11 noiembrie, 2018

Fila de jurnal (noiembrie)

Pentru astazi (data/ora):

duminica 11 noiembrie 2018 ora10:00

Afara:
 E rece si e ceata. Cred ca mai cald decat normal dar e ceata si umezeala. E o toamna lunga si sper sa mai tina... 
E liniste. Copacii sunt goi dar frunze uscate mai sunt pe jos. Pamantul e tare si greu de arat asa ca dealurile sunt cenusii si nu negre de aratura... 
Gainile noastre sunt fericite, gasesc graunte la discretie cazute de la porumbul acasa dar si frunze de sfecla si boabe de floarea soarelui de prin balotii pentru  capre. 
Capritele sunt bolfoase de la frig, isi infoaie blanita sa tina de cald iar vacuta striga daca uitam usa deschisa la grajd. Mai e un pic de treaba la tavan (de pus balotii de paie pe pod) ca sa nu se piarda caldura...

Mă gândesc:
 La unii oameni care cred ca sunt mai interesanti daca cauta nod in papura celorlalti, daca critica si scotocesc dupa mizerii. Nu isi dau seama ca vor fi tratati la fel? Atata vreme cat critici va face si celalat la fel? Si s-ar putea sa fie mai bun?
Nu o sa inteleg niciodata ce e atat de interesant sa scoti in evidenta aspecte negative ale celorlalti? Nici unul nu suntem perfect. Nimeni nu are doar zile bune. Toti suntem pusi in situatii urate in care s-ar putea sa reactionam prost, necaracteristic din diverse motive: dormit prost, socoteala de acasa care nu se potriveste cu cea din targ, nevoia de a ne adapta la situatii oarecum limita, grijile cotidiane si multe ale motive...
Din pacate, am prostul obicei de a indeparta din viata mea astfel de oamenii. Si de a-i evita atat cat pot. Am trecut prin prea multe situatii neplacute cand unele persoane (in special rude) nu doar ca nu mi-au fost alaturi ci au si incercat sa mai puna o piedica, o mana de paie pe foc ca apoi sa "admire peisajul". Din fericire pentru mine am depasit frumos (zic eu) acea perioada.
Acum cred ca viata ne scoate mereu situatii mai putin usoare pentru a invata sa fim mai bun si nu cred ca are rost sa ne mai facem rau si singuri. Chiar daca intentiile sunt bune...

Din locurile de unde invatam:
De la oameni care ne ranesc. Nu conteaza motivul lor (invidie, rautate sau chiar prostie) noi chiar avem de invatat din asta. Chiar daca doar invatam sa spunem NU uneori. E ceva invatat. Pentru mine e greu sa spun NU cand cineva are nevoie de ajutor. Dar se pare ca trebuie sa o mai si fac...

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii minunati de langa mine: sotul grijuliu si atent, Matei care imi aduce "ceva" cand vine de la Iasi si devine din ce in ce mai matur si responsabil. Pentru prietena lui care se pare ca il face fericit chiar daca se intalnesc destul de rar si sunt concentrati mai mult pe scoala. 
Pentru privilegiu de a creste un tanar de care sunt tare mandra: matur, responsabil, vesel, descurcaret si incantat de ceea ce face.

Din bucătărie:
Cafea de dimineata cu placinta cu iaurt. In frigider avem bors si friptura de cocos si salata de vinete. In plan sunt spaghete cu cuburi din pieptul cocosului, o supa cu galuste de gris si briose. 
Multe din ele sunt pentru pachetul de student pe saptamana viitoare.

Cu ce sunt imbracata:
Pantalon sport bleumarin, maleta si sosete grena si o jacheta de lana maro inchis.

Citesc:
Nu stiu inca. Am terminat aseara ceva dar nu stiu daca azi va fi timp de citit... 

Ceea ce astept (sper):
 Sarbatorile de iarna. E perioada mea magica din an....

Ce mai mesteresc:
vesta in lucru
Multe: o vesta crosetata tip rozeta, aceeasi fusta din acril care probabil va mai lenevi pana va fi gata, pregatesc materiale si scheme pentru felicitarile de craciun si caut idei...

Ascult:
Deja cantece de craciun. 

În casa:
E curat si miroase a tamaie. E o aroma relaxanta si tonica pentru vremea de afara. Decoratiunile sunt inca de toamna dar deja ma gandesc la cele de iarna. Mai sunt doar 3 saptamani si trebuie sa fiu pregatita.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sarbatorile de iarna cu bucuria si agitatia lor. Cand toata lumea se gandeste la frumos si bun (macar aparent).

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Sa termin curatenia in curte, sa gasesc loc pentru florile din ghivece si sa le pregatesc de iarna. 

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

toamna se imbina cu iarna pe masa mea: un scul rosu primit in dar (deja vine craciunul) si scheme de lucru langa decoruri de toamna
Apus spre Ceahlau

28 octombrie, 2018

Fila de jurnal

 Pentru astazi (data/ora):

 duminica 28 octombrie 2018, ora 9:11

Afara:
E cald. Vreme de final de vara. Dupa cateva zile de toamna autentica cu ceata, vant si chiar un pic de lapovita. Toate vietuitoarele curtii lenevesc la soare. Doar frunzele uscate de pe jos ne aminteste de toamna... Sper sa mai tina cateva zile vremea asta frumoasa pentru a termina de adus de pe camp tot ce mai e.....

Mă gândesc:
La multe. La oameni. La modul cum unii inteleg sa isi realizeze visurile: trecand peste orice si oricum. La rautate si ranchiuna. La barfe ce strabat timpul. La cat mai avem de invatat si cum credem ca le stim pe toate si de fapt nu stim mai nimic.... 
La cum se reduce totul la bani inclusiv omenia si bunul simt...

Din locurile de unde invatam:
Incep sa ma intreb daca invatam vreodata... 

Sunt recunoscătoare pentru:
Sansa de a face ce imi place, puterea de a lua decizii dureroase la un moment dat, micul meu univers casnic si pentru cei dragi...

Din bucătărie:
Cafea, lapte si ceva gustari reci....
In frigider ma asteapta cateva ghebe mici ce asteapta sa fie puse in otet, fasole mari si ingredientele pentru un pate de casa.... 

Cu ce sunt imbracata:
Pantalon de casa negru si un tricou cu maneca 3/4 mov. Si sosete de lana galbene. 

Citesc:
Ceva usor de duminica pe langa o carte tradusa de o vecina  si primita in dar:  Arme de instructie in masa

Ceea ce astept (sper):
Vreme buna sa putem termina cu campul si curatenia in curte.... 

Ce mai mesteresc:
De toamna. Cand se termina campania voi reveni la fusta mea de acril si cine stie poate si goblen 

Ascult:
Muzica veche

În casa:
Putina dezordine dar se rezolva in urmatoarele 20 minute. 

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Am scris in articolul precedent despre multe lucruri preferate dar aici cred ca o sa ma refer la serile linistite si reci de toamna cu muzica relaxanta, lumina lumanarii, aroma de levantica si o cana de compot de gutui....

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
 Sa terminam de recoltat porumbul si sa il depozitam plus ceva ordine prin curte. Mai e de modificat un gard, de carat niste pamant ramas dupa ce am facut fantana si mici alte pregatiri de iarna...

O discutie cu Matei in masina:
-Iar am o colega atee. Dar e de treaba si ne intelegem bine...
-Ai avut discutii pe tema ateismului?
-Da. Dar mi-am spus punctul de vedere si gata!
-Si care e punctul tau de vedere?
-Cum care? Ca Dumnezeu exista! E dovedit stiintific!
-Cum?
-Pai pe de o parte a dovedit-o Einstein bazandu-se pe logica si stii asta ca doar tu mi-ai dat articolul cand eram in clasa a 9-a...
-Asa...
-Si pe de alta parte s-a dovedit stiintific pe baza statisticilor ca dupa fiecare razboi mondial s-au nascut mai multi baieti decat fete. Ca o compensare a celor care au murit pe front... Hai ma, mama ca doar stii si asta...
- Uite ca pe asta nu o stiam...
-Acum o stii! E cineva acolo sus care ia decizii si are grija de noi...


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

o seara linistita
sursa: Facebook

un model de felicitare de craciun
sursa: Pinterest

27 octombrie, 2018

A fi (sau a nu fi) taranca

Mie imi place sa fiu taranca. Sa am grija de gospodaria mea de la tara. Sa vad cum creste de la un an la altul aceasta gospodarie.
Imi place rutina gospodariei dar si imprevizibilul fiecarei zile.
 Imi place sa ma trezesc foarte devreme, sa fac cafeaua, sa ii duc cafeaua sotului (si baiatului cand e acasa) la pat. Imi place sa planificam ziua dimineata la cafea si apoi sa intram in rutina diminetilor la tara: deschis pasari, hranit pasari si animale, scos gunoiul de la animale, mulsul de dimineata. Si ordinea din casa. Cand toata casa se transforma din culcusul cald de noapte in refugiul zilei. E ceva in aceasta rutina care da continuitate, stabilitate.
Apoi vine acea parte din zi imprevizibila sau previzibila partial. Acea parte care tine de specificul fiecarui anotimp: semanat, plivit, ingrijit, recoltat, gatit, depozitat sau ceva lucru de mana langa soba (in anotimpul rece) sau la fereastra cand ploua in perioada calda...
Imi place si rutina de seara cand, dupa agitatia zilei, revenim la activitati stiute, asezate ca apoi sa ne "adunam" in casa.
Imi place sa gatesc pentru cei dragi, imi plac aromele din bucatarie si zambetele baietilor cand descopera ceva ce le place.

Imi place primavara pamantul negru si primitor in care plantez seminte de cativa mm. Imi plac plantutele abia ivite din pamant pe care incerc sa le eliberez de invazia burienilor la inceputul verii asa cum ma bucur de roadele toamnei si migala de a pastra seminte de calitate pentru primavara viitoare.
Imi place camara si beciul plin la final de toamna asa cum imi place plapuma alba a zapezii cu linistea ei nesfarsita. Iar ghioceii si brandusele ce se invesc in golurile zapezii mi se par de o mare sensibilitate.

Imi place viata mea cu tot imprevizibilul si rutina ei.
Inteleg alegerile fiecaruia. Dar eu pana la 18 ani visam o familie numeroasa, cu copii multi si o gospodarie la tara cu animale, nutret in spatele casei, blanosi alintati si pasari care sa mearga dupa mine. Apoi, pe la douazeci si ceva de ani, m-am lasat influentata de aspiratiile adultilor familiei si mi-am dorit sa fiu "cineva" cum zicea bunica. A fost un vis realizat doar ca nu mi-a placut.
Nu mi-a placut viata in spatele biroului, cu casa redusa la pat si baie, pe care le vedeam doar la lumina becului. Nu mi-a placut sa stau intre cifre si peretii biroului cand afara era soare, copacii infrunzeau si desfrunzeau fara sa ii vad, pasarile ciripeau fara sa le aud. A fost o perioada in care am cunoscut multi oameni. Majoritatea nervosi, irascibili, invidiosi si rautaciosi. A fost o perioada in care am devenit sceptica si morocanoasa. O perioada in care radeam rar si dormeam putin si prost. O perioada in care grijile (a zilei de maine, a saptamanii viitoare, a lunii urmatoare si a viitorului incert) nu ma lasau sa dorm. Dar am lasat-o in urma...
Ii cred pe cei care ma cunosc de multi ani ca sunt mirati de alegerea mea, mai ales ca "a fi taran" a trecut in ultimii ani de la definitia din DEX (a locui la tara si a lucra pamantul) la un soi de injurie.
Cred ca sunt aceeasi indiferent daca mulg vaca sau daca stau intr-un birou. Si chiar mi se pare mai usor mirosul de grajd, pe care il suport in jur de o ora pe zi,  decat cel de tutun amestecat cu arome personale si parfumuri grele din anumite birouri in care esti nevoit sa stai minim 8 ore.
Si daca stau la tara nu inseamna ca m-am izolat. Ci doar ca aleg momentele in care "socializez". Intr-o perioada in care informatia este extrem de accesibila iar socializarea exista si in mediu online, sunt sanse sa te izolezi chiar daca stai in mijlocul orasului asa cum poti fi extrem de sociabil in creierul muntilor daca este semnal la net.
Un alt aspect de care aud este nivelul intelectual al celor din jur. Dar asa cum poti gasi intelepciune la batrani de la tara cu 4 clase, lipsa acesteia se poate evidentiaza si la persoane cu multe studii superioare. Uneori prefer intelepciunea simpla, a pamantului, in locul aceluiasi fir despicat in patru la infinit.
Si nu am timp sa ma plictisesc. Daca stau acasa nu inseamna ca dorm sau lenevesc toata ziua. Sunt zile cand nu apuc sa stau jos decat la cafea, dimineata si la masa de seara. Nu imi ajunge timpul sa fac tot ce imi propun motiv pentru care am agenda cu liste "de facut" pe ziua in curs, pe saptamana in curs sau anotimp dar si liste cu planuri pe termen lung. Sunt o persoana organizata dar rare sunt zilele cand bifez toata lista si nu am nimic ramas pe a doua zi.
Si da, devin irascibila atunci cand alegerea mea este privita cu un oarecare dispret, cand mi se vorbeste de sus sau cand stilul meu de viata e sursa de ironie. Asa cum eu respect alegerile celor din jur, mi se pare absolut firesc ca ceilalti sa imi respecte alegerile, deciziile. Poate ca e timpul sa reinvatam sa ne respectam pentru ceea ce suntem nu pentru ceea ce facem sau avem.
Cred cu tarie ca fiecare om e unic, ca fiecare om se bazeaza pe sentimente atunci cand se ia o decizie si mai putin pe fapte. Chiar daca argumentele sunt sprijinite de fapte, acele argumente sunt alese in functie de emotii si sentimente. Si cum nu putem fi constienti de sentimentele celorlalti nu putem judeca deciziile si alegerile. Se pot spune pareri dintr-un punct de vedere exterior situatiei, o parere neutra, un sfat detasat care poate fi bun sau ignorat dar apoi respectam deciziile celuilalt. Chiar si atunci cand celalalt alege sa fie suparat, sa se izoleze, sa se detaseze nu putem decat sa ii respectam decizia si avem rabdare sa isi revina...
Dar dupa 10 ani de la decizia de a ma muta la tara am obosit sa aud aceleasi insinuari si ironii la adresa alegerii mele. Daca ar fi fost gresita sau impulsiva si nu mi s-ar fi potrivit, probabil as fi renuntat deja si as fi facut altceva. Dar in acest timp am avut ceva tentative de a face altceva. Activitati care nu mi-au adus la fel de multa satisfactie ca mica mea gospodarie. Activitati care au fost sursa unei stari de iritare, nemultumire si oboseala mentala asa ca am revenit la micul meu univers si am incercat sa il fac cat mai confortabil pentru noi. Asa cum m-am straduit sa ii fac si lui Matei un loc in care sa se simta confortabil pe timpul studiilor iar decizia viitorului sau sa nu fie influientata de lipsuri sau de inconfort. Indiferent ce decizie va lua la finalizarea studiilor il vom sustine cu tot ce vom putea. Deocamdata se gandeste sa revina la tara dar poate, peste ceva ani, va dori sa incerce un alt stil de viata. Indiferent ca va fi pe o perioada scurta, pentru a testa si altceva, fie ca va alege alta oportunitate ce i se va ivi pe parcurs ii vom respecta deciziile si il vom sustine.
In deciziile pe care le iau, banii au cea mai putina influenta. Sunt multe lucruri pe care le fac doar de drag si nu pentru profitul pe care il pot aduce. Astfel ma pot bucura de fiecare activitate fara a o cuantifica. Chiar si produselor mele, pe care le vand, prefer sa le dau valoare si nu sa le pun pret. O valoare emotionala, sufleteasca care sa faca bine la suflet nu doar la trup...
Si pentru ca e cam greu pentru unii sa imi inteleaga deciziile si stilul de viata imi doresc sa mi le respecte fara a incerca sa mi le influienteze ca sa nu amintesc ca unii incearca sa imi impuna propriul lor stil de viata...
Si da, imi plac plimbarile, imi place sa evadez din cand in cand in locuri noi si frumoase. Imi place frumosul in general. Dar nu ma pot bucura de el daca sotul meu nu e prin preajma. Simt ca e singurul care intelege ca ma bucur chiar daca abia schitez un zambet si vede ce vad eu fara a fi nevoie de cuvinte. Ma bucur cand face posibile unele ganduri ale mele fara ca eu sa le spun. Si ma bucur ca si el simte la fel. Sper ca sentimentul asta sa reziste in timp si sa ajungem ninsi de ani trecand prin viata tinandu-ne de mana...

14 octombrie, 2018

Fila de jurnal (octombrie)



Pentru astazi (data/ora): 
 duminica, 14 octombrie 2018, ora 11:00

Afara:
 E cald. Temperaturile din timpul zilei sunt de septembrie. Inca avem 20-21 gr ziua. Doar noaptea e mai rece si seara facem focul. Curtea noastra nu arata tocmai cum as vrea. Inca avem pamant de la fantana pe langa frunze uscate. nucile cad zilnic si trebuie culese. Struguri mai sunt in vie. Puii ajunsi cocosei exerseaza cantatul. Cateii sunt lenesi. Doar pisoii mici fac nazbatii. E o lene generala de duminica la soare.

Mă gândesc:
 La cate mai sunt de facut: a treia tura de vie de cules, vin de bagat la beci, mere si porumbul de cules. Plus ceva baloti de fan de adus acasa si apoi aratul. Deocamdata ne bucuram de vremea calda pentru cules. Dar speram in ceva ploi pentru arat...
Au trecut 2 saptamani de cand Matei a inceput scoala. Dar mai e pana cand o sa ma pot bucura in liniste de plimbarile duminicale la Iasi. Deocamdata incerc sa ma obisnuiesc cu lipsa lui din casa si sa ma abtin sa il sun prea des...
Saptamana viitoare am diminetile ocupate asa ca de curte ma pot ocupa doar dupa-amiaza. Sper sa recuperez din restantele la calcat si la pregatit curtea si gradina pentru iarna.... 

Din locurile de unde invatam:
Am avut un "week-end terapeutic" cum zicea o doamna draga saptamana trecuta. Nu stiu cat am invatat din greselile trecutului (uneori ma intreb daca am invatat ceva) dar ma bucur ca nu m-au acrit incercarile vietii. Stiu ca uneori nu mai am rabdare cu oamenii, ca alte ori sunt mai repezita si poate ranesc dar nu mi-am pierdut increderea in bunatatea din sufletele celorlalti. Si nu cred ca situatiile urate in care ne pune viata si in care reactionam prost ne definesc ca oameni chiar daca uneori sunt mai rezervata in a acorda incredere. Nu suflu chiar in iaurt dar la ciorbe sunt mai atenta :) 

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii minunati din viata mea. Atat cei vechi cat si cei pe care viata mi-i scoate in cale uneori... 

Din bucătărie:
Fiind sambata zi de pachet, in bucatarie sunt multe bunatati pe langa cafeaua de dimineata: drob, rulada aperitiv cu pate, pate de casa, placinta cu iaurt, biscuiti cu nuca si ciorba de pui.

Cu ce sunt imbracata:
 Un pantalon de casa gri inchis si un tricou negru. A! Si sosete de lana rosii.

Citesc:
Chiar nimic zilele astea. Daca nu iau in calcul articole despre psihologia aplicata de pe net... 

Ceea ce astept (sper):
Sarbatorile de iarna. Cu toate activitatile pregatitoare: curatenie, decoruri, preparate din porc, zapada si lucru de mana langa geam...

Ce mai mesteresc:
Ceva caciulite colorate pe langa fusta din acril ce nu se mai termina din lipsa de timp... 

Ascult:
Linistea curtii... 

În casa:
Relativ ordine. Si liniste. Cu arome de mere si gutui...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Decoratiunile. Si daca pana acum decoram casa doar de Craciun, acum caut alternative pentru fiecare sezon...


Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Sa terminam cu stugurii, cu merele si cu balotii de fan...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:



Si una care mi-a placut mult de tot:


17 septembrie, 2018

Fila de jurnal (septembrie)


Pentru astazi (data/ora):
 Duminica, 16 septembrie 2018, ora 8:36

Afara:
E racoare. bate vantul si pare ca va ploua. Soarele se arata din cand in cand...
Puii se bucura de dezastrul din curte pentru ca pot ajunge in gradina dar mai ales se pot "scalda" in lutul imprastiat peste tot.
Curtea ca si gradina arata ca dupa... fantana. Nu e gata inca dar se vede peste tot lucrul la ea. Astept cu nerabdare finalul. Pe de o parte ca sa reducem timpul alocat aprovizionarii cu apa iar pe de alta parte sa putem reveni la treburile de sezon, amanate temporar din lipsa de timp si atentia acordata muncitorilor. 

Mă gândesc:
La cate mai sunt de facut. La restante, la inceputuri  la plecari si reveniri, la ciclicitatea vietii...

Din curte si gradina:
Au inceput sa infloreasca dumitritele. Mi-am luat 2 ghivece din piata cu "globuri" de dumitrite si le-am asezat la intrare. Astept bostanii sa ii imprastii pe lateralele treptelor. Si porumbul...
In gradina am inceput recoltarea fasolelelor si m-am oprit. Revin saptamana viitoare cu recoltari si curatat gradina. Sunt in plan: cartofii, fasolele, dovlecii (pentru seminte) si radacinoasele...
Via e coapta dar astept bruma pentru cules si apoi porumbul.
Vitelusa e o jucarie mare. Dupa eliberarea curtii de lut va face cunostinta cu capritele. Sa aiba loc de zburdat. La numai 3 saptamani deja mananca fan si face pozne...

Sunt recunoscătoare pentru:
 Oamenii din viata mea. Pentru intelegere si minunatii.

Din bucătărie:
Actiunea borcaniada e in toi: castraveti in otet, conopida cu gogosari in otete, zarzavat pentru borsuri, gem de prune, gem de soc. Urmeaza: muraturi, gogosari in sos de rosii, gogosari evreiesti, ardei iuti la otet si ca proiect - dulceata de ardei iute.
Pentru astazi avem supa de pui cu galuste de gris si creier pane. Plus o salata de pepene galben.

Cu ce sunt imbracata:
Inca pijama...

Citesc:
Recomandari pentru regimul alimentar in caz de glicemie ridicata... 

Ceea ce astept (sper):
 Sa recuperam tot ce a ramas in urma si sa intrat in ritmul alert al toamnei. Daca mai reusesc si sa ma bucur de minunile toamnei deja sunt fericita...

Ce mai mesteresc:
Aceasi fusta de acril. Probabil voi reusi sa o port la primavara viitoare. 

Ascult:
Sunetele curtii: closca cu pui, latratul catelului, doi motani care se cearta si din cand in cand vacuta care isi striga vitica...

În casa:
Ca in timpul borcaniadei: rufe de calcat, vase cu diverse legume ce asteapta sa le vina randul, borcane si capace iar intr-un colt stivuite laditele cu borcane pline in asteptarea sotului pentru dus la beci....

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Toamne cu toate ale ei: arome, culori, emotii....

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Final de fantana, inceput de organzare pentru scoala si un inceput timid de recuperat restantele la gradina/

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

un model interesant de papucel gasit pe internet

26 august, 2018

Fila de jurnal - august


Pentru astazi (data/ora):
 duminica, 26 august 2018, ora 16:20

Afara:
 E cald. Adie un vanticel racoros din cand in cand. Animalele sunt molesite. Prin iarba piuie puii de toamna. Dupa perioada ploioasa, cateva gaini zapacite s-au pus pe clocit prin pod, prin iasla vacii si acum piuie prin iarba galuste galbene si pufoase...
Primele frunze uscate au cazut pe gazon din parul din fata casei. Miroase a struguri si a prune darse simte  si parfum de crini de august si Mana Maicii Domnului.

Mă gândesc:
 La toamna, la oameni care se supara usor, la vreme si la vremuri.
Vremea a fost aiurea anul asta si noi inca facem greseli sau inca mai avem de invatat sa ne adaptam. Stam prost cu "stransura" pentru animale. Prima coasa s-a stricat adunata in capita din cauza ploilor (sau nu ne-am adaptat noi la ploi), a doua a prins-o ploia pe camp si nu am mai adus-o acasa. Acum suntem la a treia. Sper in toamna lunga sa mai adunam una... Salcamul inflorit si puii din iarba se spune ca sunt semne ca asa o fi...
La faptul ca iar nu pot raspunde la comentariile de pe blog. Se pare ca e din cauza faptului ca folosim mai multe adrese google pe acelasi dispozitiv. Sper sa pot rezolva problema pana pe finalul anului dar pana atunci:
Ancuta, cu regina noptii am si eu o problema: imi tot aduc primavara de la mama si anul urmator nu mai apare. Iar cu crinii... asa ma pateam si eu cu bunica mea... Multumim!
Cristina, nu e mereu casa asa cum as vrea eu. Am momente cand cred ca a trecut taifunul... Dar ma bucur ca iti place "coltul" meu de pe masina de cusut... Iar momentele mai putin placute din viata noastra sunt lectii pentru noi, dar pot fi si pentru altii asa ca le povestim... :) 
Laura, multumesc de urari si aprecieri. Iar cu vindecarea... teoria e usoara dar calea pana la final e lunga si uneori dureroasa pentru ca implica sentimente. Cu mintea e mai usor :)


Din locurile de unde invatam:
Uneori mi se pare ca nu mai stim nimic si oricat am invata tot nimic nu stim... 

Sunt recunoscătoare pentru:
Pentru sotul meu grijuliu si panicat in situatii de criza. Pentru pustiul amuzant care se straduie sa imi sustina moralul. Pentru puterea de a zambi si in situatii neplacute... Pentru oamenii minunati din jurul meu dar si pentru carcotasi. Au si eu rolul lor :).

Din bucătărie:
Hrana rece. Ce am gatit vineri si pizza primita de la o persoana draga, aseara.

Cu ce sunt imbracata:
 Pantalon 3/4 roz si tricou rosu dar si sosetute roz...

Citesc:
O carte usoara de duminica...

Ceea ce astept (sper):
Sa treaca urmatoarele zile de odihna impusa... Sper sa am rabdarea necesara sa stau linistita si sa nu fortez piciorul lovit...

Ce mai mesteresc:
Mai de toamna sau mai bine zis borcaniada pentru iarna: bulion, zarzavat, zacusca, gemuri iar vedeta lunii este lichiorul de menta. 

Ascult:
Sunetele curtii si a casei: un catel care latra, puii care piuie, cocoseii care testeaza primele triluri, motanelul care toarce in preajma mea... 

În casa:
 Oarecare ordine si foarte cald in ciuda geamurilor deschise...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Hazul de necaz.

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Recuperarea unor restante prin curte si gradina in limita in care nu pot face prea multe. 

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

sursa: internet



05 august, 2018

Fila de jurnal - august


Pentru astazi (data/ora):
duminica 5 august 2018 ora 7:57

Afara:
O vreme superba de august. Un pic de racoare dimineata, soarele se ridica puternic in timp ce pasarile ciripesc, iarba e udata de roua, puii au umplut curtea si piuie ciugulind gaze... Pana si cele doua closte zanatece pe care le-a apucat clocitul dupa ce au stat ploile au iesit la mancare. Iedutii lenevesc la soare in timp ce caprele cauta umbra. Cate un "ham" razlet se aude cand si cand...

Mă gândesc:
La vara asta nebuna care a trecut fara sa o vedem/simtim. Prinsi intre examenele lui Matei si ploile interminabile am ajuns la finalul verii. Sarbatoarea "Schimbarii la fata" de maine anunta deja venirea toamnei. In curte incep sa simta arome de toamna. Strugurii roz, timpurii, de la masa din curte incep sa se rusineze inrosind cate o bobita pe ici pe colo... 
La inceputul saptamanii ma gandeam ca odata trecute emotiile admiterii ma pot concentra si eu pe curte/gradina. Gradina care m-a speriat pentru ca e acoperita de buruieni crescute in nestire de la ploi. Am intrat voiniceste la smuls buruieni dar febra musculara aparuta dupa prima zi mi-a amintit ca nu e ritmul corect. Nu am cum face in 2-3 zile ce nu am facut o luna cat ne-a tinut ploaia departe de gradina. Noroc ca in curte, sotul meu a facut repede curat cu motocoasa. O zona curatat te imbie sa mergi mai departe cu entuziasm...

Din locurile de unde invatam:
Spunea cineva pe blogul sau, in vara asta, ca ne vindecam traumele prin copii. Chiar si cele pe care nu stiam ca le avem. Cu mintea am dat dreptate. Cumva am si timtit asta dar cu gandul la traume mici, legate de copilarie. Logica mi-a spus ca pe masura ce trece timpul gasim si traume mai mari. Nu stiam cat de tare ma va lovi acest adevar. Odata cu inscrierea lui Matei la facultatea de Matematica din Iasi am fost nevoita sa trec din nou prin fata secretariatului si a salilor de curs a Facultatii de Fizica. Toata frustrarea din anii de facultate am resimtit-o intr-un timp scurt. De la modul cum am fost privita la admitere, durerea de la primul curs cu decanul de atunci in care ni s-a spus ca "primii 7 ani sunt grei pana treci de anul 3" (am sperat ca e doar o gluma) pana la momentul ridicarii actelor din secretariat la finalul facultatii. Scari pe care stateam toti din an la restante, scari pe care am asteptat numirea unei comisii de examinare la o materie (optica) la care nu reusise sa ia nimeni nota de trecere (eram 120 studenti), usi care se deschideau doar ca sa primim vesti proaste, locuri unde erau telefoane publice de la care dadeam vestile proaste parintilor (si de reugula ascultam acelasi monolog din care numai sustinerea la greu lipsea..). Furia si frustrarea simtita atunci m-a coplesit zile intregi dupa aceea. M-am intrebat daca asta m-a facut mai puternica sau m-a determinat sa stau departe de catedra. Imi era teama sa nu transmit mai departe sentimentul, sa nu ranesc si eu la randul meu pentru ca alta modalitate de a preda nu stiam, nu ne invatase nimeni. Cat a fost Matei elev la gimnaziu am fost furioasa pe profesoara lui de fizica. Nu i-a invatat nimic dar i-a ranit, i-a umilit si i-a inversunat. Uneori furia se completa cu mila pentru ea mai ales cand am aflat ca terminase tot la Iasi. In liceu a avut acelasi profesor de fizica care mi-a insuflat dragostea pentru aceasta materie. Mai in varsta, mai "moale" decat pe vremea mea dar cu aceeasi pasiune pentru fizica si mai putin pentru psihologie...
M-am linistit cand am gasit oameni frumosi in secretariat la Matematica. Cumva, zambetele lor, amabilitatea si disponibilitatea de a gasi solutii rapid mi-a redat increderea. M-au facut sa sper ca Matei va trece frumos prin aceasta experienta. Chiar daca vor fi si momente care il vor face mai puternic, acestea doar il vor cali...

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii minunati din viata mea, entuziasmul lui Matei pentru perioada urmatoare, curiozitatea lui care a inlocuit teama de plecare de acasa dar si pentru linistea gospodarii mele si binecuvantarile din viata noastra..
Pentru prieteniile vechi nezdruncinate de valurile vietii, pentru sentimentele care ma incearca chiar si cele care vin pentru a se vindeca, pentru rabdarea de a astepta ca lucrurile sa se aseze pe fagasul lor, la timpul lor....

Din bucătărie:
Mai nimic. Daca nu luam in calcul aroma de cafea, salata de vinete si merele timpurii. Chiar si o supa de legume in frigider si multa paine care solicita prajitorul....

Din camara:
Am depozitata zilele astea dulceata de mure iar in plin proces de macerare stau coarnele (pentru cornata), menta (pentru lichiorul de menta) si inca mugurii de brad, care nu au fost scursi de sirop, pe langa un ulei de masline plin cu plante medicinale din care voi face o crema reparatorie pentru piele... 
Aaaaa si butoiul mare cu fructe pentru tuica langa cel mic cu castraveti la murat...
Si a inceput sa poposeasca cate o ladita cu ceapa langa cea de usturoi. Din pacate nu a am avut un an bun pentru ceapa....

In curte/gradina:
In gradina castravetii au crescut cam mult din motive de ploaie si necules la timp dar sunt buni de murat, rosiile mai au nevoie de sustinere si plivire dar au inceput sa se coaca si sper sa fie soare astfel incat sa fie dulci si carnoase, ardeii sunt infloriti, radacinoasele sunt timide (foarte rare) si inca nebagate in seama (nu le-am plivit inca) in timp ce ceapa asteapta sa fie scoasa si depozitata in ladite (operatie pe care o fac in etape). Ce mai e? Bostanul placintar care se lungeste toata gradina, dovlecii care rodesc de la o zi la alta, pastaile asteapta decizia daca vor fi culese sau se vor face boabe si ceva pepeni obositi de atata ploaie care se chinuie sa infloreasca si sa rodeasca...
Gradina de flori e mereu lasata la urma asa ca asteapta cuminte sa fie eliberata de buruieni in timp ce vacuta asteapta termenul la care isi va vedea vitelusa (speram noi). 
Caprele au confundat anotimpurile si au redus laptele, crezand ca e toamna tarziu in timp ce gainile  cred ca e primavara din cauza umezelii si s-au pus pe clocit.
Am si ceva plante care cred ca e primavara: alunul a facut matisori, via a inflorit la fel ca liliacul, iasomia, forsythia si salcamul a lastarit iar bradul are muguri noi...

Cu ce sunt imbracata:
O rochie mov din tricot ....

Citesc:
Deocamdata nimic dar fiind 2 zile de sarbatoare probabil voi gasi ceva...

Ceea ce astept (sper):
Sa mai reduc din starea de oboseala, sa recuperez la capitolul somn, sa aduc la zi treburile curtii si sa realizam planurile pentru vara asta cu ajutor de la Doamne Doamne pentru ca a mai ramas putin timp...

Ce mai mesteresc:
Aceeasi fusta din acril....

Ascult:
muzica instrumentala relaxanta....

În casa:
E relativ ordine. Am reusit sa aduc la zi unele din restante, sper sa recuperez tot in saptamana ce urmeaza. Miroase a crin de vara din vaza de pe masuta, a mere timpurii, a tamaie arsa de dimineata si a balsam de rufe de la cuverturile proaspat spalate....

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Momentul meu din dimineata cu cafea fierbinte, muzica veche (de la radio) si agenda cu "to do"....


Unele planuri pentru săptămâna urmatoare:
O dimineata de luni la Piatra Neamt cu miros de padure de conifere si emotii urmata de o saptamana de munca in gradina si curte cu pregatiri si eventual inceput de lucrari sa zicem de constructii...







Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:






O duminica minunata tuturor!