Diploma e actul care atesta ca ai terminat un anumit stagiu de studiu. Un stagiu de studiu poate fi un curs de cateva luni sau un ciclu de studiu (liceal, facultate, master, doctorat). Diploma atesta ca ai dobandit niste cunostinte pe care le aplici mai apoi fie in cariera aleasa, fie in viata de zi cu zi. Doar ca uneori, se intampla, ca acele cunostinte sa se mai piarda pe drum, in timp, in noianul de griji si activitati care inseamna viata in toata complexitatea ei. O persoana cu ceva studii in spate sau macar cu bun simt, stie ca atunci cand se loveste de o problema poate gasi raspunsurile fie in materia invatata, fie la colegii alaturi de care au urmat acele cursuri sau cu care lucreaza. Din pacate unii cred ca avand acea diploma e suficient. Daca diploma nu e sustinuta de cunostine, de experienta, de pasiune sau macar de un oarecare interes pentru ceea ce faci, e pur si simplu degeaba.
Cand merg la un medic nu ii cer diplomele de studii ci merg pentru ceea ce stie sa faca. Daca il gasesc in cabinetul unde scrie "medic" pe usa ma duc si cer sfaturi sau rezolvari. Un medic bun e cel care pune pasiune, care invata permenent, care isi da interesul ca pacintii sai sa fie bine. Si daca recomandarile sale ma ajuta si mai e si empatic cu durerea mea, o sa ma tot duc.
Cand merg la coafor nu cer diploma doamnei, ci vad ce face si cum face. Si daca imi place merg iar si iar. Nu ma intereseaza cate diplome are, cate ore de munca a lasat in urma si nici cate nopti nedormite are pentru a invata cea ce stie. Ma intereseaza cum ma simt cand ies de acolo.
Asa cum nu ma intereseaza ca vecinul proaspat mutat in sat e arhitect. Ci doar faptul ca nu si-a facut un amarat de WC pentru muncitorii de pe santier care isi fac nevoile pe unde apuca din primavara pana acum. Iar eu nu pot culege fructele din copaci pentru ca ori calc in .... ori ma apuc de strans pentru ca dumnealui isi permite sa raspunda de sus pentru ca e din oras si cu studii. Ce conteaza ca si altii au, daca stau la tara...
Cand chem veterinarul nu ma intereseaza nici studiile si nici experienta lui. Faptul ca e veterinar in sat e suficint pentru mine sa am incredere sa il chem atunci cand un animal are probleme. Si ma doare cand vad o lipsa de interes, cand animalul meu nu e tratat cu seriozitate ("doar e caine") sau ("da si tu cu niste albastru pe scroafa si o sa ii treaca") sau cand nici macar nu se apropie de acel animal ci il priveste de la distanta. Si doare si mai tare cand, dupa ce gasesc raspunsuri la intrebarile mele, i le comunic, in ideea ca poate se mai intalneste cu acele probleme dar mi se raspunde ironic.
Stiu ca sunt dificila cand e vorba de ceea ce iubesc si fac tot posibilul ca cei pe care ii iubesc sa fie bine dar mai stiu si ca fac al naibii de urat cand sunt luata de proasta. Si las de la mine, o data, de doua ori pana se umple paharul. Si cand se umple le scot pe toate la inaintare. Din pacate am o memorie de elefant. Adica retin afirmatiile celorlalti si le pot cita cuvant cu cuvant atunci cand sunt nevoita. Fie ca o fac in acelasi context sau in altul dar lupt cu vorbele celuilalt si il bat cu propriile sale cuvinte.
Nu poti sa ceri rerspect cand tu nu oferi acel respect. Nu poti cere sa fii respectat pentru studiile tale cand tu nu ii respecti pe ceilalti pentru studiile lor. Nu poti cere respect pentru ceea ce faci cand nici macar tu nu respecti ceea ce faci...
Cand merg la un medic nu ii cer diplomele de studii ci merg pentru ceea ce stie sa faca. Daca il gasesc in cabinetul unde scrie "medic" pe usa ma duc si cer sfaturi sau rezolvari. Un medic bun e cel care pune pasiune, care invata permenent, care isi da interesul ca pacintii sai sa fie bine. Si daca recomandarile sale ma ajuta si mai e si empatic cu durerea mea, o sa ma tot duc.
Cand merg la coafor nu cer diploma doamnei, ci vad ce face si cum face. Si daca imi place merg iar si iar. Nu ma intereseaza cate diplome are, cate ore de munca a lasat in urma si nici cate nopti nedormite are pentru a invata cea ce stie. Ma intereseaza cum ma simt cand ies de acolo.
Asa cum nu ma intereseaza ca vecinul proaspat mutat in sat e arhitect. Ci doar faptul ca nu si-a facut un amarat de WC pentru muncitorii de pe santier care isi fac nevoile pe unde apuca din primavara pana acum. Iar eu nu pot culege fructele din copaci pentru ca ori calc in .... ori ma apuc de strans pentru ca dumnealui isi permite sa raspunda de sus pentru ca e din oras si cu studii. Ce conteaza ca si altii au, daca stau la tara...
Cand chem veterinarul nu ma intereseaza nici studiile si nici experienta lui. Faptul ca e veterinar in sat e suficint pentru mine sa am incredere sa il chem atunci cand un animal are probleme. Si ma doare cand vad o lipsa de interes, cand animalul meu nu e tratat cu seriozitate ("doar e caine") sau ("da si tu cu niste albastru pe scroafa si o sa ii treaca") sau cand nici macar nu se apropie de acel animal ci il priveste de la distanta. Si doare si mai tare cand, dupa ce gasesc raspunsuri la intrebarile mele, i le comunic, in ideea ca poate se mai intalneste cu acele probleme dar mi se raspunde ironic.
Stiu ca sunt dificila cand e vorba de ceea ce iubesc si fac tot posibilul ca cei pe care ii iubesc sa fie bine dar mai stiu si ca fac al naibii de urat cand sunt luata de proasta. Si las de la mine, o data, de doua ori pana se umple paharul. Si cand se umple le scot pe toate la inaintare. Din pacate am o memorie de elefant. Adica retin afirmatiile celorlalti si le pot cita cuvant cu cuvant atunci cand sunt nevoita. Fie ca o fac in acelasi context sau in altul dar lupt cu vorbele celuilalt si il bat cu propriile sale cuvinte.
Nu poti sa ceri rerspect cand tu nu oferi acel respect. Nu poti cere sa fii respectat pentru studiile tale cand tu nu ii respecti pe ceilalti pentru studiile lor. Nu poti cere respect pentru ceea ce faci cand nici macar tu nu respecti ceea ce faci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.