un fel de "dulce" din foi de placinta si gem de mere

Pentru ca mi-au ramas cateva pachete de foi de placinta de la craciun, si vremea rea de afara ma tine in casa, m-am gandit sa le bag la cuptor intr-o varianta oarecare ... Si cum oua nu am din motive de zapada (gainile sunt cam lenese pe frigul asta...) m-am gandit la borcanul cu gem de mere din debara... O prima varianta am facut saptamana trecuta: rulouri din 2-3 foi, unse din belsug cu gem si bagate la cuptor. Din pacate au iesit foarte dulci, mai mult gem decat foi iar ce a ramas deasupra s-a zdrobit....
Astazi am repetat operatia dar cu mai putin gem (doar pe prima treime din suprafata foii am intins gemul intr-un strat subtire), rulourile facute doar din 2 foi si puse unul langa altul in tava. Si pentru a rezolva problema "zdrobitului", la final am facut un sirop de zahar in care am pus si un plic de zahar vanilat pe care l-am turnat peste rulouri, ca la saraile...

Dupa ce s-au racit aratau cam asa in farfurie - doar cateva minute pentru ca apoi am admirat farfuria goala....

UN COPIL. O BUNICĂ. ȘI UN INCENDIU CARE I-A LĂSAT PE DRUMURI

articolul e de fapt o preluare de aici in speranta ca va fi citit de cat mai multe persoane

Închipuiți-vă pentru câteva secunde că aveți 13 ani și nu mai aveți nimic. Doar o pijama ponosită cu care ați ieșit în mare grabă când focul v-a cuprins umila gospodărie în care stăteați singur cu bunica....

PĂRINTELE MARIAN TUDOR NE CERE AJUTORUL

Pentru ajutor:
informatii - Preot Marian Tudor din Glodeanu, la numărul de telefon 0720.281.634 

pachete - Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260.

banuti - CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian
 In orice situatie precizati "pentru Iulian, baietelul ramas fara casa"

 

inca o zi de iarna

Suntem izolati de 2 zile si inca ninge. Nimic nu strica linistea alba de pe dealuri. Nici un motor de masina sau utilaj nu strica armonia zapezii. Doar uneori dimineata se mai aude pentru o perioada scurta torsul cate unei drujbe...
Iar activitatea principala in asemenea zile este "aruncatul zapezii". E o lupta continua cu vantul care o aduce inapoi, zadarnicind orice incercare de a face carari in nametii din curte.

Sotul meu croindu-si drum spre magazia de lemne

Mana Maicii Domnului ascunsa in zapada

Eu pregatindu-ma s a o iau de la capat cu cararile dupa 2 ore

februarie pentru gradina

In ciuda zapezii de afara (si continua sa ninga) eu fac planificarile pentru gradina. In primul rand desenez si planific culturile in functie de cultura de anul trecut, de vecini, de daunatori.....
In prima decada, daca timpul permite, ar trebui semanata salata si ardeii in rasadnita.
In a doua decada se pregatesc laditele pentru pus cartofii timpurii la incoltit.
In a treia decata se seamana rasadul de rosii timpurii in rasadnita si se aleg cartofii pentru pus la incoltit.
Pentru plantat luna este in crestere  in perioadele 1-7 februarie si 22-29 februarie

accesoriu agenda

Incep postarea prin a multumi pentru toate comentariile cu vorbe frumoase de la postarea trecuta. Ma bucur mult ca v-a placut coperta mea pentru agenda si asa cum am promis revin cu o poza cu traistuta pentru maruntisuri: post-it-uri, radiera, marker, etc.

Siretul cu fluturas in capat am vrut sa il atasez fermoarului dar din pacate am avut unul "ascuns" asa ca siretul l-am cusut de capatul traistutei. Si pentru ca era cam trista i-am pus o garnitura de danteluta grena....

Jurnal de familie

De regula am jurnalul meu cu ganduri si sentimente dar mai am un jurnal (de regula o agenda) a familiei. Jurnal in care tin evidenta bucuriilor, a tristetilor, a planurilor, a tempereturilor de afara, a lucrarilor din gradina si curte sau orice cred eu ca are importanta pentru familia mea, atat ca amintiri dar si ca baza pentru planificarile din anii urmatori. Anul acesta agenda e primita de la o prietena draga si e nedatat. Si intamplarea face ca pe prima pagina sa povestesc despre o plimbare in oras unde am "scotocit" prin magazine second hand. Fiind dupa sarbatorile de iarna achizitiile au foat cam slabe: 2 fete de pernute pe care intentionam sa le fac saculeti de plante medicinale. Una e patrata cu un pic de danteluta si doua lungi cu sireturi pe capete dar culorile erau interesante:

Si cum agenda mi se parea ca are nevoie de o mica personalizare m-am gandit sa ii fac o coperta. Am cautat diverse solutii si pana la urma am ajuns la una din fetele de pernuta - cea in doua culori si cu o delicata aplicatie dantelata:

Am mai avut si un fluturas ramas din rochia cu care am imbracat abajurul din care am folosit partea mai mare si iata ce a iesit:

Sireturile fetei de perna erau mai lungute si nu m-am indurat sa le tai bucatele pentru a "incheia" coperta asa ca le-am cusut pe spatele copertei intr-o forma mai putin regulata pentru a pune stiloul si inca un instrument de scris:

Mai am o bucatica de fata de perna, un fluturas mic, un siret si un fermoar. In cateva zile o sa postez si cu ce am acesorizat coperta.

Rugaciune

"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am  exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta  Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita,
Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire  si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au  imbogatit  fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia  iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine!
Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbandu-se prin casa mea imi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele si ale familiei mele în Numele lui Iisus, Amin  !

Prima zi de februarie

Prima zi de februarie a venit cu un ger cumplit: -31 grd C. Dar si cu o mica bucurie pentru mine. Cadoul facut de sotul meu s-a dovedit a fi o cutie cu surprize. Initial a fost vorba de un telefon care a venit la pachet cu un abonament la telefon.Iar astazi am aflat ca abonamentul are inclus si un trafic mic de date iar telefonul suporta un minibrowser. Deci pot sa citesc blogurile mele preferate de pe telefon. Inca nu am descoperit cum sa pot posta pe blog de pe telefon dar o sa mai caut....
Si daca tot ma bucur o sa infiintez o noua rubrica pe blog - BUCURII - unde voi "contabiliza" tot ce pot pune la acest capitol.

Vise, planuri, idei

Mereu am visat. Mereu mi-am lasat gandul sa zboare pe aripile fanteziei. Nimic spectaculos, nimic extraordinar dar pastrand o anumita tema. Am citit undeva ca visele copilariei ajung sa se implineasca mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul. Unul din visele mele din copilarie pare sa prinda contur. Deocamdata e la stadiul de  idee. Pe zi ce trece noi idei se aduna in jurul acelui vis din copilarie ca o dantela lucrata de mana: fiecare ochi definitiveaza modelul lasand posibilitatea imbogatirii lui. Iar planurile tind sa prinda forma si culoare chiar daca doar in mintea mea.
Ideea s-a nascut cand aveam in jur de 10 ani, in drum spre padure, trecand pe langa o cladire parasita, plina de muschi si iarba crescuta prin crapaturi. Cladirea in jurul careia se cladesc acum planurile nu a ajuns inca sa fie imbracata in iarba si muschi cu toate ca poarta acelasi nume venit din istoria locului...

goblenul cu diagrama buclucasa

Am ratacit diagrama (colt stanga jos) in semptembrie cand am inceput gradinita. Cred ca s-a ratacit printre hartiile de pe birou dar nu reusesc sa o gasesc. Sau, fara sa isi dea seama, Matei a folosit-o la una din creatiile sale origami. Cert este ca nu dau de ea... De ieri m-am hotarat sa lucrez restul goblenului si voi vedea ce se va intampla cu diagrama lipsa.....

vineri de ianuarie

A doua zi de "izolare". Din cauza vremii, satele mai mici din comuna au fost izolate. Drumurile de intrare in sate se pierd in imensitatea alba. Nu mai ninge dar zapada scartie de ger sub talpi iar vantul, chiar daca e mai slab ca ieri, se joaca cu zapada mutand-o de colo-colo. formand dune sau siruri....

Cararea spre magazia de lemne tinde sa dispara dupa mai putin de o ora. Dar e soare. Cu dinti, cu ger dar soare. Iar lumina filtrata prin florile de gheata de pe geamuri ma imbie sa iau goblenul in mana. Acel goblen caruia i-am ratacit o diagrama. in speranta ca pana il termin voi gasi sau voi primi diagrama bublucasa....

viata in batatura

Mi-am dorit intotdeauna sa locuiesc la tara. Copil fiind asteptam cu nerabdare vacantele cand evadam din lumea aglomerata a orasului si savuram dupa-miezele de sambata si diminetile de duminica cand imi reincarcam bateriile in batatura bunicilor. In perioada tineretii am ajuns mai greu la tara dar cand ma simteam epuizata era suficient sa dau o fuga, chiar si de cateva ore, pana la bunici pentru ca entuziasmul sa revina. Iar in oras am locuit la casa dupa varsta de 12 ani.
Am incercat de multe ori sa imi explic ce ma atrage la tara dar de fiecare data gaseam o alta explicatie: sentimentul de continuitate, de incremenire a timpului, legatura stransa cu natura si interdependenta om-natura, produsele naturale obtinute cu dragoste sau toate astea la un loc. Cert este ca in ciuda greutatilor vietii mi-am gasit linistea in acest satuc dintre dealuri, la jumatatea distantei intre Roman si Piatra Neamt. Si pentru ca pamantul pe care il lucrez are o suprafata destul de mare iar produsele obtinute din culturile mele sunt peste necesarul familiei mele m-am gandit sa le valorific. Si pentru ca sunt facute cu drag, intr-un mod traditional, valorificand atat cunostintele acumulate de la bunici cat si metode naturiste as vrea sa ajunga de la mine din camara la dumneavoastra pe masa (sau tot in camara) fara a mai poposi pe rafturi. 

Zapada

Ninge de ieri. Si inca mai ninge. O mantie alba coboara peste sat. Si imbraca in puritatea ei toate asezarile. De ar putea imbraca si sufletele noastre..... Sau poate nu. Pentru ca ar ascunde sub frumusetea ei toate durerile, ranile trecutului si neimplinirile. Le-ar hrani cu seva sa si poate ele ar izbucni cu si mai mare forta.... Poate ca e mai bine ca o putem admira in bataia soarelui, in sita amurgului sau in frumoasele culori ale rasaritului si putem visa la ziua in care in sufletele noastre s-ar asterne aceeasi liniste si mutenie care insoteste intinderea alba.
Sau poate privind frumusetea muta si stralucitoare a zapezii invatam ca suntem doar un fulg in imensitatea unui troian, la dispozitia vantului care ne plimba dintr-un loc in altul, gata oricand sa stralucim in batataia soarelui sau sa ne topim la caldura sa, in cazul in care nu ne-am pierdut deja in noroiul de sub troian....

o prima intrebuintare a dantelutei

Am gasit intr-un magazin de haine vechi ceva ce parea o fata de pernuta. Mi-a placut imprimeul si am luat-o. Acasa am constatat ca erau doar doua bucati de panza frumos colorate prinse pe doua parti. De nasturi nici nu se punea problema. Asa ca i-am schimbat destinatia. "Fata" impreuna cu danteluta bunicii se inteleg de minune. Le-am cusut de mana, nu a iesit perfecta, mai trebuie spalata si apretata dar cam asta e rezultatul:

Dantela din dulapul bunicii

Vroiam sa fac un napron cu danteluta pe margine si cum nu sunt foarte buna prietena cu crosetul am cautat solutii. Asa am ajuns la bunica. Si iata ce am descoperit:

La cat de delicata e ma gandesc cum sa o prind. Oricum voi posta rezultatul.

poveste de viata: Natalia

Natalia e o vecina de aici din sat. O femeie cocheta pe chipul careia se vad ridurile adanci sapate de intamplarile din viata ei, la cei 64 de ani ai sai. Parul alb si-l ascunde sub vopseaua roscata care ii accentueaza albastrul adanc al ochilor. Are o doza fantastica de bun simt de sub care tasneste durerea cand zidul cade sub un strop de alcool. Dar sa va spun povestea ei:
A ramas vaduva de tanara. Lucra la o fabrica pe vremea aceea si dupa o vreme s-a "cuplat" cu un coleg de servici mai tanar. Nu au trecut nici pe la starea civila si nici pe la altar o buna bucata de vreme dar asta nu i-a impiedicat sa isi cladeasca o relatie bazata pe dragoste si respect reciproc. A venit si schimbarea regimului care a schimbat cursul multor vieti. Fabrica a intrat in restructurare iar partenerul ei de viata a fost disponibilizat. Atunci au decis sa se casatoreasca legal si religios pentru a-si creea oarecare stabilitate emotionala in cuplu. Au vandut apartamentele din oras si s-au mutat la parintii lui. Dupa inmormantarea soacrei au investit toti banii in casa pentru a-si crea conditiile cu care erau obisnuiti. Nu au terminat ce si-au propus cand el a lasat-o singura, rapus de o boala care l-a macinat precum mahnirea "inutilitatii" de dupa disponibilizare. A ramas sa isi ingrijeasca socrul si sa infrunte barfele din sat. Ani de zile si-a ingrijit socrul ca pe tatal pe care nu-l mai avea sau ca pe copilul pe care nu l-a avut. Apoi a cunoscut pe cineva. Un barbat singur si sufletist dispus sa lase aglomeratia Bucurestiului pentru un trai linistit in satul natal alaturi de ea. Poate pentru a pune capat barfelor sau poate pentru a-si vedea nora fericita socrul i-a facut acte pe toata "avutia" lui dupa ce i-a vazut pe amndoi in batatura. Din pacate abia dupa moartea lui avea sa afle ca "avutia" nu era cea pe care o stia. Nu fusese dezbatuta mostenirea dupa bunici si strabunici. S-a luptat ca o leoaica pentru bucatica de teren din jurul casei dar dupa ani de zile a fost nevoita sa se recunoasca infranta. Si asta privind cum creste o casa in fata casei sale, acolo unde isi crestea legumele. Durerea rabufneste uneori si o aude tot satul dar toti ii stiu povestea si o privesc cu compasiune.
Si dupa toate astea, de Craciun, a mers la proaspetii ei vecini, aceiasi care i-au fost dusmani ani de zile, aceeasi pe care ii "spurca" dupa fiecare pahar de vin si, in semn de impacare, i-a rugat sa ii fie nasi de cununie. Vrea sa mearga mai departe, sa lase vrajmasia in urma, si sa isi cladeasca o noua viata, trecand pe la Biserica alaturi de proaspetii ei vecini pentru ca "Omul e mai important decat orice altceva"....
Si e o femeie care merge la Biserica doar la Paste si la Craciun, o femeie care nu poarta fustele pana in pamant si broboada peste gura dar e o femeie cu suflet mare, curat si poate mai aproape de Dumnezeu decat multe altele care isi tocesc genunchii duminica de duminica, cautand motive de barfa si mizerii ascunse sub presurile vecinilor pentru a calca in picioare tot ce e frumos si curat.....

o noua prima zi

Prima zi din noul semestru, prima zi din saptamana, prima zi de munca din noul an. Si peste toate astea o veste buna. Un sfarsit ce il credeam sfarsit de paragraf s-a dovedit a fi un final de capitol din viata mea. Un punct si virgula ce s-a dovedit a fi un punct si gata. Un aspect al vietii mele ce ma tinea ancorata intr-un trecut dureros s-a incheiat. Colivia trecutului s-a deschis iar visele pot prinde aripi....

Zi de duminica

O zi racoroasa de iarna. Bate un vant rece dar focul arde vesel in soba. De maine iar suna ceasul, alerg la microbuz de dimineata si pana la intalnirea cu microbuzul de la pranz ma joc cu prichindeii. Trebui sa pregatesc desenele pe maine si ceva material marunt pentru joaca cu cifrele. Dar inca ma bucur de vacanta. Nu am reusit sa imi termin micile planuri din vacanta asta dar cu voia Domnului se vor finaliza incet, incet.
Am ajuns iar la un moment de decizie, cand iar trebuie luate hotarari. Pe de o parte "incercarea moarte n-are" iar pe de alta "graba strica treaba". Iar asta imi da o stare de neliniste, putina furie si chiar dezgust. Dezgust pentru tot ce se intampla in tara asta, dezgust pentru punerea banului mai presus de om, dezgust pentru nepastrarea echilibrului intre interesul personal si interesul de grup, dezgust pentru nevoia de a umili pe ceilalti in speranta cresterii propriei valori, dezgust fata modul in care se manifesta acea "senzatie" de putere la unii. Cred ca e vorba de cei care fug de momentul intalnirii cu ei insisi si se ascund in spatele multimii de lingusitori pe care ii atrage ca un magnet, folosind atitudinea lor ca un drog. Din pacate drogul asta ucide sufletul si orice farama de compasiune... Si din pacate drogul asta s-a raspandit ca o adevarata molima in sociatatea noastra de consum, inclusiv in comunitati unde compasiunea, intelegerea si smerenia ar trebui sa fie un mod de viata....

o prajitura?

Dupa ce au trecut sarbatorile am crezut ca macar o vreme nu voi mai coace. Dar se impunea ceva dulce zilele astea dar mai usor si de facut si de digerat. Solutia a fost prajiturca cu iaurt.

zarzarul

Ieri a fost o zi superba de primavara. Asa ca am avut activitati mai de primavara. Pe langa taiatul crengilor depozitate si pregatirea lor pentru foc am mutat un zarzar. Cred ca e primul copac plantat impreuna. E cam mare si am tot amanat plantarea lui in anul ce a trecut. Dar pentru ca mama isi reorganizeaza curtea iar el era plantat in zona drumului de acces, era amenintat cu taiatul. Asa ca inarmati cu harlet am eliberat drumul de acces iar micul zarzar asteapta cuminte primavara in fata ferestrelor. De ce asteapta primavara? Pentru ca astazi e o zi autentica de iarna cu ninsoare si viscol...