05 august, 2018

Fila de jurnal - august


Pentru astazi (data/ora):
duminica 5 august 2018 ora 7:57

Afara:
O vreme superba de august. Un pic de racoare dimineata, soarele se ridica puternic in timp ce pasarile ciripesc, iarba e udata de roua, puii au umplut curtea si piuie ciugulind gaze... Pana si cele doua closte zanatece pe care le-a apucat clocitul dupa ce au stat ploile au iesit la mancare. Iedutii lenevesc la soare in timp ce caprele cauta umbra. Cate un "ham" razlet se aude cand si cand...

Mă gândesc:
La vara asta nebuna care a trecut fara sa o vedem/simtim. Prinsi intre examenele lui Matei si ploile interminabile am ajuns la finalul verii. Sarbatoarea "Schimbarii la fata" de maine anunta deja venirea toamnei. In curte incep sa simta arome de toamna. Strugurii roz, timpurii, de la masa din curte incep sa se rusineze inrosind cate o bobita pe ici pe colo... 
La inceputul saptamanii ma gandeam ca odata trecute emotiile admiterii ma pot concentra si eu pe curte/gradina. Gradina care m-a speriat pentru ca e acoperita de buruieni crescute in nestire de la ploi. Am intrat voiniceste la smuls buruieni dar febra musculara aparuta dupa prima zi mi-a amintit ca nu e ritmul corect. Nu am cum face in 2-3 zile ce nu am facut o luna cat ne-a tinut ploaia departe de gradina. Noroc ca in curte, sotul meu a facut repede curat cu motocoasa. O zona curatat te imbie sa mergi mai departe cu entuziasm...

Din locurile de unde invatam:
Spunea cineva pe blogul sau, in vara asta, ca ne vindecam traumele prin copii. Chiar si cele pe care nu stiam ca le avem. Cu mintea am dat dreptate. Cumva am si timtit asta dar cu gandul la traume mici, legate de copilarie. Logica mi-a spus ca pe masura ce trece timpul gasim si traume mai mari. Nu stiam cat de tare ma va lovi acest adevar. Odata cu inscrierea lui Matei la facultatea de Matematica din Iasi am fost nevoita sa trec din nou prin fata secretariatului si a salilor de curs a Facultatii de Fizica. Toata frustrarea din anii de facultate am resimtit-o intr-un timp scurt. De la modul cum am fost privita la admitere, durerea de la primul curs cu decanul de atunci in care ni s-a spus ca "primii 7 ani sunt grei pana treci de anul 3" (am sperat ca e doar o gluma) pana la momentul ridicarii actelor din secretariat la finalul facultatii. Scari pe care stateam toti din an la restante, scari pe care am asteptat numirea unei comisii de examinare la o materie (optica) la care nu reusise sa ia nimeni nota de trecere (eram 120 studenti), usi care se deschideau doar ca sa primim vesti proaste, locuri unde erau telefoane publice de la care dadeam vestile proaste parintilor (si de reugula ascultam acelasi monolog din care numai sustinerea la greu lipsea..). Furia si frustrarea simtita atunci m-a coplesit zile intregi dupa aceea. M-am intrebat daca asta m-a facut mai puternica sau m-a determinat sa stau departe de catedra. Imi era teama sa nu transmit mai departe sentimentul, sa nu ranesc si eu la randul meu pentru ca alta modalitate de a preda nu stiam, nu ne invatase nimeni. Cat a fost Matei elev la gimnaziu am fost furioasa pe profesoara lui de fizica. Nu i-a invatat nimic dar i-a ranit, i-a umilit si i-a inversunat. Uneori furia se completa cu mila pentru ea mai ales cand am aflat ca terminase tot la Iasi. In liceu a avut acelasi profesor de fizica care mi-a insuflat dragostea pentru aceasta materie. Mai in varsta, mai "moale" decat pe vremea mea dar cu aceeasi pasiune pentru fizica si mai putin pentru psihologie...
M-am linistit cand am gasit oameni frumosi in secretariat la Matematica. Cumva, zambetele lor, amabilitatea si disponibilitatea de a gasi solutii rapid mi-a redat increderea. M-au facut sa sper ca Matei va trece frumos prin aceasta experienta. Chiar daca vor fi si momente care il vor face mai puternic, acestea doar il vor cali...

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii minunati din viata mea, entuziasmul lui Matei pentru perioada urmatoare, curiozitatea lui care a inlocuit teama de plecare de acasa dar si pentru linistea gospodarii mele si binecuvantarile din viata noastra..
Pentru prieteniile vechi nezdruncinate de valurile vietii, pentru sentimentele care ma incearca chiar si cele care vin pentru a se vindeca, pentru rabdarea de a astepta ca lucrurile sa se aseze pe fagasul lor, la timpul lor....

Din bucătărie:
Mai nimic. Daca nu luam in calcul aroma de cafea, salata de vinete si merele timpurii. Chiar si o supa de legume in frigider si multa paine care solicita prajitorul....

Din camara:
Am depozitata zilele astea dulceata de mure iar in plin proces de macerare stau coarnele (pentru cornata), menta (pentru lichiorul de menta) si inca mugurii de brad, care nu au fost scursi de sirop, pe langa un ulei de masline plin cu plante medicinale din care voi face o crema reparatorie pentru piele... 
Aaaaa si butoiul mare cu fructe pentru tuica langa cel mic cu castraveti la murat...
Si a inceput sa poposeasca cate o ladita cu ceapa langa cea de usturoi. Din pacate nu a am avut un an bun pentru ceapa....

In curte/gradina:
In gradina castravetii au crescut cam mult din motive de ploaie si necules la timp dar sunt buni de murat, rosiile mai au nevoie de sustinere si plivire dar au inceput sa se coaca si sper sa fie soare astfel incat sa fie dulci si carnoase, ardeii sunt infloriti, radacinoasele sunt timide (foarte rare) si inca nebagate in seama (nu le-am plivit inca) in timp ce ceapa asteapta sa fie scoasa si depozitata in ladite (operatie pe care o fac in etape). Ce mai e? Bostanul placintar care se lungeste toata gradina, dovlecii care rodesc de la o zi la alta, pastaile asteapta decizia daca vor fi culese sau se vor face boabe si ceva pepeni obositi de atata ploaie care se chinuie sa infloreasca si sa rodeasca...
Gradina de flori e mereu lasata la urma asa ca asteapta cuminte sa fie eliberata de buruieni in timp ce vacuta asteapta termenul la care isi va vedea vitelusa (speram noi). 
Caprele au confundat anotimpurile si au redus laptele, crezand ca e toamna tarziu in timp ce gainile  cred ca e primavara din cauza umezelii si s-au pus pe clocit.
Am si ceva plante care cred ca e primavara: alunul a facut matisori, via a inflorit la fel ca liliacul, iasomia, forsythia si salcamul a lastarit iar bradul are muguri noi...

Cu ce sunt imbracata:
O rochie mov din tricot ....

Citesc:
Deocamdata nimic dar fiind 2 zile de sarbatoare probabil voi gasi ceva...

Ceea ce astept (sper):
Sa mai reduc din starea de oboseala, sa recuperez la capitolul somn, sa aduc la zi treburile curtii si sa realizam planurile pentru vara asta cu ajutor de la Doamne Doamne pentru ca a mai ramas putin timp...

Ce mai mesteresc:
Aceeasi fusta din acril....

Ascult:
muzica instrumentala relaxanta....

În casa:
E relativ ordine. Am reusit sa aduc la zi unele din restante, sper sa recuperez tot in saptamana ce urmeaza. Miroase a crin de vara din vaza de pe masuta, a mere timpurii, a tamaie arsa de dimineata si a balsam de rufe de la cuverturile proaspat spalate....

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Momentul meu din dimineata cu cafea fierbinte, muzica veche (de la radio) si agenda cu "to do"....


Unele planuri pentru săptămâna urmatoare:
O dimineata de luni la Piatra Neamt cu miros de padure de conifere si emotii urmata de o saptamana de munca in gradina si curte cu pregatiri si eventual inceput de lucrari sa zicem de constructii...







Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:






O duminica minunata tuturor!

17 iunie, 2018

Fila de jurnal


Pentru astazi (data/ora):
Duminica 17 iunie 2018, ora 8:35

Afara:
Ploua. O ploaie linistita, asezata numai buna la pamant si la recolte. O ploaie mult asteptata. Si asta dupa ploaia de ieri-noapte care mi-a cam dat de furca. A fost repezita si zgomotoasa...
Pasarile sunt pitite si e liniste. Doar ploaia si clostile cu pui se aud. 

Mă gândesc:
Incerc sa nu ma gandesc. Mai e o saptamana pana la bacalaureat si ganditul nu face bine. 
Mai sunt multe de facut prin gospodarie si am impresia ca se tot aduna si se suprapun peste cele amanate iar resursele sunt limitate. Orice prioritizare e cu dureri de cap si cu neliniste. Asa ca incercam sa le facem dupa nevoi si pe rand dar se gaseste mereu "alta" mai urgenta...

Din locurile de unde invatam:
De la vorbele aruncate de ceilalti. Pentru ca nu poti crede ca pot gandi atat de josnic si de mizerabil. Speri ca sunt doar vorbe aruncate la nervi cu intentia clara de a rani si atat. Nu pot sa cred ca pentru unele persoane banii primeaza in fata a orice altceva. Chiar si a maternitatii....

Sunt recunoscătoare pentru:
Ploaia de afara, oamenii minunati de langa mine, intamplarile minunate care vor veni...
Pentru gainile mele nebune care dispar si reapar din pod cu "galuste" pufoase dupa ele ...
Pentru gradina mea ce incepe sa rodeasca si pentru plantele mele care cresc si rad la ploaie.
Pentru camara ce se umple pe zi ce trece cu ajutorul sotului care imi tot culege fructe.
Pentru copilul ce se transforma dintr-un adolescent ironic intr-un tanar politicos si galant...
Pentru tot ce mi-a dat si mi-a rezervat Doamne Doamne.

Sunt trista pentru: 
Trcerea timpului. Uneori as vrea sa il opresc in loc sa ma pot bucura mai mult de unele etape ale vietii, ale evolutiei.

Din bucătărie:
Cafea la ora asta. Masa e plina de borcane de dulceata: de cirese dulci, cirese amare, agrise si capsuni. Urmeaza etichetarea lor si depozitarea. Apoi clatite si cartofi noi la ceaun cu salata de varza. Pentru seara astept inca inspiratia...

Cu ce sunt imbracata:
O rochie de lanita cu maneca scurta, pana la genunchi si sosete roz tricotate.

Citesc:
Deocamdata nimic. 

Ceea ce astept (sper):
Un copil fericit de rezultatele sale , cu vise implinite si planuri de viitor.

Ce mai mesteresc:
 Dulceturi, compoturi si cam atat :)

Ascult:


În casa:
 Liniste, ordine, pisici lenese, un motanel alintat care cere atentie si sfararaie, miros de levantica...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
 momentul cand deschid usa la cotetul puilor si curtea se umple...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Sa se aseze toate in asa fel incat sa reusim sa facem fantana...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Cateva idei de inspiratie pentru bucataria de afara. Noi vrem cu soba cu plita, cuptor si afumatoare:





20 mai, 2018

Fila de jurnal


Pentru astazi (data/ora):
Duminica 20 mai 2018, ora 9:00

Afara:
E racoare. Si bate un vant rece. A plouat ieri si totul e verde-proaspat. Puii ciripersc veseli in tarcurile lor. Sunt 2 serii de incubator si o closca cu cativa puisori galbeni si pufosi dupa ea. In cateva zile vor aparea si cei de la a doua closca iar astazi va trebui sa mut 2 gaini care stau closti in cuibarul cu oua...
Cainii mari privesc amuzati closca cu puii care le fura mancarea in timp ce catelusa ciufulita se joaca prin gard cu iedutii...
Iedutii fac galagie de dimineata pentru ca vor la mamele lor. Ma gandesc cu jale la zilele urmatoare cand vor trebui separati de tot de mamici: ce galagie va fi in curte.
Pisoii mici se joaca cu matele batrane de-a prinselea prin copaci sau fac echilibristica pe arcadele de la vie.
Prin toata curtea e o joaca de pitici...
Aromele se impletesc de nu mai stiu ce miroase: socul care a innebunit de floare, iasomia in rochita ei alba si parfumata, salvia care coloreaza un colt cu fragi, bujorul care s-a infoiat sau garofitele care se bucura de stopii de ploaie. Si trandafirul de dulceata a deschis un boboc bogat in petale chiar daca unele cregute i s-au uscat. 
 In coltul sau, murul a inflorit in timp ce capsunile incep sa se inroseasca. 
In gradina e razboi total: buruieni contra legume. Noroc de armamentul greu al doamnei sape care ajuta legumele altfel ar fi infrante de urgia buruienilor care cresc "ca din apa". Doar pepenii si morcovii sunt mai timizi si inca nu au scos nasul din pamant in timp ce mazarea deja a renuntat la flori si isi arata tecile micute.
Copaceii mici se straduie sa coaca si ei cateva fructe in timp ce cei mari sunt plini de roade. Doar caisul s-a suparat pe noi si daca anul trecut a facut o multime de caise, anul asta s-a simtit obosit si s-a uscat. Sau poate a fost suparat cand, colegul sau piersicul, a plecat dintre noi din cauza unei caprite obroznice care i-a ros coaja...

Mă gândesc:
La cate mai sunt de facut...
La cat de repede trece timpul. Mai ieri il invatam pe Matei sa lege sireturile la papuci iar acum facem cumparaturi de absolvire: costum de banchet, tinuta de curs festiv, tinuta de gratar de final de an... Pe dulap troneaza sfidatoare toca de absolvent in timp ce, de pe usa, asezata pe umeras, asteapta roba calcata cu manecile sale lucioase... Teoretic mai e o saptamana de scoala dar practic au predat cartile de la finalul saptamanii trecute.
Urmeaza emotiile cu bacalaureatul, admiterea, plecarea....
O perioada in care un ochi rade si altul plange. Rade ca e mare, responsabil si constient de toate dar plange pentru ca totul se schimba.... Nimic nu va mai fi la fel. Nici masa de pranz, nici usa de la camera inchisa cu "noapte buna", nici replici ironice cand te astepti mai putin. Vor fi doar la telefon sau la final de saptamana pentru inceput...

Din locurile de unde invatam:
De la piticii care cresc....

Sunt recunoscătoare pentru:
Privilegiu de a-l creste, de a-l privi transformandu-se dintr-un copil timid intr-un adolescent responsabil si de a-l indruma mai departe pana la barbatul matur ce se preconizeaza a fi...

Din bucătărie:
cafea la ora asta, biscuiti cu scortisoara si paine prajita cu pate de casa...

Cu ce sunt imbracata:
Inca in pijamele roz, urmeaza tinuta de vizitat animale, iar apoi mi-am pregatit o rochie tip ie din bumbac (scurta si larga) cu colanti...

Citesc:
O cartulie usoara romantica. Mai am un volum jumate din seria despre care vorbeam in filele trecute dar din motiv de oboseala aveam nevoie de ceva usurel.

Ceea ce astept (sper):
Pe de o parte zile previzibile, monotone, planificabile dar sunt constienta ca e nevoie si de cate o zi care sa iasa din tipar, sa ma surprinda frumos pentru un plus de energie...

Ce mai mesteresc:
Doar prin curte si prin gradina.

Ascult:
Ciripeala din copacii din curte

În casa:
Miroase a iasomie de la buchetul de pe masa si a balsam de rufe de la rufele ce asteapta sa fie impaturile (stranse in viteza d epe sarma sa nu le ude ploaia)

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Udatul seara in gradina. Mirosul de reavan si proaspat dar si felul in care se vad randurile de legume pe pamantul ud.... E o stare de satisfactie a propriei munci atunci cand le vezi crescand...

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
leneveala si citit

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

un colt de relaxare pe care mi-ar place sa il amenajez in curtea noastra


13 mai, 2018

Fila de jurnal (mai)


Pentru astazi (data/ora):
Duminica 13 mai 2018, ora17

Afara:
E rece si umed. Dupa multe zile calduroase, de vara, a venit si mult-asteptata ploaie.

Mă gândesc:
La multe. La oamenii din jurul meu. Sunt foarte melancolica de ceva vreme. Imi amintesc de inceputurile prieteniilor lungi din viata mea. Si ma intreb cand oare au trecut 25-28 de ani. Cate emotii ne leaga. Amintiri multe, evolutii interesante, reintalniri frumoase. 
Ieri am fost in Iasi. Multe s-au schimbat din perioada cand eram studenta dar multe le-am regasit acolo, la fel, dar cu multe amintiri...
Cred ca varsta isi spune cuvantul sau poate faptul ca Matei se pregateste de absolvire...
Chiar m-a surprins ieri, cand si-a ales, camasi colorate, in nuante pastel in locul clasicului alb/hegru din ultimii ani.... 

Din locurile de unde invatam:
Privind in urma, unii de la altii si fiecare din propriile emotii si intamplari...

Sunt recunoscătoare pentru:
Tot ce am devenit in anii astia. Pentru faptul ca nu m-am acrit trecand prin tavalugul vietii. Presupun ca daca, uneori sunt carcotasa nu se pune :).

Din bucătărie:
O oala de ciorba de cartofi acrita cu lapte prins si dreasa cu smantana si ou si biscuiti cu cafea si vanilie...

Cu ce sunt imbracata:
In nuante de gri: pantalon lejer din tricot si tricou. Doar sosetele sunt din lana subtire, portocalii :)

Citesc:
Nu citesc de ceva vreme. Este pentru prima data cand sunt prea obosita sa mai citesc. Am o serie inceputa si m-am impotmolit la volumul 4 din 5. 

Ceea ce astept (sper):
Nimic. Ma adaptez la vremuri dar mai ales la vreme :)

Ce mai mesteresc:
Nu stiu daca gradina si animalele intra la acest capitol dar chiar nu am avut timp pentru altceva.

Ascult:
 Sunetul televizorului pe o emisiune de mecanica a sotului, piscuitul puilor abia iesit din ou si care stau inca in casa, la caldura si motanelul care toarce in preajma mea (ma mir ca nu s-a urcat in bratele mele sa vaneze tastatura)

În casa:
 E cald - am aprins focul si e ordine daca ignor teancul de rufe de calcat de langa masina de spalat... Miroase a levantica. Cred ca imi voi face un aranjament din iasomie cand se opreste ploaia...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa stau pe prag si sa privesc curtea. A fost o primavara nebuna si am impresia ca peisajul se schimba de la o zi la alta cu repeziciune iar eu nu reusesc sa tin pasul...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Prima closca cu pui. Ceilalti sunt scosi la incubator..

Matei la Podul Inalt....

23 martie, 2018

Despre sacrificii

 O tema intalnita des in ultima vreme. O tema despre care am mai scris este tema sacrificiului. In special a parintilor pentru copii. Multi parinti ai generatiei noastre, parinti ajunsi in jurul varstei de pensionare considera ca s-au "sacrificat" pentru copii lor si asteapta recunostinta vesnica din partea copiilor. Ce m-a surprins e ca am intalnit aceasta atitudine chiar la parinti care sustin ca si-au dorit copiii. Ca apare la acele femei care nu si-au dorit copii dar au fost "nevoite" sa le dea nastere din cauza legislatiei perioadei comuniste se spune ca e firesc din punct de vedere psihologic. Dar tot din acele considerente psihologice, comportamentul rebel al copilului este datorat intentie de avort a mamei. Asa cum parintele a respins mental sarcina, copilul ajuns la la o anumita varsta isi respinge parintele. Pana aici exista o logica (legea compensatiei). Dar in momentul in care la parinte apare si acea atitudine de victima deja logica dispare si e cam greu de gasit puterea de a intelege manipularea emotionala pe tema vinovatiei. Iar copilul, ajuns la randul sau parinte, reactioneaza la fel ca in copilarie cand parintele activeaza acea stare (se simte nimicit). Apare dorinta de a-si multumi parintele pe de o parte, durerea de a se simti neapreciat/ nevalorizat pe de alta parte si nu in ultimul rand lupta de a-si creste propriul copilul fara handicapuri emotionale. Cred ca trebuie sa fii un pic supraom ca sa poti reusi toate astea. Si putini sunt...



Cred ca momentul cand decizi sa cresti un copil (fie ca il faci sau nu, fie ca l-ai dorit sau "s-a intamplat") iti asumi aceasta responsabilitate. Nu e o "activitate" prin care sa fii recompensat nici prin a ti se implini visele pentru care nu ai avut puterea sa lupti nici ca sa primesti recompense pentru "sacrificiile" facute pentru el. Iar daca copilul face greseli (este inevitabil sa nu ia decizii proaste la un moment dat, inevitabil sa nu greseasca) nu o face ca sa fie nerecunoscator sau ca sa iti faca in ciuda ci pentru ca e firesc. Si la fel de firesc mi se pare sa dai orice alt sentiment egoist la o parte si sa te gandesti cum il poti sustine  pentru a depasi momentul si pentru a invata ceva din experienta dureroasa, pentru a nu se mai repeta. In nici un caz nu trebuie sa adaugi la durerea lui si durerea vinovatiei pentru dezamagirea proprie. Din greseli invata, datorita greselilor invata sa isi asume deciziile si consecintele lor la varste tinere iar la varsta maturitatii face eforturi de a minimaliza consecintele mai putin placute si a scoate ce e mai bun din situatie. Iar daca parintele e dezamagit nu cred ca e problema copilului ci a sa proprie. De ce spun asta? Pe de o parte pentru ca se asteapta la un anumit parcurs al copilului trasat mental sau nu de catre el, fara a-si consulta sau cunoaste copilul (uneori exista o imagine mentala a copilului in mintea parintelor care poate sa nu corespunda cu realitatea). Traseu trasat copilului, ajuns tanar sau adult, nu poate fi respecta pentru ca e un individ cu personalitate proprie si nu o marioneta. Tot ce poti face ca parinte este sa il ajuti sa creasca, sa il ingrijesti si sa il sfatuiesti dar deciziile si le ia singur de la o anumita varsta. Iar restul tine de alegerea ta ca parinte: te bucuri de omul minunat care a ajuns datorita tie (atat genetic cat si educational), te  rugi sa nu aiba prea multe piedici in calea sa iar pe cele pe care le are sa le depaseasca frumos si il  sustii atat cat poti atunci cand are nevoie sau te plangi si iti amarasti sufletul (atat pe al tau cat si pe al copilului, al partenerului sau de viata si chiar al nepotilor). Cu siguranta nu il ajuti deloc amintindu-i cat de greu ti-a fost ca parinte sau sa ii reprosezi "defectele partenerului" pe care le proiectezi in el.
Sa fii parinte este o alegere proprie. Sa fii multumit de copii tai e tot o alegere proprie (fara sa uiti ca sunt creatia ta, atat genetica cat si educationala). Si respectandu-i (atat pe ei cat si alegerile facute de ei) vei fi respectat mai mult decat daca se vor simti obligati.
Indiferent de varsta pe care o avem trebuie sa ne asumam propriile deciziile si sa vedem frumusetea consecintelor lor. Chiar daca asta inseamna sa discutam despre contextul in care le-am luat, despre influentele exterioare pentru ca asta ne invata de ce trebuie sa tinem cont pe viitor atunci cand avem decizii importante de luat. Uneori e greu sa acceptam ca realitatea nu e absoluta ci ca ne amintim mai mult emotiile momentului iar cand repovestim exista posibilitatea sa schimbam detalii pentru a putea transmite acele emotii. Doar ca intotdeauna exista mai multe puncte de vedere, mai multe persoane implicate si deci mai multe emotii, chiar contradictorii.  Si exista riscul, daca isisti pe adevarul propriu, sa poti rani, la fiecare repovestire, pe ceilalti participanti la eveniment. Iar cand e vorba de propriul copil, cu emotii fragile, ranile emotionale sunt pe termen foarte lung si de multe ori ingropate atat de adanc incat cu greu pot fi vindecate.

18 februarie, 2018

Poveste caprina


In ultima luna de iarna incep sa apara iedutii pufosi. Anul acesta am separat capritele viitoare mamici cate 2 sau 3 intr-un tarc. In primul s-au nimerit 2 capre mai batrane, surori gemene, si fiica uneia din ele de acum 4 ani - Blanduta. "Babutele" au fatat cate 2 iedute zburdalnice iar Blanduta un iedut care, din pacate, ne-a parasit foarte repede. Initial ne-am gandit sa ducem Blanduta inapoi in turma dar era greu de prins si de muls. Asa ca am lasat-o acolo. In prima seara am primit laptic de la ea dar incepand de a doua zi dimineata, la ora de muls, nici un strop de lapte nu ajungea in cana mea. Aseara, dupa 2 zile fara lapte, deja ma gandeam sa sun veterinarul dar era sambata seara tarziu si am amanat pe luni.
Bine am facut pentru ca azi-dimineata am dezlegat misterul.
Stand cu alti 2 ieduti la prima lor masa in tarcul alaturat, am avut surpriza sa constat ca toate cele 4 iedute din primul tarc se "certau" de la lapticul Blandutei.  Iar Blanduta statea linistita si mai ridica cate un picior astfel incat toate cele 4 sa aiba acces usor la pulpa ei. La un moment dat s-a intors si a impins-o cu botul pe cea mai mica ca sa nu ramana fara laptic.
Normal ca la ora de muls eu nu mai aveam de unde lua lapte. "Fetele" mele tupaitoare vor sa creasca mari mai repede, iar Blanduta le e doica. Din pacate nu aveam telefonul la mine sa surprind momentul dar macar nu imi mai fac griji nici pentru Blanduta si nici pentru gemene ca nu le ajunge lapticul...
Steluta are 3 zile

Baietii de azi (au cca 8 ore)

"fetele" mai mici (au 3 zile) cu Blanduta

"Fetele" mai mari (au o saptamana) cu mamica lor

09 februarie, 2018

Produse din "Camara Corinei"

"Camara Corinei" este numele ce apare pe produsele facute la noi in casa. Am cochetat cu multe alte nume, am incercat variante de nume care sa sugereze ca sunt obtinute/produse in gospodarie dar pana la urma am ramas la ideea ca toate pot fi depozitate in camara inainte de a ajunge pe masa.  Asa ca produsele vin din "Camara Corinei". A Corinei pentru ca asta e numele meu.
La inceput au fost facute pentru noi, in casa. Mai apoi au ajuns si la prieteni sau vecini. Si cum au fost apreciate le-am pus un pret. Suficient cat sa acopere cheltuielile dar destul de mic comparativ cu produsele industriale. Un pret care sa le faca atractive si, sper eu, pretuite.
Povestea "Camarei" a inceput odata cu mutatul la tara, acum 9 ani. La inceput a fost o casa pe un varf de deal cu multe pajisti in jur. Si multe flori. Imi plac plantele. Imi place sa le culeg si sa ma folosesc de proprietatile lor. Incerc sa aflu cat mai multe despre ele si despre povestile lor.
Asa ca au inceput sa apara in gospodarie: papadia, sanzaienele, cimbrisorul, pelinul, galbenelele si multe alte plante medicinale cunoscute. In acelasi timp camara se umplea in fiecare an de siropuri de plante (salcam, papadie, patlagina, brad) dar si de fructe (capsuni, cirese, zmeura, mure). La fel cum in camara popeseau dulceturile (salcam, trandafir, nuci verzi, capsuni, cirese, visine, zmeura, flori de soc, gutui, etc) dar si gemuri (mere, pere, gutui).
Si pentru ca odata cu varsta si mutatul la tara apar si neplaceri am inceput sa fac crema de ardei iute pentru incheieturi dureroase, crema reparatorie pentru piele pentru tot felul de neplaceri ale pielii (maini crapate, calcaie crapate, muscaturi de insecte, arsuri etc) dar si crema de sanzaiene pentru ciocuri osoase.
Casa de pe varful dealului a fost inlocuita de o casa batraneasca intr-un satuc mic, la 3 km de soseaua judeteana unde am avut impresia ca timpul s-a oprit in loc. Din curte "vad Ceahlaul la apus" iar masinile ce trec pe drum intr-o zi le pot numara pe degete. Locul ne-a inspirat si gospodaria noastra s-a marit. Intai au ajuns in gospodarie gainile iar ouale proaspete sunt foarte bune pentru copii, caprele cu laptele lor bun pentru remineralizarea organismului dupa iarna lunga dar si pentru cei cu probleme ale cailor respiratorii si vacuta cu laptele ei gras si bun pentru oricine.
Internetul, cartile, ziarele mi-au fost de ajutor, adaugand informatii noi la cele stiute de la bunici, si am inceput sa prepar diverse produse: branzeturi, cascaval, dulceata de lapte, unt. La inceput respectand retetele, mai apoi incercand, modificand, adaugand, inlocuind unele ingrediente cu altele mai bune astfel incat produsul final sa ne placa noua in primul rand. Am inceput sa dau si celor din jur din ce prisosea in gospodarie.
Acum am ajuns la o lista de produse aflata intr-o continua miscare datorita caracterului sezonier si a perisabilitatii lor dar si a productiei mici, gospodareasti.

Astfel, odata cu primavara avem:
- oua (primavara, vara, toamna)
- iezi (aprilie, mai)
- branza de capra (cas) proaspata (din aprilie pana in septembrie)
- telemea de capra

De la finalul lunii aprilie (pana la epuizarea stocului)
- siropul de toporasi (adjuvant in tratarea gripei)
- siropul de papadie (gustos cu apa minerala dar si tonic pentru ficat)
- sirop de floare de salcam (calmeaza aciditatea la stomac inclusiv cea datorata starilor anxioasa)
- dulceata de floare de salcam
- siropul de liliac (adjuvant in stari febrile, balonarea dar si boli reumatice si guta)
- siropul din floare de soc (adjuvant in stari febriel, raceala si gripa)
- siropul de iasomie (adjuvant in stari febrile)
- siropul de patlagina (adjuvant in starile de tuse seaca)
- siropul din muguri de brad - macerat (adjuvant in tratarea tusei productiva)
- sirop din muguri de brad cu cimbrisor (adjuvant in tratarea tusei productiva si fluidizarea mucoaselor)
- sirop din muguri de brad fiert
- sirop din flori de tei (bun seara pentru un somn linistit)
- sirop de menta (in amestec cu apa minerala si gheata este ideal in zilele fierbinti de vara)

In mai (pana la epuizarea stocului)
- macerat de pelin in vin (cu efect antispastic si de stimularea secretiei de bila)
- tinctura de cimbrisor (frectii pentru picioare grele si obosite)
- siropul de trandafiri
- dulceata din flori de trandafiri
- dulceata de nuci verzi

In iunie (pana la epuizarea stocului)
- dulceata de capsuni
- dulceata de cirese dulci
- dulceata de cirese dulci cu menta
- dulceata de cirese amare
- dulceata de visine
- sirop de visine
- visine la borcan (conservate, pentru prajituri)

In august (pana la epuizarea stocului)
- dulceata de mure
- dulceata din fructe de soc
- sirop din fructe de soc
- dulceata de ceapa rosie

In septembrie:
- gem de pere
- gem de prune
- dulceata de mere

In octombrie:
- gem de gutui
- dulceata de gutui
- peltea de gutui
- dulceata de ardei iute

Tot anul:
- lapte de vaca
- cascaval din lapte de vaca
- dulceata de lapte
- unguient de ardei iute (pentru incheieturi dureroase)
- unguient reparator pentru piele
- unguient de sanzaiene (pentru ameliorarea ciocurilor)
- plante medicinale uscate (menta, salvie, sanzaiene, musetel, coada soricelului, pelin, sovarv, pojarnita)

In general prefer sa vand din stoc si nu pe comanda deoarece pot aparea situatii neprevazute care sa duca la nerespectarea termenelor de predare a comenzii, cum ar fi vremea, diverse activitati in gospodarie urgente sau o stare de spirit proasta care duce la neatentie si la sacrificarea unui produs (ars, nefiert, fiert prea tare...)


28 ianuarie, 2018

Fila de jurnal (ianuarie-ultima)

Pentru astazi (data/ora):
28 ianuarie 2018, ora 8:30

Afară: 
E rece si un pic de ceaţă. Se anunţă -1 gr. C  pentru astăzi. E o linişte pufoasă. Toate zgomotele sunt atenuate de zăpadă şi de ceaţă. E şi un pic de chiciură iar atmosfera e de poveste...

Mă gândesc:
La prea multe şi mă îngrijorez pentru prea multe. Multe nu le înţeleg şi îmi e greu să le iau ca atare. Altele nu sunt clare şi atunci fac scenarii în fiecare direcţie posibilă. Situaţiile neclare sunt cele care mă obosesc cel mai tare. În plus am răcit din nou şi presiunea din zona frunţii este sâcâitoare.
Mă organizez greu, spre deloc... Încep multe şi le termin încet iar frustarea şi enervarea atinge cote surprinzătoare chiar si pentru mine.... 
Dar toate se vor aşeza pe fagaşul lor la timpul potrivit...

Din locurile de unde învatam:
Uneori mă întreb dacă învăţăm sau doar ne obişnuim să ocolim o secvenţă de tip acţiune-consecinţa. Dar dacă acea acţiune are mai multe consecinţe iar unele pot fi chiar interesante?

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii frumoşi din jurul meu, pentru înţelegerea de care dau dovadă atunci când eu sunt necomunicativă şi nesociabilă...

Din bucătărie:
Cafea la ora asta. Şi nu fac planuri pentru azi. Vedem ce ne rezervă.... inspiraţia...

Cu ce sunt imbracata:
Colant flauşat, pulover de lână şi şosete din lână portocalie.

Citesc:
Al treilea volum de VC ANDREWS: "Spinii destinului"

Ceea ce astept (sper):
Luna martie :)

Ce mai mesteresc:
Azi nimic. Mâine... probabil mici reparaţii, şosete de cârpit...

Ascult:







În casa:
Un pic răcoare. Focul e cam mofturos astăzi. E şi un pic de dezordine dar se rezolvă cât de curând...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Mirosul de levănţică, lumina lumânărilor si ciocolata caldă...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Fără planuri... 
Doar inspiraţie de moment...


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

aşa de mult va iubesc 

o dimineaţa obişnuita din timpul saptămânii: cafea, lucru si agenda cu liste...