15 octombrie, 2017

Fila de jurnal (octombrie)

Pentru astazi (data/ora):
Duminica 15 octombrie 2017, ora 17,20

Afara:
E soare. Dupa o saptamana ”amestecata” avem un sfarsit de saptamana calda. 
E liniste... 
Animalele si pasarile se bucura de caldura si lenevesc la soare. 
Miroase a toamna si a umed, copacii se scutura, sunetele se aud la distante mai mari, iarba e verde de la umezeala. Pe sub vie au aparut fire tinere de iarba. Au inceput sa apara si frunze ale unor flori de primavara si cativa toporasi infloriti. 
Dumitritele sau tufanelele (crizantemele marunte de toamna) albe pateaza covorul de frunze in nuante de la galben la maroniu. 
Vantul se face simtit din ce in ce mai des iar din cand in cand se aude cate o nuca ce loveste gardul sau cupola masinii...
Pe dealul din spatele casei se aude un tractor la arat...

Mă gândesc:
Ca anul asta nu am reusit sa ma bucur de toamna. Prinsa intre o activitate si alta am uitat sa privesc spectacolul de culori a toamnei. Bostanii care ii imprastiam de regula pe balcon stau pititi de bruma. Dumitritele caramizii se trec si nu am reusit sa fac nici un buchet pe masa din dormitor. Cele albe sunt in plina inflorire in timp ce ultimile abia sunt imbobocite. 
Ca mai e de cules porumbul si apoi ma pot relaxa. Dar pana la porumb mai sunt altele...
Ca a fost un an plin. Am reusit sa facem multe dar si multe le-am facut mai bine (am invatat din greselile anilor precedenti). Ca am facut si anul asta greseli pe care mi le-am notat sa nu le uitam si sa le repetam in anii viitori. 
Ca mai sunt multe de facut pana vom reusi sa avem gospodaria organizata eficient (relativ :) )

Sunt recunoscătoare pentru:
Vreme frumoasa, toamna bogata, puterea de munca, oameni frumosi si camin linistit...

Din bucătărie:
Supa de galuste cu gris, orez si carne de pui cu sos. O prajitura negresa cu crema de vanilie la mijloc si mai pe seara cartofi si mere coapte.

Cu ce sunt imbracata:
Pantalon negru, tricou roz si o jacheta maro.

Citesc:
Mai putin din lipsa de timp...

Ceea ce astept (sper):
iarna, zapada, sunete estompate, casa calda, andrele sau o carte...

Ce mai mesteresc:
O caciulita pe langa bluzita roz....

Ascult:
Televizorul....

În casa:
E cald si un pic dezordine din lipsa de timp si treaba pe afara....

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa deschid dimineata gainilor. Imi place cum alearga cu aripile deschise spre vasul cu graunte....

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Sa terminam cu vinul, sa mut gainile in resedinta de iarna, sa matur curtea...


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

imi plac decorurile cu dumitrite de multe culori

Dar ma gandesc la decoruri de iarna deja....

24 septembrie, 2017

Fila de jurnal (ultima pe septembrie)

Pentru astazi (data/hora):
24 septembrie 2017, ora 7:50

Afara:
Ploua. O ploaie mocaneasca si rece de toamna curge peste dezordinea curtii, pe care mi-o doresc specifica toamnei: saci cu cartofi asteapta sa fie alesi in timp ce unii deja alesi asteapta sa fie dusi la culcare in beci, laditele de plastic care asteapta cuminti culesul strugurilor, o caldare sparta leneveste langa nuc ca sa punem nucile cazute in ea, frunzele uscate timpuriu decoreaza timid gazonul iar unele flori au pregatit si uscat semintele pentru a fi culese. 
Am o zona din gradina de flori pe care vreau sa o reamenajez dar un trandafir tarziu mi-a stricat planurile. E un pui de trandafir care, din cauza faptului ca e mic, nu a reusit toata vara sa ne arate cat de frumos poate fi el. Asa ca nu ii pot refuza splendoarea de floare rosie inchis pentru a-l muta dar nici nu ma indur sa il las sa se vestejeasca timpuriu in vaza din casa.... Asa ca reamenajarea a fost amanta pentru mai tarziu.
Dumitritele caramizii au intrat si ele in spectacolul toamnei iar cele albe au deschis cate o floare sa pandeasca cand le vine randul de a intra in scena. 


Mă gândesc:
Ca depinde de noi ca varsta sa vina cu intelepciune. Depinde de ce vrem sau de ce ne dorim. Uneori varsta vine cu incrancenare, cu bagaje de dureri amplificate de atatea rememorari si repovestiri. Uneori alegem suferinta in locul bucuriei. Pentru unele persoane e mai importanta durerea simtita si resimtita decat bucuria. Si ma refer la bucuria aceea simpla a batranetei: nepotii. Din postura de bunic poti sa te bucuri de copii si copilarie fara greutatea responsabilitatii cresterii lor, responsabilitate care te poate coplesi cand esti parinte. Dar poate ca tocmai responsabilitatea de parinte a fost atat de coplesitoare incat nu mai pot vedea nimic altceva sau poate ca nu vor sa depaseasca durerea si le place sa se complaca in situaia de "martir".
Nimeni in viata nu e lipsit de momente dureroare, de experiente dureroase, de momente cand crezi ca ai ajuns la capatul puterilor si nu vrei decat sa dormi. Si totusi ne ridicam si mergem mai departe. Ideal ar fi sa invatam din acea experienta si sa o lasam in urma. Dar idealul e greu de atins si chiar daca mergem mai departe mai rememoram din cand in cand momentul/perioada. Chiar ne punem intrebari de genul "ce am gresit?", "ce puteam face altfel?". Intrebari constructive de altfel, pentru a sti sa gestionam data viitoare o situatie asemanatoare, indiferent daca e proprie sau o oferi ca sfat/lectie de viata. 
Asa cum fiecare am fost dezamagiti de persoanele dragi, poate chiar am fost invinuiti de esecul lor. Dar oare noi nu am dezamagit pe nimeni la randul nostru? Dar oare noi nu am dat vina pe altii pentru propriile neputinte? A da vina pe altii e primul pas in procesul de intelegere a momentului dureros, apoi, cu timpul ne asumam propria vina si abia tarziu intelegem ca asa a fost sa fie si de fapt nimeni nu are nici o vina. Acel "tot raul e spre bine" Si atunci, cu intelepciunea varstei si a experientelor de viata nu e mai simplu sa accepti ca fiecare participant la experianta dureroasa are partea lui de "vina" sau mai bine zis de implicare? Astfel cursul intelegerii nu se opreste in punctul cautarii vinovatului iar cei dragi, care poate ne-au dezamagit, isi vor urma cursul intelegerii mai repede si vor atinge starea de multumire mult mai rapid. Si cum multumirea noastra depinde de zambetul celor dragi vom fi mai aproape de conceptul de fericire.
Asta daca vrem...

Din locurile de unde invatam:
Din atitudinea celorlalti. Din "asa nu"....

Sunt recunoscătoare pentru:
Faptul ca sotul meu a inteles ca am vrut sa ii fac un cadou mai de suflet de ziua lui, chiar daca a iesit prost si dureros pana la urma. Poate ca e spre bine, totusi.

Din bucătărie:
Cafea la ora asta, cas proaspat de vaca si rosii pentru micul dejun. La pranz as vrea sa fac piept de pui cu sos si un orez pentru ca Matei sa poate manca cu betisoare.  Iar pentru dupa-amiaza o sa fie gogosi.

Cu ce sunt imbracata:
O rochie usoara de vara pana la genunchi. De fapt un tricou lung pe care scrie "weekend, I love U"

Citesc:
O carte de Amanda Quick a carei actiune se desfasoara in viitor, in spatiu.

Ceea ce astept (sper):
Vreme buna, ca sa termin cu activitatile de toamna.
Puterea de organiza totul astfel incat sa ma pot bucura de toamna, de culorile si aromele ei. 

Ce mai mesteresc:
Acea bluzita cu roz, alb si gri. Merge incet din lipsa de timp.

Ascult:
Gotan Project



În casa:
Cald si ordine. Am facut focul aseara pentru prima data toamna asta. Asa ca avem si un pic de aroma de fum, un pic de gutuie (s-a rupt una mare de pe creanga si am adus-o in casa). 
Pe masuta am 3 garoafe frumoase primite de sotul meu de ziua lui. 
In salon, la grinda am pus ghirlande de ardei iuti si vreau sa imbogatesc decorul cu porumb de floricele si mai vad eu ce gasesc :)

In gospodarie:
Vacuta asteapta revenirea in adapost, momentan sta in curte si se bucura de ultimile zile pe afara. Vitelul a crescut si momentele de joaca ma cam sperie. 
Capritele, cum am spus, sunt in tabara de toamna la stana. Pasarile se pregatesc de schimbarea "locuintei" din cea de vara in cea de iarna.
Mai e ceva de lucru la adaposturile animalelor pana vine frigul si speram sa ne incadram atat in timp cat si in buget in timp ce in camara si in beci se tot aduna.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa stau pe scari in fata casei si sa ma bucur de tot ce e in jurul meu. De multe ori fac pauze sa admir apusul, cerul dupa ploaie, closca cu pui, pisicii tolaniti pe unde apuca sau pur si simplu curtea...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Pregatirile pentru cules via, cules nuci si prune, ceva reparatii din seria pregatirilor adaposturilor pentru iarna si eventual facut tuica


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Sursa: internet

Imi plac decorurile cu crizanteme si dovlecei:

sursa: internet

09 septembrie, 2017

Lucrurile frumoase se obtin cu rabdare - sarafanul portocaliu

Povestea e veche. Firul cumparat de la SH. Intai o punga cu o bobina de 250 gr (pentru sosete) si la vreo 2 luni am gasit-o si pe a doua de 350 gr. Mi-au placut culorile si firul cu o textura catifelata. Nu avea eticheta deci nu stiu compozitia dar banuiesc un acryl cu maxim 25 % lana. Am inceput intr-o doara de sus fara o idee precisa. Pe masura ce se adunau randurile m-am gandit la o rochie dar era prea putin, pentru pulover prea mult asa ca am zis sa fie o vesta lunga. Textura m-a facut sa scad pentru a o cambra pe talie iar la partea de jos m-am gandit sa inmultesc in 6 puncte. Ceva intre clini si clos pentru a se aseza frumos culorile. Ideea era sa fie pentru craciun. Craciunul lui 2015. Apoi m-am gandit ca ar fi bine si daca il termin de paste. Cel din 2016. L-am terminat dupa paste dar a iesit scurt si larg ca un clopot. Nu statea bine deloc. Asa ca l-am stricat pana in talie, am trecut pe pe un model elastic si in ritm de melc l-am terminat luni. E destul de lung - pana la mijlocul gambei si se aseaza frumos. Sunt foarte incantata de produsul final.


Fila de jurnal (de toamna)

Pentru astazi (data/hora):
Vineri 8 septembrie 2017, ora 7:45


Afara:
Adie un miros de toamna. Au aparut frunze uscate pe gazon, strugurii roz din fata casei s-au copt si ne atrag atentia cu aroma lor suava. Prunele au aplecat copacii, unii chiar au fost rupti de graba lor de a ajunge in oala sau butoi. Gradina are un aspect din ce in ce mai gol. In ciuda fasolei pastai care abia isi arata bobocii de floare, in tura de toamna. Sira de fan pentru iarna se inalta semeata in timp ce o gaina intarziata si-a adunat cateva oua sa le cloceasca. Capritele au plecat in tabara de toamna pentru a se pregati de iedutii din primavara. Miroase a focuri de toamna din paie si frunze, a foc de lemne de sub cazanele de tuica, a vinete coapte si roua de dimineata...
Pitigoii au devenit din nou vocali anuntand prognoza pe urmatoarele zile in timp ce berzele isi iau adio de la locurile unde au stat toata vara...

Mă gândesc:
La prima zi de scoala, la ce mai e de facut, la inventarul camarii si a beciului pentru a mai completa.
La faptul ca cer uneori prea mult de la mine si apoi sunt nemultumita ca nu reusesc sa le fac pe toate. 
Ma uitam la acel program de curatenie in care imparti casa in 5 zone, cu program de curatenie saptamanal sau lunar. Am incercat si eu dar din pacate mai am si curtea si ceva anexe asa ca nu reusesc sa acopar toata zona. Iarna e mai usor dar odata cu venirea primaverii toate se dau peste cap, oricate liste de planificari as face. Iar incercarea de a intra pe forumuri sau grupuri despre organizarea in gospodarie a dus la o stare vecina cu depresia: fotografii cu curti frumoase, gospodarii bine organizare si multe critici la adresa celor care nu ating un anumit standard. Asa ca am renuntat. Ma consolez cu ideea ca peste cativa ani, cand vom avea constructii noi, cu destinatie clara si utilari specifice voi reusi sa ating "acel standard". 
La acea zicala cu "omul sfinteste locul". In ultimile saptamani am intalnit un medic de fapt o doctorita extraordinara. Un om care asculta, care face totul pentru ca cel ce ajunge la ea sa plece acasa bine. Dupa 3 ani in care am mers la fel de fel de medici cu unghia incarnata a copilului, ajuns intre timp major, in care a fost operat de cateva ori, avem certitudinea ca de data asta va fi bine. De data asta nu am mai mers la chirurgie unde ar fi fost operat sau i s-ar fi scos unghia ci la dermatologie unde a fost tratat medicamentos. Iar tratamentul a inceput cu analize, inclusiv de la degetul cu probleme, a fost schimbat de 2 ori in functie de evolutie si dupa 8 zile de spitalizare urmeaza o perioada de 20 de zile de reveneri periodica la control pentru a fi urmarita evolutia. Dar despre omul extraordinar care este doamna doctor Andreea Molodoi si oamenii speciali din jurul dumneaei voi face o postare separata.

Din locurile de unde invatam:
De la oamnii din jurul nostru, din intamplarile mai mult sau mai putin placute, din viata. 

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii speciali pe care mi-i scoate Dumnezeu in cale si care imi mentine vie credinta ca oamenii sunt buni si doar anumite intamplari din viata lor, peste care nu au putut trece, ii face sa fie incrancenati, rautaciosi, invidiosi....

Din bucătărie:
Cafea deocamdata si ceva preparate cu peste pentru pranz.

In camara/beci:
In beci au poposit muraturile (pepeni si gogonele). Camara s-a imbunatatit cu sirop de patlagina, dulceata de mure, ketchup de casa, bulion si suc de rosii. Fasolea inca nu a terminat "adunarea" din gradina dar cele care au poposit in camara stau aliniate in borcane pe sortimente (sunt mult mai multe ca in anii precedenti). Au inceput sa se adune si semintele pentru anul viitor: patrunjel, marar, ardei si rosii.

Cu ce sunt imbracata:
O rochie-tricou pana la genunchi, moale si usoara.

Citesc:
Mai nimic. Nu se pun retetele de conserve pentru iarna...

Ceea ce astept (sper):
Sa ma pot bucura de toata abundenta toamnei, de aromele si culorile ei fara sa fiu stresata de timp, de vreme sau de alte "piedici" care ar putea intarzia/amana planurile.
Si organizarea bugetului astfel incat sa luam un pat nou in dormitor.

Ce mai mesteresc:
O bluzita din acril in 3 culori dintr-un fir pe care mi l-am cumparat in vara asta. 


Am reusit sa termin sarafanul :)



Ascult:
Muzica "de pe vremea mea" cum zice Matei.

În casa:
Un pic de dezordine in bucatarie dar se rezolva acusica.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Aroma de levantica.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
Leneveala, o carte usoara si ceva plimbari, poate si ceva cumparaturi (gogosarii pentru gogosari in sos de rosii si cei in otet cu conopida)

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


20 august, 2017

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
Duminica, 20 august 2017, ora 7:30

Afara:
E racoare. Moment perfect de stat in gradina dar e duminica. Se anunta o ultima zi caniculara asa ca toata curtea e linistita. Doar cateii mici ca varsta cersesc ceva de mancare pe la usi. Ar prefera laptic... In curand va fi forfota odata ce ies la animale. Fiecare vrea ceva, fiecare se alinta in felul sau: vitelul scoate un sunet din gat parca maraie, vaca parca e sirena din port cu un sunetul lung care se aude la mare distanta, caprele behaie si topaie la poarta sa plece la pascut, gainile sunt nerabdatoare sa inchid toate partile ca sa poata alerga sus, pe gunoi... Si fiecare isi arata afectiunea in felul ei: vitelul si vaca ma asigura de iubirea lor cu limba aspra pe mainile mele (un peeling natural, cam dur), capritele isi apropie boticul de fata mea unele chiar isi lipesc "fata" de obrazul meu, cateii isi pun labutele din fata pe mine ca sa ii alint pe cap, iar cei mici ma prind cu dintii de pantaloni/fusta ca sa ma aplec sa ii mangaii, iar pasarile imi ciupesc degetele de la picioare iar pisicile.... 
Pe stalpii de pe drum au poposit berzele. Se pregatesc sa plece. Miroase a toamna...

Mă gândesc:
De fapt sunt suparata pentru felul in care esti privita de unii oameni daca stai la tara. 
Vecinii mei, de alaturi, locuiesc in oras dar au mostenit casa de la tara. Le place sa vina cand si cand sa faca un gratar in curte. Si ca multi altii, confunda politetea cu "prostia" ca alt cuvant nu gasesc. Amabilitatea cu "slugarnicia". Daca am fost de acord sa avem grija de curtea lor pentru ca era plina de tot felul de plante care cresteau inalt si ascundeau vulpi si caini fara stapan au considerat ca au din ce in ce mai multe drepturi si noi, obligatii. Am mai trecut prin asta si atunci mi s-a parut aiurea ca amabilitatea si bunul simt sa fie considerat o obligatie si sa apara cerinte, pretentii din ce in ce mai mari precum si acuze, injurii in cazul in care acestea nu se concretizeaza...
Dar probabil, asta spune ceva despre caracterul omului. Nimeni nu e perfect, toti avem defecte, momente in care reactionam in moduri in care nu ne face cinste, zile proaste pe care am vrea sa le stergem cu buretele dar problematic devine atunci cand atitudinea e constata si continua...
Asa cum cred ca prioritara e casa, curtea si gradina mea. De restul ma ocup printre timp, in functie de prioritate si urgente. Dar asta e doar parerea mea....

Din locurile de unde invatam:
Nu mai stiu de unde putem invata ceva. Probabil de peste tot atunci cand ne dorim, cand e nevoie sau cand vrem sa evoluam...

Sunt recunoscătoare pentru:
Pentru oamenii minunati din viata mea. Fie ca sunt aici, aproape, sau la dinstante imposibile; fie ca vorbesc cu ei zilnic sau foarte rar dar ca si cum ne-am auzit ieri; fie ca ne impartasim fiecare gand sau perioade lungi doar gandurile sunt legaturile....

Din bucătărie:
O nebunie de borcane care isi asteapta etichetele si drumul spre beci: zacusca de vinete, zacusca de dovlecel, zacusca de morcov, capia copti in otet... Asa cum in ultimile zile o serie de pungute s-au tot stivuit in congelator: vinete coapte, ardei copti, boabe de porumb dar si caserole cu mure.
Ibricul de cafea aproape gol sta linistit langa ingredientele pentru ardei umpluti iar in frigider am o portie generoasa si gustoasa de cascaval de casa. Urmeaza si o portie de branza topita, tot de casa...

Din gradina/gospodarie:
Am cules, impletit si urcat la pod ceapa. O mare surpriza anul asta. Dupa spectacolul frumos oferit in primavara a venit inundatiile si nu mai speram ca voi mai face ceva ceapa, dar Doamne Doamne a avut alt plan si am avut o recolta mult peste asteptari. Cu ajutorul unei doamne speciale care m-a ajutat sa redau speranta cepei trantita la pamant si aproape smulsa din radacina.
Si usturoiul s-a dat in spectacol anul asta cu o productie mult peste asteptari. Doar la fasole am estimat corespunzator :).
O alta surpriza de anul acesta au fost pepenii. Nu foarte mari dar numai buni de depozitata in saramura la beci. Din cauza uscarii rugului cred ca voi pune muraturile saptamana viitoare.Iar cartofii au uitat sa priveasca in calendar si s-au pregatit de scos mai devreme. Au vrut sa fie la racoare, in beci, odata cu inceperea scolii.
Pe locul ramas gol in urma cepei au iesit deja noua generatie de castraveti si de fasole pastai. Iar ridichea neagra a scos cateva fire, cat sa imi aminteasca ca e si ea pe acolo...
Capritele au redus cantitatea de lapte iar tapul da semne de inceperea spectacolului de imperechere asa ca, odata cu inceperea scolii, vor pleca in tabara de toamna cateva saptamani.
Vitelului i-au trebuit 2 saptamani sa se convinga ca nu mai primeste lapte deloc si nici nu ne lasam induplecati de plansetele lui.  Dar acum s-a obisnuit si cu orele de masa. Iar doamna vaca a marit substantial productia de lapte. Motiv pentru care am trecut la productii de cantitati mici de cascaval de casa si branza topita.

Cu ce sunt imbracata:
Pijamale inca. 

Citesc:
Ceva despre femeile musulmane si cultura lor dar e o carte care se citeste in timp. Fara sa ma "prinda" foarte tare.

Ceea ce astept:
Sa ne incadram in calendarul lucrarilor din vara asta cu toate ca am un sentiment straniu de "ceva" care poate schimba toate planurile dar... ce si cum o vrea Doamne Doamne.

Ce mai mesteresc:
Sarafanul portocaliu pe ultima suta de metri. Cu un pic de timp ploios il voi putea imbraca la toamna.

Ascult:
Concertul pasarilor din curte...

În casa:
Un pic de dezordine. Se simte "borcaniada" din saptamana care am incheiat-o. Dar ne vom reveni cat de curand.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Rutina. Acele repere orare in care stiu exact ce fac si astazi, si maine. Rutina imi da liniste, siguranta si un oarecare confort mental. Bineinteles ca iesirea din rutina din cand in cand poate deveni un "eveniment specal" sau chiar o "sarbatoare".

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Cred ca e o saptamana prinsa in rutina: animale, gradina, curatenie, spalat, calcat...


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


20 iulie, 2017

Fila de jurnal (final de iulie)

Pentru astazi (data/hora):
Joi, 20 iulie 2017, ora 14:00

Afara:
Cald. Se anuntase foarte cald dar adie vantul. E ora la care toata suflarea din ograda leneveste. O liniste ce te imbie la leneveala. Pasarile ciripesc si puisorii mai piscuie ascunsi in tufele de flori. 

Mă gândesc:
La faptul ca mai e putin din vara. La multele treburi ce "trebuie" facute, la timpul care pare ca se comprima si nu mai ajunge pentru tot ce am vrea noi sau poate ca noi vrem prea multe...
La oameni si oameni. La modul cum ne aduc vremurile din nou la un pahar de vorba. La acel sentiment ca timpul nu a trecut peste noi si in ciuda obstacolelor, in unele privinte am ramas aceeasi, "ca la 20 de ani".
La ceea ce vrem si la ceea ce credem ca vrem...
La emotii, la modul cum evolueaza ele in timp.
Am revenit in Iasi dupa mai bine de 10 ani si chiar daca din unele privinte parca eram inapoi in timp (aceleasi camine, aceeasi tineri prin campus, aceleasi discutii purtate pe gardul din fata intrarii, acelasi sentiment) din altele totul parea schimbat (libraria universitatii nu mai era sau poate nu mai era in acelasi loc, xeroxul nu l-am mai gasit la magazinul din colt, cafeneaua unde stateam si cautam anunturile cu apartamente de inchiriat a disparut..). Emotiile inscrierii la admitere (preadmitere deocamdata) s-au schimbat dar exista chiar daca nu mai particip eu la examen. 

Din locurile de unde invatam:
Se pare ca si din amintiri...

Sunt recunoscătoare pentru:
Vreme si vremuri, oameni si intamplari si pentru amintiri si nostalgii...

Din bucătărie:
Friptura de pui, supa de pui cu galuste, biscuiti fragezi, salata de castraveti...

Cu ce sunt imbracata:
Rochie lunga din bumbac, foarte lejera si comoda.

Citesc:
Ceva cu obiceiurile femeilor din lumea araba...

Ceea ce astept (sper):
Planuri realizate, vise implinite dar mai ales spor in activitatile zilnice. Variatiile de vreme dau stari de moleseala si cam raman in urma cu planificarile.

Ce mai mesteresc:
Mi-am luat 2 fire superbe, degrade si caut idei si modele.

Ascult:
Muzica veche in surdina, sunetele jocului lui Matei din camera alaturata...

În casa:
Inca racoare dar se incalzeste incet, incet pe masura ce soarele se muta spre apus.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
floricelele de porumb alaturi de o carte buna

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
Inca un drum la Iasi, cu mai multe emotii si timp de plimbare si amintiri.


Aici sunt imagini pe care m-am gândit să le împărtășesc: ultima achizitie 




18 iunie, 2017

Fila de jurnal (iunie)

Pentru astazi (data/ora):
Duminica 18 iunie, ora 8:10

Afara:
Ploua marunt. Miroase a iarba taiata si uda, un miros proaspat de vara, de verdeata. Din cand in cand mai iese soarele dintre nori dar apoi vantul, pus pe joaca, aduce iar norii si improspateaza natura prafuita de caldura ultimilor zile. Animalele stau pitite, pana si cocosul sta infoiat intre gaini si nu tranbiteaza pe la colturi. Pisicile, dupa ce au cersit pe la usi, acum, probabil, si-au gasit culcus cald si uscat pe undeva...

Mă gândesc:
La inceputul de vara, de vacanta. La planuri date peste cap, amanate, suprapuse, aglomerate. Totul intr-o invalmaseala de sentimente: satisfactie (ca poti, ca se leaga, ca termini), teama (de a nu termina sau chiar ca nu poti face), durere (pierderi inevitabile), bucurie, veselie, implinire....
Ma bucur ca au inceput sa reapara micile momente de liniste. Probabil vor fi mai dese sau mai lungi pe masura ce Vara se instaleaza cu drepturi depline si se vor rari si scurta cand doamna Toamna isi va face simtita prezenta din nou...


Din locurile de unde invatam:
De la oameni aparent banali, oameni simpli dar cu pasiuni. Oameni care isi gasesc timp, intre o munca si alta la tara, sa citeasca, sa caute, sa se informeze. Oameni pentru care istoria nu e doar un obiect de studiu la scoala ci e un ocean de cunoastere si curiozitati...

Sunt recunoscătoare pentru:
Momentele de liniste, momentele de inspiratie si lectiile de viata primite.

Din bucătărie:
Cafea la ora asta. Un ceaun de dulceata de capsuni ce asteapta sa fie mutata in borcane. Cateva ciuperci isi asteapta randul la foc. Cascavalul de casa e vedeta diminetii dar clatitele vor fi vedetele gustarii de mai tarziu. 
Pentru pranz probabil va mai fi si o salata.

Cu ce sunt imbracata:
Pijama inca. Pantalon 3/4 mov si tricou alb cu floricele mov. Dar si salul de lana pe deasupra. E racoare un pic in casa...

Citesc:
Putin pe net. Mai mult informatii...

Ceea ce astept (sper):
Momente de liniste mai lungi...

Ce mai mesteresc:
Dulceturi, compoturi, siropuri...

Ascult:
Ploaia pe tabla....

În casa:
Un pic racoare, ordine, miros de trandafiri de dulceata si

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Mai nou, cafeaua cu lapte condensat si biscuiti.

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
 Smotru general in casa, ordine in curte cu plivit straturile de flori, infiintat o alta gradina cu rasaduri (a mea e neproductiva anul asta din cauza malului cu ierbicid adus de pe camp de apa din primavara), dulceata de nuci verzi, compot si dulceata de cirese, cules si conservat (dulceata, sirop, congelat)capsuni, mazare, agrise, trandafir si probabil plante medicinale.


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: