14 august, 2016

Jurnal cu aroma de toamna

Pentru astazi (data/hora):
duminica 14 august 2016, ora 10:20

Afara:
E racoare. Miroase a toamna. Strugurii timpurii din fata casei au inceput sa arate cate o bobita roz si dulce. Porumbul nu mai e in lapte. Merele sunt acrute dar bune de mancat. Randunelele isi invata puii sa zboare. Si o ciudatenie anul asta: un cuib de randunele facut tarziu in grajd la vaci are pui mici, ciufuliti cu ciocuri albe deschise si care tipa dupa mancare de cate ori ma aud pe acolo...

Mă gândesc:
La modul cum poti fi fericit atunci cand aparent nu ai nici un motiv de multumire. E un sentiment unic sa privesti in jur, sa vezi ca sunt multe ramase in urma, nefacute, sa fii constient de mii de motive de nemultumire sau suparare si totusi sa fii fericit.

Din locurile de unde invatam:
Uneori dintr-o frantura de conversatie auzita intamplator. E posibil sa fie un raspuns la o intrebare, pe care il cauti de multa vreme...

Sunt recunoscătoare pentru:
Starea de multumire.

Din bucătărie:
Cafea proaspata, cas de capra si rosii galbene proaspat culese.

Cu ce sunt imbracata:
Ca de toamna: sosete de lana, pantalon lung de catifea, tricou cu maneca lunga si vesta subtire de lana.

Citesc:
Un "siropel" de Nora Roberts

Ceea ce astept (sper):
Raspunsuri imbucuratoare la intrebari invechite...

Ce mai mesteresc:
Bluzita de bumbac tricotata pe final

Ascult:
Radio

În casa:
Miros de lac proaspat, de detergenti si alte produse de curtat. Suntem in curatenie cu mocheta proaspat spalata, mobila reconditionata si redecorare dormitor. Am mutat bucataria in alta camera iar spatiu unde a functionat pana acum s-a transformat intr-o camera de zi/salon. Si profit de acest proces de modificare pentru a mai arunca din lucrurile nefolosite sau din cele cu destinatie incerta (cele care "poate vor folosi la ceva intr-o zi"). Si sper sa inghesuim in bugetul si asa "inghesuit" si ceva piese de mobilier nou....

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Plimbarile in zone de munte...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare: 
O plimbare, o vizita la piata de gros pentru provizii (ardei si vinete) si recoditionarea/modificarea unui sifonier.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
 Au inceput sa apara pe FB imagini de iarna pentru cusut asa ca am scos una care mi-a placut de aici


31 iulie, 2016

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
sursa: pinterest
duminica, 31 iulie 2016; ora 11:30

Afara:
E foarte cald. Dimineata mirosul de "Mana Maicii Domnului" e ametitor. 
Aseara a fost un pic mai racoare (cica am fost pe cod galben de ploaie) si "Regina Noptii" si-a facut simtita aroma in curte alaturi de o floare galbena cu un miros suav de noapte (nu ii stiu numele iar mirosul aduce cu cel de vanilie). Randunele s-au ascuns in beci (am lasat capacul deschis) iar vrabiile cirepesc din nuc unde e mai racoare...

Mă gândesc:
La modul cum anumite trasaturi umane pot trece de la defecte la calitati intr-o societate guvernata de "a avea" si de Maria Sa Banul. La faptul ca profesionalismul, priceperea, indemanarea, munca si bunul simt au devenit trasaturi care nu mai sunt cautate. Onoarea si demnitatea deja sunt nestemate ingropate bine. 
Si uite asa ajungi sa te intrebi ce trasaturi sa ii cultivi copilului tau ca sa ii fie bine in viata... 

Din locurile de unde invatam:
Din pauze de introspectie. Din momente in care sunt doar eu cu mine si cu Doamne Doamne. Din momentele de liniste in siguratate. 

Sunt recunoscătoare pentru:
Modul in care am fost crescuta. Pentru valorile reale pe care le-am avut ca model in copilarie. Pentru reperele morale pe care le-am primit si pe care imi doresc sa le transmit mai departe. Pentru oamenii minunati pe care i-am cunoscut din copilarie si pana astazi...

Din bucătărie:
Cafea poaspata, bors taranesc de cocos si tocana de ceapa cu carne de cocos. Si poate niste clatite mai pe seara sau porumb copt.

Cu ce sunt imbracata:
O rochie lunga si vaporoasa cu bretele, dintr-o matase indiana neagru cu alb

Citesc:
Bloguri dar penru ca tableta a ramas fara ecran iar nu pot lasa comentarii, nici macar pe blogul meu. Nu am gasit setarea care imi face astfel de farse... Asa ca scriu aici:
La Taniusa am intalnit un Arici Pogonici simpatic foc...
Cu Ancuta m-am plimbat pe drumuri de munte, am facut coronite si am baut cafeaua intre flori si aroma de iarba verde...
Am fost si la mare, la Irina pentru cine are nevoie de inspiratie Deco...
M-am rasfatat in gradina superba a lui Vasile unde am invatat lucruri noi, ca de fiecare data.
La Prietena-japoneza am vazut ploaie si m-a speriat cu taiatul porumbului. La noi se taie prin octombrie-noiembrie...
La Laura sunt sfaturi de economisire. La ele as adauga realizarea unu jurnal zilnic de cheltuieli si impartirea acestora pe grupe. La inceput se poate vedea bugetul pe fiecare grupa lunar, trimestrial sau anual iar apoi se pot face calcule, prognoze si identificarea zonei unde se pot face economii in functie de luna (ex.: achizitia unor cantitati mai mari de produse in lunile in care se fac reduceri). 
Cristina e suparata pe gradina. Dar nu cred ca stie ca astfel de evenimente in gradina se intampla oricui. Unii bulbi de flori ca si unele seminte sunt modificate astfel incat sa aiba rezultate uimitoare doar pe perioada unei germinari. A doua oara (chiar daca recoltezi semintele de la cultura proprie) nu mai au rezultate deloc si trebuie achizitioanate altele... Eu zic sa mai incerce...

Ceea ce astept (sper):
Nu am asteptari. Pe de o parte ca sa nu fiu dezamagita iar pe de alta parte pentru ca am invatat sa ma bucur de fiecare zi asa cum vine. Am invatat ca planurile depind de atat de multe variabile incat pot lua forme si directii pe care nu le poti prevedea. Asa incat imi stabilesc directii si ma bucur de fiecare noua perspectiva care apare. Numai ca uneori apar oportunitati sau directii atat de frumoase incat nu pot opri mintea sa faca scenarii si sufletul sa spere ca oamenii se mai pot schimba, ca cei dragi pot ajunge pe "acea" cale, ca promisiunile pot fi tinute... Si iar ajung sa sper ca minuni se pot intampla... Si iar sper sa nu fiu dezamagita....

Ce mai mesteresc:
Aceeasi bluza de bumbac...

Ascult:
Linistea curtii...

În casa:
Cald si curat. Cu aroma de tamaie...

In curte:
Proaspat tuns gazonul. Strugurii atarna din ce in ce mai greu. Merele cad de la caldura. Murele dau semne de uscare din lipsa de apa. Incercam sa suplinim dar...

In gospodarie:
Vacutele se fac tot mai alintate pe zi ce trece. Iarba e mai uscata si laptele mai gras. 
Capritele au ramas in curte la iarba taiata pentru ca de pe camp vin cu burtica goala. 
Scrofitele sunt mai murdare cu fiecare zi ce trece. Cer apa si o dau jos din trocuta ca sa se balaceasca...
Puii cresc si deja avem un cocosel ce face probe de cantat. Nu prea ii iese dar se straduie. Seara nu vor sa intre la cotet ci se catara in gutuiul de alaturi. A inceput o puicuta porumbaca iar acum in fiecare seara gutuiul "face" tot mai multi pui :) iar Matei e nevoit sa urce tot mai sus pentru a-i "culege". Speram ca nu se vor urca si gainile pentru ca sunt cam greute iar gutuiul e tinerel... :)
Pisica mica e tot mai poznasa si e mereu dupa mine prin curte...

In gradina:
Am scos ceapa. S-a facut mare si frumoasa anul asta. 
Usturiul s-a incapatanat sa nu faca seminte dar e frumusel si avem si marunt pentru pus la toamna in pamant...
Fasolea a inceput sa se usuce asa ca "pastaresc" seara de seara; boabele merg la uscat iar tecile la pod pentru caprite la iarna.
Ardeii si rosiile au inceput sa rodeasca in ciuda secetei. Am gasit o solutie sa putem uda chiar daca nu am reusit sa facem fantana inca. Asa ca s-au mai inveselit.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Dimineata devreme in curte: pui caraie sa iasa afara, scroafele ma intampina grohaind somnoroase, capritele alearga la gard iar vacutele scot un sunet jos si lung, cateii mici si pisoii se intrec sa ma impiedice, florile isi imprastie cu generozitate parfumul iar momentul cel mai frumos e deschisul portitei puilor cand zboara toti in jurul meu...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Curatenie generala in casa cu scos mochete si dus la curatat, sters geamuri, spalat tot si pus la loc...
.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

mi-ar place sa o pot lucra...

20 iulie, 2016

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
sursa: pinterest
miercuri 20 iulie 2016, ora 8:00

Afara:
E racoare. Se asteapta ploaia dar se pare ca Sf. Ilie nu a aflat inca de ziua lui... Pasarile ciripesc, randunelele isi invata puii sa zboare. Cateii isi cauta perechi. Pisica mica fuge dupa puii de vrabie. Dimineata miroase a sfarsit de vara de parca ar fi sfarsit de august si nu de iulie...

Mă gândesc:
La faptul ca nu mai scriu pe blog asa mult ca altadata. Nu mai vin idei. Cuvinte nu se mai isiruie singure. Nici timp nu mai e dar nici nevoia de a impartasi, de a arata tuturor, de a "externaliza" (ca tot se foloseste cuvantul asta des in presa). Cumva as vrea sa mentin fiecare moment pentru mine si cat mai mult timp. Mi se pare ca pus in cuvinte, s-ar imprastia si s-ar pierde.
Pe de alta parte, anul acesta a fost tare ciudat: mereu in criza de timp, mereu pe fuga si cu treburi ramase in urma. Abia acum am reusit sa ajung la un moment in care nu am nimic extrem de presant si sa fac treburile mai cu calm si mai ordonat. Din pacate, evenimentele sociale internationale din ultima vreme nu dau semnale ca ar urma perioade de liniste si tihna...

Din locurile de unde invatam:
Incerc sa invat din ceea ce fac, astfel incat urmatoarea data sa fac mai bine, mergand pe ideea ca totul este perfectibil...

Sunt recunoscătoare pentru:
Tot ce este, a fost si va fi.

Din bucătărie:
Cafea proaspat facuta (normal) chec cu iaurt si lamaie (o reteta noua), salata de vinete si paine de casa. Si porumb fiert.

Din curte:
Puii au crescut si imi sunt asa de dragi cand deschid usa la poaia dimineata si fug toti spre iarba, sau seara, cand poarta la gradina ramane deschisa si sunt "presarati" in jurul capitelor de fan. 
Capritele (doar 3 mai sunt acasa) au devenit foarte alintate si cand stau la muls intorc capul dupa Matei sa vina sa le scarpine barbutele.
Vacutele sunt papacioase.
Scrofitele au fost bolnavioare dar si-au revenit acum Din pacate nu mai sunt gestante, asteptam din nou ziua cand sa vina veterinarul.

Din gradina:
E seceta si pamantul e uscat. Ardeii par cei mai afectati de lipsa apei. Nu au crescut prea stufosi. Rosiile incep timid sa se inroseasca.
Murul e tare harnic anul asta. Deocamdata se coc cate 3-4 pe zi dar cat de curand ajungem la depozitat :)
Sunt in plin proces migalos de scoaterea usturoiului (l-am pus din toamna) si cat de curand urmeaza ceapa.
Pastaile trebuie culese la 2 zile si unele ajung in ceaun iar altele in congelator.
Iar in camp suntem la capitolul adunat paie pentru iarna iar porumbul a inceput sa "lege rod".

Cu ce sunt imbracata:
O rochie pana sub genunchi cu rosu si alb si cu volanase mici la tivuri...

Citesc:
Romane de dragoste usurele publicate la revistele de vineri, in zilele de sarbatoare.

Ceea ce astept (sper):
Sa ploua...

Ce mai mesteresc:
O bluza din bumbacel cu nodulete si am desfacut jumatate din partea de jos a sarafanului pentru ca nu imi placea cum se aseza...

Ascult: 


În casa:
E ordine si racoare. Am reusit sa termin de calcat rufele in ultimile zile mai racoroase. 

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Mirosul curtii dimineata si porumbul fiert.

Unele planuri pentru restul săptămânii:
Nu prea mai fac planuri pentru ca mereu sunt date peste cap dar e musai sa spal rufe si sa fac compotul de caise. Si vreau sa incerc un compot de corcoduse pentru iarna.

Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:
o fotografie din treapta I de liceu.
Am descoperit-o in mediul virtual cu ocazia revederii de 25 ani de la terminarea liceului

26 iunie, 2016

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
duminica 26 iunie 2016, ora 10:30

Afara:
Foarte cald. Pisicile sunt molesite, purceii stau pititi in cotet, puii si gainile cauta iarba mai inalta sa se ascunda, vacutele stau tolanite la umbra, cateii doar ridica urechile la zgomote in loc sa latre. Doar vrabiile se aud din copaci si vantul care adie usor.

Mă gândesc:
La vara asta capricioasa. Cand e cald de nu poti respira, cand apar furtuni si vremea se raceste.

Din locurile de unde invatam:
Anul asta am invatat privind in gradinile vecinilor. Multe lucruri pe care le stiam s-au dovedit a nu fi aplicabile in zona asta...

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii dragi, gospodaria mea inca in formare, trandafirii parfumati, caprifoiul care da aroma intregii curti...

Din bucătărie: 
Ciorba "calugareasca" cu tot felul de zarzavaturi, snitele de dovlecei, cafea si lapte cu fidea.

Cu ce sunt imbracata:
Blugi negri 3/4 si un top alb cu dungi negre subtiri.

Citesc:
Carti usurele in zilele de sarbatoare....

Ceea ce astept (sper):
Un pic de timp pentru mine...

Ce mai mesteresc:
Crosetez niste mileuri colorate...

Ascult:
Sunetele curtii

În casa:
Cald, un pic de dezordine (inca nu s-a terminat sezonul de adunat furaje pentru animale), un teanc de rufe de calcat....

In gospodarie:
O vizita a cumetrei vulpe m-a lasat fara 2 puisori, unul din caini a evadat din curte si a fost lovit de cineva cu o secure in cap asa ca dupa o saptamana de tratamente a "evadat" in raiul cateilor, buruienile se incapataneaza sa creasca cand nu sunt atenta, sa imi faca in ciuda, mazarea viseaza la racoarea congelatorului, pastaile striga ca vor culese, ciresele au fost atat de suparate pe ploi incat s-au stricat in copaci, visinele par a visa la borcanele cu compot iar rosiile s-au impodobit de flori mici si galbene.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Cafeaua cu frisca si ciocolata rasa deasupra.

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Sa terminam cu fanul de adus acasa si sa imi reorganizez bucataria de afara. Apoi vreau sa congelez mazarea si pastaile si patrunjelul si.....

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


13 mai, 2016

Campania electorala - idei si pareri

Cei care ma cunosc stiu ca anul acesta candidez la primaria comunei Dulcesti. Ce stiu mai putini este motivatia din spatele acestei decizii. A fost o decizie luata in timp. M-am hotarat greu, mai razgandit de cateva ori si pana la urma am depus dosarul de candidatura in ultimul moment. O sa vorbesc mai mult despre motivele care m-au facut sa ma razgandesc pentru ca sunt mai multe. In primul rand nu imi place politica si ma refer la modul in care se face politica la noi. Nu imi plac criticile si negativismele. Nu imi plac atacurile la persoana. Nu imi plac barfele de pe la colturi si nu imi place risipa de bani din campaniile electorale. Bani aruncati pe afise si fluturasi care zac prin santuri murdarind imaginea satelor. Bani care se dadeau pe bannere care impanzeau satele (bine ca anul asta nu mai e voie) si care ajungeau pe capitele de fan ale oamenilor (macar aveau o utilitate si dupa campanie). Bani aruncati pe pixuri, sorturi de unica folosinta si multe alte produse promotionale nefunctionale care umpleau ghenele de gunoi. Cu acei bani se puteau face proiecte mici in comunitati care sa fie utile.
Apoi nu imi plac discutiile interminabile de prin media, cu critici si acuze. Nimeni nu foloseste exprimarea "eu as fi facut..." sau "eu cred ca..."ci doar tonuri acuzative gen "de ce era nevoie de...?", "cui foloseste...?". Daca primarul in functie ar fi vazut lucrurile la fel ca ceilalti candidati nu ar mai fi fost nevoie sa candideze ceilalti. Fiecare candidat are propria viziune despre ce e nevoie sau ce se poate face intr-o comunitate iar oamenii decid ce e mai bine pentru ei in urmatorii 4 ani. Si pentru ca nu exista unanimitate ne supunem majoritatii iar minoritatea va fi nemultumita. Asta e situatia.
Dar cred ca critica e o trasatura predominanta a romanilor. E mai usor sa critici decat sa faci ceva. E mai usor sa arunci cu noroi sau sa arati cu degetul greseala altuia decat sa iti dai silinta sa faci ceva constructiv.  Probabil se ghideaza dupa acea vorba populara: "cand vad unul mai prost ca mine parca imi creste inima". Oare e nevoie sa aratam cu degetul ca sa ne simtim destepti? Pentru ca in mod clar nu consideri desteapta o persoana rautacioasa care "arata cu degetul" greseala altuia.
Dar sa revin la campania electorala. Am vrut sa candidez ca sa fac unele lucruri pentru comunitatea in care traiesc in felul meu. Nu ca ce au facut altii pana acum ar fi gresit ci doar pentru ca eu vad necesitatea unor anume activitati si stiu cum sa le pun in practica prin prisma experientei mele de pana acum. Pentru ca imi doresc sa vad mai multi copii pe ulitele satului, pentru ca vreau sa nu mai vad batrani tristi pe bancutele de la poarta asteptand, pentru ca nu mai vreau sa mi se ceara sfatul in privinta scolii la care sa mearga copilul: la scoala din sat sau la o scoala in oras cu sacrificii atat din partea parintilor dar si a copilului. Iar lista ar putea continua. Dar pentru ca nu m-a interesat pana acum implicarea in politica, nu stiu prea multe despre administratia locala, despre modul cum functioneaza si cum se pot lua decizii sau de ce resurse dispune, am decis sa ma informez intai. Cum? Candidand. Nu pentru a castiga aceste alegeri ci pentru a invata cum sa le castig pe urmatoarele. Si intre timp sa ma documetez cum pot face mai multe pentru comunitate.
De ce m-am razgandit? Pentru ca in perioada pre-electorala cand adunam acele semnaturi de sustinere am cunoscut un tanar istet si curajos care mi-a pus cateva intrebari incuietoare. Sincer mi-ar fi placut sa am mai multi tineri isteti si curajosi ca el in jurul meu. Dar sa revenim. M-a intrebat direct cu toata candoarea celor 18 ani ai sai daca am de gand sa fur in cazul in care ies primar. M-am blocat. Si pentru ca asta s-a vazut pe fata mea a continuat cu explicatiile: "adica, de exemplu,  daca aveti o masina de 500 euro, o puteti vinde primariei cu 5000 euro". Prin minte imi veneau tot felul de intrebari retorice gen "Cum sa faci asa ceva?" sau afirmatii gen "Sunt organe de control care nu ar permite una ca asta.."dar il priveam si nu eram capabila sa articulez nici un cuvant. Fiind istet tanarul a inteles dilema mea asa ca a continuat cu alta intrebare: "daca asa ganditi sunteti constienta in ce va bagati?". Am raspuns un "imi place sa cred ca da" dar ajunsa acasa mi-am dat seama ca nu stiu in ce ma bag. Am analizat tot ce stiam, am pus intrebari in jurul meu, am continuat strangerea de samnaturi incercand sa inteleg ce asteapta lumea de la un primar, ce isi doresc sa aiba in comunitate, ce cred ei ca e nevoie in comunitate ca viata sa fie mai frumoasa. Raspunsurile m-au facut sa ma retrag. Nu mai asteapta nimeni nimic. Sunt atat de satui de promisiuni, de vorbe si de atentia care li se acorda doar in campaniile electorale incat nu fac decat sa priveasca spectacolul. Si sa voteze cu cine apuca fara sa cumpaneasca decizia. Cuvintele unui batran sintetizeaza toata amosfera "toti sunt o apa si un pamant".
Asa ca acum, in plina campanie electorala ma intreb daca oamenii sunt pregatiti pentru un alt fel de politica, una cu bun simt in care candidatul se intreaba "ce pot face eu pentru comunitate daca ajung primar" sau "Cum pot mobiliza oamenii sa facem ceva impreuna pentru comunitate?". O politica in care odata alesi la conducerea primariei, fie ca primar, vice-primar sau consilier, interesul comunei sa primeze in fata intereselor personale sau de grup politic. O politica in care sa se puna bazele unor proiecte pe termen lung fara teama ca urmatoarea conducere va "desfiinta" tot ce s-a facut si isi va impune propria viziune fara a analiza daca e spre binele comunitatii sau doar a orgoliului propriu... Si mai important e daca sunt oameni care sa faca o asemenea politica...
La aceste intrebari voi primi singurul raspuns posibil: numarul de voturi de pe 5 iunie.

06 mai, 2016

moto....carat

Si pentru ca avem animale rumegatoare avem nevoie de multe furaje verzi sau uscate.  Implicit avem nevoie de utilaj cu care sa le aducem acasa. Caruta iese din calcul pentru ca sotul meu nu are o relatie prea buna cu caii. Sunt animale superbe dar preferam doar sa ii admiram. Dar se pricepe la "mestereala" asa ca a "mesterit" o remorcuta atasata la motosapa. Cam asta e povestea in imagini:









fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
6 mai 2016 ora 11

Afara:
Vremea e schimbatoare: acum e soare, mai devreme picura. Pasarile ciripesc. In rest e liniste, toate animalele "isi fac amiaza"....

Mă gândesc:
La multe:
- in gradina au inceput sa iasa plantele dar si buruienile
- planificarea rasadurilor
- planificarea reparatiilor prin gospodarie 

Sunt recunoscătoare pentru:
- familie si oamenii din jurul meu
- gospodaria incluzand animale, pasari, gradina, teren, casa, constructii 
- pentru faptul ca nu mi-am pierdut entuziasmul si pentru ca ma bucur de provocari, de lucruri/situatii/intamplari noi si de schimbari. 

Din bucătărie:
Cafea, lapte fiert, cas de capra, friptura de ied...

Cu ce sunt imbracata:
pantalon sport gri si bluza de lanita verde olive cu maneca lunga pentru ca e racoare

Citesc:
Bloguri si informatii despre prelucrarea branzei

In gospodarie:
Am dus iedurii la stana asa ca avem lapte de capra si dimineata si seara. Negruta (vaca batrana) a crescut productia de lapte odata cu furajul verde, proaspat si suculent.  Roscatica (vacuta tanara) se rotunjeste pe masura ce creste sarcina. O gaina s-a hotarat sa isi adune cateva oua si sa scoata puisori. Cele doua generatii de puisori scosi la incubator se fac mai mari si mai frumosi pe zi ce trece. Pisicile sunt lenese, cateii dorm ziua si sunt galagiosi noaptea...

Ce mai mesteresc:
Mai mult prin gradina.

Ascult:
Sunetele curtii. 

În casa:
E racoare si liniste. Am pus cateva lalele galbene intr-un pahar vopsit cu oja...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa citesc in leagan, sa imi beau cafeau afara...

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: 
Sa imi organizez "bucataria de afara" sambata si duminica sa citesc...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:



13 aprilie, 2016

amintiri la ceas aniversar


Luata de valul primaverii am uitat insemnatatea lunii aprilie. Mai ales ca anul asta primavara s-a grabit si plantele medicinale nu asteapta sa imi face eu timp. Astazi, caldura molateca de dupa ploi m-au facut sa revin la primele postari ale blogului. Si sa constat cu surprindere ca au trecut 8 ani de la prima postare, "ganduri pe o banca", ce pare mai actuala ca oricand. Citesc postare dupa postare si gandurile imi zboara spre acele zile de "renastere" cand ma bucuram de fiecare clipa din noile mele redescoperiri. Si au trecut 8 ani in care ma bucur in fiecare dimineata de razele de soare sau de fulgii jucausi atunci cand deschid usa. Ma bucur si ma scald in maretia naturii zi dupa zi. Iar mirosul animalelor din curte imi dau o stare de belsug. Am invatat intelesul cuvantului "belsug" cu fiecare vietuitoare care poposea in curtea noastra in ultimii ani. Am invatat ca belsugul si abundenta nu au nimic in comun cu banii si veniturile. Si nici laptele muls in fiecare seara cu cel din supermarket. Asa cum ouale luate din cuibar au alt gust in comparatie cu cele "industriale". E o alta stare, un alt sentiment...
Iar pe langa aniversarea blogului, pe care recunosc l-am cam neglijat uneori, peste 2 zile aniversam si ziua in care am spus "da" in fata ofiterului de stare civila. O doamna foarte draguta pe care o cunosteam din copilarie si care mi-a fost colega in anii de scoala si nu numai.. Si ca in fiecare an, aniversam in familie si in gospodaria noastra care incet, incet, prinde forma la care visam....

12 aprilie, 2016

fila de jurnal (aprilie)

Pentru astazi (data/hora):
12 aprilie 2016, ora 12:00

Afara:
E umed. Ieri a plouat toata ziua iar duminica seara a fost o furtuna mica dar cu ploaie multa. Parca toate plantele s-au grabit sa prida ploaia. Au crescu peste noapte "ca din apa"... Pasarile ciripesc vesele. Puisorii au vrut afara si acum se bucura de firele de iarba. Doar capritele stau bosumflate ca nu le-am scos la iarba din cauza umezelii...

Mă gândesc:
La multe. La faptul ca nu imi plac termenele limita. Ca imi place sa vad ansamblul unei situatii si apoi sa o planific eu in functie de ritmul si de modul cum vreau sa fac lucrurile. Cred ca drumul e la fel de important ca finalul cursei. Cred ca in orice situatie, ca sa te poti bucura de o reusita trebuie sa te bucuri de drumul pana la ea. Daca drumul e greu, anevoios si cu sacrificii o sa fie o dezamagire alaturi de reusita. Pentru ca oricat de mare e reusita nu poate compensa frustrarile acumulate pe drumul pana la ea. Cu cat frustrarile sunt mai mari, cu atat asteptarile sunt mai mari si implicit dezamagirea... Asa ca prefer sa fac planificari in pasi mici, cu satisfactii la fiecare final de etapa dar si cu bucuria fiecarui pas, a fiecarei clipa...

Din locurile de unde invatam:
De la noi insine daca avem rabdare sa fim atenti la sentimentele noastre, la gandurile noastre...

Sunt recunoscătoare pentru:
Ploaie de ieri, umezeala de azi, bucuria verdelui din jur...

Din bucătărie:
O ciorba de cartofi cu stevie si leustean, cafea si o negresa. Mai dupa-amiaza bucataria va avea arome de solutii de curatat ca intra in programul "smotru de primavara".

Cu ce sunt imbracata:
Pantalon catifea crem si tricou galben.

Citesc:
Am primit cateva carti superbe de la o prietena draga si daca ma incadrez azi in planificari, pe seara ma voi relaxa cu o carte in mana. Nu stiu care va fi aleasa dar cu siguranta va fi una...

Ceea ce astept (sper):
Sarbatoarea Pastelui. Imi place efervescenta din saptamana mare. Amalgamul de treburi garnisit cu slujbele de seara si linistea amurgului....

Ce mai mesteresc:
Pentru ca ploua poate reusesc sa termin sarafanul. In rest gradinarit...

Ascult:
Linistea casei cu trosnetul lemnelor din foc si ciripeala pasarilor. E o stare de tihna.

În casa:
Linistea de dinaintea furtunii. Asa cum am mai spus incepe marele smotru de primavara.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sunetul ploii pe acoperisul de tabla. 
Mersul descult in iarba umeda de roua...

Unele planuri pentru săptămâna asta:
Spalat si calcat rufe. Schimbat hainele groase din dulapuri cu cele de primavara, reorganizarea dulapurilor si "aerisirea" lor atat la propriu cat si la figurat :)
 
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

flori de nu-ma-uita

03 aprilie, 2016

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
Duminica 3 aprilie 2016; ora 12:30

Afara:
Afara e soare. Bate putin vantul dar mai linistit ca zilele trecute. Mirosul florilor de corocodus scalda tot satul. Pe ici pe colo se mai simte si mirosul florilor de cais sau zambilelor albastre proaspat deschise. Galbenul narciselor batute se vede pe ici, pe colo. In curte, concertul pasarilor este completat de iedutii ai caror mamici au plecat la iarba, dar si a puisorilor ce fug dupa gaze in cutia amenajata pentru ei...

Mă gândesc: 
La bucurii marunte dar si mai mari... La faptul ca uneori viata te forteaza sa iti depasesti limitele punandu-te in situatii la care nu te-ai gandit.
La bucuriile mari ale unor doamne speciale pe care le stiu doar din mediul virtual dar pe care le urmaresc cu drag..

Din locurile de unde invatam:
Din gesturile mici ale celor din jur...

Sunt recunoscătoare pentru:
Tot ce e in jurl meu: oameni, bucurii, intamplari, zambete, animale, pasari...

Din bucătărie:
Cartofi prajiti cu usturoi verde si fasole batuta...

Cu ce sunt imbracata:
Pantalon negru, tricou oliv si jacheta galbena...

Citesc:
mai nimic, din lipsa de timp...

Ceea ce astept (sper):
ce ne da Doamne Doamne!

Ce mai mesteresc:
mai nimic lucru de mana... rar mai apuc sa impletesc cate un rand. e perioada gainilor si a "juniorilor" in gospodarie... 

se vede umbra ca iedutul sare la doar 4 zile  :)
Ascult:
sunetele curtii

În casa:
miros de zambilute si cam atat

Unul dintre lucrurile mele preferate:
diminetile de primavara cu misosul curtii si soarele caldut...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare: 
gradinarit...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

leustean si zambile galbene

Coloratul cu mama lui

straturile de flori in fata casei

roaba cu "suculente"

o zambila alba si cateva fire de nu-ma-uita

agrisele inflorite

zarzarul

cateva flori de cais

13 martie, 2016

fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
 13 martie 2016; ora 8:15

Afara:
Ploua marunt. E umed si noroi. Ceapa a inceput sa traseze randuri in straturi  iar firele de usturoi (din samanta) sunt "periuta". Gazonul sclipeste vesel iar florile de primavara cresc vazand cu ochii. Tare le place ploaia asta marunta si rece de primavara...

Mă gândesc:
Ma gandesc la incapacitatea multora de a-i accepta pe ceilalti exact asa cum sunt. Ma gandesc la mastile pe care le purtam in ochii celorlalti. Sau poate ca le-am purtat odata si ceilalti nu mai pot trece de imaginea care si-au facut-o candva despre noi. Aud des de cativa ani incoace replici de genul "nu mai esti cea care te stiam", "ce te-ai schimbat in ultimul timp", "ce diferenta este intre ce ai fost si ce ai devenit". Cand aud asta de la oameni care m-au intalnit de cateva ori in viata mi se pare normal pentru ca diferenta dintre stilul de viata pe care il aveam acum 10 ani si cel de acum e mare. Dar cand aud de la oameni cu care ma vad/vorbesc destul de des, care se presupune ca sunt prieteni ma ca oboseste. Pentru ca nu consider ca m-am schimbat ci doar am schimbat modul de viata. Toti o facem la un moment dat, toti simtim ca modul in care traim sau ne desfasuram activitatea zilnica nu ni se mai potriveste, nu ne mai face sa ne simtim impliniti, nu ajungem in starea de liniste/confort pe care am dorit-o. Si atunci facem schimbari. Unii fac schimbari mai subtile altii mai radicale. Eu fac parte din categoria celor care fac schimbarile radicale ca sa inteleg ce e nevoie si ajustez mai apoi. Cu toate ca a schimba o casa in oras cu 240 mp de curte cu o casa la tara cu 2.400mp nu e chiar atat de radical. Faptul ca acea curte din oras o vedeam doar pe intuneric (plecam dimineata devreme la munca si ma intorceam seara tarziu), ca gazonul il tundea tata si il vedeam numai duminica cand nu eram prea obosita sau ca cele 2 randuri de flori de langa alee le ingrijea mama iar eu habar nu aveam ce flori am in curte (cand m-am hotarat sa ma uit am constatat ca niciuna nu era din categoria "imi place") nu cred ca era chiar un statut de invidiat. Acum stiu exact ce plante am si imbunetatesc aspectul curtii an de an. Si nu doar ca stiu dar ma si bucur de fiecare frunza care rasare, de fiecare inflorire iar in gradina imi cunosc plantele de la samanata pana la recoltare. Diferenta mare e faptul ca am schimbat biroul de la munca unde stateam 10-14 ore pe zi cu nasul in cifre (oferte, devize de lucrare, comenzi, situatii si mai ales credite/cec-uri/plati) cu animalele carora le acord maxim 2 ore pe zi. Cum aud frecvent, am ajuns "la coada vacii". Pentru mine,  nimic nu se compara cu satisfactia pe care o am atunci cand vine pe lume un nou puiut si cand il vad cum creste de la o saptamana la alta...

Sunt recunoscătoare pentru:
Tot ce ne da Dumnezeu: liniste, implinire, munca....

Din bucătărie:
Cafea calda si mucenici cu miere si nuca, in frigider am bors cu fasole si urzici dar in bucatarie miroase a cas proaspat de vaca pus la scurs. 

Cu ce sunt imbracata:
pantalon gri de tricot, un tricou cu maneci largi si o vesta tricotata lunga si cu guler rulat

Citesc:
Am descarcat de pe net carti scrise de Amanda Quick si in zilele de sarbatoare (implicit duminica) citesc de pe tableta cate una. Sunt usurele si merg bine cu oboseala fizica si febra musculara care isi face simtita prezenta aproape zilnic...

Ceea ce astept (sper):
Nu stiu. iau fiecare zi asa cum vine, cu intamplarile ei...

Ce mai mesteresc:
Sunt pe ultima suta de metri la sarafan si deja planific urmatorul proiect...

Ascult:
Vrabiile ciripind la streasina...

În casa:
E cald si putina dezordine pentru ca aseara am terminat tarziu ce imi propusesem si nu le-am mai strans. Dar se rezolva in urmatoare jumamate de ora...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa privesc iedutii cum se joaca. Celui alb ii cresc cornitele si le testeaza pe catelusa pitica din curte. iar ea se intoarce cu pieptul sus de fiecare data cand o rastoarna...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Daca nu mai ploua voi continua curatenia prin curti (pe langa a mea mai ingrijesc cateva a caror proprietari locuiesc in oras) iar daca ploua voi continua curatenia de primavara printre haine (sortat, aruncat, inlocuit)

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

gradinuta din fata, cu ceapa pusa in toamna si randurile de mazare