10 martie, 2019

Fila de jurnal (martie)


E duminica. A doua din luna martie. Si e dimineata. O dimineata insorita cu temperaturi de final de aprilie: 15/8 gr C. Daca anul trecut pe vremea asta abia scapasem de zapada, acum se vad muguri timpurii. Pasarile sunt foarte vesele si ieri am vazut berze pe un camp. Saptamana trecuta am stat mai mult pe afara. Doar vantul ne-a mai incurcat planurile si nu am reusit sa dam foc la resturile vegetale adunate de prin curtea animalelor. Spre deosebire de alti ani nu suntem in criza de timp si nici panicati ca nu reusim sa facem tot ce am vrea. Asta nu inseamna ca nu vrem multe pentru anul asta, ci doar ca incercam sa le luam incet si pe rand si vom vedea ce se va "alinia" la rand...
Ma bucur de vremea buna de afara, de micile cadouri pe care mi le face sotul sau mi le fac singura: un trandafir catarator crem, unul rosu, o pereche de manusi de gradina colorate, o carte la reducere, mici momente dragute....
Asa cum ma bucur de realizarile lui Matei si de pasii pe care ii face pentru viitor, pentru consolidarea increderii in sine. Ma bucur ca tine cont de sfaturi dar isi cauta propria cale, propriile solutii si ca se adapteaza din mers. Imi place ironia (chiar autoironia)cu care depaseste criticile dar si momentele mai putin placute. Imi place entuziasmul si increderea primilor pasi in viata de adult chiar daca raspunde uneori, cand se incapataneaza:
- "Asta e! Nu am cei 7 ani de acasa pentru ca pe tine te stiu de la 9 ani"...
Gandul imi zboara si la ce mai e de facut si care e urmatorul pas pentru ca lista e lunga si unii pasi depind de ceilalti asa cum unele planuri sunt paralele cu altele si cumva trebuie jonglat intre ele atat ca timp dar si financiar. 
Intre timp, ma simt recunoscatoare pentru vremea buna de astazi, pentru soarele vesel ce imi bate in fereastra,, pentru muzica buna de la radio care imi aminteste de perioada in care aveam varsta lui Matei, pentru curtea plina de animalute alintate si pentru oamenii dragi din viata mea. 
In casa e ordine, miroase a frezii de la florile din vasul de pe masuta. Vineri am primit frezii (sunt singurele flori taiate care imi plac) de la sotul meu si cativa trandafiri marunti si colorati dintr-un supermarket unde am fost la cumparaturi. Mirosul de cafea cred ca e cel mai pronuntat la ora asta si probabil pana mea de idei in ceea ce priveste gatitul pe astazi. Habar nu am ce voi face de mancare dar cu siguranta voi gasi eu ceva ...
Zilele trecute curtea a primit 3 noi membri: Porcoveata si gasca ei grohaitoare. Sunt 3 purcele dragalase, de varste, marimi si culori diferite care au reusit sa depaseasca anxietatea de dupa mutare si acum stiu sa ceara ce vor dar mai ales se joaca la soare. 
Cum anul trecut capritele au fost cam bolnavioare tapul a cam fost respins pana tarziu in iarna iar iedutii se cam lasa asteptati provocand emotii... Asta in timp ce o gaina s-a pus pe clocit deja iar celelalte sunt foarte harnice la facut oua. Doar ca sunt cam zapacite si confunda paiele caprelor cu propriul cuibar. Asta inseamna ca seara merg cu cosuletul la cules oua din toata curtea caprelor...
In gradina inca sunt depozitate furajele animalelor dar gradinuta mica din fata a primit deja cateva randuri de ceapa, cateva de mazare si 2 randuri de cartofi timpurii. Cu cartofii a fost o intreaga aventura deoarece am 2 catei mici si jucausi in curte care credeau ca am iesit la joaca asa ca imi furau cartofii de pe rand in timp ce ii puneam. A durat cam mult pusul lor in pamant si sper sa nu am surprize sa ii fi dezgropat :)
Cum vremea se anunta frumoasa si pe saptamana viitoare urez tuturor cititorilor o primavara frumoasa si spor in tot ce v-ati propus!







17 februarie, 2019

Fila de jurnal (februarie)

O noua duminica de februarie. A treia, azi 17.
S-a terminat si vacanta studentului, pare ca se apropie si primavara. Doar ca mai sunt petece de zapada destul de mari iar pitigoii s-au decis: "Simt' a vara" ciripesc de dimineata. E soare si blanosii lenevesc la soare: Ursulica pe o tufa de garofite pitice, Lupisor pe un maldar de paie iar Ciufulina pe marginea de lemn a cotetului. Capritele rumega linistite iar de la distanta par gramajoare de zapada. Vaca, cred ca ii povesteste celei mici despre primavara pentru ca le tot aud mormaind prin usa deschisa sa le intre soarele. Doar matele stau tolanite pe covor. Se pare ca locurile, candva preferate, sunt prea calde acum, pentru blana lor groasa...
Ma gandesc deja la ce pot face maine prin curte, in ciuda terenului moale: poate sa curat murul si zmeura sau poate sa asez stratul cu plante aromatice. Fiind mai inalt amenajat, in plin soare toata ziua pare mai uscat, numai bun de asezat. Deja mi-am achizitionat manusi si unelte noi, frumos colorate pentru primavara. Si ceva seminte.

Am mai mutat/reamenajat prin casa. Simt nevoia de ceva schimbari, modificari si, surprinzator, de a scapa de unele lucruri pe care nu le folosesc. Se pare ca am spor la aruncat/daruit lucruri nefolosite sau "depasite" de vreme si vremuri.
Inca nu reusesc sa fiu atat de organizata pe cat mi-as dori iar dispozitia mea, cam schimbatoare in perioada asta, nu ma ajuta deloc. Dar probabil, in timp voi reusi sa inteleg si sa ma adaptez schimbarilor si anotimpului. Abia astept sa pot iesi in curte/gradina. Urmatoarele zile se anunta calde, poate vor fi suficient de calde pentru a sta pe afara.
Zilele astea m-am lovit de unele atitudini care m-au dus cu gandul la bunica. Mie nu mi-a fost teama niciodata de singuratate. Am preferat singuratatea de una singura decat singuratatea in doi. Bunica imi repeta mereu ca "Unde dragaste-i putina/ Lesne-i a gasi pricina",  Cand lista reprosurilor s-a lungit am pus punct, m-am adunat si am avut incredere ca viata e frumoasa mai ales cand nu "mergi pe sarma" ca sa nu superi pe cineva. Si nu am fost dezamagita. Viata sau Dumnezeu, mi-a oferit o gramada de motive sa ma bucur. Fiecare zi ma surprinde cu mici momente frumoase. In curand vom sarbatori 10 ani de cand am pasit in fata altarului avand alaturi nasii si pe Matei pe post de fotograf. Era o zi rece de februarie iar soba din biserica scotea un fum.... Nici nu imi vine sa cred cum au trecut anii. Nu au fost doar momente frumoase, ne-au fost puse la incercare rabdarea, dorinta de a crede in frumos, puterea de a o lua de la capat iar si iar dar si taria de a merge mai departe cu zambetul pe buze in ciuda barfelor, a rautatilor si a privirilor sceptice. Pot spune ca nu mai suntem la fel impulsivi ca la inceput, ca suntem mai cumpaniti in decizii dar la fel de entuziasti, la fel de zambitori si de optimisti. Si cu multe planuri de viitor. Poate un pic cam multe...
florile primite saptamana trecuta

Si pentru ca sunt un pic nostalgica azi o sa spun ca sunt recunoscatoare pentru toate momentele vietii mele, care m-au facut asa cum sunt acum, si pentru toti oamenii pe care i-am cunoscut sau doar intalnit; atat pentru cei care m-au sustinut in momente mai delicate cat si pentru cei care m-au ajutat sa ma "slefuiesc" de-a lungul vietii dar mai ales pentru cei care sunt constante in viata mea, cei alaturi de care ma bucur in fiecare zi si cei cu care vorbesc atunci cand am nevoie, cei care se bucura atunci cand ma bucur si care gasesc ceva "motivational" atunci cand eu uit sa zambesc. Asa ca ma bucur de fiecare zambet a pustiului ajuns student cat si a taticului sau, de fiecare zi cu soare si de fiecare floare... Doar ca mai sunt zile cand incerc sa ma bucur de orice stiind ca "pofta vine mancand".
Pe saptamana viitoare planurile sunt in functie de vreme: curat in curte, probabil o tura de spalat perdele si sters geamuri sa poata intra primavara in casa, o tura de sacrificat cocosi pentru ca am constatat ca sunt cam multi si gainile nu se prea ingramadesc sa faca oua, curatenie prin anexe si ... planuri de primavara.
Si poate, in zilele mai putin frumoase, voi mai face cateva randuri la rochia mea rosie de mohair.
O saptamana minunata tuturor! Cu soare afara si in suflet!


10 februarie, 2019

Fila de jurnal


O zi de 10 februarie insorita. Duminica. 
Dimineata a fost un pic de ceata ce a lasat in urma copacii albi, ca de poveste. Dar s-a ridicat soarele. In curand copacii vor renunta la hainuta de sarbatoare si, la 8 gr cat se anunta, va fi o zi de primavara timpurie. 
Pamantul e inca inghetat si sclipeste alaturi de petele mari de zapada mai incapatanate. Pe ici pe colo, se vede cate un petec de iarba inghetata. 
Zilele astea s-au auzit si pitigoii. Inca nu s-au decis daca vine sau nu primavara asa ca trilul lor e doar colorat. In schimb, gainile sunt cele mai galagioase. Au inceput sa faca oua iar una, mai zanateca, chiar s-a pus pe clocit. Iar capritele se rotunjesc pe zi ce trece. In curand vor aparea si iedutii. Asta in timp ce tapul le mai da tarcoale si ne mai sperie cu suntele lui "primavaratece".
Vitica creste si e din ce in ce mai obraznicuta. S-a obisnuit cu lipsa laptelui din alimentatie dar protesteaza cand aude moara si nu ajunge faina la ea. 
Ma gandesca ca dupa aproape 3 luni de iarna, cu zapada destul de abundenta, ar fi cazul ca primavara sa isi faca simtita prezenta. Dar, calendaristic, inca mai e iarna. Sau poate o primavara timpurie. Am descoperit un strat de flori mai langa casa, eliberat de zapada, si nu m-am putut abtine sa nu imi bag mainile, zilele trecute cand soarele ne alinta cu razele sale caldute. Am scos frunzele uscate, am taiat lujerii uscati de dumitrite si am mai smuls ceva radacini de pir care erau insotite de cateva frunzulite verzi... 
Urmeaza pregatirea uneltelor de straturi, apoi cele de gradina si apoi curatatul gradinii. 
Listele cu plante, seminte, rasaduri, ordine a lucrarilor, prioritati si alte care tin de inceputul primaverii imi ocupa spatiu atat pe birou cat si in calculator. Bugete, prioritati, timp alocat si bineinteles planificari imi ocupa timpul pana cand voi putea sta mai mult afara. Inca caut cea mai viabila solutie pentru rasaduri dar probabil si anul asta va fi trecut la capitolul "incercari". Nu am gasit inca varianta care mi se potriveste cel mai bine dar de data asta exista un element nou: fantana. 
Anul asta mi-am propus sa invat sa lucrez in gradina cu manusi. E un obiectiv ce apare in fiecare primavara si dispare dupa prima saptamana de stat in curte. Dar am vazut intr-un magazin de bricolaj manusi de gradinarit colorate si vesele care, sper eu, sa ma faca sa rezist mai mult de o saptamana.
Azi e o zi mai incarcata. Deci cartea, inceputa aseara, va trebui sa astepte pana mai pe seara. Am pregatit si ceva floricele de porumb pentru o seara linistita in pat. De maine revenim la activitatile zilnice, de rutina, iar daca vremea e buna probabil voi aloca si cateva ore pentru ceva ordine prin curtea animalelor. S-au adunat multe resturi furajere care au fost prinse in zapada si trebuie adunate pe masura ce se dezgheata.
Sunt recunoscatoare pentru starea de bucurie cu care reusesc sa fac fiecare treaba, oricat de neplacuta ar parea la prima vedere. Poate pentru ca am scapat de stresul anului trecut cu bac-ul si admiterea lui Matei. Sau poate ca bucuria lui legata de acomodarea in Iasi, de prima sesiune trecuta cu bine se transmite. Imi sunt dragi zilele cand gatesc si fac bagaje, imi e drag sa calc, sa spal si sa le asez frumos in valiza in fiecare saptamana. Ma bucura fiecare seara cand vorbim la telefon si el e energic si entuziast chiar si in timpul sesiunii. M-a surprins placut atitudinea lui in fata examenelor. Si in general se simte o stare de bine, de implinire chiar si in zone ale vietii noastre unde "socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ". Dar poate o sa se potriveasca :)
In schimb nu reusesc sa ma mobilizez pentru pregatirile de martisor. Poate si pentru faptul ca nu mai pot coase decat cu ochelari si nu am stare locului prea mult timp. Dar cumva nu ma pot apropia de scheme, idei si cartoane. Prefer andrelele si lucru la rochia mea rosie de mohair...
O saptamana minunata tuturor celor ce citesc aceste randuri!

18 noiembrie, 2018

Calatoria spre craciun

Dupa 2 ani, bucuria craciunului a revenit. Cu toata emotia calatoriei spre el. Calatorie ce incepe odata cu inceputul postului. Un inceput de calatorie cu pregatiri si anticipari. Anul acesta a venit si cu prima zapada deci si cu timp pentru decoratiuni, felicitari cusute si retete noi de dulciuri.
Dar cea mai importanta e emotia. Emotie ce vine din bucurie, anticipare si mai ales din dorinta.
Dorinta de crede in magie. Magia ce se vede in ochii fericiti ai copiilor dar si a parintilor care se bucura de bucuria celor mici indiferent de varsta lor. Si bucuria vine din gesturi mici, din "tovarasie" sau comuniune. Toate pregatirile pentru craciun se fac impreuna. De la curatenia din casa la post, de la alegerea cadourilor pana la desfacerea lor dar mai ales comuniunea din bucatarie. Stiu ca nu e o sarbatoare a mancarii dar o sarbatorim cu mancare. De fapt cu bucuria adunarii in jurul mesei incarcate cu bucate pregatite cu drag.
Craciunul e bucurie. Bucuria vine din nevoia de a darui si a primi. Si nu cadouri ci atentie, pretuire, timp, apreciere, bucurie...
De Craciun, Dumnezeu ne-a facut cel mai de pret dar: pe Fiul Sau si familia. Familia indiferent de lipsuri - familia s-a intregit in staulul animalelor, pe paie dar bucuria venirii pe lume a Fiului Sau a compensat toate lipsurile. Iar drumul pana acolo a fost lung, cu respingeri si griji asa cum e drumul nostru spre craciun in fiecare an: cu griji, cu respingeri cu nerealizari sau intarzieri dar bucuria de la capatul drumului, bucuria de a fi impreuna cu familia si cu Dumnezeu, e nepretuita si unica in fiecare an.
E ideal sa fim buni, darnici si intelegatori tot anul dar greu de realizat atunci cand suntem prinsi in grijile de zi cu zi asa ca de craciun e bine sa ne reamintim aceste sentimente si bucuria pe care o aduc ele. Astfel incat, atunci cand avem impresia ca totul e pe dos si nimic nu merge cum am vrea noi sa avem ce ne reaminti. Sa ne reamintim bucuria. Cu bucurie in suflet totul e mai usor si mai frumos. Incrancenarea, invidia, mahnirea, supararea nu face decat sa ne ingreuneze fiecare pas prin viata. Ne face sa credem ca fiecare zi e o lupta si fiecare clipa e o batalie. Cand de fapt viata e un drum frumos cu mii de motive de bucurie cu clipe unice si eterne, cu bucurii mici care aduce la final sentimentul de implinire. Si la batranete, cu parul nins si privirea inteleapta sa putem afirma ca am avut o viata frumoasa si fericita.
Doar ca in ultimii ani, cu ajutorul pretios al mass-mediei, ne-am obisnuit sa vedem doar acele amanunte care ne aduc amaraciune si suparare. Nu vedem decat ce ne lipseste si motivele de suparare sau intristare. Spunem foarte des doar "Nu" indiferent ce precede acel nu: nu am, nu pot, nu imi ajunge. Cand e atat de frumos sa facem inventarul doar la ce avem, la ce putem si la ce e destul sau mai mult decat destul. Si astfel vom putea sa ne bucuram de tot ce ne da Dumnezeu: "Fa rai din ce ai" spunea un mare duhovnic si mare dreptate avea.

11 noiembrie, 2018

Fila de jurnal (noiembrie)

Pentru astazi (data/ora):

duminica 11 noiembrie 2018 ora10:00

Afara:
 E rece si e ceata. Cred ca mai cald decat normal dar e ceata si umezeala. E o toamna lunga si sper sa mai tina... 
E liniste. Copacii sunt goi dar frunze uscate mai sunt pe jos. Pamantul e tare si greu de arat asa ca dealurile sunt cenusii si nu negre de aratura... 
Gainile noastre sunt fericite, gasesc graunte la discretie cazute de la porumbul acasa dar si frunze de sfecla si boabe de floarea soarelui de prin balotii pentru  capre. 
Capritele sunt bolfoase de la frig, isi infoaie blanita sa tina de cald iar vacuta striga daca uitam usa deschisa la grajd. Mai e un pic de treaba la tavan (de pus balotii de paie pe pod) ca sa nu se piarda caldura...

Mă gândesc:
 La unii oameni care cred ca sunt mai interesanti daca cauta nod in papura celorlalti, daca critica si scotocesc dupa mizerii. Nu isi dau seama ca vor fi tratati la fel? Atata vreme cat critici va face si celalat la fel? Si s-ar putea sa fie mai bun?
Nu o sa inteleg niciodata ce e atat de interesant sa scoti in evidenta aspecte negative ale celorlalti? Nici unul nu suntem perfect. Nimeni nu are doar zile bune. Toti suntem pusi in situatii urate in care s-ar putea sa reactionam prost, necaracteristic din diverse motive: dormit prost, socoteala de acasa care nu se potriveste cu cea din targ, nevoia de a ne adapta la situatii oarecum limita, grijile cotidiane si multe ale motive...
Din pacate, am prostul obicei de a indeparta din viata mea astfel de oamenii. Si de a-i evita atat cat pot. Am trecut prin prea multe situatii neplacute cand unele persoane (in special rude) nu doar ca nu mi-au fost alaturi ci au si incercat sa mai puna o piedica, o mana de paie pe foc ca apoi sa "admire peisajul". Din fericire pentru mine am depasit frumos (zic eu) acea perioada.
Acum cred ca viata ne scoate mereu situatii mai putin usoare pentru a invata sa fim mai bun si nu cred ca are rost sa ne mai facem rau si singuri. Chiar daca intentiile sunt bune...

Din locurile de unde invatam:
De la oameni care ne ranesc. Nu conteaza motivul lor (invidie, rautate sau chiar prostie) noi chiar avem de invatat din asta. Chiar daca doar invatam sa spunem NU uneori. E ceva invatat. Pentru mine e greu sa spun NU cand cineva are nevoie de ajutor. Dar se pare ca trebuie sa o mai si fac...

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii minunati de langa mine: sotul grijuliu si atent, Matei care imi aduce "ceva" cand vine de la Iasi si devine din ce in ce mai matur si responsabil. Pentru prietena lui care se pare ca il face fericit chiar daca se intalnesc destul de rar si sunt concentrati mai mult pe scoala. 
Pentru privilegiu de a creste un tanar de care sunt tare mandra: matur, responsabil, vesel, descurcaret si incantat de ceea ce face.

Din bucătărie:
Cafea de dimineata cu placinta cu iaurt. In frigider avem bors si friptura de cocos si salata de vinete. In plan sunt spaghete cu cuburi din pieptul cocosului, o supa cu galuste de gris si briose. 
Multe din ele sunt pentru pachetul de student pe saptamana viitoare.

Cu ce sunt imbracata:
Pantalon sport bleumarin, maleta si sosete grena si o jacheta de lana maro inchis.

Citesc:
Nu stiu inca. Am terminat aseara ceva dar nu stiu daca azi va fi timp de citit... 

Ceea ce astept (sper):
 Sarbatorile de iarna. E perioada mea magica din an....

Ce mai mesteresc:
vesta in lucru
Multe: o vesta crosetata tip rozeta, aceeasi fusta din acril care probabil va mai lenevi pana va fi gata, pregatesc materiale si scheme pentru felicitarile de craciun si caut idei...

Ascult:
Deja cantece de craciun. 

În casa:
E curat si miroase a tamaie. E o aroma relaxanta si tonica pentru vremea de afara. Decoratiunile sunt inca de toamna dar deja ma gandesc la cele de iarna. Mai sunt doar 3 saptamani si trebuie sa fiu pregatita.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sarbatorile de iarna cu bucuria si agitatia lor. Cand toata lumea se gandeste la frumos si bun (macar aparent).

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Sa termin curatenia in curte, sa gasesc loc pentru florile din ghivece si sa le pregatesc de iarna. 

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

toamna se imbina cu iarna pe masa mea: un scul rosu primit in dar (deja vine craciunul) si scheme de lucru langa decoruri de toamna
Apus spre Ceahlau

28 octombrie, 2018

Fila de jurnal

 Pentru astazi (data/ora):

 duminica 28 octombrie 2018, ora 9:11

Afara:
E cald. Vreme de final de vara. Dupa cateva zile de toamna autentica cu ceata, vant si chiar un pic de lapovita. Toate vietuitoarele curtii lenevesc la soare. Doar frunzele uscate de pe jos ne aminteste de toamna... Sper sa mai tina cateva zile vremea asta frumoasa pentru a termina de adus de pe camp tot ce mai e.....

Mă gândesc:
La multe. La oameni. La modul cum unii inteleg sa isi realizeze visurile: trecand peste orice si oricum. La rautate si ranchiuna. La barfe ce strabat timpul. La cat mai avem de invatat si cum credem ca le stim pe toate si de fapt nu stim mai nimic.... 
La cum se reduce totul la bani inclusiv omenia si bunul simt...

Din locurile de unde invatam:
Incep sa ma intreb daca invatam vreodata... 

Sunt recunoscătoare pentru:
Sansa de a face ce imi place, puterea de a lua decizii dureroase la un moment dat, micul meu univers casnic si pentru cei dragi...

Din bucătărie:
Cafea, lapte si ceva gustari reci....
In frigider ma asteapta cateva ghebe mici ce asteapta sa fie puse in otet, fasole mari si ingredientele pentru un pate de casa.... 

Cu ce sunt imbracata:
Pantalon de casa negru si un tricou cu maneca 3/4 mov. Si sosete de lana galbene. 

Citesc:
Ceva usor de duminica pe langa o carte tradusa de o vecina  si primita in dar:  Arme de instructie in masa

Ceea ce astept (sper):
Vreme buna sa putem termina cu campul si curatenia in curte.... 

Ce mai mesteresc:
De toamna. Cand se termina campania voi reveni la fusta mea de acril si cine stie poate si goblen 

Ascult:
Muzica veche

În casa:
Putina dezordine dar se rezolva in urmatoarele 20 minute. 

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Am scris in articolul precedent despre multe lucruri preferate dar aici cred ca o sa ma refer la serile linistite si reci de toamna cu muzica relaxanta, lumina lumanarii, aroma de levantica si o cana de compot de gutui....

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
 Sa terminam de recoltat porumbul si sa il depozitam plus ceva ordine prin curte. Mai e de modificat un gard, de carat niste pamant ramas dupa ce am facut fantana si mici alte pregatiri de iarna...

O discutie cu Matei in masina:
-Iar am o colega atee. Dar e de treaba si ne intelegem bine...
-Ai avut discutii pe tema ateismului?
-Da. Dar mi-am spus punctul de vedere si gata!
-Si care e punctul tau de vedere?
-Cum care? Ca Dumnezeu exista! E dovedit stiintific!
-Cum?
-Pai pe de o parte a dovedit-o Einstein bazandu-se pe logica si stii asta ca doar tu mi-ai dat articolul cand eram in clasa a 9-a...
-Asa...
-Si pe de alta parte s-a dovedit stiintific pe baza statisticilor ca dupa fiecare razboi mondial s-au nascut mai multi baieti decat fete. Ca o compensare a celor care au murit pe front... Hai ma, mama ca doar stii si asta...
- Uite ca pe asta nu o stiam...
-Acum o stii! E cineva acolo sus care ia decizii si are grija de noi...


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

o seara linistita
sursa: Facebook

un model de felicitare de craciun
sursa: Pinterest

27 octombrie, 2018

A fi (sau a nu fi) taranca

Mie imi place sa fiu taranca. Sa am grija de gospodaria mea de la tara. Sa vad cum creste de la un an la altul aceasta gospodarie.
Imi place rutina gospodariei dar si imprevizibilul fiecarei zile.
 Imi place sa ma trezesc foarte devreme, sa fac cafeaua, sa ii duc cafeaua sotului (si baiatului cand e acasa) la pat. Imi place sa planificam ziua dimineata la cafea si apoi sa intram in rutina diminetilor la tara: deschis pasari, hranit pasari si animale, scos gunoiul de la animale, mulsul de dimineata. Si ordinea din casa. Cand toata casa se transforma din culcusul cald de noapte in refugiul zilei. E ceva in aceasta rutina care da continuitate, stabilitate.
Apoi vine acea parte din zi imprevizibila sau previzibila partial. Acea parte care tine de specificul fiecarui anotimp: semanat, plivit, ingrijit, recoltat, gatit, depozitat sau ceva lucru de mana langa soba (in anotimpul rece) sau la fereastra cand ploua in perioada calda...
Imi place si rutina de seara cand, dupa agitatia zilei, revenim la activitati stiute, asezate ca apoi sa ne "adunam" in casa.
Imi place sa gatesc pentru cei dragi, imi plac aromele din bucatarie si zambetele baietilor cand descopera ceva ce le place.

Imi place primavara pamantul negru si primitor in care plantez seminte de cativa mm. Imi plac plantutele abia ivite din pamant pe care incerc sa le eliberez de invazia burienilor la inceputul verii asa cum ma bucur de roadele toamnei si migala de a pastra seminte de calitate pentru primavara viitoare.
Imi place camara si beciul plin la final de toamna asa cum imi place plapuma alba a zapezii cu linistea ei nesfarsita. Iar ghioceii si brandusele ce se invesc in golurile zapezii mi se par de o mare sensibilitate.

Imi place viata mea cu tot imprevizibilul si rutina ei.
Inteleg alegerile fiecaruia. Dar eu pana la 18 ani visam o familie numeroasa, cu copii multi si o gospodarie la tara cu animale, nutret in spatele casei, blanosi alintati si pasari care sa mearga dupa mine. Apoi, pe la douazeci si ceva de ani, m-am lasat influentata de aspiratiile adultilor familiei si mi-am dorit sa fiu "cineva" cum zicea bunica. A fost un vis realizat doar ca nu mi-a placut.
Nu mi-a placut viata in spatele biroului, cu casa redusa la pat si baie, pe care le vedeam doar la lumina becului. Nu mi-a placut sa stau intre cifre si peretii biroului cand afara era soare, copacii infrunzeau si desfrunzeau fara sa ii vad, pasarile ciripeau fara sa le aud. A fost o perioada in care am cunoscut multi oameni. Majoritatea nervosi, irascibili, invidiosi si rautaciosi. A fost o perioada in care am devenit sceptica si morocanoasa. O perioada in care radeam rar si dormeam putin si prost. O perioada in care grijile (a zilei de maine, a saptamanii viitoare, a lunii urmatoare si a viitorului incert) nu ma lasau sa dorm. Dar am lasat-o in urma...
Ii cred pe cei care ma cunosc de multi ani ca sunt mirati de alegerea mea, mai ales ca "a fi taran" a trecut in ultimii ani de la definitia din DEX (a locui la tara si a lucra pamantul) la un soi de injurie.
Cred ca sunt aceeasi indiferent daca mulg vaca sau daca stau intr-un birou. Si chiar mi se pare mai usor mirosul de grajd, pe care il suport in jur de o ora pe zi,  decat cel de tutun amestecat cu arome personale si parfumuri grele din anumite birouri in care esti nevoit sa stai minim 8 ore.
Si daca stau la tara nu inseamna ca m-am izolat. Ci doar ca aleg momentele in care "socializez". Intr-o perioada in care informatia este extrem de accesibila iar socializarea exista si in mediu online, sunt sanse sa te izolezi chiar daca stai in mijlocul orasului asa cum poti fi extrem de sociabil in creierul muntilor daca este semnal la net.
Un alt aspect de care aud este nivelul intelectual al celor din jur. Dar asa cum poti gasi intelepciune la batrani de la tara cu 4 clase, lipsa acesteia se poate evidentiaza si la persoane cu multe studii superioare. Uneori prefer intelepciunea simpla, a pamantului, in locul aceluiasi fir despicat in patru la infinit.
Si nu am timp sa ma plictisesc. Daca stau acasa nu inseamna ca dorm sau lenevesc toata ziua. Sunt zile cand nu apuc sa stau jos decat la cafea, dimineata si la masa de seara. Nu imi ajunge timpul sa fac tot ce imi propun motiv pentru care am agenda cu liste "de facut" pe ziua in curs, pe saptamana in curs sau anotimp dar si liste cu planuri pe termen lung. Sunt o persoana organizata dar rare sunt zilele cand bifez toata lista si nu am nimic ramas pe a doua zi.
Si da, devin irascibila atunci cand alegerea mea este privita cu un oarecare dispret, cand mi se vorbeste de sus sau cand stilul meu de viata e sursa de ironie. Asa cum eu respect alegerile celor din jur, mi se pare absolut firesc ca ceilalti sa imi respecte alegerile, deciziile. Poate ca e timpul sa reinvatam sa ne respectam pentru ceea ce suntem nu pentru ceea ce facem sau avem.
Cred cu tarie ca fiecare om e unic, ca fiecare om se bazeaza pe sentimente atunci cand se ia o decizie si mai putin pe fapte. Chiar daca argumentele sunt sprijinite de fapte, acele argumente sunt alese in functie de emotii si sentimente. Si cum nu putem fi constienti de sentimentele celorlalti nu putem judeca deciziile si alegerile. Se pot spune pareri dintr-un punct de vedere exterior situatiei, o parere neutra, un sfat detasat care poate fi bun sau ignorat dar apoi respectam deciziile celuilalt. Chiar si atunci cand celalalt alege sa fie suparat, sa se izoleze, sa se detaseze nu putem decat sa ii respectam decizia si avem rabdare sa isi revina...
Dar dupa 10 ani de la decizia de a ma muta la tara am obosit sa aud aceleasi insinuari si ironii la adresa alegerii mele. Daca ar fi fost gresita sau impulsiva si nu mi s-ar fi potrivit, probabil as fi renuntat deja si as fi facut altceva. Dar in acest timp am avut ceva tentative de a face altceva. Activitati care nu mi-au adus la fel de multa satisfactie ca mica mea gospodarie. Activitati care au fost sursa unei stari de iritare, nemultumire si oboseala mentala asa ca am revenit la micul meu univers si am incercat sa il fac cat mai confortabil pentru noi. Asa cum m-am straduit sa ii fac si lui Matei un loc in care sa se simta confortabil pe timpul studiilor iar decizia viitorului sau sa nu fie influientata de lipsuri sau de inconfort. Indiferent ce decizie va lua la finalizarea studiilor il vom sustine cu tot ce vom putea. Deocamdata se gandeste sa revina la tara dar poate, peste ceva ani, va dori sa incerce un alt stil de viata. Indiferent ca va fi pe o perioada scurta, pentru a testa si altceva, fie ca va alege alta oportunitate ce i se va ivi pe parcurs ii vom respecta deciziile si il vom sustine.
In deciziile pe care le iau, banii au cea mai putina influenta. Sunt multe lucruri pe care le fac doar de drag si nu pentru profitul pe care il pot aduce. Astfel ma pot bucura de fiecare activitate fara a o cuantifica. Chiar si produselor mele, pe care le vand, prefer sa le dau valoare si nu sa le pun pret. O valoare emotionala, sufleteasca care sa faca bine la suflet nu doar la trup...
Si pentru ca e cam greu pentru unii sa imi inteleaga deciziile si stilul de viata imi doresc sa mi le respecte fara a incerca sa mi le influienteze ca sa nu amintesc ca unii incearca sa imi impuna propriul lor stil de viata...
Si da, imi plac plimbarile, imi place sa evadez din cand in cand in locuri noi si frumoase. Imi place frumosul in general. Dar nu ma pot bucura de el daca sotul meu nu e prin preajma. Simt ca e singurul care intelege ca ma bucur chiar daca abia schitez un zambet si vede ce vad eu fara a fi nevoie de cuvinte. Ma bucur cand face posibile unele ganduri ale mele fara ca eu sa le spun. Si ma bucur ca si el simte la fel. Sper ca sentimentul asta sa reziste in timp si sa ajungem ninsi de ani trecand prin viata tinandu-ne de mana...

14 octombrie, 2018

Fila de jurnal (octombrie)



Pentru astazi (data/ora): 
 duminica, 14 octombrie 2018, ora 11:00

Afara:
 E cald. Temperaturile din timpul zilei sunt de septembrie. Inca avem 20-21 gr ziua. Doar noaptea e mai rece si seara facem focul. Curtea noastra nu arata tocmai cum as vrea. Inca avem pamant de la fantana pe langa frunze uscate. nucile cad zilnic si trebuie culese. Struguri mai sunt in vie. Puii ajunsi cocosei exerseaza cantatul. Cateii sunt lenesi. Doar pisoii mici fac nazbatii. E o lene generala de duminica la soare.

Mă gândesc:
 La cate mai sunt de facut: a treia tura de vie de cules, vin de bagat la beci, mere si porumbul de cules. Plus ceva baloti de fan de adus acasa si apoi aratul. Deocamdata ne bucuram de vremea calda pentru cules. Dar speram in ceva ploi pentru arat...
Au trecut 2 saptamani de cand Matei a inceput scoala. Dar mai e pana cand o sa ma pot bucura in liniste de plimbarile duminicale la Iasi. Deocamdata incerc sa ma obisnuiesc cu lipsa lui din casa si sa ma abtin sa il sun prea des...
Saptamana viitoare am diminetile ocupate asa ca de curte ma pot ocupa doar dupa-amiaza. Sper sa recuperez din restantele la calcat si la pregatit curtea si gradina pentru iarna.... 

Din locurile de unde invatam:
Am avut un "week-end terapeutic" cum zicea o doamna draga saptamana trecuta. Nu stiu cat am invatat din greselile trecutului (uneori ma intreb daca am invatat ceva) dar ma bucur ca nu m-au acrit incercarile vietii. Stiu ca uneori nu mai am rabdare cu oamenii, ca alte ori sunt mai repezita si poate ranesc dar nu mi-am pierdut increderea in bunatatea din sufletele celorlalti. Si nu cred ca situatiile urate in care ne pune viata si in care reactionam prost ne definesc ca oameni chiar daca uneori sunt mai rezervata in a acorda incredere. Nu suflu chiar in iaurt dar la ciorbe sunt mai atenta :) 

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii minunati din viata mea. Atat cei vechi cat si cei pe care viata mi-i scoate in cale uneori... 

Din bucătărie:
Fiind sambata zi de pachet, in bucatarie sunt multe bunatati pe langa cafeaua de dimineata: drob, rulada aperitiv cu pate, pate de casa, placinta cu iaurt, biscuiti cu nuca si ciorba de pui.

Cu ce sunt imbracata:
 Un pantalon de casa gri inchis si un tricou negru. A! Si sosete de lana rosii.

Citesc:
Chiar nimic zilele astea. Daca nu iau in calcul articole despre psihologia aplicata de pe net... 

Ceea ce astept (sper):
Sarbatorile de iarna. Cu toate activitatile pregatitoare: curatenie, decoruri, preparate din porc, zapada si lucru de mana langa geam...

Ce mai mesteresc:
Ceva caciulite colorate pe langa fusta din acril ce nu se mai termina din lipsa de timp... 

Ascult:
Linistea curtii... 

În casa:
Relativ ordine. Si liniste. Cu arome de mere si gutui...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Decoratiunile. Si daca pana acum decoram casa doar de Craciun, acum caut alternative pentru fiecare sezon...


Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Sa terminam cu stugurii, cu merele si cu balotii de fan...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:



Si una care mi-a placut mult de tot:


17 septembrie, 2018

Fila de jurnal (septembrie)


Pentru astazi (data/ora):
 Duminica, 16 septembrie 2018, ora 8:36

Afara:
E racoare. bate vantul si pare ca va ploua. Soarele se arata din cand in cand...
Puii se bucura de dezastrul din curte pentru ca pot ajunge in gradina dar mai ales se pot "scalda" in lutul imprastiat peste tot.
Curtea ca si gradina arata ca dupa... fantana. Nu e gata inca dar se vede peste tot lucrul la ea. Astept cu nerabdare finalul. Pe de o parte ca sa reducem timpul alocat aprovizionarii cu apa iar pe de alta parte sa putem reveni la treburile de sezon, amanate temporar din lipsa de timp si atentia acordata muncitorilor. 

Mă gândesc:
La cate mai sunt de facut. La restante, la inceputuri  la plecari si reveniri, la ciclicitatea vietii...

Din curte si gradina:
Au inceput sa infloreasca dumitritele. Mi-am luat 2 ghivece din piata cu "globuri" de dumitrite si le-am asezat la intrare. Astept bostanii sa ii imprastii pe lateralele treptelor. Si porumbul...
In gradina am inceput recoltarea fasolelelor si m-am oprit. Revin saptamana viitoare cu recoltari si curatat gradina. Sunt in plan: cartofii, fasolele, dovlecii (pentru seminte) si radacinoasele...
Via e coapta dar astept bruma pentru cules si apoi porumbul.
Vitelusa e o jucarie mare. Dupa eliberarea curtii de lut va face cunostinta cu capritele. Sa aiba loc de zburdat. La numai 3 saptamani deja mananca fan si face pozne...

Sunt recunoscătoare pentru:
 Oamenii din viata mea. Pentru intelegere si minunatii.

Din bucătărie:
Actiunea borcaniada e in toi: castraveti in otet, conopida cu gogosari in otete, zarzavat pentru borsuri, gem de prune, gem de soc. Urmeaza: muraturi, gogosari in sos de rosii, gogosari evreiesti, ardei iuti la otet si ca proiect - dulceata de ardei iute.
Pentru astazi avem supa de pui cu galuste de gris si creier pane. Plus o salata de pepene galben.

Cu ce sunt imbracata:
Inca pijama...

Citesc:
Recomandari pentru regimul alimentar in caz de glicemie ridicata... 

Ceea ce astept (sper):
 Sa recuperam tot ce a ramas in urma si sa intrat in ritmul alert al toamnei. Daca mai reusesc si sa ma bucur de minunile toamnei deja sunt fericita...

Ce mai mesteresc:
Aceasi fusta de acril. Probabil voi reusi sa o port la primavara viitoare. 

Ascult:
Sunetele curtii: closca cu pui, latratul catelului, doi motani care se cearta si din cand in cand vacuta care isi striga vitica...

În casa:
Ca in timpul borcaniadei: rufe de calcat, vase cu diverse legume ce asteapta sa le vina randul, borcane si capace iar intr-un colt stivuite laditele cu borcane pline in asteptarea sotului pentru dus la beci....

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Toamne cu toate ale ei: arome, culori, emotii....

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Final de fantana, inceput de organzare pentru scoala si un inceput timid de recuperat restantele la gradina/

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

un model interesant de papucel gasit pe internet