despre viata la tara si nu numai

Cu ceva vreme (ani) in urma citeam un blog cu un nume sugestiv - "Viata la tara". Imi placeau articolele dar mai ales mesajul transmis, pacat ca intre timp autoarea a renuntat la folosirea netului si povestile sau sentimentele ei nu ne mai ... inspira.
Primele articole citite mi-au reamintit de vacantele mele la tara si de linistea si impacarea din suflet atunci cand esti "conectat" la "mama Pamant". Am crezut ca doar nostalgia copilariei ma face sa imi doresc sa stau la tara si ca nu ma voi descurca cu gradina, pasari, animale si tot ce implica o gospodarie la tara. Si pentru ca inca mai aveam ezitari, Domane Doamne mi-a pregatit cateva "stimulente" pentru a face pasii necesari. Asa ca iata-ma "tarancuta" cu acte in regula. Doar porcul si vaca lipsesc din mica mea gospodarie si asta nu pentru mult timp si doar pentru ca am hotarat sa respect un "grafic" de populare a curtii. Asta nu inseamna ca nu au fost si surprize sau ca nu vor mai fi. Dar e mai bine sa "cresc" cu pasi mici si siguri.
Asa ca dupa ce anul trecut am reusit sa ne amenajam casa (in linii mari), anul acesta atentia maxima a fost acordata curtii. Si multumesc Domnului ca pana acum arata bine (cu mici intarzieri si cu experimentete esuate). Mai sunt multe de facut, de amenajat sau de modificat dar pentru cineva care si-a petrecut ultimii ani la birou cate 12-14 ore pe zi sunt tare mandra de realizarile mele.
Acum cateva saptamani am avut in vizita o familie de prieteni foarte dragi pe care nu ii vazusem de mult. Din pacate nu ma simteam prea bine asa ca nu am fost chiar gazda la care se asteptau ei. Dar a fost vizibil cat de surprinsi au fost ei de schimbarea mea. De fapt nu m-am schimbat sau poate nu prea mult dar am renuntat la mastile sociale, la interesul mimat fata de anumite subiecte si la  acele discutii sterile si sterpe in care se folosesc multe cuvinte fara a se spune de fapt nimic. Mi se pare ca suntem atat de preocupati de o gramada de nimicuri si lasam lucrurile cu adevarat importante sa treaca pe langa noi.
De ziua copilului am avut o alta surpriza. Tot cu musafirii dar de data asta persoane care ne cunosc doar din vedere si auzite. Meniul a fost ca de fiecare data facut in casa. Foarte putine produse au fost cumparate si strecurate printre celelalte. Pentru ca prefer o alimentatie naturista nici macar racoritoarele nu au fost "de la magazin", exceptie facand apa minerala. Surpriza a fost evidenta pe fata tuturor. Copiii au fost dezamagiti ca tortul nu era "de la cofetarie" iar adultii cautau printre aperitive cunoscutele salamuri.
Si asta ma face sa ma intreb despre valorile familiei ce ar trebui promovate, despre valoarea inestimabila a dragostei unuia fata de celalat ce se pierde lasand in loc un gol imens umplut de cosul de cumparaturi. Cos ce va fi din ce in ce mai plin de frustrari, nemultumiri si implicit dureri. Cred ca ar trebui sa se suplimenteze locurile la facultatea de psihologie pentru ca fi nevoie de multi psihologi care sa "repare" ranile sufletesti a generatiilor de acum, generatii ce cresc cu un set eronat de valori: bani, putere si control.
Si asta ma face sa ma gandesc ca in marea Lui intelepciune Dumnezeu a inventat "criza" pentru a ne readuce la vorile reale umane, pentru a ne muta privirea de pe rafturile supermarketurilor la gradina, din vitrinele magazinelor de moda spre masina de cusur sau andrele sau de la jocurile interactive de pe calculator la jocul copiilor prin parcuri. Pentru ca atunci cand "maria sa Banul" isi va pierde "tronul" va trebui sa reinvatam sa ne folosim timpul alocat lui pentru familie si in special pentru copii.