fericire

O prietena m-a intrebat aseara daca sunt fericita. Am raspuns fara ezitare ca da. .
Am obiceiul sa stau pe scari in fara casei si sa privesc in departare dealurile si padurile la vremea amurgului. E micul meu moment de liniste, de intalnire cu mine si cu maretia naturii. Mi-am amintit intrebarea si, ca de obicei am inceput sa disec semnificatia cuvantului si implicatiile sale.
Pentru mine fericirea cuprinte o intreaga gama de sentimente, ca si iubirea ca si multe alte cuvinte "mari". Mi se par "mari" si greu de inteles si de asimilat asa ca le impart in mai multe si mai marunte.
Fericirea, pentru mine, e starea de liniste sufleteasca, e multumire si impacare, e bucurie.
Sunt fericita cand ma trezesc dimineata si ma dau jos din pat cu bucurie, cand abia astept sa incep ziua cu micile ei activitati gospodaresti, cu rutina ei monotona.
Sunt fericita cand aud vocea micutului meu dimineata indiferent daca e vesela: "Neata mama, nu mai pot sa dorm" sau somnoroasa "neata, eu mai dorm oleaca".
Sunt fericita cand merge in spatele casei si vad toti locuitorii curtii mele cum se invart in jurul meu de la pisica si catel pana la oratanii si iepurasi.
Sunt fericita cand imi vad gradina razand in soare sotul pe alei.
Sunt fericita cand in micul meu univers rural e liniste si pace si bucurie.
Sunt fericita cand ne adunam toti trei la masa, fiecare povestind si razand.
Sunt fericita seara cand ii "trag" patura de noapte buna gazei mele.
Sunt fericita in amurg cand imi "intalnesc" sotul pe banca afara la o cana de ceai.
Sunt fericita cand ma bag in pat seara, imi asez capul pe umarul sotului si ii multumim lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut, pentru familia noastra si linistea din jurul nostru si pentru ca ne-a data taria sa ajungem pana aici si intelepciunea de a merge mai departe.
Sunt fericita atunci cand punem in balanta motivele pentru care multumim si cele pentru care suntem ingrijorati si constatam ca balanta inclina in favoarea primelor.
Deci categoric sunt FERICITA!