14 octombrie, 2018

Fila de jurnal (octombrie)



Pentru astazi (data/ora): 
 duminica, 14 octombrie 2018, ora 11:00

Afara:
 E cald. Temperaturile din timpul zilei sunt de septembrie. Inca avem 20-21 gr ziua. Doar noaptea e mai rece si seara facem focul. Curtea noastra nu arata tocmai cum as vrea. Inca avem pamant de la fantana pe langa frunze uscate. nucile cad zilnic si trebuie culese. Struguri mai sunt in vie. Puii ajunsi cocosei exerseaza cantatul. Cateii sunt lenesi. Doar pisoii mici fac nazbatii. E o lene generala de duminica la soare.

Mă gândesc:
 La cate mai sunt de facut: a treia tura de vie de cules, vin de bagat la beci, mere si porumbul de cules. Plus ceva baloti de fan de adus acasa si apoi aratul. Deocamdata ne bucuram de vremea calda pentru cules. Dar speram in ceva ploi pentru arat...
Au trecut 2 saptamani de cand Matei a inceput scoala. Dar mai e pana cand o sa ma pot bucura in liniste de plimbarile duminicale la Iasi. Deocamdata incerc sa ma obisnuiesc cu lipsa lui din casa si sa ma abtin sa il sun prea des...
Saptamana viitoare am diminetile ocupate asa ca de curte ma pot ocupa doar dupa-amiaza. Sper sa recuperez din restantele la calcat si la pregatit curtea si gradina pentru iarna.... 

Din locurile de unde invatam:
Am avut un "week-end terapeutic" cum zicea o doamna draga saptamana trecuta. Nu stiu cat am invatat din greselile trecutului (uneori ma intreb daca am invatat ceva) dar ma bucur ca nu m-au acrit incercarile vietii. Stiu ca uneori nu mai am rabdare cu oamenii, ca alte ori sunt mai repezita si poate ranesc dar nu mi-am pierdut increderea in bunatatea din sufletele celorlalti. Si nu cred ca situatiile urate in care ne pune viata si in care reactionam prost ne definesc ca oameni chiar daca uneori sunt mai rezervata in a acorda incredere. Nu suflu chiar in iaurt dar la ciorbe sunt mai atenta :) 

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii minunati din viata mea. Atat cei vechi cat si cei pe care viata mi-i scoate in cale uneori... 

Din bucătărie:
Fiind sambata zi de pachet, in bucatarie sunt multe bunatati pe langa cafeaua de dimineata: drob, rulada aperitiv cu pate, pate de casa, placinta cu iaurt, biscuiti cu nuca si ciorba de pui.

Cu ce sunt imbracata:
 Un pantalon de casa gri inchis si un tricou negru. A! Si sosete de lana rosii.

Citesc:
Chiar nimic zilele astea. Daca nu iau in calcul articole despre psihologia aplicata de pe net... 

Ceea ce astept (sper):
Sarbatorile de iarna. Cu toate activitatile pregatitoare: curatenie, decoruri, preparate din porc, zapada si lucru de mana langa geam...

Ce mai mesteresc:
Ceva caciulite colorate pe langa fusta din acril ce nu se mai termina din lipsa de timp... 

Ascult:
Linistea curtii... 

În casa:
Relativ ordine. Si liniste. Cu arome de mere si gutui...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Decoratiunile. Si daca pana acum decoram casa doar de Craciun, acum caut alternative pentru fiecare sezon...


Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Sa terminam cu stugurii, cu merele si cu balotii de fan...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:



Si una care mi-a placut mult de tot:


17 septembrie, 2018

Fila de jurnal (septembrie)


Pentru astazi (data/ora):
 Duminica, 16 septembrie 2018, ora 8:36

Afara:
E racoare. bate vantul si pare ca va ploua. Soarele se arata din cand in cand...
Puii se bucura de dezastrul din curte pentru ca pot ajunge in gradina dar mai ales se pot "scalda" in lutul imprastiat peste tot.
Curtea ca si gradina arata ca dupa... fantana. Nu e gata inca dar se vede peste tot lucrul la ea. Astept cu nerabdare finalul. Pe de o parte ca sa reducem timpul alocat aprovizionarii cu apa iar pe de alta parte sa putem reveni la treburile de sezon, amanate temporar din lipsa de timp si atentia acordata muncitorilor. 

Mă gândesc:
La cate mai sunt de facut. La restante, la inceputuri  la plecari si reveniri, la ciclicitatea vietii...

Din curte si gradina:
Au inceput sa infloreasca dumitritele. Mi-am luat 2 ghivece din piata cu "globuri" de dumitrite si le-am asezat la intrare. Astept bostanii sa ii imprastii pe lateralele treptelor. Si porumbul...
In gradina am inceput recoltarea fasolelelor si m-am oprit. Revin saptamana viitoare cu recoltari si curatat gradina. Sunt in plan: cartofii, fasolele, dovlecii (pentru seminte) si radacinoasele...
Via e coapta dar astept bruma pentru cules si apoi porumbul.
Vitelusa e o jucarie mare. Dupa eliberarea curtii de lut va face cunostinta cu capritele. Sa aiba loc de zburdat. La numai 3 saptamani deja mananca fan si face pozne...

Sunt recunoscătoare pentru:
 Oamenii din viata mea. Pentru intelegere si minunatii.

Din bucătărie:
Actiunea borcaniada e in toi: castraveti in otet, conopida cu gogosari in otete, zarzavat pentru borsuri, gem de prune, gem de soc. Urmeaza: muraturi, gogosari in sos de rosii, gogosari evreiesti, ardei iuti la otet si ca proiect - dulceata de ardei iute.
Pentru astazi avem supa de pui cu galuste de gris si creier pane. Plus o salata de pepene galben.

Cu ce sunt imbracata:
Inca pijama...

Citesc:
Recomandari pentru regimul alimentar in caz de glicemie ridicata... 

Ceea ce astept (sper):
 Sa recuperam tot ce a ramas in urma si sa intrat in ritmul alert al toamnei. Daca mai reusesc si sa ma bucur de minunile toamnei deja sunt fericita...

Ce mai mesteresc:
Aceasi fusta de acril. Probabil voi reusi sa o port la primavara viitoare. 

Ascult:
Sunetele curtii: closca cu pui, latratul catelului, doi motani care se cearta si din cand in cand vacuta care isi striga vitica...

În casa:
Ca in timpul borcaniadei: rufe de calcat, vase cu diverse legume ce asteapta sa le vina randul, borcane si capace iar intr-un colt stivuite laditele cu borcane pline in asteptarea sotului pentru dus la beci....

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Toamne cu toate ale ei: arome, culori, emotii....

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Final de fantana, inceput de organzare pentru scoala si un inceput timid de recuperat restantele la gradina/

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

un model interesant de papucel gasit pe internet

26 august, 2018

Fila de jurnal - august


Pentru astazi (data/ora):
 duminica, 26 august 2018, ora 16:20

Afara:
 E cald. Adie un vanticel racoros din cand in cand. Animalele sunt molesite. Prin iarba piuie puii de toamna. Dupa perioada ploioasa, cateva gaini zapacite s-au pus pe clocit prin pod, prin iasla vacii si acum piuie prin iarba galuste galbene si pufoase...
Primele frunze uscate au cazut pe gazon din parul din fata casei. Miroase a struguri si a prune darse simte  si parfum de crini de august si Mana Maicii Domnului.

Mă gândesc:
 La toamna, la oameni care se supara usor, la vreme si la vremuri.
Vremea a fost aiurea anul asta si noi inca facem greseli sau inca mai avem de invatat sa ne adaptam. Stam prost cu "stransura" pentru animale. Prima coasa s-a stricat adunata in capita din cauza ploilor (sau nu ne-am adaptat noi la ploi), a doua a prins-o ploia pe camp si nu am mai adus-o acasa. Acum suntem la a treia. Sper in toamna lunga sa mai adunam una... Salcamul inflorit si puii din iarba se spune ca sunt semne ca asa o fi...
La faptul ca iar nu pot raspunde la comentariile de pe blog. Se pare ca e din cauza faptului ca folosim mai multe adrese google pe acelasi dispozitiv. Sper sa pot rezolva problema pana pe finalul anului dar pana atunci:
Ancuta, cu regina noptii am si eu o problema: imi tot aduc primavara de la mama si anul urmator nu mai apare. Iar cu crinii... asa ma pateam si eu cu bunica mea... Multumim!
Cristina, nu e mereu casa asa cum as vrea eu. Am momente cand cred ca a trecut taifunul... Dar ma bucur ca iti place "coltul" meu de pe masina de cusut... Iar momentele mai putin placute din viata noastra sunt lectii pentru noi, dar pot fi si pentru altii asa ca le povestim... :) 
Laura, multumesc de urari si aprecieri. Iar cu vindecarea... teoria e usoara dar calea pana la final e lunga si uneori dureroasa pentru ca implica sentimente. Cu mintea e mai usor :)


Din locurile de unde invatam:
Uneori mi se pare ca nu mai stim nimic si oricat am invata tot nimic nu stim... 

Sunt recunoscătoare pentru:
Pentru sotul meu grijuliu si panicat in situatii de criza. Pentru pustiul amuzant care se straduie sa imi sustina moralul. Pentru puterea de a zambi si in situatii neplacute... Pentru oamenii minunati din jurul meu dar si pentru carcotasi. Au si eu rolul lor :).

Din bucătărie:
Hrana rece. Ce am gatit vineri si pizza primita de la o persoana draga, aseara.

Cu ce sunt imbracata:
 Pantalon 3/4 roz si tricou rosu dar si sosetute roz...

Citesc:
O carte usoara de duminica...

Ceea ce astept (sper):
Sa treaca urmatoarele zile de odihna impusa... Sper sa am rabdarea necesara sa stau linistita si sa nu fortez piciorul lovit...

Ce mai mesteresc:
Mai de toamna sau mai bine zis borcaniada pentru iarna: bulion, zarzavat, zacusca, gemuri iar vedeta lunii este lichiorul de menta. 

Ascult:
Sunetele curtii si a casei: un catel care latra, puii care piuie, cocoseii care testeaza primele triluri, motanelul care toarce in preajma mea... 

În casa:
 Oarecare ordine si foarte cald in ciuda geamurilor deschise...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Hazul de necaz.

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Recuperarea unor restante prin curte si gradina in limita in care nu pot face prea multe. 

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

sursa: internet



05 august, 2018

Fila de jurnal - august


Pentru astazi (data/ora):
duminica 5 august 2018 ora 7:57

Afara:
O vreme superba de august. Un pic de racoare dimineata, soarele se ridica puternic in timp ce pasarile ciripesc, iarba e udata de roua, puii au umplut curtea si piuie ciugulind gaze... Pana si cele doua closte zanatece pe care le-a apucat clocitul dupa ce au stat ploile au iesit la mancare. Iedutii lenevesc la soare in timp ce caprele cauta umbra. Cate un "ham" razlet se aude cand si cand...

Mă gândesc:
La vara asta nebuna care a trecut fara sa o vedem/simtim. Prinsi intre examenele lui Matei si ploile interminabile am ajuns la finalul verii. Sarbatoarea "Schimbarii la fata" de maine anunta deja venirea toamnei. In curte incep sa simta arome de toamna. Strugurii roz, timpurii, de la masa din curte incep sa se rusineze inrosind cate o bobita pe ici pe colo... 
La inceputul saptamanii ma gandeam ca odata trecute emotiile admiterii ma pot concentra si eu pe curte/gradina. Gradina care m-a speriat pentru ca e acoperita de buruieni crescute in nestire de la ploi. Am intrat voiniceste la smuls buruieni dar febra musculara aparuta dupa prima zi mi-a amintit ca nu e ritmul corect. Nu am cum face in 2-3 zile ce nu am facut o luna cat ne-a tinut ploaia departe de gradina. Noroc ca in curte, sotul meu a facut repede curat cu motocoasa. O zona curatat te imbie sa mergi mai departe cu entuziasm...

Din locurile de unde invatam:
Spunea cineva pe blogul sau, in vara asta, ca ne vindecam traumele prin copii. Chiar si cele pe care nu stiam ca le avem. Cu mintea am dat dreptate. Cumva am si timtit asta dar cu gandul la traume mici, legate de copilarie. Logica mi-a spus ca pe masura ce trece timpul gasim si traume mai mari. Nu stiam cat de tare ma va lovi acest adevar. Odata cu inscrierea lui Matei la facultatea de Matematica din Iasi am fost nevoita sa trec din nou prin fata secretariatului si a salilor de curs a Facultatii de Fizica. Toata frustrarea din anii de facultate am resimtit-o intr-un timp scurt. De la modul cum am fost privita la admitere, durerea de la primul curs cu decanul de atunci in care ni s-a spus ca "primii 7 ani sunt grei pana treci de anul 3" (am sperat ca e doar o gluma) pana la momentul ridicarii actelor din secretariat la finalul facultatii. Scari pe care stateam toti din an la restante, scari pe care am asteptat numirea unei comisii de examinare la o materie (optica) la care nu reusise sa ia nimeni nota de trecere (eram 120 studenti), usi care se deschideau doar ca sa primim vesti proaste, locuri unde erau telefoane publice de la care dadeam vestile proaste parintilor (si de reugula ascultam acelasi monolog din care numai sustinerea la greu lipsea..). Furia si frustrarea simtita atunci m-a coplesit zile intregi dupa aceea. M-am intrebat daca asta m-a facut mai puternica sau m-a determinat sa stau departe de catedra. Imi era teama sa nu transmit mai departe sentimentul, sa nu ranesc si eu la randul meu pentru ca alta modalitate de a preda nu stiam, nu ne invatase nimeni. Cat a fost Matei elev la gimnaziu am fost furioasa pe profesoara lui de fizica. Nu i-a invatat nimic dar i-a ranit, i-a umilit si i-a inversunat. Uneori furia se completa cu mila pentru ea mai ales cand am aflat ca terminase tot la Iasi. In liceu a avut acelasi profesor de fizica care mi-a insuflat dragostea pentru aceasta materie. Mai in varsta, mai "moale" decat pe vremea mea dar cu aceeasi pasiune pentru fizica si mai putin pentru psihologie...
M-am linistit cand am gasit oameni frumosi in secretariat la Matematica. Cumva, zambetele lor, amabilitatea si disponibilitatea de a gasi solutii rapid mi-a redat increderea. M-au facut sa sper ca Matei va trece frumos prin aceasta experienta. Chiar daca vor fi si momente care il vor face mai puternic, acestea doar il vor cali...

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii minunati din viata mea, entuziasmul lui Matei pentru perioada urmatoare, curiozitatea lui care a inlocuit teama de plecare de acasa dar si pentru linistea gospodarii mele si binecuvantarile din viata noastra..
Pentru prieteniile vechi nezdruncinate de valurile vietii, pentru sentimentele care ma incearca chiar si cele care vin pentru a se vindeca, pentru rabdarea de a astepta ca lucrurile sa se aseze pe fagasul lor, la timpul lor....

Din bucătărie:
Mai nimic. Daca nu luam in calcul aroma de cafea, salata de vinete si merele timpurii. Chiar si o supa de legume in frigider si multa paine care solicita prajitorul....

Din camara:
Am depozitata zilele astea dulceata de mure iar in plin proces de macerare stau coarnele (pentru cornata), menta (pentru lichiorul de menta) si inca mugurii de brad, care nu au fost scursi de sirop, pe langa un ulei de masline plin cu plante medicinale din care voi face o crema reparatorie pentru piele... 
Aaaaa si butoiul mare cu fructe pentru tuica langa cel mic cu castraveti la murat...
Si a inceput sa poposeasca cate o ladita cu ceapa langa cea de usturoi. Din pacate nu a am avut un an bun pentru ceapa....

In curte/gradina:
In gradina castravetii au crescut cam mult din motive de ploaie si necules la timp dar sunt buni de murat, rosiile mai au nevoie de sustinere si plivire dar au inceput sa se coaca si sper sa fie soare astfel incat sa fie dulci si carnoase, ardeii sunt infloriti, radacinoasele sunt timide (foarte rare) si inca nebagate in seama (nu le-am plivit inca) in timp ce ceapa asteapta sa fie scoasa si depozitata in ladite (operatie pe care o fac in etape). Ce mai e? Bostanul placintar care se lungeste toata gradina, dovlecii care rodesc de la o zi la alta, pastaile asteapta decizia daca vor fi culese sau se vor face boabe si ceva pepeni obositi de atata ploaie care se chinuie sa infloreasca si sa rodeasca...
Gradina de flori e mereu lasata la urma asa ca asteapta cuminte sa fie eliberata de buruieni in timp ce vacuta asteapta termenul la care isi va vedea vitelusa (speram noi). 
Caprele au confundat anotimpurile si au redus laptele, crezand ca e toamna tarziu in timp ce gainile  cred ca e primavara din cauza umezelii si s-au pus pe clocit.
Am si ceva plante care cred ca e primavara: alunul a facut matisori, via a inflorit la fel ca liliacul, iasomia, forsythia si salcamul a lastarit iar bradul are muguri noi...

Cu ce sunt imbracata:
O rochie mov din tricot ....

Citesc:
Deocamdata nimic dar fiind 2 zile de sarbatoare probabil voi gasi ceva...

Ceea ce astept (sper):
Sa mai reduc din starea de oboseala, sa recuperez la capitolul somn, sa aduc la zi treburile curtii si sa realizam planurile pentru vara asta cu ajutor de la Doamne Doamne pentru ca a mai ramas putin timp...

Ce mai mesteresc:
Aceeasi fusta din acril....

Ascult:
muzica instrumentala relaxanta....

În casa:
E relativ ordine. Am reusit sa aduc la zi unele din restante, sper sa recuperez tot in saptamana ce urmeaza. Miroase a crin de vara din vaza de pe masuta, a mere timpurii, a tamaie arsa de dimineata si a balsam de rufe de la cuverturile proaspat spalate....

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Momentul meu din dimineata cu cafea fierbinte, muzica veche (de la radio) si agenda cu "to do"....


Unele planuri pentru săptămâna urmatoare:
O dimineata de luni la Piatra Neamt cu miros de padure de conifere si emotii urmata de o saptamana de munca in gradina si curte cu pregatiri si eventual inceput de lucrari sa zicem de constructii...







Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:






O duminica minunata tuturor!

17 iunie, 2018

Fila de jurnal


Pentru astazi (data/ora):
Duminica 17 iunie 2018, ora 8:35

Afara:
Ploua. O ploaie linistita, asezata numai buna la pamant si la recolte. O ploaie mult asteptata. Si asta dupa ploaia de ieri-noapte care mi-a cam dat de furca. A fost repezita si zgomotoasa...
Pasarile sunt pitite si e liniste. Doar ploaia si clostile cu pui se aud. 

Mă gândesc:
Incerc sa nu ma gandesc. Mai e o saptamana pana la bacalaureat si ganditul nu face bine. 
Mai sunt multe de facut prin gospodarie si am impresia ca se tot aduna si se suprapun peste cele amanate iar resursele sunt limitate. Orice prioritizare e cu dureri de cap si cu neliniste. Asa ca incercam sa le facem dupa nevoi si pe rand dar se gaseste mereu "alta" mai urgenta...

Din locurile de unde invatam:
De la vorbele aruncate de ceilalti. Pentru ca nu poti crede ca pot gandi atat de josnic si de mizerabil. Speri ca sunt doar vorbe aruncate la nervi cu intentia clara de a rani si atat. Nu pot sa cred ca pentru unele persoane banii primeaza in fata a orice altceva. Chiar si a maternitatii....

Sunt recunoscătoare pentru:
Ploaia de afara, oamenii minunati de langa mine, intamplarile minunate care vor veni...
Pentru gainile mele nebune care dispar si reapar din pod cu "galuste" pufoase dupa ele ...
Pentru gradina mea ce incepe sa rodeasca si pentru plantele mele care cresc si rad la ploaie.
Pentru camara ce se umple pe zi ce trece cu ajutorul sotului care imi tot culege fructe.
Pentru copilul ce se transforma dintr-un adolescent ironic intr-un tanar politicos si galant...
Pentru tot ce mi-a dat si mi-a rezervat Doamne Doamne.

Sunt trista pentru: 
Trcerea timpului. Uneori as vrea sa il opresc in loc sa ma pot bucura mai mult de unele etape ale vietii, ale evolutiei.

Din bucătărie:
Cafea la ora asta. Masa e plina de borcane de dulceata: de cirese dulci, cirese amare, agrise si capsuni. Urmeaza etichetarea lor si depozitarea. Apoi clatite si cartofi noi la ceaun cu salata de varza. Pentru seara astept inca inspiratia...

Cu ce sunt imbracata:
O rochie de lanita cu maneca scurta, pana la genunchi si sosete roz tricotate.

Citesc:
Deocamdata nimic. 

Ceea ce astept (sper):
Un copil fericit de rezultatele sale , cu vise implinite si planuri de viitor.

Ce mai mesteresc:
 Dulceturi, compoturi si cam atat :)

Ascult:


În casa:
 Liniste, ordine, pisici lenese, un motanel alintat care cere atentie si sfararaie, miros de levantica...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
 momentul cand deschid usa la cotetul puilor si curtea se umple...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Sa se aseze toate in asa fel incat sa reusim sa facem fantana...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Cateva idei de inspiratie pentru bucataria de afara. Noi vrem cu soba cu plita, cuptor si afumatoare:





20 mai, 2018

Fila de jurnal


Pentru astazi (data/ora):
Duminica 20 mai 2018, ora 9:00

Afara:
E racoare. Si bate un vant rece. A plouat ieri si totul e verde-proaspat. Puii ciripersc veseli in tarcurile lor. Sunt 2 serii de incubator si o closca cu cativa puisori galbeni si pufosi dupa ea. In cateva zile vor aparea si cei de la a doua closca iar astazi va trebui sa mut 2 gaini care stau closti in cuibarul cu oua...
Cainii mari privesc amuzati closca cu puii care le fura mancarea in timp ce catelusa ciufulita se joaca prin gard cu iedutii...
Iedutii fac galagie de dimineata pentru ca vor la mamele lor. Ma gandesc cu jale la zilele urmatoare cand vor trebui separati de tot de mamici: ce galagie va fi in curte.
Pisoii mici se joaca cu matele batrane de-a prinselea prin copaci sau fac echilibristica pe arcadele de la vie.
Prin toata curtea e o joaca de pitici...
Aromele se impletesc de nu mai stiu ce miroase: socul care a innebunit de floare, iasomia in rochita ei alba si parfumata, salvia care coloreaza un colt cu fragi, bujorul care s-a infoiat sau garofitele care se bucura de stopii de ploaie. Si trandafirul de dulceata a deschis un boboc bogat in petale chiar daca unele cregute i s-au uscat. 
 In coltul sau, murul a inflorit in timp ce capsunile incep sa se inroseasca. 
In gradina e razboi total: buruieni contra legume. Noroc de armamentul greu al doamnei sape care ajuta legumele altfel ar fi infrante de urgia buruienilor care cresc "ca din apa". Doar pepenii si morcovii sunt mai timizi si inca nu au scos nasul din pamant in timp ce mazarea deja a renuntat la flori si isi arata tecile micute.
Copaceii mici se straduie sa coaca si ei cateva fructe in timp ce cei mari sunt plini de roade. Doar caisul s-a suparat pe noi si daca anul trecut a facut o multime de caise, anul asta s-a simtit obosit si s-a uscat. Sau poate a fost suparat cand, colegul sau piersicul, a plecat dintre noi din cauza unei caprite obroznice care i-a ros coaja...

Mă gândesc:
La cate mai sunt de facut...
La cat de repede trece timpul. Mai ieri il invatam pe Matei sa lege sireturile la papuci iar acum facem cumparaturi de absolvire: costum de banchet, tinuta de curs festiv, tinuta de gratar de final de an... Pe dulap troneaza sfidatoare toca de absolvent in timp ce, de pe usa, asezata pe umeras, asteapta roba calcata cu manecile sale lucioase... Teoretic mai e o saptamana de scoala dar practic au predat cartile de la finalul saptamanii trecute.
Urmeaza emotiile cu bacalaureatul, admiterea, plecarea....
O perioada in care un ochi rade si altul plange. Rade ca e mare, responsabil si constient de toate dar plange pentru ca totul se schimba.... Nimic nu va mai fi la fel. Nici masa de pranz, nici usa de la camera inchisa cu "noapte buna", nici replici ironice cand te astepti mai putin. Vor fi doar la telefon sau la final de saptamana pentru inceput...

Din locurile de unde invatam:
De la piticii care cresc....

Sunt recunoscătoare pentru:
Privilegiu de a-l creste, de a-l privi transformandu-se dintr-un copil timid intr-un adolescent responsabil si de a-l indruma mai departe pana la barbatul matur ce se preconizeaza a fi...

Din bucătărie:
cafea la ora asta, biscuiti cu scortisoara si paine prajita cu pate de casa...

Cu ce sunt imbracata:
Inca in pijamele roz, urmeaza tinuta de vizitat animale, iar apoi mi-am pregatit o rochie tip ie din bumbac (scurta si larga) cu colanti...

Citesc:
O cartulie usoara romantica. Mai am un volum jumate din seria despre care vorbeam in filele trecute dar din motiv de oboseala aveam nevoie de ceva usurel.

Ceea ce astept (sper):
Pe de o parte zile previzibile, monotone, planificabile dar sunt constienta ca e nevoie si de cate o zi care sa iasa din tipar, sa ma surprinda frumos pentru un plus de energie...

Ce mai mesteresc:
Doar prin curte si prin gradina.

Ascult:
Ciripeala din copacii din curte

În casa:
Miroase a iasomie de la buchetul de pe masa si a balsam de rufe de la rufele ce asteapta sa fie impaturile (stranse in viteza d epe sarma sa nu le ude ploaia)

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Udatul seara in gradina. Mirosul de reavan si proaspat dar si felul in care se vad randurile de legume pe pamantul ud.... E o stare de satisfactie a propriei munci atunci cand le vezi crescand...

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
leneveala si citit

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

un colt de relaxare pe care mi-ar place sa il amenajez in curtea noastra