iertare

Stau in leagan si ascult curtea. iarba fosneste, pasarelele ciripesc, gainile chiraie fericite, catelul plange in lantul lui ca nu ii dau drumul si gandurile mele zumzaie in minte. Ma gandesc la timpul pierdut si energia irosita in suparari fara rost si tristeti inutile. Parca daca ma supar sau ma intristez din cauza vorbelor sau gesturilor celorlalti se schimba ceva? Doar zambetul meu se ascunde undeva unde nu-l pot gasi. Pentru ca ceilalti vor continua sa spuna vorbe si sa faca gesturi care pot rani. Cu o conditie: sa ma las ranita. Sau sa am asteptari. Sa ma astept ca ei sa nu raneasca, sa ma astept ca ei sa inteleaga sau sa aprecieze. Si asta e o alta energie irosita inutil: sa ma astept sa.... Si daca se intampla, schimba cu ceva situatia? Daca apreciaza sau inteleg o singura data in atatia ani, se schimba anii din urma? NU. Nu se schimba nimic. Doar eu pot sa elimin din sufletul meu asteptarile si astfel elimin tristetile viitoare. Doar eu pot sa iubesc pe toata lumea inclusiv pe ei, compatimindu-i pentru lipsa lor de iubire, pentru micile rautati care confirma ranile din sufletele lor, pentru viata trista care au dus-o. Pentru ca o viata plina de invidie, amaraciune si comparateie nu poate fi decat o viata trista... Asa ca iert toate micile si marile sageti care m-au ranit dar mai ales ma iert pe mine pentru ca am permis sa fiu ranita, pentru ca le-am dat voie sa imi gaseasca punctele sensibile si sa ma raneasca dar mai ales pentru ca i-am lasat sa "amenajeze" acele locuri delicate si sensibile din sufletul meu. Binecuvantata iertare care aduce dupa sine zambetul dar mai ales bucuria. Bucuria e un sentiment aparte. Pentru ca atunci cand exista poate fi amplificat de o multime de gesturi sau amanunte care in mod normal nu se ved. Pentru ca poate ramane in suflet chiar si atunci cand mintea spune ca nu se cade. Pentru ca umple toate cotloanele sufletului si poate sparge lacatele tuturor cutiilor unde a fost depozitata durerea si tristete. Pentru ca poate rupe panzele de ranchiuna si amaraciune tesute cu grija prin colturi, poate aerisi si infrumuseta tot sufletul oricat de mare si de "compartimentat" ar fi. Pentru ca e Bucurie.