A trecut aproape un an si incet incet incep sa imi revin. Dezinteresul pentru tot ce inseamna creatie s-a stins in mirosul de bulion si zacusca. Nemultumirea adanca si fara nici un motiv definit se pierde in mirosul si culorile florilor. A mai ramas teama care sta pitita si mai scoare capul din cand in cand. Teama ca vine iarna, teama de frig, teama de camara goala, teama de pierdere, doar teama.... Incerc sa o infrunt, sa o ignor sau sa imi demonstrez contrariul. Uneori cred ca a disparut dar se iveste intr-un mod neasteptat si perfid tragandu-ma de maneca cand ma astept mai putin. Si iar inchid usa sufletului catre lume, catre cei dragi sperand ca o voi putea incuia afara.... Un reflex pentru ca imediat imi dau seama ca odata cu teama incui pe dinafara si bucuria dar mai ales iubirea. Asa ca las goblenul sa linisteasca si sa aseze in ordine sentimentele si trairile. Odata cu impunsaturile acului, sub firul colorat ascund toate grijile si nelinistile. Odata cu imaginea descoperita panzei, se linisteste si sufletul meu si reusesc sa simt multumirea, bucuria si iubirea din jurul meu....
Toamna a fost intotdeauna anotimpul meu preferat. Bogatia de culori si de arome m-a fascinat. E belsug, e abundenta si e bucurie. Bucuria lucrului binefacut, bucuria pargului, a belsugului si a continuitatii....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.