"nici o fapta buna nu ramane nepedepsita"

Ieri, pe FB circula o gluma "angajez persoana care, de cate ori vreau sa fac un bine, sa imi dea una ca sa imi vad de treaba mea".
Cam in situatia asta sunt si eu si meditez la alta vorba romaneasca din epoca moderna "nici o fapta buna nu ramane nepedepsita". Pentru ca am tendinta de a presupune ca ceilalti gandesc la fel ca mine, de cele mai multe ori ajung in situatia in care ma simt ca si cum cineva mi-a turnat o galeata de apa cu gheata in cap. Dar ceilalti nu gandesc ca mine. Binele "aproapelui" e interpretat ca binele "meu" si motorul actiunilor e doar interesul personal, tradus de cele mai multe ori in bani. Poate ca eu am invatat destul de devreme ca banii nu sunt totul pe lumea asta si poate ca ceilalti nu au invatat inca, fie ca nu au vrut, fie au tot primit sanse iar lectia finala nu a venit inca. Eu am fost nevoita sa invat devreme pentru ca aveam multe de facut dupa aceasta lectie. In schimb nu am vrut sa invat ca oamenii sunt rai pana la cruzime. Sau ca oamenii se pot bucura de raul altuia si chiar ii pot impinge pe cei neajutorati spre rau ca sa se bucure barfind pe banca la poarta sau poate pentru a face parada de compasiunea lor. Compasiune pe care clar nu o simt si ma intreb daca vorba lui Creanga despre "prostie" nu se aplica si pentru "rau":

Dar tot Creanga a mai spus si:

Aseara, cautam cocosul care nu vrea sa doarma in cotet. Si ca sa nu il sperii nu am luat lanterna chiar daca era intuneric. De regula se piteste pe langa gardul de la sud. Mergand in liniste si atenta sa nu il sperii, am auzit vecina vorbind la telefon. Fiind noapte si liniste, se auzea foarte clar. M-am oprit cand mi-am auzit numele. Povestea cuiva ultimile noutati din sat. Personajul principal fiind un vecin cu ceva probleme comportamentale agravate de pierderea sotiei de acum 2 ani. Pana in urma cu o luna omul se simtea mai bine: isi lua medicamentele, se ocupa de gradina, se mai diminuase si fixatia pe un alt membru al familiei. A reaparut si cafeua de dimineata bauta la poarta. Dar a aparut si compania. Una bagacioasa interesata de tot ce se intampla in casele altora. Starea omului s-a modificat si daca in iarna a avut o depresie urata, acum a avut un episod de violenta impotriva tuturor celor care aveau grija de el. Mai devreme vorbisem cu vecina si era plina de compasiune pentru fata omului, pe care acesta o lovise in plina criza. Si o crezusem. Acum, la ceas de seara, la telefon, povestea cu satisfactie cum si-a lovit omul fata si a urmat replica "s-a racorit si el in sfarsit". Si se bucura de necazul lor. 

Clar ca in povestea lui el are dreptate, pentru ca el o spune si trebuie sa justifice fixatia, dar daca ii doresti binele omului te gandesti ca, la o nevoie, tot familia lui e cea care il ajuta. Si atunci incerci sa ii arati ca orice ar fi, copilul lui tot copilul lui ramane. Asa imperfect cum il zugraveste el in ochii celorlalti. Face parte din el pentru ca l-a facut si l-a crescut. Nimeni nu e perfect, toti aveam momente cand ceea ce facem sau ce spunem poate rani pe cineva dar incerci sa te gandesti pe termen lung. 

Cu ce le ajuta pe vecinele bagacioase faptul ca el e singur acum. Sunt batrane si abia pot avea grija de ele, cum cred ele ca pot avea grija de un batran cu probleme mari emotionale si mentale? Sau cum cred ele ca l-au ajutat daca l-au facut sa isi dea fata afara din curte? Poate ca maine vor fi ele tintele furiei lui si atunci altcineva va spune "s-a racorit si el in sfarsit".

Si ca sa revin la scena cu telefonul de aseara, nu m-am putut abtine sa nu remarc cu voce suficient de tare ca sa ma auda vecina "ce frumos povestesti, tanti..., cum le spui ma-ta nu le spune nimeni...." Sunt curioasa daca azi mai iese la poarta cand ma aude trecand pe drum... 

Oricum sunt scarbita de mizeria umana din jur. Dupa doi ani de nebunie pandemica, in loc sa apreciem prezenta oamenilor din jur, in loc sa ne uneasca un sentiment de ajutorare reciproca, suntem mai rai ca niciodata. Si oricat incerci sa te feresti, mizeria din jur ajunge sa te murdareasca mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul....