mai aparut scapari rezolvate pe loc si prin corespondenta electronica. A evitat sa se aseze in fata comisiei iar observatiile le-a primit ca si cum ar fi fost atacuri la persoana sa.

Ultimul candidat si prima impresie: imbracat modest dar elegant, a venit in ultima zi neavand reprezentant al pratidului in comisie (partidul din care face parte nu este un partid parlamentar), a cerut ajutor in completarea dosarelor si l-a si primit. Intrarea politicoasa, nu s-a asezat in fata comisiei ci in laterala, si-a asumat scaparile din dosare si a revenit dupa remedierea lor. Si-a cerut scuze ca ora depunerii a fost destul de tarzie si a fost apreciata politetea sa.

Cam astea sunt impresiile lasate de candidati la prima aparitie publica in aceasta calitate. Banuiesc ca fiecare ne va arata in aceasta campanie ce calitati are, ce disponibilitate de a vorbi cu cetatenii, de a le asculta dorintele precum si abilitatile de conducere si de reprezentare. Dar mai ales imi doresc sa vad proiecte de viitor, idei de a moderniza comuna si o viziune de genul "cum cred ca va arata comuna dupa 4 ani daca eu as fi primar".

final de august-inceput de campanie

 Deja au trecut 4 ani si suntem iar in campanie electorala pentru alegeri locale. In anii trecuti au fost cele mai urate campanii. 

De ce?

Pentru ca s-a ajuns la injurii si atacuri nu doar la persoane ci la familie, copii....

Sper ca anul asta nu vom asista la asa ceva. Mai ales ca mai toti candidatii au facut parte din aceeasi echipa la un moment dat. O echipa mare care a facut tot ce a putut la momentul respectiv pentru binele comunei. 

Nu stau de multa vreme aici. Doar de 8 ani, adica doua mandate. M-am mutat cu putin inainte alegerile de acum 8 ani. Alegeri in care am vazut cum se turna asfalt in duminica votului... Alegeri in care am invatat ca nu omul ales primar e responsabil de tot ce se intampla in comuna ci mai ales echipa din spatele lui. Atat ca sustinere a proiectelor in consiliul local dar mai ales ca propuneri, initiative, planuri.. Acum 4 ani am candidat din dorinta de a face ceva pentru comuna in care locuiesc. Constienta fiind de voturile pe care le voi avea (foarte putine) mi-am dorit sa ma fac auzita. Si cred eu ca am reusit. Multe din propunerile mele au fost ascultate si unele chiar sunt in curs de implementare iar la altele am primit sprijinul necesar pentru a le pune in practica.

In ultimii 2 ani am participat la sedintele consiliului local. Ce am apreciat la oamenii din consiliu a fost faptul ca interesele comunei au fost puse mai presus de interesele de partid sau chiar cele personale. Ca s-a gasit intelegere pentru fiecare cerere ajunsa in dezbatere si ca discutiile din consiliu (chiar si cele contradictorii) au fost, pana la urma, constructive.

Acum echipa s-a despartit. Iar votantii sunt pusi in situatia de a alege echipa mare sau persoanele individuale ce au o noua echipa in spatele lor. Oare vor fi mai eficienti in noua formula? Sau poate ca vechea formula a fost castigatoare datorita legaturii dintre ei (sau a celor care a facut posibila legatura) si nu datorita fiecaruia dintre ei. Fiecare votant isi va face propria analiza si, sper eu, va castiga formula castigatoare.

Personal voi sustine echipa a caror proiecte le stiu, echipa care vine cu propuneri concrete pentru dezvoltarea comunei si nu o echipa cu proiecte evazive si generale.

Imi doresc din tot sufletul ca perioada viitoare sa fie o batalie a ideilor, a propunerilor si a proiectelor si nu o batalie de orgolii cu lovituri sub centura. Dar asta inseamna mult bun simt, inteligenta si determinare....

Asa cum imi doresc sa avem o comuna cu o conducere stabila si coerenta. Ma irita la culme atitudinea unor alesi care considera ca tot ce a facut predecesorii a fost gresit sau rau si ei vor face mai multe si mai bine, iar la final se dovedeste ca nu au putut face mai nimic din ce au promis. Cred ca e timpul sa apreciem ce au facut predecesorii (mai ales ca au fost votate de mai toti candidatii) iar candidatii sa vada ce pot cladi, in viitor, pe baza lasata de ei... Iar daca sunt aspecte care nu au primit suficienta atentie de la predecesori ar fi bine sa le multumiti, pentru ca v-au lasat spatiu de campanie electorala...

Sa ne dea Dumnezeu intelepciunea de a alege cea mai buna echipa pentru viitorul comunei, a copiilor si a nepotilor nostri!

Fetita cu bascuta galbena

Era, o data ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti, o fetita cu bascuta galbena.
Avea si esarfa tot galbena si tot impletita de mama ei. Era toamna, abia incepuse scoala si bineinteles, in acele vremuri, incepuse cu practica agricola. Mergea incet. Venea de la camp, de la recoltat porumb si mergea spre casa. Era singura cu gandurile ei. Incepuse clasa a 8-a si trebuia sa renunte la handbal. Nu era stralucita ca handbalista dar ii placea echipa, antrenorul si emotiile din timpul meciurilor. Dar trebuia sa renunte. O astepta admiterea la liceu si tatal ei ii spusese ca nu mai e timp de pierdut cu handbalul. Se mutasera in alt cartier de vreun an dar inca nu cunostea pe nimeni. Ramasese la aceeasi scoala asa ca drumul spre casa nu mai era alaturi de colegi cu rasete si glume ci in singuratate cu gandurile ei. Pierduta in ganduri era cat pe ce sa nu observe cei doi baieti pe biciclete care o insoteau de la distanta de cateva zile... Pe unul il stia: locuia in cartier si invata la aceeasi scoala la o alta clasa de a 8-a dar pe al doilea nu. De cand incepuse practica agricola o insoteau zilnic vorbind si razand intre ei. Si pentru ca nu stiau cum o cheama ii ziceau "fetita cu bascuta galbena". Erau amuzanti. Se facea ca nu ii observa dar se distra copios. De regula o insoteau pana la rondul in care ea facea la dreapta iar ei la stanga. Presupunea ca ei locuiec pe acolo. Dar astazi au mers in preajma ei pana cand a intrat pe straduta ei ingusta si neasfaltata. 

- Hai mai repede ca trebuie sa megem la spital! e vocea mamei care o striga de cum a intrat pe poarta.

- Ce s-a intamplat?

- Bunica ta a suferit un infarct!

Asa pare sa fi inceput o aventura ce nu pare a se sfarsi nici dupa zeci de ani.

In zilele care a urmat timpul a a avut alta dimensiune: porumbul de la practica, drumurile la spital, pregatit pachetele pentru fiecare zi atat ale ei cat si a fratelui ei dar ce a fost mai interesant - oameni noi in viata ei.

Cateva zile mai tarziu a intrat in curtea bunicilor cu mancare pentru bunic. El era un om bland care ii povestea ori despre albine ori despre viata de dupa razboi cu toate neajunsurile ei. Lui ii placea istoria, ei ii placea sa il asculte. Dar in ziua aceea, pe scarile de la bucatarie statea o fata. Era cam de inaltimea ei, cu un pantalon alb la dunga si o camasa apretata. Parca era scoasa din cutie. Ea s-a uitat la hainele ei comode si i s-a parut ca arata ca scoasa din lada, dar aia de rufe... Dar nu conta. Ea era fetita cu bascuta galbena si putin ii pasa de ceilalti. A aflat ca "papusa din cutie" ii era verisoara mai indepartata si era de varsta ei. A incercat sa vorbeasca dar avea impresia ca o va durea gatul uitandu-se in sus la nasul din "varful prajinei" asa ca si-a vazut de treaba. Nu avea o relatie prea stransa cu rudele din partea mamei asa ca inca una nu mai conta. 

Din pacate bunica a ales sa plece intr-un loc "cu lumina si verdeata" si in urma evenimentului au mai aparut niste verisori si o verisoara de aceeasi varsta. Isi amintea ca auzise ceva despre ei intr-una din discutiile mamei cu o sora a ei dar nu acordase prea multa atentie. Dar a uimit-o reactia unuia din verisori. Pentru ea era "mare" si la acea varsta baietii mai mari nici nu bagau in seama fetele de varsta ei asa ca s-a oprit cu un picior in aer in timp ce urca treptele cand a auzit:

- Ce avem noi aici?

- Las-o ca e una din verisoarele mici! A raspuns un var mai mare cu 5 ani ce locuia tot in cartier dar era deja student...

- O verisoara pentru care as face un incest! 

Stia ce inseamna cuvantul asa ca a urcat scarile cate 2 odata ca sa dispara mai repede.

Poate ca replica ar fi ramas o gluma proasta daca nu s-ar fi repetat 4 ani mai tarziu. Ani in care relatiile cu proaspetii cunoscuti verisori au devenit foarte stranse. Examenul de admitere la liceu a venit cu o mare surpriza pentru cele 2 verisoare care au intrat la al doilea profil a unui liceu de prestigiu din oras in timp ce "fetita cu bascuta galbena"a intrat la primul profil si chiar a fost surprinsa ca in loc de laude s-a ales cu zeci de reprosuri aiuristice. A ignorat comentariile adultilor si chiar cele ale unei matusi care nu considera potrivita atmosfera din casa "proaspetilor ei verisorilor" pentru fiica ei mai mare cu un an decat ea si si-a tratat verisorii ca pe toti ceilalti. Poate chiar mai mult pentru ca i se parea ei ca se imprietenisera. Sarbatorile de iarna si le petreceau impreuna, sarbatorile pascale la fel. Dar din pacate doar i se parea. Pentru ca mai tarziu, pe langa remarca idioata de la inmormantarea bunicii a asistat la multe momente penibile in care verisorii ei se razbunau pe ea pentru ca, in trecut, mama lor nu fusese agreata\acceptata in familie. Dar nu au vazut sau nu au stiut ca nici ea nu era atat de agreata/apreciata de restul familiei. 

Dupa ani si ani, "fetita cu bascuta galbena" a ramas muta de uimire cand un bun prieten al verisorului ei "mare"a folosit in gluma aceeasi remarca idioata la adresa ei. Cred ca acela a fost momentul in care a decis ca "proaspetii ei verisori" vor ramane doar niste obligatii de familie pentru ea.  Acel moment in care s-a simtit umilita si tradata a fost momentul in care a decis ca nu se va mai lasa folosita in luptele altora oricat de intelegatoare ar putea fi.

Si iarasi au mai trecut ceva ani, ani in care "fetita cu bascuta galbena"a ajuns o doamna cu ghiocei la tample locuind la tara si hotarata sa nu accepte in viata ei decat oameni frumosi la suflet, oameni onesti, chiar simpli prin onestitatea lor a avut o noua supriza: sa fie cautata pentru "reintregirea familie". 

Care familie? 

"unde dragoste-i putina....."

Era o vorba pe care o spunea bunica mea: "unde dragoste-i putina, lesne-i a gasi pricina..." Mi-am adus aminte zilele astea, cand iertarea si comuniunea ar trebui sa ne insoteasca. Pentru ca Pastele este despre iertare, despre noi inceputuri, despre intelegere si despre comuniune. In general vorbim de comuniuniea cu Dumnezeu dar in vremurile astea triste, cand "distantarea sociala" e sloganul, ar trebui sa fim mai apropiati sufleteste, "in gand si in simtire"...

"Vremurile sunt urâte, spun oamenii. 
Dar dacă ei ar trăi frumos şi vremurile ar fi frumoase.
 Noi suntem vremurile." Sfântul Augustin

Dar....

In Sfanta Noapte a Invierii, cand interdictia de a simti momentul asa cum eram invatati era mai dureroasa ca oricand, unii cautau nod in papura. Si eram invatati sa fim adunati la biserica, sa asculta vocea calda a preotului care ne chema "Veniti de luati lumina" si mai tarziu sa fim cu atentia concentrata pe acea flacara jucausa pe care ne incapatanam sa o ducem aprinsa acasa. In nici un caz ca in acest an asteptand cu infrigurare Lumina in poarta si sperand ca putem simti din ecran emotia din vocea preotilor si odata cu ea incurajarea ca totul va fi bine. In nici un caz, nu ma asteptam la mici rautati (sper ca asta e motivul si nu faptul ca se simteau in campanie electorala, una de aia urata cu un comportament de gradinita de genul "uitati ce fac ceilalti!")

Si am crezut ca na, se mai intampla, de vina fiind situatia apasatoare iar nevoia de a refula in ceva sau pe cineva s-a simtit mai tare ca in alte zile. Dar astazi am vazut un articol intr-un ziar local, cu subiect si predicat electoral despre Sfanta Lumina din Noapte de Inviere.

Si pentru cine nu stie cum a fost sa fii voluntar in acea noapte o sa povestesc aici, din experienta proprie.

In a doua jumatate a Saptamanii Mari s-a discutat ca anul acesta, sa se incerce sa ajunga in sat Lumina Sfanta adusa de la Ierusalim. S-a vorbit, s-a stabilit, s-a incercat o organizare ca sa nu apara aglomeratii, astfel incat Lumina a venit cu opriri si predari/preluari de la un preot la altul. A ajuns la noi in parohie dupa ora 23. 

Tot in acele ultime zile ale Saptamanii Mari s-a incercat organizarea cu voluntarii. Cine vrea, cine poate, cum impartim parohia, cine merge cu masina si cine pe jos (parohia are 2 sate la cca 1.5-2km de biserica). Informatiile si reglementarile se schimbau de la o zi la alta, domnii de la politie erau si dumnealor in alerta, liste cu nume  de voluntari  predate, apoi completate cu numere si serii de buletin, apoi alte completari cu numere de telefoane. Apoi pachetele pentru voluntari: candele, banderole, ecusoane, masti si manusi. Si emotiile legate de elementele surpriza, de persoane mai putin dispuse sa respecte regulile intr-un context in care nimeni nu stia nimic sigur, nimeni nu trecuse (si speram sa nu mai fie nevoit sa treaca) prin asa ceva si peste toate frica de dusmanul nevazut intretinuta de toate televiziunile.

Si in tot acest timp pregatirile de Paste isi urmau cursul: slujbe cu biserica goala, lacrimi inghitite, emotii plecate intr-un carusel cu urcusuri si coborasuri, oua rosii, cozonaci, pasca si ce mai e nevoie ca sa pastram o farama de normalitate intr-o perioada in care nu mai stii ce e normal si ce nu. Dar sa revenim.

Ajung la biserica in jur de 23,30. Ne organizam cu echiparea voluntarilor - ecusoane, banderole, masti si manusi. Lumina trona in mijlocul bisericii asteptand momentul impartirii si cumva asigurandu-ne ca totul va fi bine. Cand aproape am fost gata sa primim lumina s-a auzit zgomotul unei masini la poarta si lumina girofarului a patruns prin usa bisericii. Am intors capul si o batrana statea in prajul bisericii cu o lumanare in mana venita sa ia lumina. Am incremenit cu totii. Am iesit repede sa ii explic bunicutei ca nu e bine, am pitit-o repede dupa o tufa din fata bisericii si am iesit in intampinarea domnului de la politie. Una din doamnele cu banderola a inceput sa tremure, eu mi-am dat seama ca imi schimbasem poseta si cartea mea de identitate ramasese acasa asa ca ...

- Buna seara! Bine ati venit la noi la biserica!

-Buna seara! Sunteti voluntari?

-Da! Avem si banderole, si ecusoane, chiar si declaratiile pe propria raspundere.

-Cam tarziu... La celelalte biserici s-a inceput mai devreme...

- La noi acum a ajuns Lumina Sfanta. Si ca sa detensionez situatia ce parea cam incordata am intrebat daca le dam si dumnealor Lumina. Cu coada ochilor i-am vazut pe ceilalti plecand pe traseele lor...

Au zambit si cei din echipajul de politie (erau 2 domni si o doamna) care in acea Noapte se aflau pe traseu, la datorie si au raspuns tot cu o gluma dar..

-Cam multe masini..

-Eu tocmai plecam spre satul din vale, masina ce tocmai pleaca merge la satul de dupa padure iar celelalte doua raman la Biserica. Avem 2 voluntari pe jos, in satul bisericii... 

Apoi am schimbat un salut si am plecat. Cei 2 km de mers la vale mi s-a parut ca nu se mai terminau. Masina smucea la unele miscari de pedale, cutia cu candele era in dreapta (am aprins 4 ca nu cumva sa se stinga vreuna din greseala) si trebuia sa fiu atenta si la ele si la drum si la masina...

Ajunsa in sat am gasit la inceput oamnii adunati cate 2 la mijlocul distantelor dintre portile lor. Bunul simt al celor batrani si-au spus cuvantul si nu am vrut sa ma lase sa opresc chiar la fiecare poarta. Distantarea sociala exista asa ca dupa jumatate de sat am inceput sa ma linistesc. Doar cateva porti nu erau deschise dar nu am indraznit nici sa strig si nici sa claxonez ca sa nu trezesc in caz ca se dormea. La mijlocul satului, un domn mai tanar sarbatorea cum stia dumnealui mai bine: cu muzica tare. Si la o ulita au iesit toti trei vecinii sa ia lumina. Dar au plecat repede spre casele lor dupa ce le-am amintit la cat ajunge amenda. In capatul satului m-am intalnit din nou cu un echipaj de politie. Usurata ca nu a trecut mai devreme am ajuns acasa. Am deschis calculatorul si am gasit o transmisie in direct de la Catedrala Arhiepiscopala. Curtea unde mergeam in anii cand locuiam in oras era goala. Raspunsurile la "Hristos a inviat!" se loveau de zidurile imprejmuitoare si reveneau cu ecou. Locul alta data plin de oameni si de lumina lumanarilor acum era gol luminat doar de reflectoare. Tarziu mi-am dat seama ca lacrimile mi se inodau in barba. Probabil emotiile serii au refulat in golul acela, plin doar de flori in acea noapte.

Abia a doua zi, mai dupa pranz am gasit un comentariu rautacios la o postare a mea despre Lumina Sfanta. De ce zic ca era rautacios? Pentru ca nu poti interpreta altfel exprimarea: "Multumesc pentru lumina neprimita".

Intai m-am gandit ca poate nu a trebuit sa o primeasca, sau poate nu si-a dorit sa o primeasca. Daca isi dorea putea sa imi scrie din acea noapte ceva politicos de genul "cand ajunge lumina si la noi?". Sau putea sa trimita un mesaj unei persoane care era cu siguranta la biserica si l-ar fi ajutat mai ales ca domnul in cauza locuia foarte aproape de biserica, sau chiar sa sune voluntarul de pe zona in care locuia dumnealui. Dar a preferat sa rabufneasca pe o retea de socializare a doua zi. Si a continuat cu "ati esuat..". Serios? Cum poti eticheta munca unor oameni care s-au straduit sa faca ceva bun intr-o perioada extrem de scurta si de tulbure in modul asta? Oare tu ca om nu ai gresit niciodata? Esti impecabil atat acasa cat si la munca? Esti sigur ca nu asta iti doreai? Sa ai un motiv ca apoi sa scoti la vedere micimea sufletului?

Am tacut, am fost politicoasa si am zis ca nu are sens sa murdaresc o saptamana atat de minunata prin insasi insemnatatea ei cu nimicuri de genul asta. Dar astazi am gasit un articol asemanator intr-un ziar local cu acuzatii politice: "pentru ca e de la alt partid nu a pus lumina si la fantana noastra". Si daca tot voiai Lumina, si s-a omis fantana cu pricina era departe urmatoarea fantana? Sau telefonul? Sau daca iti doreai Lumina cu tot cu semnificatia ei de ce o murdaresti cu rautate, cu acuzatii, cu micime sufleteasca... 

o zi de 1 Martie

primele branduse

Aude vag alarma de dimineata. Sunetul ei se impleteste cu imaginile visului zbuciumat. Prima intrebare a diminetii se strecoara si ea: "ce zi e azi?" si isi raspunde singura in gand "Duminica! Nu o pot ignora. E 6.30". Se desprinde cu greu si opreste alarma. Ar mai fi dormit. Bronsita din ultimile zile a cam facut ravagii asa ca se resimte. Pe jumatate adormita pune de cafea si intra in rutina personala a diminetii. Pana a revenit in bucatarie apa din ibric clocoteste. Pune cafeaua, pregateste 2 cani colorate cu alb si rosu in ton cu prima zi a primaverii, apoi gustarea: o sarlota pentru sot si grau fiert pentru ea. 

tufa de ghiocei

-Buna dimineata si o primavara frumoasa!

-Buna dimineata si tie! ii raspunde sotul la fel de somnoros.

Cat isi bea cafeaua verifica casuta de mail, apoi stirile zilei, posteaza pe FB ceva martisoare asculta stirile la tv si cand se uita la ceas e deja 7.30.
Pregateste hainele sotului care trebuie sa plece si pe ale ei pentru iesit afara. La 7.50 pleaca sotul si trece la rutina casei de dimineata: 15 min in dormitor (facut patul, strans cesti si farfuriute, strans haine, asezat un pic pe ici-pe colo..) apoi 15 min in restul casei si la 8.30 a iesit afara la animale. Pentru ca are niste vecini in covalescenta la fica lor, incepe de acolo cu deschis gaini, hranit si adapat, activitate care dureaza 15-20 min cu tot cu drumul pana acolo si inapoi.

viorele plapande

 Revenita acasa, deschide usa adapostului vacilor. Acestea sunt inca culcate si o ignora cu desavarsire. Aduce fan la caprite si la vaci, pregateste grauntele si faina pentru gaini si scroafe, se distreaza copios cu cele 2 scroafe mari care stau la taclale la gard probabil schimband impresii despre starea de gestatie (una mai are cateva zile pana la fatare in timp ce cealalta cateva saptamani). Capritele protesteaza ca nu mai ajunge si faina lor asa ca pregateste tainul si pentru capre si pentru vaci. Una din caprite topaie fericita ca inca nu are burtica prea mare. Deschide gainile si curtea se umple de zarva, dar e acoperita de maraitul vitelului care nu mai are rabdare. Asa ca se schimba si se pregateste de intrat in grajd: scos gunoi, pus fan in iesle, discutat cu vitelul care cere mai mult fan si mulsul. Ultima activitate a rutinei animalelor care implica statul pe scaun. Momentul in care gandurile hainaresc in ritmul jetului de lapte.

merisorul sta sa
 infloreasca

Din cand in cand mai simte rasuflarea calda a vitelului pe ceafa care verifica daca nu i-a venit randul. In sfarsit se ridica de pe scaun iar vitelul face piruiete in tarcul lui. Ii deschide, isi ia laptele si declara incheiata rutina diminetei la animale. Deja e ora 10. Ajunsa in casa aprinde focul, pune laptele la prins si se schimba. Da drumul la radio si isi mai pune o cafea. A vazut in gradina 2 branduse galbene ce stau sa se deschida. Poate reuseste sa faca ceva poze cu primavara asta timpurie. In saptamana abia incheiata au reusit sa curete via, sa o lege si sa o curate. Asta pe langa modificat un gard, si curatat o zona din curte. Si pentru ca vremea le-a permis a semanat si ceva mazare si a programat plantarea unor bulbi.

O narcisa
galbena-batuta
mai curajoasa

Pune pe hartie ce ar vrea sa faca in zilele urmatoare, daca vremea e buna. Verifica restul listei, modifica meniul (ceva mai rapid ce include si latactele) apoi pregateste pentru masa de pranz, isi alege o carte pentru dupa amiaza si face o postare. Pregateste planzul si se gandeste ca rutina de pranz si cea de seara la animale o va face impreuna cu sotul asa ca ii va lua un pic mai putin timp. Viseaza la stat in pat cu un castron de floricele si cu cartea in mana. Se anunta o vizita pentru mai tarziu iar soarele se arata dintre nori. Se bucura de soare, de ghiocei, de branduse la fel de mult ca de maraielile vitelui, bombaneala molcoma a scoafelor, privelistea oferita de cateii tolaniti la soare, cotcodacitul unei gaini care anunta ca a facut un ou si cucurigul unui cocos ce a reusit sa se urce pe un acoperis...

 O primavara minunata!

alunul

tufa de agrise

stratul cu ceapa verde

un trandafir catarator

Un altfel de "margelit"

Prin toamna au inceput sa vad in mediul online reclame la "goblen de diamante". Mi s-a parut o gluma la inceput. Apoi am inceput sa caut informatii atat despre cum pot fi achizitionate dar si despre modul de lucru, materiale, dimensiuni. Am descoperit ca e un mod placut si creativ de a petrece duminica sau alta zi de sarbatoare cand andrelele, acul sau crosetul se odihnesc. Si pentru ca inca eram sceptica am facut comanda de un astfel de "goblen" pe o aplicatie cu de toate si la preturi mici. A ajuns vineri, dupa aproape 3 luni. Doar ca vineri a fost o zi aglomerata si nu am avut timp nici macar sa desfac coletul. In schimb sambata dupa-amiaza am desfacut coletul. Am vrut sa incerc sa vad cum e iar aseara imaginea era cam asa:

Azi la pranz:

Si acum finalul:

 Si pentru ca mi-a placut foarte mult acest "margelit" dar si rezultatul final am mai facut comanda de doua icoane. Sa vedem cand vor ajunge. Aplicatia de pe care am comandat nu are un timpul scurt de livrare, nici poze foarte clare a produselor si nici foarte multe detalii dar e bun pretul si ma amuza surprizele oferite.

zi de primavara la final ianuarie

De dimineata soarele a batut vesel la geam. Vrabiile ciripeau in fata usii iar cateii se jucau veseli in gradina.
"Ce primavara frumoasa avem iarna asta!" - a fost primul gand. Apoi am iesit afara. Intre cladiri era o primavara frumoasa dar dincolo de ele vantul isi facea de cap. Si inca isi face. Asa ca planurile s-au schimbat. In loc sa stau pe afara visand la primavara am trecut la schimbat lenjerii (si nu doar) pentru ca vantul e numai bun de uscat rufe rapid. Si ce miros vor avea... De vant pierdut in balsam...
In alta ordine de idei, inceputul de an a venit cu bucuriii. Una chiar total neasteptata. Un soi de "recunoastere" mai mult sau mai putin publica. Si a fost neasteptata pentru ca sunt invatat sa ma lupt cu morile de vant pentru fiecare mica realizare. A durat ceva pana sa asimilez informatia si sa ma pot bucura iar manifestarea bucuriei a fost mai mult o mustaceala multumita si atat. Acum sa vad ce pot face mai departe pentru ca, cred eu, asta responsabilizeaza... Oricum cred ca e un semn bun la inceput de an care aduce si speranta ca lucrurile vor curge mai lin si fara obstacole cel putin in viitorul apropiat.
In timp ce astept primavara aia reala fac liste si planuri de gradinarit, gospodarit, achizitii de seminte si nu doar, calcule pentru necesarul culturilor dar caut si oferte de preturi pentru noi investitii dar si pentru consolidarea celor vechi.  Si este momentul ideal de finaliza proiecte mai vechi pe andrele si croset dar si de a incepe si finaliza proiecte noi. Unele chiar indraznete. Dar despre asa voi scrie intr-o postare viitoare in care voi pune si imagini.
 Si cum urmeaza un final de saptamana cu aniversarea micii uniri imi doresc mai multa unitate si intelegere intre oameni. Mai multa liniste si pace...

Ianuarie 2020

O zi calda. Zapada din ultimile zile incepe sa se topeasca. Zambilele au scos capul prin pamantul inghetat inca. Si nu sunt singurele. Pare o zi de primavara timpurie si nu de mijlocul iernii. Stratul de ceapa se dezbraca incet de zapada lasand frunzulitele verzi sa ne pacaleasca cu primavara. Nu mai zic de vrabiile nebune care ciripesc continuu sau de gainile care au inceput sa se oua cu toata galagia de rigoare sau de cocoseii care exerseaza cantatul. Si totusi citesc in mediul online postari cu planuri pe 2020, cu intentii si cuvinte sub care sa se desfasoare anul ce tocmai a inceput. Iar eu abia strang podoabele de craciun si incerc sa ma "adun" cumva. Am fost cam moale de sarbatorile acestea. Nici starea de sanatate nu a fost la cote maxime dar nici entuziasmul meu obisnuit de sarbatori nu l-am gasit prin cutiile de podoabe. Cred ca l-am ratacit pe undeva si nu raspunde la chemari.
De fapt, 2020 vine cu planuri multe, cu multa munca si multe responsabilitati. Iar toate astea ma cam pun pe ganduri. Imi cam lipseste acel entuziasm inconstient din anii tineretii cand credeam ca totul e posibil. M-am mai "tabacit" intre timp si simt altfel responsabilitatile. Chiar daca incerc sa anticipez pasii de urmat si sa ii impart in etape astfel incat totul sa para mai simplu nu pot pierde din vedere ansamblul si nici piedicile ce pot aparea in anumite etape ale proiectelor. Asa cum nu pot lasa la o parte proiecte mai vechi amanate temporar sau ce trebuie regandite pentru ca s-au mai schimbat datele problemei.
Pare un an complicat sub multe forme. Un an ce mi se pare greu de anticipat si planificat. Un an in care intelepciunea pare cuvantul de care as avea nevoie. Cuvantul pe care mi-l doresc alaturi.
Intelepciune in alegeri, in decizii, in alegerea momentelor potrivite, in relatiile cu ceilalti dar si in raport cu mine insami. Intelepciunea de a infrunta fricile dar si de a alege momentele si modul cum fac asta. Intelepciunea de a alege bucuria si dragostea atunci cand trebuie dar si de a face totul cu dragoste si bucurie. Intelepciunea de a ne face viata frumoasa si implinita dar si timp pentru a ne bucura de ea.
Ma bucur in schimb ca a revenit placerea de a lucra atat cu andrelele cat si cu crosetul. Ma bucur ca am reusit sa termin un proiect mai mare si mai vechi dar si cateva proiecte mici si noi asa cum ma bucur de fiecare zi cu micile ei bucurii: aroma de cafea de dimineata, cestile colorate, o noua aroma de cafea, un nou sortiment de ceai, o idee noua de aranjament in casa, o bluza noua de la reduceri, o floare de ghiveci inflorita, boacanele zilnice ale cateilor si a pisicilor, modul curios al vitelului de a descoperi ograda cu vietatile ei si multe alte mici bucurii descoperite zilnic.
Imi doresc ca 2020 sa fie un an frumos pentru toata lumea, cu multe bucurii (mici si mari), cu intelegere si pace (in lume, intre oameni dar si in sufletul fiecaruia)!

Final de 2019

Mai sunt 2 zile din anul 2019. Doar doua zile si s-a incheiat si anul asta. A fost rapid. A trecut mult prea repede. Sau asa mi s-a parut mie. Am fost prinsa intr-un iures de genul "mai trebuie facut si asta" si nu prea m-am bucurat de ce am reusit sa facem. Si iata un prim punct la care e de lucrat in 2020: sa simt momentul cu tot ce inseamna el.
Dar sa revenim la ziua de azi.
De ieri iarna s-a decis sa ne arate ca e vremea ei. A fulguit marunt toata ziua. Cred ca s-ar fi depus mai repede daca vantul nu ar fi atat de suparat. Zici ca se cearta continuu cu iarna. Sau poate cu primavara care parea ca vrea sa ocupe locul lasat liber de iarna. Dimineata in schimb totul era alb: "pe camp, pe dealuri, imprejur, in departari.." Iar vantul inca e suparat. Cei mai fericiti sunt cateii mici care alearga si se joaca in zapada. Nici motanul nu pare suparat de vreme. Inca nu a venit sa ceara sa intre in casa...
In grajd vacutele mari par sa ii povesteasca vitelusului de zapada. Iar el e foarte curios in legatura cu laptele ala care se vede prin toata curtea. Se tot aud maraieli pe 3 voci. Doar gainile au ramas in cotet. Cateva mai tinere au incercat zapada si s-au intors inapoi. Ce rost are sa le inghete picioarele cand in cotet au tot ce le trebuie? Mai trece cate una prin fata usitei, se uita afara si se intoarce inapoi.
In casa e cald si ordine. Miroase a esenta de brad din lampa de aromoterapie, a cafea proaspata de dimineata, a tot felul de crantanele/saratele pregatite de ieri pentru zilele ce vor urma dar si a turta dulce facuta de Matei dupa ce s-a terminat cea de la Craciun. Mai sunt prajiturile si tortul de facut pentru a intampina noul an si de pus slana la afumat. O activitate mai dificila daca domnul vant nu se potoleste pana maine dimineata...
Un final de an ce ne gaseste linistiit si multumiti de tot. Matei isi incarca bateriile cu filme vazute inainte de sesiune, sotul meu isi face planuri pentru noul an, cu speranta ca va fi mai organizat astfel incat sa realizeze cat mai multe iar eu... Eu ma bucur de momentele in casa. Ma bucur ca a revenit bucuria de a gati pe care o pierdusem odata cu plecarea bunicii. Ma bucur ca am reusit sa ma bucur de Craciun fara crize de timp si atacuri de panica ca nu voi reusi sa fac tot ce mi-am propus. Ma bucur de tot ce mi-a dat Dumnezeu. Si sper ca voi reusi sa fac asta si in anul ce vine. Poate ca mai des si mai mult decat cel care a trecut. Asta nu inseamna ca nu am o lista cu "de facut" in 2020. Ci doar ca nu ma voi agita sau saupara daca ele nu se vor realiza sau se vor amana sau poate ca vor suferi modificari/adaptari fata de ideea originala. Se anunta un an incarcat dar despre asta voi scrie intr-o alta postare, una legata de bilant si estimari ..
Pana atunci haideti sa ne bucuram de ultimile zile ale lui 2019, de noapte dintre ani dar mai ales de oamenii alaturi de care petrecem acest timp. Sa ne bucuram, se ne odihnim, sa ne distram, sa ne amintim dar mai ales sa multumim...

nostalgii de craciun

E o zi neobisnuit de calda. Mai sunt cateva zile pana la Craciun iar de pe lista cu "de facut" nu a taiat prea multe. Se apropie de fereastra dormitorului si priveste in zare. Versul lui Cosbuc ii rasuna in minte, la fel ca prima data cand a intrat in casa asta: "Vedeam Ceahlaul la apus...". Ziua senina ii permite maretului munte sa isi arate varful alb si nins pana departe. Un moment de repaus nu poate sa ii strice. Asa ca se reazama de toc si priveste in zare. Si parca timpul si locul se dizolva. E din nou mica si e la bunici. Patul din "bucataria de iarna" e sub geam. In casa e cald. Chiar prea cald de la soba cu tun de rumegus a bunicului. Imaginea de la fereastra e asemanatoare. O gradina intre doua case care ii permite sa vada pana departe, la varfurile inzapezite si poate si mai departe. In spatele ei, pe perne simte prezenta blanda a bunicului. Nu trebuie sa se intoarca pentru a sti ca ochii sai negri sclipesc de incantare cand isi priveste nepoata. O invaluie in dragostea sa blanda iar ea simte ca sub privirea bunicului poate fi ce vrea. Increderea din ochii sai ii da puterea de a face tot ce isi pune in minte. Dar ii simte si tristetea ca el nu va putea sa ii fie alaturi mereu. Din cauza bolii care il macina si care il tine departe de atelierul lui cu carlionti din lemn si cu miros de lemn ars pe strung...
Incearca sa pastreze sentimentul acela de incredere odata cu revenirea in casa ei, la fereastra ei, la treburile ei. Increderea ca totul e posibil. Increderea ca daca ea vrea, nimic nu e imposibil...
Si nu a fost. Pana seara lista cu "de facut" se tot scurteaza. Dupa masa de seara si un filmulet de craciun, cand sa se bage in pat constata ca lenjeria de pat e inca afara pe sarma. O scosese la aerisit dimineata si acolo a ramas. O aduce in graba si se baga in pat. Afara batuse vantul asa ca lenjeria rece are miros de vant si fum de lemne din sobele satului. Si iarasi timpul si spatiu dispare. E iarasi mica si la bunici. Bunica e agitata pentru ca bunicul nu a venit nici cu ultimul autobuz din oras. Probabil a ramas la ai ei. In "bucataria de iarna" micuta e cald. Un contrast placut cu lenjeria rece si scortoasa de la apret adusa de afara. Din pat priveste afara. Perdeaua e data la o parte iar lumina blanda a lunii e amplificata de albul zapezii. Bunica o strange in brate. De fapt "se face covrig" in poala ei. Bunica crede ca incerca sa se incalzesca dar ei ii place locul ala cald si protector. Se simte in siguranta. Stie ca orice s-ar intampla acolo, in bratele ei va gasi solutia... Adoarme cu gandul la bunicii ei care o vegheaza de sus. "Ma duc, mama, la tac-tu.. de 30 de ani ma asteapta..." i-a zis bunica ultima data cand au vorbit. "30 de ani de singuratate e mult, mama..."
E iarasi dimineata. Azi e ziua de copt cozonaci. Isi bea cafeau in liniste facand planul pentru ziua ce abia incepe. A pregatit de seara tot ce ii trebuie pentru framantat. Doar laptele trebuie muls. Si pentru asta trebuie sa aiba o "discutie" cu vitelul caruia nu prea ii place sa ii fure careva laptele. "Hai, mama, ca acusi se face noapte si tu nu ai framantat inca.." e vocea bunicii care ii rasuna in minte. Intr-o perioada cocea cozonacul impreuna cu bunica. Bunica invatata cu cuptorul de lemne, stia ca trebuie sa se trezeasca "de cu noapte" ca sa framante si sa "dea focul la cuptor".  Acum, cu cuptorul electric, treburile au alt curs. Toata ziua i-a auzit vocea si indemnurile in minte. Iar cozonacul.... a avut gustul si aroma copilariei. Doar "scandura" pe care ii alinia bunica lipsea. A inlocuit-o cu blatul bucatariei... Iar nerabdarea si bucuria copilului trecut de varsta adolescentei ii aminteste de bucuria ei cand ieseau cozonacii din cuptor.
De ajunul Craciunului pregateste gustarea in asteptarea parintelui. Bradul l-a impodobit impreuna cu baiatul. Amintirile iar au coplesit-o. Alte craciunuri in care bradul era impodobit cu fratele ei. Majoritatea la bunici, in camera cu televizorul. Crescusera si nu mai dormeau cu bunicii in bucataria de iarna. Aveau paturile lor in camera alaturata, cu soba de perete si televizor. Mirosul sobei incinse se combina cu mirosul merelor puse pe iarna sub pat. Uneori se simtea si aroma gutuilor aflate printre merele din ladite.
De Craciun a mers la Biserica. Un loc fara amintiri. Asa credea ea. Biserica e mare, din caramida, impodibita frumos de sarbatori. Nimic nu anunta o noua plimbare in timp. Pana cand, la finalul slujbei, un colind a trimis-o iar in copilarie. Era din nou in bisericuta mica a satului bunicilor, ascuns printre dealuri. In mintea sa, e in strana impreuna cu Nasica si canta colinde. Parintele ce i se parea inalt si impunator cu o voce puternica dar blanda canta impreuna cu ceilalti. Ii zambeste si parca toata munca depusa inainte de sarbatori are sens. Biserica miroase a vant si a sapun. Totul a fost spalat si scuturat de femeile din sat in ritmul colindelor. Pernutele noi, facute de mama ei, parca zambesc din fata icoanelor. Biserica mica e plina de lumina si bucurie. Bucurie ce se va pastra in toate zilele de sarbatoare mai ales ca odata cu prima zi de craciun se deschide sezonul horelor si balurilor. Rugaciunea de multumire a adus-o inapoi in prezent. Imparte braduti de turta dulce ornati cu glazura colorata ce aduc zambete bunicutelor venite la slujba.
Si cand credea ca nostalgiile s-au cam risipit, un concert transmis de o televiziune o face se fredoneze un cantec "motivational". Un cantec ce a ajutat-o sa depaseasca ceea ce a numit atunci "cel mai urat craciun" din viata sa. Un craciun ce s-a dovedit a fi un nou inceput. Poate ca asta e rolul craciunului: sa ne reaminteasca an de an ca trebuie sa ne linistim, sa ne asezam alaturi de cei dragi si sa ne "reconfiguram" cursul. Peste an, prinsi fiind in ritmul ametitor ar grijilor si nevoilor uitam de valorile fundamentale ale vietii: linistea, dragostea, intelegerea... Iar Nasterea lui Iisus ne reaminteste an de an ca suntem iubiti, ca trebuie doar sa ne oprim si sa privim in jurul nostru la familie, la comunitatea din care facem parte, la oameni dragi. Ca dincolo de mancare, cadouri si luminite, craciunul este despre comunitate, familie, timp petrecut alaturi de cei dragi...