Fila de jurnal

E o zi foarte clada. Ploaia ne-a cam ocolit. Pe final de saptamana, vremea s-a infoiat cu tot cu nori si vant dar nu au cazut decat cativa stropi de ploaie. Si e nevoie de ploaie. 

Saptamana trecuta a fost extrem de aglomerata. In primul rand a fost prasitul gradinilor. Activitate de dimineata pentru ca a fost mai racoare. Pranzul a fost pentru curatenie in casa, spalat si calcat rufe. Dupa-amiaza a fost pentru cules cirese, si facut compot. Am pus in functie plita de afara pentru ca e mai mult spatiu si oala cu apa fierbe mai repede cu foc de lemne decat pe aragaz. Dupa-amiaza a fost momentul din zi alocat rasadurilor. Am reusit sa pun si varza de toamna si chiar niste praz. Am mai completat locurile goale, am pus araci la rosii, am copilit si legat si am mai pus un rand de fasole pastai pentru mai tarziu. In plus am semanat din nou castraveti si pepeni. Cred ca dupa primul semanat, cateva gaini au reusit cumva sa intre in gradina si m-au lasat fara seminte. E primul an cu sistem de udare cu picatura si rasaduri puse cu folie. Mai multa munca la infiintat cultura dar la prima tura de buruiana am simtit ca merita, munca a fost mult mai putina. Vedem pana la toamna cum se comporta si cum iese cultura de ardei. Florile sunt cele neglijate. Poate ca saptamana asta, printre cules si depozitat pe iarna, reusesc sa ma ocup si de curtea din fata cu flori cu tot. 

Saptamana asta e alocata dulceturilor de visine, cirese amare, coacaze, agrise si pare ca zmeura incepe sa se coaca, dar si conservelor de mazare si pastai. Anul asta as merge pe conserve mai mult decat pe congelate din cauza pretului la energia electrica. 

Ca stare de spirit sunt mult mai bine decat in ultimii doi ani. Cumva am sentimentul unui nou inceput. Parca sunt multe "chestii" (cum ar spune Matei) care se zbat sa se termine si ma refer la situatii dar si la relatii. Cumva apar tot felul de situatii mai mult sau mai putin placute care ma fac sa ma detasez, sa nu mai pun suflet in tot felul de relatii si situatii, sa nu ma mai implic la fel de mult cum eram obisnuita. Si in acelasi timp apar tot felul de articole care ma atrag, despre a pune accent pe tine, despre "a fi protagonista propriei vieti" (e o replica dintr-un film de pe Netflix). Cumva am inceput sa fac asta de ceva vreme, chiar daca nu tot timpul. Sunt atenta la ce imbrac (in loc sa imbrac ce nimeresc), la cum imi sta parul chiar daca e doar prins in coada, la cerceii pe care ii pun (cam singura bijuterie pe care o port) sau ca hainele sa fie cat mai confortabile (cum ar fi bustierele in locul sutienelor cu balene). Mai am mult de lucru dar e un inceput. Asa cum trebuie sa fiu foarte atenta la ce mananc, la cata apa beau dar si la mersul pe jos din cauza glicemiei un pic cam mare. 

Poate ca la acest sentiment a contribuit si faptul ca sotului meu i-a daruit Dumnezeu, prin oameni, un semn ca exista posibilitatea sa fie acolo unde ii e dat sa fie. Si asta ne-a umplut inimile de recunostinta. Iar aceasta recunostinta o resimtim in toate aspectele vietii noastre...