interesul de grup sau personal

De cateva saptamani sunt implicata intr-un program mai amplu. Si ca de obicei am nimerit din pura intamplare. Am fost la un moment dat intr-un anumit loc si s-a considerat ca m-as descurca. Si ca sa nu refuz am fost pusa in fata faptului implinit. Probabil Doamne Doamne a considerat ca e momentul sa ies din micul meu univers domestic si sa ma implic in universul comunitatii in care locuiesc. Si ca in orice grup exista antipatii si simpatii. Ca in orice grup exista interese personale, personalitati diferite si implicit orgolii. Chiar daca am ceva experienta in lucru cu oamenii, in organizare si in conducere am incercat sa las antipatiile si micile neintelegeri din trecut acolo unde le este locul si sa ma adaptez conditiilor actuale. Mai exact am considerat ca binele colectiv primeaza, si ca interesele personale isi pot gasi rezolvarile cand apele se vor limpezi. Dar spre surprinderea mea foarte putini gandesc asa. Interese meschine, minciuni gratuite numai pentru a iesi in evidenta, si aruncatul cu acuze sunt sporturi locale destul de bine jucate. Atata vreme cat am fost spectator nu a fost nici o problema dar in momentul in care am fost prinsa "pe teren" am avut tendinta de a riposta. Din fericire mi-am format un obicei din a ma retrage atunci cand jocul nu imi place. Apoi, dupa o pauza binemeritata care ma ajuta sa vad ansamblul fara a ma pierde in detalii, incerc sa imi fac propriile reguli de joc. Si sa imi asum riscurile unei astfel de strategii: sunt urmata sau izolata. De data asta, poate datorita stresului imens si a oboselii acumulate la toti membrii echipei, atitudinea mea a fost ca o gura de aer proaspat si m-am trezit cu mult mai multe sarcini si atributii. Nu foarte grele, nu foarte solicitante dar suficiente pentru ca atmosfera echipei sa se relaxeze si ca eu sa imi dau seama ca visele mele se pot realiza si in alti parametri decat cei luati in considerare pana acum.
"Dumnezeu nu iti baga in traista dar iti ofera oportunitatile de a obtine singura. Trebuie sa iti doresti acel lucru destul de mult cu sufletul pentru ca mintea sa le veda si sa le valorifice" asa zicea bunicul meu si vorbele sale sunt mai adevarate ca oricand....