sclipiri de intelegere

Citesc doua carti in paralel: una pe hartie (carte) si una pe suport magnetic (monitor). Ambele de dezvoltare personala sau psihologie personala. Despre intelegerea copilului din noi si vindecarea ranilor emotionale. De regula nu sunt grea de cap dar in domeniul acesta ma prind mai greu. Poate pentru ca e vorba de mine sau poate pentru ca intoarcerea in timp (cu gandul) doare. Oricum apar si mici sclipiri de intelegere. Macar atunci cand citesc despre acelasi aspect in ambele carti in acelasi timp dar intr-un alt mod. Si am constata ca ingerul pazitor sau poate Creatorul imi scoate in cale mici intamplari pentru exemplificarea unor aspecte. Si imi tot creeaza aceeasi situatie cu alti parametri pana ma prind. Si cand reusesc sa ma prind intr-un final apare linistea. Parca deschid o fereastra care se incapatana sa se deschida si tot mirosul florilor de dupa ploaie inunda casa dar mai ales si plamanii mei. Iar senzatia e ca nu imi ajunge aerul. Ca atunci cand deschizi fereastra unei camere cu aer inchis (fum, praf, etc). Si cu fereastra deschisa incep curatenia: sentimente, inamplari, senzatii, amintiri, toate se reaseza, se ordoneaza dupa alte criterii ocupand mult mai putin spatiu, poate si pentru ca unele trebuiau aruncate demult in cosul de gunoi. Iar spatiu nou creat in sufletul meu e plin de iubire, de aer proaspat de primavara, luminat de candele noi de sperante si vise. Iar fluturii iluziilor au unde sa se invarta inainte de a-si arde aripile la flacara realitatii.....