despre... "mandria de a fi roman"

Frunzarind blogurile pe care le urmaresc am gasit un articol aici care m-a emotionat pana la lacrimi. Traditiile si obiceiurile satului sunt comori ale sufletului nostru a tuturor. Comori pe care le-am risipit si pierdut din diverse motive. Cea mai auzita scuza e "comunismul" care le-a interzis dar mai ales a destramat satului cu tot ce inseamna el moral si uman. Acel exod spre oras, spre o viata aparent mai usoara a distrus momentel frumoase ale satului. Si totusi multi dintre noi am crescut la sat. Chiar daca doar in vacante. Dar am crescut cu povestile bunicilor. Si totusi, dupa disparitia comunismului cei mai multi nu s-au mai intors. Multi au plecat. Au preferat sa fie slugi in alte tari, sa se injoseasca pentru un ban in plus. Ce contau umilintele suferite acolo atata timp cat isi construiau palate in tara. Palate in care nu se simteau bine, palate aranjate doar de ochii lumii. Pentru ca cele cateva saptamani de concediu in tara si le petrec cumparand o gramada de "podoabe" pentru palat in timp ce locuiesc in casuta din spatele curtii.
Imi amintesc o intamplare de acum cativa ani. Era vara, prin august cred. Eram la firma intr-o zi caniculara in asteptarea clientilor veniti in concediu. Pe la pranz a intrat o clinta in magazin. Avea in jur de 30-35 de ani, eleganta si exuberanta. Acea exuberanta care o afisau toti cei plecati la munca in Italia. O incercare nereusita de a copia stilul italienilor. Ma ocupam cu vanzarea si instalarea echipamentelor de incalzire, asa ca clienta mea dupa ce a insistat sa vorbeasca cu "seful", dezamagita ca eram femeie mi-a cerut pe un ton usor superior:
- Veau sa imi instalez o .... cuomo se zice?... o ... caldae.
Dupa un moment in care incercam sa ma abtin sa nu rad mi-am amintit ca pe peretele din spatele meu exista o reclama la o firma italiana de centrale termice unde era trecut si termenul in italiana. Asa ca am inceput sa pun intrebarile icepatoare pentru a ma lamuri de ce are nevoie doamna. Mi-a raspuns calma la intrebari dar se vedea mirarea ca nu am fost derutata de "cererea" de la inceput. In timp ce ii faceam calculele incerca sa imi explice printre nenumarate "cuomo se spune?" si cuvinte in italiana cum arata o instalatie de incalzire in Italia pentru ca acolo se gasesc lucruri de calitate nu ca "in Romania asta de rahat". La semnarea contractului cand am cerut actele de proprietate a apartamentului unde urma sa se faca instalatia de incalzire mi-a explicat incurcata ca e casa parintilor deoarece ea"urmeaza sa isi faca o situatie in Italia" pentru ca in "Romania asta" nu e de trait. Lucrase ca inspector local in cadrul Ministerului de Finanate dar din cauza salariului mic nu reusise pana la varsta aceea sa isi ia un apartament asa ca plecase in Italia.
La finalul intalnirii, ea multumita ca o sa aiba o instalatie numai cu produse din Italia, eu incantata ca am semnat contractul si am incasat avansul nu m-am mai putut abtine sa nu o intreb:
- De cat timp sunteti plecata din tara?
- Aaaa.... de mult timp.... cam de 3 .... luni...
- Si cu ce va ocupati in Italia?
- Eeeeee. Cum ce? Sunt menajera!
Bucuria semnarii contractului (destul de consistent) s-a evaporat ca prin farmec lasand loc unui gust amar. Gust ce l-am simtit de mii de ori in anii care au urmat. Scenariile erau in mare cam la fel si le vedeam jucate cu diversi actori chiar de mai multe ori pe zi. De fiecare data ma intrebam ce vor face oamenii aceia dupa ce isi vor cumpara acel apartament de care vorbeau si il vor aranja si mobila. Pentru ca multi si-l doreau cu marmura pe jos "ca in Italia" fara sa tina cont ca iernile de la noi nu se compara cu cele din Italia, dar "dadea bine". Pentru ca la un moment dat nu vor mai sti cine sunt. Au plecat sa faca bani, negandu-si originile, fortandu-se sa uite limba dupa cateva luni, copiind tot ce era "in afara". Multi aveau copii. Oare cum vor creste acei copii? Fara prezenta parintilor dar cu povesti despre cat de frumos e "in afara" coparativ cu "Romania asta de rahat"? Dar oare ce am facut pentru "Romania asta de rahat"? Pentru ca din nefericire "Romania asta" suntem noi, exista datorita fiecaruia dintre noi, si e vazuta asa cum o vedem noi. Pentru ca daca am incepe sa nu mai aruncam gunoaiele pe geamuri, sa ne facem case la tara mult mai ieftine eventual cu 2-3 camere in plus si am invata sa ne promovam tara si turismul poate am reusi sa facem din Romania o a doua Elevetie. Dar asta inseamna munca cu drag pentru noi insine, asta inseamna sa invatam sa ne apreciem natura, peisajele si ce ne-am mai dat Dumnezeu pe pamantul asta (sa nu uitam ca suntem singura tara mica ce are toate formele de relief) si sa o respectam. Dar asta mai inseamna si sa ne respectam pe noi insine cu radacinile, istoria si mai ales traditiile noastre. Si mai inseamna sa fim mandri de ceea ce suntem si de ceea ce avem. Cuvinte ca patriotism, natiune, patrie, mandria de tara sa fie mai mult decat cuvinte intr-un manual de educatie civica. Si poate ca atunci vom acorda mai multa atentie indatoririlor civice printre care si votul si vom avea "alesi ai neamului" si nu "alesi ai banului". Si poate ca atunci vor veni italienii sa munceasca in casele si gradinile noastre sau spaniolii sa ne culeaga capsunile.
Poate.....