Intoleranta

Nu trebuie sa caut definitia din dictionar ca sa stiu ca inseamna sa nu tolerezi ideile sau atitudinile cuiva. Ce trebuie sa caut e de ce ma lovesc de aceasta stare. Oare si eu sunt intoleranta? Posibil si la fel de posibil e ca imi caut scuze atunci cand adopt aceasta atitudine. Iar cea mai frecventa e ca raspund cu aceeasi moneda. Pentru ca intr-o discutie in care sunt mai multe puncte de vedere, din obisnuinta sau bun simt le accept pe toate, eventual le argumentez dar in nici un caz nu le consider gresite doar pentru ca nu sunt ale mele. Am invatat de-a lungul timpului ca adevarul este un termen relativ si fiecare detine propriul sau adevar. Ca in fizica: miscarea e relativa si depinde de sistemul de referinta, schimband sistemul de referinta miscarea poate sa nu existe.
Dar acel bun simt sau toleranta e interpretat ca slabiciune. Si cum slabiciunea intra la capitolul pacat capital intr-o lume in care totul a devenit lupta si contemplarea a disparut, esti pus la zid pentru simplu motiv ca ai cedat. Exista o "vorba": esti cu mine sau impotriva mea, calea de mijloc nu exista. Notiunea de partenereat nu mai exista. Probabil de asta si multe casnicii se duc de rapa pentru ca "cineva trebuie sa fie cocos" iar parteneriatul se transforma intr-o lupta pentru putere. Nu are importanta ca acea putere nu ajuta pe nimeni ci dimpotriva aduce doar suferinta atat celor doi "luptatori" cat si "victimilor colaterale": copii. Important e cine detine "puterea" sau mai exact "controlul".
Poate ca intoleranta mea se regaseste in faptul ca evit sa am in preajma mea persoane intolerante. In momentul in care mi se atrage atentia asupra unui aspect sau sunt contrazisa pe un ton ce nu admite replica in care se simte intoleranta si controlul, ma retrag. Poate totusi si eu sunt un pic intoleranta, poate ca sunt un pic cam critica sau poate ca sunt un pic mai sensibila dar ma simt bine in micul meu univers si chiar vreau sa fie special doar pentru mine.