Final de aprilie

aranjamentul din dormitor

 Am ajuns la final de aprilie. Anul acesta lunile dispar cam repede din calendar. Aprilie a fost o luna incarcata. A fost luna cu pus in gradina, cu curatenia de paste, cu sarbatori si zile de relax. Si chiar am profitat de Saptamana Lumina pentru a-mi incarca bateriile. Chiar daca listele cu "trebuie" nu au fost bifate in totalitate in Saptamana Mare, nu am fost foarte stresata de "ne-facute". Iar ploile din ultimile 3 zile au venit la fix atat pentru pamant si culturi, dar si pentru odihna. Am descoperit un serial mai mult pentru copii pe Netflix care m-a prins destul de tare si am putut sta linistita, cu piciorul lovit in repaus. Deja incep sa uit ca ma doar dar imi aminteste el de cate ori fac o miscare care nu ii place. Oricum e mult mai bine decat saptamana trecuta cand am stat mai mult in picioare si clar ca e mai bine decat in urma cu aproape 5 saptamani cand m-am lovit.

 Am reusit sa mai schimbam o piesa de mobiler din dormitor si una din salon datorita unui magazin nou Lidl in oras cu oferte bune si pe mic mobilier. Mai sunt cateva piese mici de cumparat si elimin "adaptarile" din casa. Apoi mai e nevoie de ceva electrocasnice. 

felinarul si cosul cu oua

De luni intram intr-un ritm "normal" de treaba. Acea rutina linistitoare presarata cu treburi de sezon peste zi.  Sotul meu re-incepe sa coseasca pentru animale iar eu voi curata curtea furajelor si sa o pregatesc pentru depozitarea furajelor noi. Am avut si ceva pierderi din cauza unor depozitari  necorespunzatoare dar invatam din mers si ne adaptam. 

Dupa zilele de ploaie natura a explodat de verdeata. Copacii au inceput sa se imbrace, papadia aproape nu se mai vede din iarba, petale de flori sunt peste tot si descopar mereu si mereu detalii frumoase prin curtea aflata inca intr-o continua schimbare.

Doar cu locul de luat masa de afara inca am dubii. L-am mutat de sub vie dar inca nu gasesc solutia potrivita pentru amenajarea noului loc din fata bucatariei de vara. Cu toate astea imi doresc sa amenajaz si un loc de cafea sub via din fata casei cu o masuta bistro si 2-3 scaune atat pentru musafiri cat si pentru ceaiul de seara... Probabil, la momentul potrivit, voi gasi cele mai bune solutii. Sau nu si voi schimba din nou.

Pentru vara asta imi doresc restaurarea micului Pegas pe care l-am folosit pe post de decor de curte in ultimii ani. Si vreau sa ii pun si un cos pentru cules plante in plimbarile mele. Imi place ca e clasic si imi aminteste de copilarie. Dar vreau sa aiba un aer mai romantic si cum sotul meu se pricepe la restaurari imi permit sa fac mofturi. Deja am ales culorile la vopsea mai trebuie doar zile cu soare si un pic de timp liber pentru sotul meu.

masa de paste

un decor din salon 

si un "decor de curte" 

Organizare in saptamana mare

 Pentru ca sunt o persoana dezordonata nu reusesc sa ma pregatesc de sarbatori din timp. Adica curatenia, ca pe cele ale sufletului le fac din timp, ca sa le pot acorda timpul necesar si asta pentru ca relatia mea cu Doamne Doamne mi se pare oarecum intima - nu prea povestesc despre ea. 

De fapt un smotru general fac pe la final de februarie. Atunci sterg tot, reorganizez, curat si mut. Probabil din cauza apasarii iernii. Atunci mi se pare ca nu intra suficienta lumina in casa si incep sa sterg geamuri, spal perdele si apoi restul.... Apoi, pentru ca sarbatorile pascale se suprapun cu pusul in gradina, de cele mai multe ori are intaietate gradina. Asa si acum. Toata saptamana trecuta m-am ocupat de gradina si partial de curte. Am ignorat cu desavarsire programarea mea pe zile pentru curatenia in casa. Odata ce am iesit afara nu s-a mai lipit de mine treaba prin casa. Mai ales ca vremea a fost superba. Joi am semanat radacinoasele si am plantat ceapa si usturoiul. Vineri am pus cartofii. La ceapa m-a ajutat Matei cand genunchiul meu a inceput sa tipe de suprasolicitare, iar la cartofi, sotul meu a fost cu motorizarea (a facut cu motosapa randurile si le-a acoperit) iar eu cu Matei am "numarat cartofii", adica am pus unul cate unul pe rand. Sambata am fost la Iasi sa il ducem pe Matei care, profitand de vacanta scolara, a plecat sa isi rezolve temele si proiectele la master. A zis ca va reveni joi acasa, la timp pentru framantat cozonacii. 

Asa ca incep Saptamana Mare cu pregatirele la inceput. Si cu o piesa noua de mobilier in salon deci cu o reorganizare. Am niste planuri amanuntite facute dar probabil le voi ignora iarasi si voi merge pe inspiratia de moment. 

In principiu ziua de luni incepe cu schimbat perdele cu cele de rezerva si continua cu curatenia in dormitoare. Marti e repartizata celorlalte camere din casa: salonul, bucataria mica si baia. Miercuri e ziua pentru bucataria de vara si curte iar joi e pentru taiat cocosii, colorat oua si eventual copt cozonacii. Vineri  e pentru bucatareala: pasca, bors de cocos, fiert salata beof si drobul dar si spalat rufe. Sambata e ziua care imi place cel mai mult. Incepe cu framantat painea, continua cu schimbat lenjeria, periat mochetele, pus perdelele la locul lor, pus painea la cuptor, facut salata beof. Savurez momentul cand incep sa asez in casa, sa decorez, sa infrumusetez. Cel mai mult imi place cand totul e gata si caut cele mai potrivite locuri pentru vasele cu flori parfumate. Seara incepe cu relaxare in cada, continua cu retusuri la decoratiuni, asezat platoul pentru dimineata si se termina cu Lumina Sfanta la Biserica. 

Si printre toate astea mai sunt activitati cum ar fi: muls vaca si caprele, separat smantana din lapte, facut branza si cas, varuit copacii, greblat curtea, cusut o perdeluta pentru bucataria de vara, scos ghivecele cu flori afara, schimbat pamantul si fertilizat si multe alte "maruntisuri".

Imi place mult sentimentul din prima zi de paste, cand nu mai e nimic urgent de facut, cand totul in jur e asa cum trebuie sa fie, cand totul e "primenit". E ziua in care imi place sa savurez bucuria. A sarbatorii, a oamenilor, a celor dragi, a casei, a curtii, a sarbatorii, a bunatatilor facute.... 

As vrea sa pot pastra cel sentiment tot anul....

La 14 ani de blog

Deja sunt 14 ani. Îmi amintesc cum am scris prima postare. Venisem de la Iasi, de la psiholog. Deja umplusem 2 caiete de dictando cu tot ce îmi trecuse prin minte. Aveam și jurnalul meu personal. Un obicei început pe la 12 ani și continuat, cu mici perioade de pauză, pana acum. Din păcate pe cele de început le-am ars la un moment dat. Și acela e un moment pe care mi-l amintesc bine. Dar sa revin la acel început de aprilie 2008.

 Inceputul anului 2008 venise cu un bilanț al pierderilor și știam ca lista nu se închisese. Din păcate în acel ianuarie aveam să simt că mă pierd și pe mine într-un noian de frici și gânduri. Noian care m-a făcut să mă izolez de toata lumea. Credeam că dacă stau în colțul meu și îmi ling rănile ca pisica o să depașesc singură vinovăția și panica care mă sufoca. Nu voiam să mai împovărez pe nimeni cu problemele mele. Simțeam că o făcusem destul. Noroc de oamnii frumoși din jurul meu care m-au prins la timp, chiar pe muchia prăpastiei în care riscam să cad. O prietenă de la Iași mi-a făcut programare la psiholog și aproape că m-a dus cu forța. Alta mi-a plătit ședințele. O prietenă din facultate mă ajuta cu banii de drum și tot așa. Erau zile cand mergeam în stație, la ocazie fară nici un ban. Oprea căte o mașină și îi spuneam că trebuie să ajung la psiholog la Socola dar nu am bani la mine și că mă așteapta cineva la Iași ca să plătesc cursa. Nu imi amintesc să fi fost vreodata nevoie chiar să sun să mă aștepte cineva. M-a ajutat Doamne Doamne să ajung la timp la ședințe și să ma pun pe picioare în 4 luni și nu într-un an cum estima doamna psiholog. 

La acea ședință discutasem că am nevoie de o reacție la ceea ce scriu. Doar eu si caietul nu pare sa fie suficient pentru a merge mai departe cu toată suferința acumulată. Așa că am început să caut soluții ca ceea ce scriu să fie ”vizibil”. Și am descoperit platforma blogspot. Si mi-am facut cont. Primul pas a fost numele. Am încercat mai multe nume pana mi-am adus aminte de titlul unei cărți citită într-o zi de vară în locul în care ma simteam cel mai în siguranță, dar și iubită și apreciată: la bunica la țară. Cartea se numea ”Prima zi din restul vieții mele”. Habar nu am cine a scris-o sau despre ce era cartea. Dar numele era sugestiv și mă ducea cu gândul la tihna satului dintre dealuri unde îmi petreceam vacanțele. Așa am gasit titlul blogului. Iar prima postare era o descriere a ceea ce simțeam. Am scris-o și am lasat-o nepublicata căteva zile. Mă gândeam că nu va citi nimeni ce scriu. Că eu nu eram prea bună la română în școala și ca se vor găsi mulți care să fie răutăcioși iar eu nu eram într-un moment în care să suport critica foarte bine. Așa ca am publicat tot blogul sub un alt nume. Mai târziu am scris și despre momentul alegerii acelui nume. Și am așteptat reacții. Cei cărora le-am trimis articolul au avut reacții total neașteptate. Se părea ca era bun și că aveam talente ascunse. Întăi am crezut ca e o glumă. Dar totul parea serios. Apoi a aparut și primul comentariu de la un necunoscut. Era apreciativ. Așa că am continuat să scriu. Articolele cele mai bune au fost primele. Cred ca noianul de emoții ce se cereau exprimate si-au pus amprenta. Dar am continuat să scriu. Uneori și când nu aveam nimic de spus. Doar povestesc crâmpeie din viața mea. Unele vesele, altele triste, furioase sau emoționante pe langă descrieri monotone ale unor momente. Aș vrea să pot reda toata frumusetea din jurul meu dar nu reușesc să gasesc cuvintele potrivite. Așa cum nu reușesc să pun în cuvinte nici frustrarea generată de un anume sistem sau poate de oameni care fac parte din sistem. Dar poate, într-o zi voi reuși. Sau nu va mai fi nevoie. Oricum voi continua să scriu. Despre viață în general. Și despre viața mea în mod particular. 

Final de martie, început de aprilie

 S-a dus şi prima lună de primăvară. Martie a fost cu zăpadă, cu soare, cu înghet şi temperaturi de vară. Iar emoţiile au fost amestecate. Ca intr-un carusel care m-a plimbat prin toate zonele. Nu am atins extremele dar m-a năucit. 

Caldura a venit brusc şi a adus cu ea nerăbdarea dar şi panica lipsei de timp, aglomerarea, oboseala şi momente de satisfacţie, pauze de cafea afară cu bucuria lucrului făcut. Nu au lipsit nici întrebarile, căutările şi revelaţiile răspunsurilor. 

Luna aprilie începe cu planuri, cu liste interminabile cu treburi de făcut în curte, în gradina, în casa, dar şi în suflet, în rutinele zilnice şi nu în ultimul rând în gânduri.

A început să îmi placă BoJo. L-am început simplist cu câteva liste la început (cărţi, filme, plimbari...), calendarele obişnuite (anual şi lunar) şi cateva rubrici  lunare legate de curaţenia casei şi a curţii  cu bife saptamanale. Am adaugat un tabel cu greutatea şi unul cu lucrarile din curte şi gradina la început de luna iar rubricele zilnice le ţin ca pana acum - liste într-un patrat in care trec şi vreme. Iniţial vremea am vrut sa o pun intr-un  tabel lunar, dar e mai satisfacator sa o desenez în patratul cu listele zilnice. Am încercat şi scrisul caligrafic dar şi desenul tehnic la care eram buna în liceu :). Cred le voi folosi în funcţie de starea de spirit. Am încercat şi decoraţiuni simple din linii dar si desene cu crenguţe şi frunze. Pentru aprilie am mers pe lipicioase aplicate şi pagini lăsate pentru gânduri. Tocmai flexibilitatea mă atrage. Faptul ca totul e adaptabil şi posibil. Mi se parea destul de greu de tinut pentru că are nevoie de ceva timp acordat dar cred că tocmai acel timp alocat pentru "joacă" încarcă bateriile. Un soi de terapie prin joaca.

Aşa că aprilie pare să fie o luna a terapiei, fie că e terapia postului, a Învierii sau o terapie prin curaţenie şi gradinareală. Iar decorul în care se face terapia e completata de soare, de verdeaţă, de flori şi culori.

Au aparut şi primii pitici prin gospodarie: 2 ieduţe mărunţele pentru că sunt gemene. Mai urmează şi ieduţi şi pui. O terapie antistres e cea cu ieduţi. Sunt o sursa de relaxare când se joacă.